Animezup - forum manga si anime

Nu detin nici un personaj din manga/anime-ul Vampire Knight si nu fac profit de pe urma lor, iar cuvintele alese ce vor aparea la inceputul fiecarui capitol, nu-mi apartin mie sau vreunei carti cunoscute, ci surori mele, Manuela.

Buna tuturor, sunt Ella, sora mai mica a lui Manu. Poate va intrebati de ce postez pe userul ei si nu am un user am meu. Exista si o explicatie :D. ID-ul meu mi-a fost spart si acum folosesc ID-ul surori mele. Ca sa ne deosebiti intre noi, eu la titlu voi scrie de care dintre noi e facut ficul, iar ea nu v-a scrie. Am observat ca la Manu, se citeste mult, dar va pica mana daca lasati vreun coment. Sper la mine sa nu se intample asa, dar ma rog. Sper sa va placa si astept critici dure. Mi-am placea sa va spuneti parerea si despre cuvintele alese de la inceputul textului, dar pentru alea sa o laudati pe Manu, nu pe mine :D. Sper sa va placa ^^

Eliberarea din purgatoriu


„Pentru ingeri decazuti numai exista speranta de a zbura din nou, dar asta nu inseamna ca nu pot visa, ca zboara” – cuvinte alese

P.O.V. Ayane: "Stateam pe spate printre cadavre si priveam pierduta cerul acoperit de nori, parca fiindu-i rusine de faptele la care am fost supusa de-a lungul a celor cincisprezece ani. Numai experimentesi disecti, incat m-au distrus de tot, dar m-am razbunat eu pe ei. De aceea stau printre cadavre. Aud niste pasi si ma ridic, ochii de un albastru-nocturn, se colorara intr-un rosu-aprins. Apuc manerul katanei insangerate si o strang puternic. Simt un miros de sange acru si amar. Imi plec privirea si vad cum din palma mea dreapta in care tineam katana, curgea sange… Sange!.."
- Ayane esti aici? Aud un glas si tresar usor, picand cu tot cu scaun pe spate.
Ma ridic de pe jos si imi scutur blugi albastri, largi si toti taiati, apoi imi aranjez camasa alba ce o purtam. Imi trec mana prin saten-deschis, lung pana la omoplati, era tot impletit si avea prin el bilute colorate si pene de corb. Imi iau rucsacul cu putinele lucruri care le aveam si am pornit dupa asistenta. Din cate am inteles de la doctori, ma vor duce intr-un loc unde ma voi simti bine si acceptata. Da pe dracu, nu exista loc in care sa fiu acceptata. Ajungem la iesirea din spital si vad in fata mea un barbat de vreo treizeci si ceva de ani. Avea parul blond-nisipiu, lung pana la omoplati, prins in coada. Ochii aurii, ma priveau binevoitori dupa o pereche de ochelari de vedere. Era imbracat cu un palton negru si niste pantofi. M-am ascuns dupa asistenta, ca un copil mic si speriat, care se ascundea dupa mama lui de frica.
- Va rog sa o scuzati domnule Cross, dar Ayane e putin speriata. Numai a vazut alti oameni in afara de cei de pe etajul ei si acolo sunt doar oameni batrani, spuse asistenta Anna.
- Nu-i nimic, fiindca am mai adus pe cineva pentru a se simti mai bine, spuse acest Cross.
