Vreau sa te citesc in versuri

[Isa-chan]

Capitolul al VII-lea


Sakura’s P.O.V :


Imi tineam ochii mei verzi inchisi, dorind sa alung amintirile neplacute, insa nu a fost sa fie. Meditatia mi-a fost intrerupta de o mana calda , ce s-a asezat usor pe umarul meu . Imi era parca frica sa privesc persoana asa ca am ramas cu ochii inchisi, sperand ca ea sau el sa plece si sa-mi alung teama din suflet. Peste cateva secunde mana s-a retras , dar nu am putut auzi urme de pasi, oricat mi-as fi dorit. Mi-am deschis ochii si am privit in fata. Am ramas fara cuvinte. In ochii mei udati de lacrimi , am putut sa vad o fata blonda , cu zambetul pe buze, ce ma privea jucaus. Hainele ii erau albe , iar pielea cafenie. Mi-am inchis iar ochii sperand ca este o iluzie, insa ea se afla tot in fata mea. Am incercat sa schitez un zambet insa degeaba. Buzele mele erau amortite. Am privit-o si mai atent pe fata, de data aceasta , ajungand la acea mare albastra , in care mi se oglindeau smaraldele verzi. Imediat ce am recunoscut-o am impietrit. Era ea…cea pe care o iubeam nespus de mult si m-a parasit. Suvitele blonde ii se revarsau peste umeri si se plimbau inspre partea dreapta, in directia vantului. Mi-a atins obrazul cu mana stanga si m-a privit patrunzator, zambindu-mi din nou. Lacrimile au inceput sa se scurga in voie pe obrajii mei, iar in momentul cand una dintre ele a ajuns pe mana prietenei mele, aceasta a devenit usor transparenta. O priveam cu uimire si ma bucuram nespus ca era alaturi de mine.
- Ino… mi-a fost atat de dor de tine! spun dorind sa ma ridic si sa o imbratisez, insa ea ma opreste dandu-se un pas in spate.
- Si eu ma bucur, Saku. Dar, sunt aici sa-ti spun ceva. Nu pot sa stau mult.
Am ramas locului, inca privind-o. Era mult mai frumoasa decat inainte si asta se putea observa foarte usor. M-a luat de mana si ma privit inca o data in ochi.
- Am venit la tine pentru ati spune adevarul. Nu pot sa stau acolo si sa te privesc cum suferi… Stii ziua cand te-am luat cu mine, ei bine am facut-o intentionat. Am auzit tot ce-ai vorbit cu el si am facut ca totul sa para un accident… Nu am vrut sa suferi , Saku. In fond, stiam ce punea la cale, asa ca din moment ce nu te-am avertizat am decis sa ma sacrific eu. a spus toate acestea facand mici pauze intre propozitii.
La cateva secunde dupa ce a terminat , o lacrima de culoarea sangelui s-a scurs din ochiul ei albastrui. Am intins mana dorid sa o sterg , dar in momentul in care am facut contactul cu aceasta mi-am dat seama ca era chiar sange. Ino mi-a zambit si mi-a spus ca ar vrea sa-l vada pe Sai si sa-si ia ramas bun de la el. I-am spus mai mult decat bucuroasa ca as duce-o la el , insa imediat mi-am dat seama s-ar putea sa o vada ceilalti.
- Nu-ti fa griji, o sa ma vada doar persoanele carora eu le datorez ceva! mi-a raspus ea la intrebare, parca citindu-mi gandurile.
