18-07-2009, 05:24 PM
Capotolul 2
De ce frate-meu sa fie mereu laudat si pe mine sa ma considere un zero?
M-am decis sa nu-mi mai pese de nimic.Fac pe dos tot ce mi se cere.
Mama imi spune :
-Nu umbla prin curte fara sandale !
Tocmai pe unde s-au spart sticle merg cu picioarele goale si ma aleg cu taieturi destul de adanci.As putea muri,dar imi dau seama ca,din atat nu se duce omul pe nasalie,desi as fi vrut sa impresionez putin.
Alaltaieri,m-am intors de la scoala si eram foarte bine dispusa.Batusem un baiat din clasa a 3 a pentru ca mi-a zis ca sunt ‘’pirpirie’’.I-am aratat,pe loc,de ce forte fizice dispun.Si Emanuel proceda la fel cu baietii care-i spuneau ceva care nu-i convenea.
Am de gand sa-mi impun autoritatea cu orice risc.
Naiba stie de ce ploua acum.Ma intorc de la scoala si ploua de se sfarseste pamantul.Ploua fara pic de jena si din cauza asta stau sub acoperisul unei case si am sa intarzii la masa.
Daca as avea o umbrela n-ar mai trebui sa stau aici ca o vrabie nenorocita si sa spumeg de necaz ca am uitat sa-mi iau azi dimineata umbrela.
Mama iar o sa tipe la mine si o sa-mi spuna :’’uituca ce esti !’’Si natural,eu ma voi supara si n-am sa mai mananc.
Ce sa fac ?Trebuie sa astept.Urmaresc picaturile umflate cum pleznesc piatra trotuarului.Si nu ca ma plang de ce o sa spuna mama dar,in definitiv,de data asta intarzii dintr-un motiv total independent de vointa mea.Ce ?Am vreo putere sa opresc ploaia ?Nu.Si nu cred ca are cineva o asemenea putere.
Ma uit la castani.Nici lor nu le pare bine ca ploua.Fiindca ii uda,ca si pe mine,drept in cap.
Altadata le-as spune o poveste ;acum sunt prea preocupata de situatia grea in care am intrat.
Trebuie sa gasesc un mijloc de a atrage atentia asupra mea.E limpede ca n-am sa mai pot dormi ,n-am sa ma mai pot concentra asupra scolii,lectiile mele vor zace rau de tot,pana cand nu voi rezolva intr-un fel suferinta.
Nu vreau sa sufar.Nu vreau sa plang.Nu vreau sa creada lumea ca sunt o proasta si niciodata n-am sa ajung sa-mi pun batista la gura ca vara-mea Liz.
Trei zile in sir m-am tot gandit.In timp ce profa de mate ne explica legea regulei ‘’de 3 simpla’’,eu ma gandeam ce sa fac,cum sa actionez pentru ca mama sa-si intoarca privirile spre mine.
Aveam un pisoi foarte naravas.Dupa parerea tatei o adevarata uzina de microbi,iar dupa a mamei,o nesfarsita pacoste daca il inchuiam prin vreo camera sau si mai grav,daca se intampla din neatentie sa-l inchidem in camara.Stiam prea bine ce inseamna.Bob suferea de claustrofobie si-si iesea din minti cand se afla sub cheie.
Mi-a venit ideia de a-l inchide intentionat in camara.
Era un gand rau,ba mai mult chiar,dujmanos,pentru ca mama in fiecare zi ne spunea fiecaruia in parte:
-Sa nu-l uitati pe Bob in casa.
Ochii imi straluceau de entuziasm si cred ca ma agitam in banca.Ideia era prea nebuneasca.Profa a observat ca nu ma preocupa regula ''de trei simpla'' si m-a scos imediat la tabla.
M-am balbait intr-un mod jalnic.Si cat uram de mult matematica,dar in clipa aceea am blestemat-o din tot sufletul,detestand-o si mai mult.Imi aparea in fata ochilor ca o adevarata catastrofa,de neinteles pentru mintea mea concentrata spre alte probleme cu alte necunoscute.