Am inghitit in sec si am inceput sa tremur involuntar. Pe cine aduse cu el? Daca imi v-a face rau? Nu vreau sa il ranesc! Anna se dadu in fata mea si ma imbratisa, strangandu-ma la pieptul ei si apoi imi spuse ca ma v-a vizita, cat de curand poate. Am incuviintat din cap si barbatul ma lua de dupa umeri si iesim in fata spitalului. Soarele puternic ma facu sa imi pun in cap capisonul negru al hanoracului, pentru a-mi proteja ochii, cat de cat. Aud niste pasi si un tanar de optsprezece, cu parul argintiu putin ciufulit. Ochii violeti asemenea ametisului ma priveau suspicios. Era imbracat comod, adica cu o pereche de blugi si un hanorac albastru, aratandu-i un tatuaj straniu. Casc ochii de uimire, cand am realizat ce este acel tatuaj. Acest baiat se lupta de a ramane om, pentru a nu se transforma in vampir de Level E. Vreau sa ma dau in spate, dar blondul imi spuse ca nu am de ce sa ma tem.
- Ea este vampirul, al carui puteri sunt unice? Intreba argintiul.
- Da, Zero, ea este Ayane, Ayane el este Zero Kiryu, gardian la Academia Cross, ne facu prezentarile omul.
Am aprobat timid din cap, lasandu-mi ochii in jos, rusinata si speriata de prezenta lui aici. Directorul Academiei ne spuse ca are niste treburi de discutat cu directorul spitalului si baiat sa ma duc la Academie. Vreau sa spun ceva, dar plecase deja. Imi indrept privirea spre Zero, care se multumi sa imi faca semn sa il urmez. Inghit in sec si il urmez tacuta, in timp ce admiram discret orasul cu arhitectura medievala, pe care o adoram, ca imi dadea un aer de singuranta si familaritate.
Baiatul parea foarte tacut, acest lucru nu ma deranja de fel, fiindca eram obisnuita cu tacerea, mai ales noaptea. Eu care nu dormeam de fel de cand au facut experimente pe mine, puteam sa stau linistita intr-un loc, chiar si in pat si sa par ca dorm adanc. Oameni se uitau curios la mine, facandu-ma sa il apuc pe argintiu de brat si sa ma lipesc cu totul de el. Incerca sa se smuceasca, dar il tineam prea stras, asa ca renunta sa se mai zbata. Dupa un timp, soarele s-a ascuns dupa un nor greu si cenusiu de ploaie si eu am profitat de asta, pentru a-mi da jos capisonul, expunandu-mi ochii si chipul.
Cand am ajuns la niste trepte, cerul fu despicat in doua de lumina unui fulger, apoi vazduhul fusese invadat de un tunet, de ma facu sa imi acopar urechile. Uram tunetele, fiindca ma dureau timpanele din cauza lor si imi infundau urechile. Ridic ochii spre cer si vand cum nori grei si plini de lacrimi ale Mamei Natura, se ingramadeau pe bolta celesta. Mereu mi-a placut sa privesc ploaia si acum vroiam sa o vad din nou, dar Zero m-a apucat de mana si a inceput sa ma traga dupa el, urcand treptele spre intrarea in Academia Cross. De ce era acest loc atat de special, incat sa ma faca sa ma simt in singuranta.
- Am crezut ca ati patit ceva, aud un glas de tanar si cu tente de comanta.
- Sti cum e directorul. Kaname ti-o dau tie in primire, spuse Zero si ma impinse in fata unui alt baiat.
Imi ridic ochii si raman socata. In fata mea se afla un vampir Pur-blood si daca nu ma insel era seful pe aici. Parul saten-inchis, era putin ondulat la varfuri, putin lung pe ceafa si pretonul ii intra usor in ochii de un caprui-ciocolatiu. Purta un costum alb, cu dungi negre, sacou alb si camasa neagra. La gat avea cravata rosie si prins de cravata avea o brosa din argint in forma de „x” si un patrat pe acel „x”. Satenul imi zambi prietenos, iar eu am inghitit in sec…