Am luat-o usor de mana si am plecat din acel loc blestemat. Mergem linistita cu ea in spatele meu, pana am dat de Sasuke. Brunetul s-a apropiat de mine privindu-ma atent. Am incercat sa-mi misc picioarele si sa plec de acolo, insa degeaba. Parca eram tinuta de cineva si chiar era asa ,fiindca Ino s-a gasit sa ma tina de umeri nelasandu-ma sa scap. El era acolo, stand in fata mea si privindu-ma in ochi. Fara sa vreau, fara sa stiu de ce, l-am cuprins in brate si am inceput sa plang. Sasuke nu m-a respins si m-a lasat sa stau asa cateva minute, ce mie mi s-au parut zile intregi, poate chiar saptamani. Il iubeam chiar daca nu puteam fi cu el. M-am despartit usor de baiatul care mi-a furat inima si am plecat de acolo, lasandu-l inca o data in urma. Alergand cu blonda in spatele meu, mi-am intors putin capul si am vazut cum el inca statea acolo, cu privirea pierduta si cu ochii atintiti inca locul in care ma aflasem eu. Nu stiu cum, insa am ajuns in fata cabanei lui Sai. Am luat-o iar de mana si am urcat cu incredere treptele cabanei, intrat fara sa mai bat la usa. Am trecut prin fata celor doua camere si am ajuns in fata camerei brunetului, unde am decis ca mai bine imi anunt venirea. Imediat ce am auzit un “Intra” plin de suferinta , am trecut pragul cu zambetul pe buze.
- Uite pe cine ti-am adus ! am tipat la el aratandui-o pe Ino .
- N-nu se p-poate…Ino?
Sai era de-a dreptul uimit, ce pot sa zic? Adica la inceput cand am vazut-o asta a fost si reactia mea, deci il inteleg. Blondina s-a dus la el si l-a imbratisat , apoi i-a spus sa-si continuie viata si caci ea va veghea asupra lui mereu. Am zambit imperceptabil, apoi dupa ce a terminat micul ei discurs pentru brunet s-a uitat si la mine , lunadu-si la revedere. M-a sarutat pe obraz , apoi a aprut o ceata densa si imediat ce s-a risipit , ea a disparut.
M-am uitat la baiatul de langa mine ce era numai un zambet. Vazandu-l asa am realizat ca revederea prietenei mele a clarificat multe lucruri. L-am imbratisat pe Sai si cat timp am stat cu el asa o voce linistita si plina de iubire mi-a vorbit trezindu-ma:
- Era sa uit, Saku ai incredere in Sasuke. Sa stii ca va intelege mica povestioara…
Apoi, ea a disparut de tot, ramanand numai in inimile noastre, a celor ce am iubit-o nespus de mult. Am plecat de la Sai mai fericita de cat am fost vreodata , pot spune. Ma bucuram enorm ca mi-am vazut prietena si parca mi s-a mai taiat o parte din vina , acum ca stiam ca ea a planuit totul de la inceput,insa tot vinovata ma simteam. Dar…cel mai tare ma indigna faptul ca Ino mi-a spus ca pot avea incredere in baiatul pe care il iubesc…Imi era frica ca ma va respinge imediat ce am sa-i povestesc, dar acum cu spusele ei, pot avea incredere! Planuiesc sa merg spre cabana lui Sasuke , insa pe drum ma razgandesc spunanu-mi ca mai bine astept cateva zile pana sa-i spun totul.



