Vampire knight - A small intruder +18 [make by Ella, Manu's sister]

[Nywa]

S-a decis. Eu, Manu, voi continua acest fic, fiindca soramea numai are defel imaginatie si in plus a inceput examenele la ea >.>
In fine. Sper sa ma ridic la asteptarile voastre, asa cum s-a ridicat ea si sper sa va placa
:> Vor mai fi nexturi dar alea cand le voi scrie si apropo, "Love in the vicious circle" se cam apropie de sfarsit :D:

Doar o atingere


"Chiar daca nu arata, fiintele ce par inofensive, pot deveni cel mai mare si de temut dusman al tau, prin simplu fac ca te-ai indoit de ele mai demult" - cuvinte alese

P.O.V. Ayane: Intru in acea cladire derapanata, urmarind acea micuta dara de sange uman, ce m-a adus aici, intr-un cuib de vampiri de Level E. Ar trebui ca ceilalti vampiri sa mai controleze din cand in cand cladirile astea, ca se vor trezi incurand "inecati" la propriu in hoarte de Level E si umanitatea va disparea din cauza indiferentei lor si aerului de superioritate, care il afiseaza mereu. Oftez cand trei vampiri Level E aparura in fata unei scari cam subrede, ce ducea la etaj, de unde se auzeau tipetele victimei lor.
- Putem sa rezolvam asta in doua feluri, spun calma facand un pas in fata, iar ei se cabrara pentru a sari. Unu, voi sa va dati la o parte si sa ma lasati sa trec si..., m-am intrerupt, cand ma atacara.
Ma incrunt putin si ei explodara in mii si mii de bucatele, de marimea particolelor de praf si cazura in cramajoare multicolore pe podeaua de piatra, rupta in unele locuri. Chicotesc fantomatic si trec cu grija pe langa gramajoare, urcand scarile, ca o regina, ce paraseste sala mare de bal.
- Doi, va fac eu sa ma lasati sa trec de voi, continui pe un ton ironic, in timp ce am luat-o dupa un colt la dreapta, urmand acea dara.
Pe coridor m-au mai atacat si alti si au ajuns si ei, niste gramajoare de gunoi nefolositor. Cand am intrat in incaperea in care a fost chinuita victima, am ramas uimita sa vad o fata ce mult nouasprezece ani, cum statea intinsa pe jos, cu gatul sfartecat si plina toata de muscaturi, iar in jurul ei, erau numai vampiri. Am inchis ochii si am inceput sa plang, in timp ce pereti au inceput sa se zguduie, parca ar fi un cutremur foarte mare si violent. Scot un tipat nearticulat, ce semana o combinatie intre raget si sasait, iar in acea clipa, bucatile din tavan care se desprindeau din cauza vibratiei puternice a aerului in jurul meu, s-au oprit, apoi au disparut, l-a fel si cladirea, cu toti ocupanti ei, fiind redusi la marimea unui atom. Am ramas suspendata in aer, cu ochii de un rosu-aprins, cautand alti atacatori, dar un glas familiar ma striga pe nume, de ma facu sa imi revin din acea stare de ucigasa psihopata. Cum mi-am pierdut concentrarea, am inceput sa pic fara sa imi pot controla caderea, dar aproape in ultimul moment, am aterizat pe un topogat de gheata, ce ma purta lin pana jos, unde ma astepta Aido. Acesta ma apuca rapid de maini, tragandu-ma in bratele sale, oprindu-ma sa alunec mai departe. Acum eram atat de aproape, incat am putut sa vad ca ii ajungeam pana la frunte, iar parfumul sau imi inunda narile, fiindca dadea un aer de prospetime si masculinitate in acelasi timp. Era asa de bine in bratele lui, incat ma simteam ferita de tot raul din lume si puteam uita tot ce mi s-a intamplat pana acum, dar aceasta imbratisare nu dura mult, fiindca Yuki, ne striga.