P.O.V. Aido: Stateam si ascultam plictisit cum Ruka, Rima si Yuki trancaneau despre moda, in timp ce asteptam sa se intoarca Kaname. Jur ca o sa adorm dintr-o clipa in alta, fiindca stateam cu capul razamat in palma, iar ochii mei albastri se uitau la cele trei fete ce chicoteau usor. Am oftat si m-am ridicat de pe fotoliu, ducandu-ma la geam, in timp ce imi traceam degetele prin parul meu galben mai inchis, putin ciufulit in spate si bretonul despartit in doua. Se pare ca la noapte v-a ploua, super ma voi uda pana la scoala. Oftez si imi plec privirea si raman uimit. Il vad pe Kaname cum venea spre dormitoare cu o fata? Ridic o spranceana aurie suspicios. Cine era fata aceea? Era tipa noua de care vorbea directorul ca o aduce la Academie pentru a fi printre cei ca ea. Era vampir sau ca idiotul de Kiryu, pe jumatate facut si era nebuna de legat…
- Aido esti bine? Ma trezi din visare glasul lui Yuki.
- S-a intors Kaname, dar nu singur, spun eu serios si suspicios.
- Zau? O aud pe Ruka si sunt impins, picand pe podea. Doamne cum e imbracata. Spui ca e vagaboanda. Vai doamne, daca are paduchi? Sau purici? Incepe fiinta aia sa se vaite.
M-am ridicat de pe jos si am plecat din camera, lasand-o pe blonda sa se vaite la prietenele ei, de paduchi si purici. Mai erau trei ore si incepeau cursurile pentru clasa mea de vampiri. Oare nou-venita v-a veni cu noi la ore? Poate o v-a pune netotul ala Togo sa se prezinte si sa spuna ceva despre ea, pentru a sti cu cine vom avea de-a face. Ajung in living si il gasesc pe seful-adjunct al dormitoarelor, Takuma Ichijiou, un tip cu parul blond – nu sunt singurul blond de pe aici, dar eu sunt mai frumos decat el – aproape lipit de cap. Ochii verzi, citeau randuri dintr-o carte. Era imbracat in uniforma clasei de noapte, care era in fiecare zi calcata si apretata. Ma mir ca nu s-a ars de la atata calcat sau ars si el si-a cumparat alte haine. De fapt nici nu ma mai mira sa aibă mai multe haine decat Ruka, Rima si Yuki la un loc. Vreau sa ma duc dupa varul meu sa il trezesc, dar atunci s-a deschis usa de la camin.
- Aido sau Ichijiou, invitati-o unul dintre voi pe Ayane inauntru, auzim vocea patrunzatoare si poruncitoare a sefului Dormitoarelor Lunii.
- Aaaa… bine. Ayane intra te rog, spuse idiotul de Takuma, zambind cu toata fata.
Satenul intra si se dadu intr-o parte dezvaluind o fata simpatica. Avea in jur de saptesprezece ani, cu parul saten-deschis, lung pana la omoplati, avand prin el tot felul de bilute si pene?! Ce dreacului? E indianca din America sau e de la spitalul de nebuni? Ochii de un albastru-nocturn, foarte frumosi, se uitau la noi parca am fi vampiri Level E si din clipa in clipa am sari pe ea sa o papam cu tot cu penele alea. Purta haine de strada, chiar de vagabond, dar rucsacul mare din piele neagra din spatele ei, o trada ca nu este vagaboanda. Aud niste tropote pe scari si langa mine aparura si restul, privind-o cu curiozitate absoluta pe satena. Aceasta se ascunse ca un copil mic si speriat dupa Kaname, lasand la vedere, doar degetele ce se aflau pe umeri presedintelui.
Vreau sa intreb cine este, dar usa se deschise atunci si pe ea intra directorul urmat de Zero. Jur ca intr-o zi am sa ii sparg mecla lu ala, daca ma mai ameninta cu pistolul. Fara macar sa clipesc, degetele fetei disparura de pe umerii lui Kuran si aparura pe umerii lui Cross. Ce dracului a fost asta? Ce viteza are! Asta sigur e un vampir Pur-blood si daca e asa, atunci cine v-a fi seful peste noi?