Sasuke’s P.O.V :

Ei bine, ma cam da peste cap. Nu inteleg , de ce a facut asta? Spunea ca nu vrea sa mai fim prieteni si acum din senin ma ia in brate? Nu pot spune ca nu mi-a placut fiindca as minti , dar totusi vreau o explicatie. Atunci am simtit langa ea inca o prezenta, dar nu era nimeni. Nu inteleg mai nimic si de cand am intalnit-o pe ea lumea mea ciudata , parca este si mai ciudat. Si fiindca nu era de ajuns, de la acea imbratisare Sakura nu a mai vorbit cu mine. M-a vazut in fiecare zi si ma ignora , chiar daca eram numai noi doi. De la acel “ mic ” incident a trecut o luna. O luna in care ea nu mi-a adresat nici cel mai mic cuvanat si nici macar un zambet! Ma doare acest lucru…Ma macina in interior si ma face mai vulnerabil cu fiecare zi in care vad cum trece pe langa mine. Daca stiam ca dragostea adevarata este atat de dureroasa probabil in trecut as fi evitat-o, insa in acest moment, in prezent stiu ca as da orice sa dau timpul inapoi si sa-mi repar greselile pentru a fi cu ea.
- Sasuke? Sasuke tu auzi ce vorbesc aici sau imi racesc gura de pomana ? ! tipa la mine Naruto.
Mi-am intors privirea spre el si l-am privit ganditor , dand impresia ca el era invizibil , iar eu ma uitam la peretele din spatele sau. Cu acest gest l-am enervat si mai tare pe baiat , asa ca m-am trezit cu un pumn in cap. Am sarit ca ars de pe bancuta si un mic tipat de furie mi-a iesit printre buze.
- Idiotul, te-am auzit de prima data! Nu era necesar sa recurgi la asa ceva, boule!
Deja mi-a cam sarit mustarul. Ma uitam cu ura la baiatul din fata sperand ca am sa-l ucid cu privirea, dar degeaba! Visele nu devin realitate indiferet cat de mult ti-ai dori , caci altfel as fi avut-o de mult pe ea acum in bratele mele…
Alaturi de mine , Neji radea pe infundate , facand la fel si Shikamaru si Kiba. Bun deci asta e deja crima! Mi-am intors privirea spre Naruto si m-am uitat la persoana de langa el. Sai statea cu mainile sub barbie si privea in gol zambind incontinu. Ce o fi cu el? Mi-am dus iar ochii spre blond datorita faptului ca injura de mama focului, tinandu-se cu mainile de crestetul capului si frecand locul din cauza loviturii. Am inceput sa rad si eu fiindca i-am intors-o lui Naruto si m-am lasat pe banca uitandu-ma la mancare, dar nepunand sa mananc. Am inceput sa ma uit prin sala si atunci am vazut cum se deschide usa, pe ea facandu-si aparitia Karin. Minunat, asta imi mai lipsea! Roscata veni in funga spre mine si se aseza cu putere in bratele mele. Imi venea sa o bat acolo, mai ales dupa nervii pe care mi ia provocat tampitul de Naruto, dar am incercat sa ma abtin. Fara sa vreau m-am uitat la Sakura , care privea trista scena dintre mine si Karin. Am lasat privirea in pamant si nu am ridicat-o pana nu am auzit vocea Hinatei rasunand in urechile mele. M-am uitat in fata mea si am vazut-o stand in bratele prietenului meu blond. La inceput am fost uimit cand am vazut cum se saruta dar am facut un semn cu mana in semn ca nu conteaza si am indepartat-o pe roscata de langa mine. Dupa multe insistente am scapat de ea si de abia atunci bruneta s-a uitat la mine si mi-a vorbit.
- Uite ce e, Sasuke! Daca vrei sa o faci pe Sakura geloasa iti spun sa o lasi balta! Si asa sufera destul cand treci pe langa ea si nu faci absolut nimic si acum ca te vede cu Karin in brate…
Mi-a spus toate astea cu o ura desavarsita si si-a intors iar privirea spre iubitul ei. Nu imi venea sa cred! Tot ce am facut a fost sa-i respect dorinta persoanei iubite si asta primesc acum? Sangele incepea sa fierbe in mine si atunci , fara sa mai adresez vreun cuvant m-am ridicat de la masa si am plecat de acolo trandtind usile in urma mea. Am luat-o la fuga spre lac, iar in momentul cand am ajuns acolo m-am aruncat in el sperand sa uit de acele ganduri . Nu imi mai pasa ca ma vedea cineva sau ca eram in apa cu hainele pe mine. Tot ce imi pasa era Sakura. De ea imi pasa mie, pe ea o doream si tot eu eram de vina ca sufera. De ce viata mea e atat de complicata? Priveam pierdut soarele ce imi strapungea ochii cu razele sale. Brusc am auzit pasi ce se apropiau in linsite de mine. M-am intors cu speranta ca este ea si a venit la mine sa-si ceara scuze. Ochii mei priveau pierdurti persoana din fata mea , pana s-au acomodat cu chipul ei.