Satena veni langa noi, cu pungile alea cu haine si ne intreba, daca e cea intre noi, fiindca palmele mele se aflau pe pieptul tanarului, iar mainile lui pe spatele meu. Am sarit amandoi inapoi, indepartandu-ne unul de celalalt si rosind puternic la fata. Fata chicoti si apoi puse piciorul pe acel topogan de gheata, evaporandu-l. Mi-am mijit, ochii privind-o atent pe ea. Se pare ca avea puteri telekinetice sau ceva de genu, ca sa poti evapora gheata atat de usor, incat sa nu lasi nici o urma. Aido o intreba ce cauta aici si primit rapid raspunsul. A simtit o forta foarte uriasa, venind de aici si cand a intrat pe alee, a simtit si un cutremur, ce venea de la o cladire, ce s-a evaporat cat ai clipi din ochi.
- Cred ca ar trebui sa ne intoarcem, spun eu, cat puteam de calma.
- Da, chiar ar trebui sa ne intoarcem, ca acus incep orele, incepu sa se panicheze Yuki pe acolo, facandu-ma sa imi dau ochii peste cap si Aido sa isi puna o mana pe fata si sa dea negativ din cap.
- Daca ametita asta ajunge sa ne conduca, eu jur, ca il rog pe Kiryu sa ma impuste, mormai blondul, facandu-ma sa chicotesc usor si sa ii zambesc cu toata fata.
Am pornit inapoi spre Academie, dupa ce ne informa fata, ca a platit ea. Era de asteptat sa fie bogata, mai ales cine ii este fratele si sotul, stapanul vampirilor. Mai degraba ar veni stapanul prostiei, fiindca Kuran se da mare si tare cu niste puteri, ce nu m-ar putea atinge nici daca as vrea. E usor sa nu iti spui puterile, ci doar sa le arati si atunci doar daca esti nevoi si sa nu te lauzi cu ele, iar rezultatul e unul lamentabil si demn de mila. Tot ce speram, ca directorul sa nu imi interzica sa mai ies din dormitor, ca atunci, chiar m-am intors inapoi in celula mea.
Cand ajungem la scari, il vedem pe Cross, alaturi de Kaname si Zero, cum ne astepta. Cand ne vazu, satenul se repezi la sora lui imbratisand-o, iar argintiul ma apuca de brat, soptindu-mi sa il insotesc la o plimbare prin parcul de la Academie. Ma uit la blond, care imi facu ochiul si isi misca buzele in cuvintele "o sa fie bine", apoi pleca cu directorul. Gardianul ma duse in curtea Academiei, plimbandu-ne amandoi, chiar daca era dupa-masa si elevi muritori ieseau de la ore. Era cam greu de discutat, mai ales dupa tine veneau o satra intreaga de baieti muritori. Ce patetic. O fi ca nu au mai vazut o vampiroaica imbracata sumar sau vreo fata asa? Cred ca nu, fiindca aproape lesinau pe capete, cand ma uitam spre ei si mormaiau enervati, cand vorbeam cu Kiryu. Sa inteleg ca el mai tarziu isi va auzi niste vorbe de toate frumusetea, cum au muritori obiceiul. Obicei tampit...