- Deci ati vazut-o pe Ayane, de fapt degetele ei, spuse Kaien, realizand abia atunci ca era in spatele lui.
- Poate ne explicati cine este aceasta vagaboanda, domnule director, o aud pe Ruka acid si sarcastic, iar mai multi iau dat dreptate.
- Cred ca ati auzit de proiectul „Inamicul perfect”, care l-au inceput oameni si l-au continuat vampiri…
- Da si tatal lui Shiki cu inca cativa vampiri au distrus toti cobaii de la acel proiect. Stim destul de bine despre el, imi aud varului meu cum vorbi.
- Nu chiar toti, spuse Cross si toti am inghetati de uimire si socare absoluta, iar directorul se multumi sa zambeasca. Ayane este primul si ultimul cobai si singurul „Inamic perfect” in viata. As putea sa va spun multe despre acest proiect, dar aceasta v-a lectia de azi la ore, dar pana una-alta, Ayane nu poate intra in camere sau in locuri locuite de oameni sau vampiri, fara sa fie invitata. Spuneti pur si simplu „intra”, fiindca ea va v-a cere voie daca poate sa intre. Nu o suparati si numai o priviti asa ca o speriati. Ayane, hai sa iti arat camera, spuse deodata directorul pe un ton de copil.
Cei doi au pornit spre scara si noi am facut un culoar, privind-o atent. Cand trecu prin dreptul meu, nu i-am simtit defel inima sa ii bata sau sa ii aud pasi sau respiratia. Se parea nu eram singurul care era surd de urechi. Chiar era adevarat ca fetita aceea era un „Inamic perfect”? Dupa ce disparu din aria vizuala, un coleg de al nostru pufni si spuse ca este o pacaleala si aia se teme si de umbra proprie si ca nu ar putea sa raneasca o musca, dar mai sa atace un vampir sau un om. Aproape toti au inceput sa rada, in afara de mine, de blondul de Takuma, Kuran si Kiryu, paream prea suspiciosi in legatura cu ea. Dupa ce aceasta incordare trecu, urma proba de foc: intalnirea cu fanele muritoare. Acum numai era nevoie de gardian, fiindca anul trecut le-am aparat de tatalui lui Shiki sa le faca mancare si acum ne stiu adevarata natura, dar asta nu le-a lasat sa nu ne considere idoli.
Cand am iesit a inceput ploaia, deci a trebuit sa alergam pana la scoala, ca sa nu ne facem farfaluta. Cand am ajuns la adapost, ne-am indreptat spre sala de clasa. Cand sa urc scara, am simtit o prezenta straina in spatele meu. M-am intors si am ramas uimit, sa o vad pe Ayane, cum statea in pragul usi, privindu-ma rugator sa o invit in scoala. Cobor o treapta sa vad ce se intampla daca nu e invitata intr-o locuinta. Parca citindu-mi gandurile, ridica o mana si o intinse in fata. Cand mana trecu de pragul usi, am ramas socat si scarbit. Din piele incepu sa iasa mici particule de epidera si cativa stropi de sange isi facura aparitia in rani. Mirosul sangelui ei era acru si amar, incat ma indeparta de ea.
- Te invit inantru! Strig la ea, deodata, apoi imi astup cu ambele maini gura.
- Ai facut o mare greseala, aud vocea ei catifelata, fina si cu tente exotice, plutind pana la mine.
Aud niste pasi si imi torc capul. Era doar Akatsuki, care veni dupa mine, pentru a ma duce la ore. Ma intreba ce dracului fac si cand vreau sa ii spun ce am descoperit, am privit spre intrarea in scoala, sa constat ca tanara disparuse. Ii spun nimic si ma duc cu el la orele plictisitoare…

