Junjou Romantica Fiction[18+]

[EvilManiac]

Gomen, Neko-chan (sper ca imi dai voie sa te alint asa) am intarziat. Uneori am impresia ca nu citeste nimeni, si in egoismul meu, le mai las si asa, pana ma trageti iar de maneca :)) bake me. UUU, I love yaoi la fel ca si tine. Viata mea fara yaoi e practic imposibilia XD In noul capitol ai MisakixUsagi all the way! O sa fie si putina comedie din partea lui Misaki. Sper sa iti placa. Multumesc mult de reply >:D< Lots of hugs!

Ely-chin mersi :3 Yaoi is the best, I agree. Ma bucur ca iti place plotul pana acum. Ma axez pe partea de comedie, si incerc sa pastrez atmosfera din anime. Ah, stiu ca trebuie sa pun virgula la textul de dialog atunci cand sunt pauze de descriere, dar asa m-am obisnuit. :P Take it like kinda' of my own trademark. Multumesc pt indicatii si coment! Huggles >:D<

Lucrurile bune li se întâmplă doar celor buni

Era clar că în ziua aceea vreo divinitate shintoistă plănuia să-i ruineze micul dejun. Se trezise cuprins cu posesivitate de braţele lui Usagi, şi o jumătate de oră se chinuise de unul singur să se desprindă din strânsoare, ca apoi să constate că tot exerciţiul fizic îl lasase mai lihnit ca niciodată. Lihnit şi foarte iritat, pentru că deşi i se forfetase în braţe până la epuizare, iubitul său, faimosul nuvelist, Usami Akihiko nu deschisese nici măcar o geană care să-i constate prezenţa. Ar fi vrut să-i dea un picior peste obrazul somnoros, dar i se rupea inima gândindu-se la a-i deranja chipul angelic. Până şi mintea lui era într-o totală contradicţie. Iar acum, colac peste pupăză, trebuia să suporte prezenţa profesorului său de literatură...culmea! într-una din zilele lui libere.
- Ah, Domnule Kamijou. Bună dimineaţa.
Îngânase făcând gargară cu ceaiul care îi rămăsese în gât. Se putea şi mai rău?!
Desigur, trebuia să-şi pună întrebari tabu!
Profesorul îi zâmbise ameninţător, de fapt, orice zâmbet care i-ar fi aparţinut lui Kamijou, era prezent pentru a da fiori pe şira spinării, şi luase loc la masa lui, pe scaunul alăturat.
- Ce surpriză să te întâlnesc la acelaşi hotel, Takahashi. Presupun că nu eşti de unul singur. – Şi acesta făcuse o pauză, înconjurând teatral încăperea cu privirea – Unde este Akihiko?
N-avea rost să nege că nu îl cunoaşte pe Usagi, doar fuseseră văzuţi împreună, tocmai de profesorul său. Ar fi vrut, dacă era vital posibil, să inverseze rolurile dintre el şi ceai, să fie sorbit în loc de a sorbi.
- Usag...adică, Usami-sensei nu s-a trezit încă.
- Aha, logic. Nu mă aşteptam la altceva din partea lui. Ia spune, de unde îl ştii pe Akihiko?
Dacă ar fi avut viziunea unui televizor, probabil i s-ar fi crăpat ecranul în acel moment. Avea pureci în cap, îi simţea mişunând prin creierii lui cu lăbuţe mici şi păroase încurcându-i frazele când tocmai acum trebuia să se arate un literat. Profesorul său de literatură cu siguranţă i-ar fi notat şi bâlbâielile, şi ă-urile, n-urile până ce avea să formeze o frază decentă. Culmea că decenţa începea să-l părăsească precum o pasăre cuibul ei înspre ţări însorite. Oare exista ceva mai însorit decât Ţara Soarelui Răsare?
S-ar fi mutat acolo! Insistenţa cu care Kamijou îi pusese întrebarea îl făcea să simtă că ar avea o coadă pe care profesorul i-o strângea într-o uşă ipotetică.
- F-F-Fratele meu...Au fost colegi de liceu.
Încremenise! Oare Kamijou era surd? Ceva se întâmpla clar! Profesorul nu remarcase bâlbâiala, pe care şi-o remarcase singur, de altfel. Ci doar ridicase din sprâncene, cu o constatare simplă, demnă de film horror. Nimic nu era simplu la Kamijou, pentru că altfel era ca o bombă cu ceasul ascuns. Nu ştiai când avea să-ţi explodeze în faţă.