P.O.V. Aido: - Ce? Exclam uimit, facand o fata socata.
- Cum ai auzit dragul meu Hanabusa - era prenumele meu, dar multi imi spuneau pe numele de familie - vreau ca tu sa te muti in camera cu ea si sa ii ti companie. Patul ei e neatins, fiindca nu poate sa doarma si ai putea sa o ti sub control, imi explica barbatul, facandu-ma sa oftez resemnat.
Aprob din cap si apoi ies din birou, aratand ca un voluntar ales fara voia lui, pentru a se arunca peste o grenada, care sta gata-gata sa explodeze. Am deschis un geam si am sarit, aterizand in picioare, de la etajul patru, ca sa le evit pe fanele mele muritoare. Chiar daca era fain sa ai fane, cate o data era chiar stresant sa se tina scai dupa tine, oriunde te-ai duce, chiar si la baie. Ma indrept spre Dormitoarele Lunii, printre copaci, fiind cu ochii in patru dupa fanele, cand ma lovesc de cineva si era sa pic, daca nu ma apuca o mana de sub-brat si imi opri caderea. Imi ridic ochii si o vad pe Ayane, cum imi zambi incurajator, apoi se uita la ametitul ala de Zero, care isi freca fruntea. Cred ca cu el mi-am dat din greseala cap in cap, ca mufonii care se luptau pentru teritoriu sau vreo femela, aici ne luptam, care il scoate din sarite pe celalalt.
Ii spun satenei ca e timpul sa mergem inapoi spre dormitoare si aproba tacuta din cap, facand cu mana lui Kyriu, facandu-ma usor gelos, dar eu voi fi colegul ei de camera si chestia asta merita sa ma infoi in pene.
Pasii ei nu se auzeau si trebuia sa ma uit mereu in partea mea dreapta, ca sa fiu sigur ca este langa mine si ca nu merg de unul singur, ca un idiot. De cateva ori era sa iau in brate copacii, dar satena ma trase din fata lor, la timp, ca sa nu ma ciocnesc de ei si sa imi sparg fata aceasta frumoasa si perfecta. Cand ajungem la dormitoare, Ayane imi spuse ca ea intra pe geamul de la balcon, apoi disparu de langa mine, facandu-ma sa mormai infundat, fiindca uram cand facea chestia asta. Ma facea sa cred ca nici chiar Kaname nu e mai puternic decat ea sau ca a fost realizata genetic si ca nu a avut parinti. Scufundat in gandurile mele, nu am observat usa si mi-am dat ca un berbec pentru a doua oara in ziua aceea cu capul de ea. Am deschis-o mormaid, intrand in living unde l-am gasit pe Shiki cum statea plictisit alaturi de Rima, care vorbea cu niste agenti de modeling. Erau idioti aia care mi-au propus si mie sa le pozez, dar lenea, comoditatea si orgoliul m-au indemnat sa ii refuz in cel mai urat hal posibil: sa ii dau pe usa ca pe nimicuri ce sunt.
Cand ma vazura, muritorii imi aruncau priviri pline de venin si de moarte, dar au inghetat, cand simt cum cineva ma apuca de mana si ma trage usor pe scari. Ma uit si o vad pe Ayane, imbracata cu o rochita de vara, de culoarea mierii, cu bretelute, pe trup doar in partea de sus si in partea de jos larga, pana la genunchi si cu flori foarte frumos cusute pe material. Parul il avea prin in coada, dar prin el se vedeau penele si bilutele. In picioare avea niste balerini albi si la gat o esarfa din matase, de aceeasi culoare ca si rochia. Ii acoperea doar partea din fata, lasand partea din spate, la vedere, acum ca parul era intr-o coada de ponei. Cand o vazura, muritori au vrut sa o roage sa pozeze pentru ei, dar am apucat-o de mijloc si le-am spus sa stea departe de ea, apoi am pornit in sus, indreptandu-ne spre camera ei.
- Cine erau? Ma intreba vampiroaica, cand am intrat in camera si ea se aseza pe un fotoliu.
- Niste idioti, care nu ii suport. De unde ai rochia? O intreb curios si apoi constat ca mai e un dulap dublu in camera si deasupra usilor scria :"Dulapul lui Aido". Astia cand mi-au mutat dulapul meu aici? Intreb uimit si perspicace in acelasi timp.
- Varul tau, Akatsuki parca, l-a adus cu celalalt blond, imi raspunse si imi zambi, de ma facu sa rosesc in obraji.
Ii multumesc ca m-a informat si apoi scot din dulap uniforma pentru ore, asezand-o pe pat. Directorul chiar a avut dreptate. Patul nu era atins nici cu un milimetru, fiindca bomboana mentolata era inca pe perna, unde se punea cand venea cineva nou in dormitoare. Imi dau jos bluza si vreau sa imi dau jos si maioul, cand mi-am dat seama ca nu sunt singurul aici. Fara sa spuna nimic, tanara se ridica de pe fotoliu si trase traperiile in fereastra, apoi iesi pe balcon, iar draperiile grele nu ii permiteau sa ma vada schimbandu-ma.
Iau pe mine uniforma, apoi imi iau un caiet si niste creioane, fiindca toata noaptea, eu voi desena sau ma voi juca cu varumiu "X" si "0". Vreau sa cobor in living, dar nu am de gand sa dau ochii cu fanele muritoare, asa ca am iesit pe balcon, unde am gasit-o pe Ayane stand si privind apusul soarelui, cu picioarele pe balustrada si cu mainile la spate, aratand ca o zeita din mitologiile de mult apuse.
- Cand te intorci, ai putea sa imi aduci niste carti de la biblioteca? Ma intreba calma, ca si cand ar fi firesc, ca eu sa sar de pe balcon jos si nu sa cobor scarile pe interior.
- Daca nu uit, am sa-ti aduc, daca uit, poti sa te uiti prin manualele mele, ii spun calm si sar jos, apoi pornind ca o naluca printre copaci pana la scoala...