Evident,la intrebarile profei,n-am stiut sa raspund si m-am ales cu nota 2.
A doua zi de dimineata,am pandit momentul,ca o fiinta nedemna si razbunatoare,am inchuiat pisoiul in camara.Am plecat la scoala.In fiecare ora ma gandeam la Bob,care sare de pe un borcan pe altul,cum sfasie tot ce intalneste in cale.
Am vrut sa fug pana acasa sa-l eliberez.Ma cuprinse remuscarea.Si-apoi,ca sa fiu sincera mi-era o frica de moarte.Colegele mele se distrau,in timp ce eu stateam lipita de zidul scolii,intepenita,incapabila sa iau o hotarare.L-am vazut pe frate-meu cu cei dintr-a 7-aB si m-am facut nevazuta.
La sfarsitul orelor n-am avut curaj sa ma duc acasa.Un sentiment nou,foarte vinovat m-a facut sa iau alt drum.
Unde sa ma duc?Ma intreb si naiba stie de ce nu ma trage inima la nimic.
Daca as putea pleca intr-o calatorie....dar ce ma fac cu scoala?Ah!Blestemata asta de scoala imi sta mereu ca un zid in calea proiectelor.
Ma indrept cu pasi mari spre casa.Sa se intample orice.Mor de curiozitate sa vad ce se intampla.
Ma uit la ceas.S-a facut aproape trei si un sfert,ora la care mama ajunge acasa.Am inceput sa alerg.Nici nu m-am oprit sa le spun castanilor mei,cei de pe strada mea sunt numai ai mei,vreo vorba.Intru in casa rasufland ca un cal de curse.
-Unde-ai umblat pana acum? ma intreaba Emanuel
Mama nu venise inca.
-Ce te intereseaza?Am avut treaba!
Mi-am aruncat ghiozdanul pe fotoliu.
-Asculta,nu se lasa frate-meu,mi-a zis Micky ca l-ai batut.
-Eu? ma mir nevinovata.Micky-biciclistul merita sa-i sparg capul!Dar nu m-am atins de bila lui tunsa.
-Ba da,l-ai batut!Mi-a zis si Oana ca-i curgea sange din nas si maica-sa are de gand sa-ti traga doua palme.Ce-ai avut cu el?
-A strigat sa sunt pirpirie!
-Da?
-Da!
-Ai sa ajungi ca Gogosaru.Batausa clasei.Ba,ce zic eu,ai sa-l intreci pe Gogosaru.
I-am aruncat o privire.Gogosaru asta raspandea in jurul lui fiori de frica.Numai sa se uite la cineva si acela manca pamantu de spaima.Din nenorocire ramanea mereu repetent.Avea 13 ani si ajunsese abia in clasa a patra.
-Ei,dar nici sa-l las pe Micky-tontu sa rada de mine!Ce parere ai?
-Te priveste.Ai sa vezi ce o sa-ti faca maica-sa.Eu nu ma amestec sa te apar.
-Nici nu-i cazul!
Ma duc la baie sa ma spal pe maini.Mi-e o foame teribila dar n-am curajul sa ma duc in bucatarie.
Acum Bob probabil distruge ceea ce se afla in camara mai teribil decat o masina de razboi.Inima mi se urac-n gat.Aud cheia in usa.Vine mama...
In timp ce tata se uita la Tv,eu cu gandul la spectacolul din camara, stau cu nasul in problemele de mate.
-Vreau liniste! spune tata apasat.
-N-am nimic impotriva stirilor tale,tata!
-Te-as ruga!
Eu ma pregateam sa-mi fac temele,Emanuel invata niste formule chimice,tata se uita la TV,cand mama a intrat in camera complect schimbata la fata.Am inteles ca descoperise dezastrul.
Cu o voce inghetata mama a intrebat:
-Cine a inchis pisica in camara?Cine a umblat azi in camara?