O scoica de aur e inima ta
Iar perla iubirii se afla in ea
Cand scoica se sparge de stancile reci
Perla iubirii ramane pe veci!

wow *O*

Am ramas total surprinsa cand am vazut titlul, asa ca a trebuit neaparat sa citesc @-)
Te felicit pentru ideea originala [ nu cred ca mai exista un fic cu Vampire Knight pe zup ], si nu numai de asta e original, ci si ideea in sine [ pana acum nu credeam ca e posibil sa se faca un fic dupa manga-ul ala ].
Ai avut cateva greseli, da nu stau sa le insir, pentru ca sunt putine si de tastare, si uneori ratezi cate un spatiu. Si ca tot vorbim de greseli, in unele locuri am observat ca ai mancat cuvinte, cred ca iti luai gustarea de noapte :))
Moduri de expunere ai avut, si in cantitati potrivite, nimic exagerat ;)
uUn mic lucru am de obiectat: ai avut la un moment dat "pur-blood", avand in vedere ca ficul e in romana, cred ca ar merge mai bine "sange-pur"

Multa bafta si inpiratie, si sa nu indrasnesti sa te lasi de fic Ella :))
:bv: :bye:

Buna!Intru in fiecare zi pe zup sa vad ce a mai aparut, iar acum ca a venit si vacanta voi incepe sa las comentarii. Fic-ul tau este primul dupa o lunga ( foarte lunga) absenta ( de la dat comm).
Imediat ce am facut clik pe Anime Fics, ce sa vezi? Vampire Knight! Am intrat cu o suta pe ora (sunt o mare fana).Te felicit pentru idee! Nimeni nu a mai facu un fic dupa aceasta seria ( doar cand a fost aceea competitie cu anime). Ma rog doar ca maine dimineata ( sau chiar seara asta) sa nu vad intreg Anime Fics cu Vampire Knight. Daca tu ai dat startul sa inceapa toti sa te urmeze. Ar fi urat! M-as plictisi imediat.In fine! Acum vorbim de fic-ul tau:Imi place cum ai descris. Primul capitol decurge frumos fara sa fie grabit.Imi place ca este la persoana I. Asa vei exterioriza mult mai clar sentimentele personajelor si ne faci pe noi, cititorii, sa ne punem in pielea lor. Abia astept sa vad ce se intampla cu Ayane si sa aflu mai multe despre ea. Dialogul este si el simpatic. Intreg capitolul este foarte bine pus la punct. Imi place stilul tau de a scrie. Se cunoaste ca esti sora mai mica a lui Manu. Ai un stil mai cuminte decat al ei. Ea este putin mai... perversa ( sper sa nu ma omoare :die: , insa alt cuvant mai potrivit nu mia venit in cap ).
Era sa uit: Imi place foarte mult acel paragraf de la inceput. Parca a luat fiecare cuvant in parte, la studiat si apoi a ales combinatia perfecta. Este foarte expresiv. Felicitari Manu!!!

Astept nextul cat mai repede!
Kiss...

Buna draga mea Ella, eu sunt Alina
am vazut ca esti putin frustrata de faptul ca sora ta nu primeste comuri. am sa mai vad si eu ce ficuri nu am comentat si voi lasa comuri. pai sa revenim la ficul tau. am un singur cuvant pentru el WOW. este uimitor. nu stiu sigur cati ani ai, dar te descurci, si felicitari lu manu pentru cuvintele de la inceput. sunt bine gandite si sweet :x
deci critici nu prea am ce sa iti zic, de altfel si lu manu. dar vom trece asa prin revista pe la ele, deoarece ai zis ca vrei dur, dar nu prea am cum sa te critic dur.
so descriere ai si este frumoasa, dialog ai si nu este sec, naratiune ai Slava Domnului, iar actiunea nu este grabita din punctul meu de vedere. greseli ai mai avut dar nu foarte multe, insa ceva mi-a atras atentia ;))
"Anna se dadu in fata mea si ma imbratisa, strangandu-ma la pieptul ei si apoi imi spuse ca ma v-a vizita, cat de curand poate." poate te intrebi de ce ma leg de propozitia asta nu? pai e simplu acel "v-a" este la viitor, iar cand pui "va" la viitor se scrie legat, doar cand il pui la trecut se scrie cu cratima. sper sa nu te superi de aceasta remarca, dar asta mi-a atras atentia. nu e un cap de tara, ca doar toti facem greseli.(in special eu )
am auzit de la manu, ca tu vei continua unul din ficurile ei (Yakuza's boss in love +18 ) si chiar vroiam sa iti spun ca daca va ajunge pe mainile tale, va fi in siguranta ;) app am mai citit ficuri facute de tine pe alt forum, nu stiu daca am lasat com, insa mi-a placut mult:x
deci te astept cu nextul, deoarece este foarte dragut
bye bye si pupicei :*

Am venit cu nextul si sper sa va placa ^^ si sa am tot atatea comenturi :D



Privind din umbre…

„Noaptea este regatul demonilor, dar asta nu inseamna ca un inger nu poate sa il schimbe prin simpla lui prezenta” – cuvinte alese