- Sigur, sigur. La câţi prieteni are stimatul Usami-sensei, trebuie să fi fost o persoană foarte importantă.
Acum era de-a dreptul îmbufnat! Cum de proful său se dădea cu părerea? Cât de bine îl cunoştea? Pentru că seara trecută încercase să-l tragă de limbă pe Usagi, nu doar la propriu, dar şi la figurat, dar nu obţinuse nimic de la el. Bine, obţinuse o seară şi o noapte extenuantă după atâta sex, însă problema rămăsese nerezolvată.
- Usagi-san e prieten foarte bun cu fratele meu!
După ce spusese fraza, stând să-şi analizeze cuvintele parcă ceva nu se lega bine. Cu siguranţă, pentru că pe faţa lui Kamijou începeau să apară primele semne ale unei emoţii. Şi nu ştia dacă se poate demuni iritaţie de clasa întâi, a doua...ori...restul...
- Cumva fratele tău se numeşte Kyoukou?
- Da.
- Acel Kyoukou?!!!
Profesorul său se luase cu mâinile de cap, într-un moment extra-sensibil. Nu ştia dacă să plece şi să-l lase în extra-nebunia sa, ori să rămână drept martor în caz că îi exploda capul. Poate dădeau vina pe el! Ideea de a pleca i se părea splendidă.
- La ce naiba se gândeşte...BakaHiko! Usagi-san, auzi la el!
- Ah, e doar o poreclă. Usami-sensei nu e supărat pentru asta!
- Sigur, sigur – începea să aibă ticuri de vorbire şi asta nu era bine – Însă, nu înţeleg ce cauţi tu împreună cu el?
- Dar Kamijou-sensei, dumneavoastră de unde îl ştiţi pe Usami-sensei?
Nu era timpul să se bucure de victoria sa scurtă cât venise cu o replică nebâlbâită. Primise drept în frunte o lovitură de palmă, făcându-l să-şi lase spatele pe scaunul pe care stătea.
- Akihiko mi-a fost coleg de bancă în copilărie, şi bun prieten. Poate de aceea am dreptul să ştiu ce se întâmplă cu el!
- Nimic nu se întâmplă cu Usagi-san.
Acum că era mai lămurit de unde îl cunoştea Kamijou pe iubitul său, totul devenea foarte sumbru. Probabil feromonii scriitorului erau aşa periculoşi încât să atragă până şi oamenii ţicniţi. Era sigur însă că cineva de sus planificase o tortură lungă pentru el aici, pe Pământ, dacă Usagi şi Kamijou se cunoşteau. Ce putea fi mai diabolic decât profesorul de literatură insuportabil să fie prieten la cataramă cu iubitul tău?
Acel iubit să apară din senin?
Haha...Nu.
- Atunci care este relaţia ta cu Akihiko? Din câte am văzut ieri la piscină păreaţi destul de apropriaţi.
- NU! Nu este ceea ce pare! Când mă duc la piscine cu ape termale, dacă stau mult timp mi se face ameţeală de la aburi. Mă doare capul şi nu pot să stau în picioare! Iar, Usami-sensei doar m-a ajutat până în cameră.
- Camera în care staţi împreună.
- Avem paturi duble?
- Cameră pe care am văzut-o ieri şi avea numai un singur pat.
- Am dormit pe canapea?
- Nu au canapele.
- Am dormit pe jos?
- Încetează să mai îndrugi scuze! Spune-mi care este relaţia ta cu Akihiko.
Cu siguranţă era ceva dubios în legătură cu proful meu de literatură acum că izbise enervat cu palma în masă. Desigur, după cum îl ştia, i se năzărea să te ia la peri mărunţi din orice fleac, dar fiind vorba de Usagi-san la mijloc nu putea decât să se gâdescă la ce anume au de împărţit. Deşi prieteni, presupunând, Kamijou părea scos din sărite.
- Una...platomică?
- Platonică, idiotule! Că nu-mi fac mintea sirop să vă învăţ, ca să nu ţii minte cuvinte elementare!
După o pauză în care profesorul aproape că mai respira, iar el se imagina undeva într-un loc...platonic, din nefericire, continuase să vorbească:
- Ascultă, fii sincer cu mine şi spune-mi. Îl cunosc pe Akihiko şi dacă nu voi afla de la tine, am să aflu de la el.
- Atunci întreba-ţi-l pe Usami-sensei.