O liniste de mormant.Tata scapa ziarul din mana.Eu ma uit la mama cu gura cascata.Prevad o furtuna.
Vad ca nu primeste raspunsul la intrebari,luandu-ne pe fiecare de maneca ne duce la fata locului cu forta.
Borcane cu muraturi,dulceata,bulion,borcane si sticle de tot soiul,proviziile,saci cu cartofi,faina,totul,absolut toate sunt praf si pulbere.
Mama a intrebat din nou,rar,accentuand pe fiecare silaba.
-Cine a inchis pisica in camara?Cine???
-Ce naiba se intampla? zise tata
Mama il prinse rapid de maneca halatului:
-Te rog sa te uiti cu atentie si sa vezi ce s-a petrecut,tipa ea.
Tremuram din toate incheieturile.Fratele meu a vrut sa plece,mama il prinde imediat.
-Emanuel,striga ea brusc,stai aici!E cazul sa stai aici!
Tata zise:
-Ti-am spus de atatea ori,i se adresa mamei,sa dai pisica altcuiva .Poarta microbi;pentru copii e complect neigienic.
Ma pufneste rasul.Mi-am sus palma la gura prefacandu-ma ca sughit.Nu am vrut sa rad.
-Razi,Lucia?Mi se pare ca-ti arde de ras!
-Nu.Nu!
-Acum nu e vorba de microbi,zise rar mama,tinandu-ne locului;tie,se repezi la tata,iti pasa de microbi,cand vezi prea bine ca toate proviziile au fost distruse.Am impresia-si-l privi ingrozitor-ca tu,uituc si distrat cum esti,ai umblat in camara si-ai inchuiat pisica.
-Eu!?!Stii bine ca eu nu umblu niciodata in camara.
Sigur,tata era exclus din capul locului;el nici nu stie bine ce e cu camara.Ma intrebam ce rost avea sa-l cerceteze mama si pe el.Tata scapase.
-Atunci,Emanuel,tu ai facut-o?
Impresionat profund si jignit de moarte ca mama a dat vina pe el,incepu sa se jure imediat ca el,pe cuvantul lui de onoare,nu,n-a avut cum,nici prin cap nu i-a trecut sa caute ceva in camara.Si-apoi plecase de acasa inaintea mea,avea si martori pe baietii vecinilor.Impreuna cu ei facuse drumul pana la scoala.
Dupa ce sfarseste argumentele de aparare propie s-a intors spre mine cu o adevarata satisfactie,ca precis eu sunt vinovata,numai eu indrazneam sa fac asa ceva.
Mi se facuse paru maciuca in cap.Iar pielea mi se facuse ca de gaina.Mama s-a intors spre mine.Deci,de la inceput a stiut ca eu sunt vinovata.
-Lucia,da,tu,draguto,l-ai incuiat pe Bob in camara!Cel mai cinstit lucru este sa recunosti.O minciuna,in situatia de fata,nu poate decat sa agraveze pedeapsa.
Sunt absolut convinsa ca fara voia mea am inceput sa plang.
-Da.Emanuel nu e vinovat.Eu l-am lasat pe Bob aici.
Ne-am privit lung.
-Eram sigura.Emanuel este un baiat serios.Numai tie iti poate trece prin cap sa faci o asemenea marsavie.
Exact asa a definit dorinta mea de razbunare:MARSAVIE.
Se alcatuieste,un ceas,consiliul de judecata.
Trebuie sa mi se dea cea mai inalta pedeapsa si evident,educativa.
Ca tata e mofluz,nu ma mira.Ca Emanuel isi da importanta,iar nu ma mira.Ca fiecare e obligat sa ma condamne e firesc;toate acestea nu ma dor de loc.
Am atras atentia asupra mea.Toti se uita la mine ganditori si gravi ca niste statui antice.