P.O.V. Ayane: Stateam pe balustrada de la un balcon in ploaie si ma uitam la geamurile de la sala de clasa, al vampirilor. Buzele mele formau un zambet rece si trist. Ce idiot si credul a putut sa fie, incat sa ma invite intr-o cladire plina de oameni, adevarate gustari pentru uni. Oftez si apoi sar de pe balcon, aterizand lin pe iarba udata de lacrimile cerului de toamna tarzie. Incep sa ma plimb prin ploaie fara sa imi pese ca ma voi uda pana la piele, fiindca imi placea tare mult sa ma ude ploaia, parca simteam ca ma spala de pacatele care nu le-am comis. Natura parea atat de linistita acum, la fel si eu. M-am asezat la poalele unui copac si am luat de jos cu delicatete si finete exagerata si am inceput sa o invart in fata ochiilor. De ce luam lucrurile asa? Fiindca aveam in mine o forta, ca la o simpla atingere mai brusca, puteam distruge lucruri sau rani persoane fara sa vreau. Acest lucru nu era singura mea putere. Mai puteam sa ma misc in oglinda celelalte persoane. Adica sa ii imit la perfectiune fiecare gest, miscare, comportament, aproape tot. De ce a trebuit sa fie asa? Ce am facut sa fiu pedepsita in halul acesta? Ce?...
Ma incrunt putin si frunza exploda in mii de fragmente minuscule, ce se pierdusera in iarba. Trebuia sa am grija cum primesc vestile si sentimentele, ca puteam distruge aste loc, cat as clipi din ochi. Aud niste pasi cum se indreptau spre mine si am inchitit in sec, in timp ce imi flexam usor degetele de la mana dreapta. Trebuia sa ma pregatesc pentru orice posibilitate de atac de la oricine. Ii simteam mirosul prin ploaie, ii auzeau inima batand calma in piept peste tunete. Se parea ca era un baiat uman sau ma rog pe jumatate uman. Inchid ochii si incep sa numar pana la zece in soapta. Cand am ajuns la zece m-am ridicat si m-am intors spre intrus, dar spre suprinderea mea era doar Zero, ud-learca, apa picurand din uniforma ce mustea de lichidul vital pentru hidratarea noastra.
- Salut, nu am vrut sa te speri, spuse el pe un ton binevoitor.
- Inca nu sunt obisnuita cu locul, murmur, privind la geamul din spatele meu, fiindca mi s-a parut ca se uita cineva la mine.
- Nu ar trebui sa fi la ore?
Dau din cap ca nu si ii spun ca asa a hotarat directorul. Ca eu sa nu intru in scoala si sa nu merg la ore. Am tacut in privinta incidentului cu blondul acela. Cum il chema? Aido sau Ichijiou? Care dintre cei doi blonzi era cel care m-a invitat in camin? Dar cel care m-a invitat in scoala a fost diferit la tresaturi de celalalt. Ufff, atatea chipuri, atatea detali, atatea amanunte de retinut incat ma doare capul. Simt o mana pe umarul meu si tresar speriata, ascuzandu-ma dupa un copac. Il aud cu ofteaza si apoi se indeparta de mine. Poate era mai bine asa, sa fiu lasata in pace de toti si de toate. Pornesc spre Dormitoarele Lunii, in timp ce saream ca un copil mic prin baltile cu apa, aterizand lin in apa si apoi ma lasam un pic cu greutatea pentru a sari stropi. Cand aproape am ajuns la poarta de intrare, mi-am amintit ca ma voi plictisi de moarte restul noptii si pana in zori e mult. Daca si dimineata v-a ploua? O sa ma plictisesc sa stau doar in camera mea fara nimic de citit. Daca voi imprumuta vreo carte de la biblioteca, v-a trece timpul mai usor.
Vai ce proasta sunt. E noapte, aproape de miezul noptii si biblioteca e inchisa si in plus nu am pe cine sa rog sa ma invite inauntru. Oftez si ma pun pe jos bordura din fata usi de la curtea Dormitoarelor Lunii. Imi lipesc fruntea de genunchi si incep sa ma leagan ca un copil nebun, in timp ce ascultam ropotul ploii. Era atat de linistitor, incat aproape am adormit. Am auzit niste pasi grabiti cum au trecut pe langa mine, dar nu m-am sinchisit sa imi ridic capul pentru a ma uita cine a trecut. Era asa de fain sa ascult ropotul ploii, incat numai vroiam sa plec niciodata de acolo...