Râzându-i în nas îl determinase să lase mâna de pe cana de ceai, pe care o strânsese tremurând. Probabil nu l-ar fi crezut nimeni dacă ar fi spus că mai avea puţin şi făcea pe el, şi nu din cauza ceaiului...Kamijou era groaznic până şi ca om normal. Se putea spune despre el că ar fi fost om normal? În fine, când nu era profesor trebuia să fie şi el ceva... acum nu mai era nici om normal. Era...ceva.
- Se pare că nu-l cunoşti deloc pe Akihiko.
Replica lui îl făcuse să-l privească uimit. I se părea normal să ştie câte ceva despre Usagi-san, poate mai mult decât ştiam el, dar asta nu însemna că el n-ar fi ştiut nimic! Era iritant să audă asta tot timpul, de la Isaka-san şi acum de la profesorul de literatură. Iar Usagi-san nu vorbea aproape deloc despre trecut. El ştia mai multe despre Misaki decât el despre scriitor, ceea ce era incorect.
- Poate că nu-l cunosc pe Usami-sensei din liceu sau din facultate, dar îl ştiu pe Usagi-san de acum.
- Hmm...Uite, dacă vrei să aflii mai mult despre „Usami-sensei din trecut” îţi pot spune chiar eu...
Şi când era gata să-şi arate entuziasmul şi bucuria pe chipul naiv, Kamijou îi trăsese toată speranţa de sub picioare:
- Cu condiţia să-mi spui care este relaţia dintre voi doi.
- Nu e nici o relaţie!
- Bine. Dacă vrei să o ţii tot aşa, n-ai să aflii nimic despre Akihiko.
Ce om crud!Data viitoare avea să scrie la lucrările lui numai în hielogrife la care să stea ani să citească până a descifra ceva! Poate avea să-l orbescă anticipat...
- Îmi pare rău, dar Usagi-san a rămas singur în cameră. Poate că ar fi bine să mă întorc.
Se gândea să plece, astfel n-ar fi rezistat tentaţiei de a pune întrebări despre copilăria lui. Vroia să ştie mai multe despre iubitul său, era normal. Mai ales că acesta avea tendinţa să ţină orice detaliu despre asta în tăcere.
- Ce păcat că n-o să aflii despre Akihiko...
Ahhhh! Ce putea fi mai sadic decât profesorul de literatură insuportabil să-l şantajeze în legătură cu iubitul tău?
Acel iubit să apară din senin?
Haha...Da!
- Ce să afle despre mine?
Se auzise din spate vocea adormită a lui Usagi-san. Nici nu apucase să se întorcă bine că era deja aplecat peste buzele mele, sărutându-l de parcă ar fi lipsit o lună! Şi cât efort depusese ca proful meu să nu afle despre relaţia lor! Îi venea să-i dea în cap cu ceaiul, şi aşa răcit. Acum nu mai avea nici o scuză. Totul era limpede, la suprafaţă şi fără dubii. Măcar avea o singură bucurie: Kamijou rămăsese mut. Asta da noutate!
- Hiroki presupun că îl cunoşti pe Misaki de la facultate, aşa că nu e nevoie să ţi-l mai prezint.
Şi cu astea, Akihiko luase loc pe scaun, iar Misaki se coborâse la loc plutind încă, după sărutul lui. Nu era exact lucrul la care trebuia să se gândescă, dar întodeauna reuşea să-i ia minţile.
Profesorul nu părea a fi încântat cu noua situaţie, şi foindu-se pe scaun se ridicase în cele din urmă.
- Fii sigur că o să vorbim în curând.
Promisese, după care plecase cu paşi greoi înapoi spre lifturi. Atitudinea lui i se părea dubioasă, şi se imediat întorsese spre Usagi să-l întrebe.
- Am să îţi povestesc după micul dejun. Simt un gol imens în stomac.
Ce coincidenţă! Şi toate astea erau numai vina lui! Culmea însă, nu găsea în el starea necesară să se enerveze. Toată încordarea de dinainte dispăruse odată cu acel sărut...
Îşi lăsase capul pe umărul lui, închizând ochii ceva mai calm.
- Usagi-san?
- Hmm?
Deşi pe jumătate atent, căci făcuse semn unui chelner să vină la masa lor pentru o altă comandă, îl privise cu interes. Probabil oftatul acela îi provocase o îngrijorare.
- Îmi promiţi că în cameră ai să-mi spui?
- Promit.