In cele din urma decide tot mama,ea fiind curtea suprema:
-In primele 3 saptamani din vacanta pe care o vei lua peste putin timp,vei sta inchisa in casa.Sa stii odata pentru totdeauna cum sa te porti.Si cat vei sta in casa,in fiecare zi sa inveti 40 de pagini din dictionarul limbii engleze.Seara,inainte de culcare,te voi asculta.Pentru fiecare greseala de pronuntie sau cuvant nestiut se va adauga un nr de zile de stat inchuiata.O greseala echivaland cu o jumatate de zi.Ai auzit?
Ma asteptam la absolut orice numai la asa ceva nu.Cred ca m-am facut galbena ca ceara.Inima mi se prefacuse intr=un turture mic.Privesc cu jale in jur,il implor pe tata sa se opuna.Dar tata imi ocoleste privirea.Nu,era prea nedrept,prea aspra pedeapsa.Singura 3 saptamani sub cheie cu dictiorarul limbii engleze de invatat!Nu!Era cumplit,inspaimantator!Hotarat,nu era educativ,puteam sa jur ca nu se va alege nimic de capul meu.Simt durerea grea.Vreau sa vorbesc si nu pot din cauza nodului din gat.Mama ia tacerea mea drept incapatanare.
-Ai auzit?Repeta intrebarea.
Dau din cap in semn ca da.Nu rostesc nici-un cuvant.
Emanuel zice:
-Asa meriti!
Ma duc in camera mea.Ma asez pe marginea patului prostita.Parca n-as sti ce e cu mine.Capul mi se invarte,peretii se invart si ei cu intreaba mea fiinta.
Peste oras coboara invaluind casele,strazile cu un voal cenusiu..Nu-mi amintesc visele acelei nopti,dar in nici-un caz n-au fost roze.
Astept comm-urile voastre.Chuuu:x:x:x
P.S. Mousy arigato pentru com:-*:x:-*citeste in continuare si vei vedea=))) iti garantez ca o sa-ti placa incontinuare:-*
poza Bob-pisic
![[Imagine: anime-cat.jpg]](http://www.pureanimegallery.com/d/7262-1/anime-cat.jpg)
De ce frate-meu sa fie mereu laudat si pe mine sa ma considere un zero?
M-am decis sa nu-mi mai pese de nimic.Fac pe dos tot ce mi se cere.
Mama imi spune :
-Nu umbla prin curte fara sandale !
Tocmai pe unde s-au spart sticle merg cu picioarele goale si ma aleg cu taieturi destul de adanci.As putea muri,dar imi dau seama ca,din atat nu se duce omul pe nasalie,desi as fi vrut sa impresionez putin.
Alaltaieri,m-am intors de la scoala si eram foarte bine dispusa.Batusem un baiat din clasa a 3 a pentru ca mi-a zis ca sunt ‘’pirpirie’’.I-am aratat,pe loc,de ce forte fizice dispun.Si Emanuel proceda la fel cu baietii care-i spuneau ceva care nu-i convenea.
Am de gand sa-mi impun autoritatea cu orice risc.
Naiba stie de ce ploua acum.Ma intorc de la scoala si ploua de se sfarseste pamantul.Ploua fara pic de jena si din cauza asta stau sub acoperisul unei case si am sa intarzii la masa.
Daca as avea o umbrela n-ar mai trebui sa stau aici ca o vrabie nenorocita si sa spumeg de necaz ca am uitat sa-mi iau azi dimineata umbrela.
Mama iar o sa tipe la mine si o sa-mi spuna :’’uituca ce esti !’’Si natural,eu ma voi supara si n-am sa mai mananc.
Ce sa fac ?Trebuie sa astept.Urmaresc picaturile umflate cum pleznesc piatra trotuarului.Si nu ca ma plang de ce o sa spuna mama dar,in definitiv,de data asta intarzii dintr-un motiv total independent de vointa mea.Ce ?Am vreo putere sa opresc ploaia ?Nu.Si nu cred ca are cineva o asemenea putere.