P.O.V. Aido: Alergam spre dormitoare pentru a nu ne uda ploaia, dar cand am ajuns aproape de poarta, o vad, stand pe bordura pe Ayane, ghemuita si se legana usor. Niste colegi de ai mei au incepu sa chicoteasca si sa glumeasca de acest. Pe o parte era penibila, stand acolo si leganadu-se parca ar fi nebuna, dar poate nu si-a facut nici un prieten sau prietena cu care sa stea. Nu-i nici de mirare, mai ales ca Ruka a inceput sa o faca in fel si chip azi in pauza, pana a intrat Cross si a redus-o la tacere, ascultand-o. Spre deliciul meu si al altor colegi ce nu o suporta, aceasta lua o nota mica si ca familia ei v-a fi anuntata. Au, de presimt ca in acest week-end ea v-a fi nevoita sa plece acasa. Cand am intrat in camine, am auzit-o pe Yuki cum vroia sa ii duca o umbrela satenei si sa o convinga sa vina la adapost si poate sa se impreteneasca.
- Yuki nu se cumvine sa te duci dupa cineva ca ea. Chiar daca e un Pur-blood, dar sangele i-a fost alterat, deci sa te comporti cu ea ca si cand nu ar exista, il auzim pe Kaname, cum ii ordona surori lui.
Raman uimit. Adica Cross a spus sa ne impretenim cu ea, iar Kuran ne ordona sa o lasam de capul ei, sa stea in ploaie si sa raceasca. Nu! Nu am de gand sa accept asta! M-am repezit sus pe scari in dormitorul meu, cand am deschis usa, aproape am rupt-o din balamale nu alta. M-am dus la dulap si am luat o umbrela neagra, apoi am sarit pe geamul de la hol, pentru a ajunge mai repede, impotriva protestelor lui Kani si a lui Ichijiou – ala l-ar linge si in cur pe Kuran, numai sa puna mana pe putere – am incepu sa alerg spre Ayane. Dupa o eternitate de alergat – nici cinci minute – am ajuns langa ea. Am desfacut umbrela si m-am pus pup in fata ei, tinand umbrela deasupra capului.
Vad cu isi ridica capul si ma priveste foarte atent. Imi zambi stangaci apoi privi spre dormitoare.
- Asa-i ca nu ma plac? Ma intreba, parca am fi fost prieteni de mult.
- Ba nu, toti sunt inghijorati pentru starea ta, o mint eu, fiindca o minciuna mica nu are ce rau sa ii faca.
Deodata incepu sa rada ca o nebuna, facandu-ma sa cred asta, dar apoi se opri, se ridica in picioare si ma privi trista. M-am ridicat o data cu ea, iar acum eram foarte aproape unul de celalalt, incat ma facu sa ma dau un pas micut in spate, dar si ea facu la fel, imitandu-mi la perfectie gestul meu, incat ma facu sa raman uimit si suprins. La fel era si ea. Parca ma uitam intr-o oglinda si imi vedeam varianta feminina.
- Cum faci asta? O intreb curios, facandu-i semn spre camin.
- Daca Kaname ma v-a ataca, nu ma v-a atinge, spuse deodata si am putut sa simt o presiune mare asupra mea.
Pic in genunchi si incep sa tusesc, fiindca aproape am ramas fara aer. Imi apuc gatul si incep sa gafai, tragand aer cu lacomie in piept. Vad cum pleaca, iar pasi ei nu se auzeau in ploaie. Ce se intampla cu mine? Ce dracului am? Cum sa ma imbolnavesc, fiindca vampiri nu se imbolnavesc niciodata. Niciodata! „Daca Kaname ma v-a ataca, nu ma v-a atinge…”, aceste cuvinte imi rasunau in urechi, spuse de vocea ei catifelata si calda. Ce vrea sa ii faca Kuran? Sa o atace? Draci! Ma ridic in picioare si pornesc spre camin, nepasandu-mi de umbrela, lasand-o in ploaie unde-i locul. Cand intru pe poarta, o vad pe fata in fata satenului si cum intinse un deget spre el. Il atinse usor si poc! Sparse cu el usa de la intrare, doar printr-o simpla atingere? Ce dracu de putere mai este si asta. Cand am ajuns langa ea, Ayane imi zambi trist si apoi pasi inauntru, ducandu-se direct la Kuran, care se afla pe trepti cu capul spart.
Acesta se ridica si isi trimise puternile spre tanara, dar acesta nici macar nu o atinsera. Vampiroaica aparu in spatele lui si ii sopti ceva la ureche, apoi pleca, urcand scarile, ducandu-se in camera ei. Ce mama dracului a fost asta? Vreau sa imi intreb colegi, dar acestia au sarit sa isi ajute Presedintele. God! Imi dau ochii peste cap si ma duc in camera mea, unde Akatsuki se chinuia sa repare usa. Cand am trecut pe langa el, portocaliul imi arunca o privire ce ma baga imediat in sperieti asa ca m-am pus sa il ajut. Cat timp l-am ajutat, simteam ca sunt urmarit, dar nu stiam de unde…