După micul dejun copios din biscuiţi cu cereale, prăjituri variate cu cremă de alune pe lângă şi încă un ceai, erau retraşi înapoi în cameră. Acolo desigur, aşteptase ca Usagi să se ţină de promisiune, doar că se trezise luat pe sus şi aruncat înapoi în patul răvăşit.
- Usagi-san! Ai promis!
- Da, am promis, însă n-am precizat că am să îţi spun după, sau înainte de a-ţi asalta fundul perfect.
Şi odată cu cuvintele lui îl asaltase cu ambele mâini, apucându-i fesele şi strângându-le groaznic de excitant. Cu astfel de gânduri era clar că avea să ia boala perversităţii de la el. Însă situaţia era balansată de faptul că era sărutat, cel puţin atât cât să-l împiedice să nu-i strige cine ştie ce cuvinte „de laudă”.
Lăsat deasupra, aveam trupul imobilizat de greutatea lui, dar nu-l simţeam ca pe o povară. Era mai mult ca ceva necesar, şi dacă s-ar fi retras brusc, cu siguranţă i-ar fi dus lipsa. Căldura se înteţea cu fiecare mângâiere şi sărut.
Misaki, ca de obicei, zăcea într-o baltă de senzaţii, respirând sacadat la fiecare atingere pe trupul său sensibil, ce începea să piardă, rând pe rând, fiecare articol de îmbrăcăminte. Gol, Usagi îi lăsa săruturi peste tot pe unde avea acces, făcându-l să se deschidă în faţa lui şi să se zvârcolescă extaziat. Cu el în pat pierdea puterea de a judeca, cel puţin aia minimă care îi mai rămăsese.
Îl simţea transpirat, incitat, căci suflările fierbinţi ce i le întindea pe piele se răspândeau într-un ecou, până în inimă. Pletele lui îi alunecau fine peste coapse, lăsându-l încordat. Preludiul nu durase mult, şi ştia că odată ridicat iar deasupra, avea să urmeze o penetrare dureroasă. Ca întodeauna pusese braţele pe umerii lui, cuprinzându-i talia între picioare. Apoi pornise un ritm atât de brusc încât abia apucase să realizeze că erau uniţi. Tachinările sale lipseau, şi durerea dispăruse ca prin minune.
- EÅŸti aÅŸa fierbinte, Misaki...
Nu lipseau însă şoaptele perverse. Atât îi trebuia, să afle cât de mult vocea lui îl îndemna să-şi dea drumul mai devreme, căci probabil i-ar fi vorbit aşa tot timpul.
- Strâmt exact cum îmi place.
Lingându-i lobul urechii, ca apoi să-i sufle peste ea, senzaţia îl făcuse să-l lovească peste umeri.
- Nu mai spune chestiile astea de parcă ar fi noutăţi de primă oră!
- Dar îmi place.
Bănuia că orice ar fi spus pentru a-l contrazice n-ar fi avut nici un efect, aşa că pentru prima oară îi cuprinsese faţa cu palmele, trăgându-l pentru un sărut în care vărsase toată furia. Cu siguranţă avusese efectul opus, îi plăcea prea mult, căci ritmul coapselor sale ce se izbeau de trupul lui devenise unul abrupt. Uitase repede de nervi, punctul culminant făcându-l ca întotdeauna să închidă ochii şi să devin rupt de lumea înconjurătoare până ce totul i se răspândea prin trup ca o pânză cu care erau prinşi amândoi.
- Misaki, eÅŸti aÅŸa adorabil.
Primise un alt sărut la încheiere, şi îl fixase cu suspiciune crezând că evită iar să se ţină de promisiune.
- Ar fi bine să îmi spui!
- Hai să facem un duş şi am să-ţi spun acolo.
Propusese şi de data asta Misaki se ridicase nervos de pe pat, aşa gol cum era, acoperindu-şi partea de jos cu jumătatea de cearceaf căci cealaltă era încă pe pat. Desigur, nu ca Usagi să se acopere cu ea...nu că s-ar fi plâns că-l vedea gol şi atât de provocator, dar...nu asta era ideea!
- Nu! Vreau să îmi spui acum, aici! De ce Kamijou-sensei era aşa nervos?
- E poveste lungă între mine şi Kamijou...
- Scurteaz-o!
- Eu şi Kamijou...mai demult...am făcut sex.
Credea că nu aude bine, şi normal la aflarea unei asemenea veşti făcuse ce ar fi făcut orice om în locul lui: leşinase.