Ma uit la castani.Nici lor nu le pare bine ca ploua.Fiindca ii uda,ca si pe mine,drept in cap.
Altadata le-as spune o poveste ;acum sunt prea preocupata de situatia grea in care am intrat.
Trebuie sa gasesc un mijloc de a atrage atentia asupra mea.E limpede ca n-am sa mai pot dormi ,n-am sa ma mai pot concentra asupra scolii,lectiile mele vor zace rau de tot,pana cand nu voi rezolva intr-un fel suferinta.
Nu vreau sa sufar.Nu vreau sa plang.Nu vreau sa creada lumea ca sunt o proasta si niciodata n-am sa ajung sa-mi pun batista la gura ca vara-mea Liz.
Trei zile in sir m-am tot gandit.In timp ce profa de mate ne explica legea regulei ‘’de 3 simpla’’,eu ma gandeam ce sa fac,cum sa actionez pentru ca mama sa-si intoarca privirile spre mine.
Aveam un pisoi foarte naravas.Dupa parerea tatei o adevarata uzina de microbi,iar dupa a mamei,o nesfarsita pacoste daca il inchuiam prin vreo camera sau si mai grav,daca se intampla din neatentie sa-l inchidem in camara.Stiam prea bine ce inseamna.Bob suferea de claustrofobie si-si iesea din minti cand se afla sub cheie.
Mi-a venit ideia de a-l inchide intentionat in camara.
Era un gand rau,ba mai mult chiar,dujmanos,pentru ca mama in fiecare zi ne spunea fiecaruia in parte:
-Sa nu-l uitati pe Bob in casa.
Ochii imi straluceau de entuziasm si cred ca ma agitam in banca.Ideia era prea nebuneasca.Profa a observat ca nu ma preocupa regula ''de trei simpla'' si m-a scos imediat la tabla.
M-am balbait intr-un mod jalnic.Si cat uram de mult matematica,dar in clipa aceea am blestemat-o din tot sufletul,detestand-o si mai mult.Imi aparea in fata ochilor ca o adevarata catastrofa,de neinteles pentru mintea mea concentrata spre alte probleme cu alte necunoscute.
Evident,la intrebarile profei,n-am stiut sa raspund si m-am ales cu nota 2.
A doua zi de dimineata,am pandit momentul,ca o fiinta nedemna si razbunatoare,am inchuiat pisoiul in camara.Am plecat la scoala.In fiecare ora ma gandeam la Bob,care sare de pe un borcan pe altul,cum sfasie tot ce intalneste in cale.
Am vrut sa fug pana acasa sa-l eliberez.Ma cuprinse remuscarea.Si-apoi,ca sa fiu sincera mi-era o frica de moarte.Colegele mele se distrau,in timp ce eu stateam lipita de zidul scolii,intepenita,incapabila sa iau o hotarare.L-am vazut pe frate-meu cu cei dintr-a 7-aB si m-am facut nevazuta.
La sfarsitul orelor n-am avut curaj sa ma duc acasa.Un sentiment nou,foarte vinovat m-a facut sa iau alt drum.
Unde sa ma duc?Ma intreb si naiba stie de ce nu ma trage inima la nimic.
Daca as putea pleca intr-o calatorie....dar ce ma fac cu scoala?Ah!Blestemata asta de scoala imi sta mereu ca un zid in calea proiectelor.
Ma indrept cu pasi mari spre casa.Sa se intample orice.Mor de curiozitate sa vad ce se intampla.
Ma uit la ceas.S-a facut aproape trei si un sfert,ora la care mama ajunge acasa.Am inceput sa alerg.Nici nu m-am oprit sa le spun castanilor mei,cei de pe strada mea sunt numai ai mei,vreo vorba.Intru in casa rasufland ca un cal de curse.
-Unde-ai umblat pana acum? ma intreaba Emanuel
Mama nu venise inca.
-Ce te intereseaza?Am avut treaba!
Mi-am aruncat ghiozdanul pe fotoliu.
-Asculta,nu se lasa frate-meu,mi-a zis Micky ca l-ai batut.
-Eu? ma mir nevinovata.Micky-biciclistul merita sa-i sparg capul!Dar nu m-am atins de bila lui tunsa.
-Ba da,l-ai batut!Mi-a zis si Oana ca-i curgea sange din nas si maica-sa are de gand sa-ti traga doua palme.Ce-ai avut cu el?
-A strigat sa sunt pirpirie!
-Da?
-Da!
-Ai sa ajungi ca Gogosaru.Batausa clasei.Ba,ce zic eu,ai sa-l intreci pe Gogosaru.
I-am aruncat o privire.Gogosaru asta raspandea in jurul lui fiori de frica.Numai sa se uite la cineva si acela manca pamantu de spaima.Din nenorocire ramanea mereu repetent.Avea 13 ani si ajunsese abia in clasa a patra.
-Ei,dar nici sa-l las pe Micky-tontu sa rada de mine!Ce parere ai?
-Te priveste.Ai sa vezi ce o sa-ti faca maica-sa.Eu nu ma amestec sa te apar.
-Nici nu-i cazul!
Ma duc la baie sa ma spal pe maini.Mi-e o foame teribila dar n-am curajul sa ma duc in bucatarie.
Acum Bob probabil distruge ceea ce se afla in camara mai teribil decat o masina de razboi.Inima mi se urac-n gat.Aud cheia in usa.Vine mama...
In timp ce tata se uita la Tv,eu cu gandul la spectacolul din camara, stau cu nasul in problemele de mate.
-Vreau liniste! spune tata apasat.
-N-am nimic impotriva stirilor tale,tata!
-Te-as ruga!
Eu ma pregateam sa-mi fac temele,Emanuel invata niste formule chimice,tata se uita la TV,cand mama a intrat in camera complect schimbata la fata.Am inteles ca descoperise dezastrul.
Cu o voce inghetata mama a intrebat:
-Cine a inchis pisica in camara?Cine a umblat azi in camara?
O liniste de mormant.Tata scapa ziarul din mana.Eu ma uit la mama cu gura cascata.Prevad o furtuna.
Vad ca nu primeste raspunsul la intrebari,luandu-ne pe fiecare de maneca ne duce la fata locului cu forta.
Borcane cu muraturi,dulceata,bulion,borcane si sticle de tot soiul,proviziile,saci cu cartofi,faina,totul,absolut toate sunt praf si pulbere.
Mama a intrebat din nou,rar,accentuand pe fiecare silaba.
-Cine a inchis pisica in camara?Cine???
-Ce naiba se intampla? zise tata
Mama il prinse rapid de maneca halatului:
-Te rog sa te uiti cu atentie si sa vezi ce s-a petrecut,tipa ea.
Tremuram din toate incheieturile.Fratele meu a vrut sa plece,mama il prinde imediat.
-Emanuel,striga ea brusc,stai aici!E cazul sa stai aici!
Tata zise:
-Ti-am spus de atatea ori,i se adresa mamei,sa dai pisica altcuiva .Poarta microbi;pentru copii e complect neigienic.
Ma pufneste rasul.Mi-am sus palma la gura prefacandu-ma ca sughit.Nu am vrut sa rad.
-Razi,Lucia?Mi se pare ca-ti arde de ras!
-Nu.Nu!
-Acum nu e vorba de microbi,zise rar mama,tinandu-ne locului;tie,se repezi la tata,iti pasa de microbi,cand vezi prea bine ca toate proviziile au fost distruse.Am impresia-si-l privi ingrozitor-ca tu,uituc si distrat cum esti,ai umblat in camara si-ai inchuiat pisica.
-Eu!?!Stii bine ca eu nu umblu niciodata in camara.
Sigur,tata era exclus din capul locului;el nici nu stie bine ce e cu camara.Ma intrebam ce rost avea sa-l cerceteze mama si pe el.Tata scapase.
-Atunci,Emanuel,tu ai facut-o?
Impresionat profund si jignit de moarte ca mama a dat vina pe el,incepu sa se jure imediat ca el,pe cuvantul lui de onoare,nu,n-a avut cum,nici prin cap nu i-a trecut sa caute ceva in camara.Si-apoi plecase de acasa inaintea mea,avea si martori pe baietii vecinilor.Impreuna cu ei facuse drumul pana la scoala.
Dupa ce sfarseste argumentele de aparare propie s-a intors spre mine cu o adevarata satisfactie,ca precis eu sunt vinovata,numai eu indrazneam sa fac asa ceva.
Mi se facuse paru maciuca in cap.Iar pielea mi se facuse ca de gaina.Mama s-a intors spre mine.Deci,de la inceput a stiut ca eu sunt vinovata.
-Lucia,da,tu,draguto,l-ai incuiat pe Bob in camara!Cel mai cinstit lucru este sa recunosti.O minciuna,in situatia de fata,nu poate decat sa agraveze pedeapsa.
Sunt absolut convinsa ca fara voia mea am inceput sa plang.
-Da.Emanuel nu e vinovat.Eu l-am lasat pe Bob aici.
Ne-am privit lung.
-Eram sigura.Emanuel este un baiat serios.Numai tie iti poate trece prin cap sa faci o asemenea marsavie.
Exact asa a definit dorinta mea de razbunare:MARSAVIE.
Se alcatuieste,un ceas,consiliul de judecata.
Trebuie sa mi se dea cea mai inalta pedeapsa si evident,educativa.
Ca tata e mofluz,nu ma mira.Ca Emanuel isi da importanta,iar nu ma mira.Ca fiecare e obligat sa ma condamne e firesc;toate acestea nu ma dor de loc.
Am atras atentia asupra mea.Toti se uita la mine ganditori si gravi ca niste statui antice.
In cele din urma decide tot mama,ea fiind curtea suprema:
-In primele 3 saptamani din vacanta pe care o vei lua peste putin timp,vei sta inchisa in casa.Sa stii odata pentru totdeauna cum sa te porti.Si cat vei sta in casa,in fiecare zi sa inveti 40 de pagini din dictionarul limbii engleze.Seara,inainte de culcare,te voi asculta.Pentru fiecare greseala de pronuntie sau cuvant nestiut se va adauga un nr de zile de stat inchuiata.O greseala echivaland cu o jumatate de zi.Ai auzit?
Ma asteptam la absolut orice numai la asa ceva nu.Cred ca m-am facut galbena ca ceara.Inima mi se prefacuse intr=un turture mic.Privesc cu jale in jur,il implor pe tata sa se opuna.Dar tata imi ocoleste privirea.Nu,era prea nedrept,prea aspra pedeapsa.Singura 3 saptamani sub cheie cu dictiorarul limbii engleze de invatat!Nu!Era cumplit,inspaimantator!Hotarat,nu era educativ,puteam sa jur ca nu se va alege nimic de capul meu.Simt durerea grea.Vreau sa vorbesc si nu pot din cauza nodului din gat.Mama ia tacerea mea drept incapatanare.
-Ai auzit?Repeta intrebarea.
Dau din cap in semn ca da.Nu rostesc nici-un cuvant.
Emanuel zice:
-Asa meriti!
Ma duc in camera mea.Ma asez pe marginea patului prostita.Parca n-as sti ce e cu mine.Capul mi se invarte,peretii se invart si ei cu intreaba mea fiinta.
Peste oras coboara invaluind casele,strazile cu un voal cenusiu..Nu-mi amintesc visele acelei nopti,dar in nici-un caz n-au fost roze.
Astept comm-urile voastre.Chuuu:x:x:x
P.S. Mousy arigato pentru com:-*:x:-*citeste in continuare si vei vedea=))) iti garantez ca o sa-ti placa incontinuare:-*
poza Bob-pisic