O scoica de aur e inima ta
Iar perla iubirii se afla in ea
Cand scoica se sparge de stancile reci
Perla iubirii ramane pe veci!

so draga mea Ella
am trecut si pe aici daca tot m-ai anuntat ca ai pus nextul:*. desi....fara deci si poate! este minunat si acest capitol. sper ca ai observat ca am lasat comuri si la celelalte ficuri ale surorii tale la care nu lasasem:)) cu exceptie unul. este mai vechi dar eu nu l-am citit asa ca azi voi avea ce face, dupa ce scriu etc etc... nici nu se cunoaste ca e vacanta... la tine cum e?..........uf iar deraiez de la subiect. ar trebui sa ma crezi si pe mine... m-am trezit ca vaca la 5 si am ramas cu ochii in tavan ca dobitoaca ca nu mai puteam adormii. deci nu ma mai iau de cititorii tai, ca au o scuza in acest moment... dar nu mereu. ai pus nextul azi, maine daca nu vad comuri ii ciufulesc vrei?:> sa sti cas rea de felul meu de se sperie si dracu'.
nu ma mai balbai pe aici si trec la comentarii. descrierea este pit belle (foarte frumoasa...pun in poaranteza pentru cei care sunt paralelei cu franceza). dialogul este gentil (dragut) si nu este sec. naratiunea est abondante ( este abundent/din belsug). toate trei se impletesc si fac un fular care ne zice o poveste (scuze, delirez putin ). ceea ce vreau sa spun este faptul ca naratiunea, dialogul si descrierea se impletesc si formeaza o muzicalitate pentru auzul celui care citeste (evident daca citesti cu voce tare, daca nu te gadila pe creier ). actiunea este foarte buna si nu e grabita. dar sa vezi ce iti fac daca mai manaci litere si cuviinte.... mama, mama nu te sfatuiesc, insa ca sa nu zici ca-s rea (ceea ce sunt cu galeata...) iti dau si tie aceleasi variante ca surorii tale (banuiesc ca le sti...)
so te astept cu nextul si mult spor in continuare, asa cum am zis sunt un fan :x (acum ca vreau sa renunt la ficul meu... )
so bye bye si multi pupicei

Pot sa jur cu mana pe inima ca, ador fic-ul asta !! Ayane, biata de ea, inca nu o inteleg, pe deplin, dar suntem abia la inceput. Pui mult accent pe persoana lui Aidou, al carui fan nu-s, sincer. Adica, dintre toti ceilalti, el e cel mai cute, dar... Mie imi place de Zero ! Ma bucur ca ai pus amprenta pe rolul lui in fic. Yuuki, la fel de nesuferita ca in anime, mereu la comanda lui " Kaname-senpai". Kuran a mancat bataie, de-a dreptul. Hai, Ayane, hai ! Sper sa mai scrii cate ceva despre adorabilul meu Zero si, vreau sa vad cum decurge relatia dintre Ayane si Aidou. Oricum, succes in continuare si ne mai citim ! * Chuu* ( kiss) ! :*:*

Hmm,dragut ficul,e misto intradevar dar nu inteleg 2 lucruri partea cu bilute si pene in cap (de unde?) si dc sa il atace pe Kaname fara ca acesta sa ii faca nimic?
Ador VK foarte moolt,iubesc anime-ul asta,mai ales pe Zero,il ador, cred ca e foarte hot si ii sta bine cu parul argintiu,Kaname e ok, dar nu ma atrage, iar Yuuki e foarte simpatica si cred ca il iubeste pe Zero si el pe ea.

---

Grabestete cu nextul,odata ce te-ai apucat de scris termina-l! Bafta! ;)

@ Iryna, un om poate sa isi puna pene de la porumbei sau corbi prin cap, ca le indieni din America si bilute din acelea pentru impletituri si faza cu Kaname, ai vazut ce a spus despre ea si a vrut sa o umileasca si cu termina-l cu scrisul o data ce il incepi? Scriu cand am imaginatie ^.^

Multumesc pentru comenturi.


La lumina…

„Sufletul ne este reflexia, trupul ne este umbra, iar ochii ne sunt oglinda minti noastre” – cuvinte alese

P.O.V. Ayane: Stateam pe baldachinul dublu, cu perdelele de culoarea mieri, incat pareau ireale. Cearceafurile erau de aceeasi culoare ca si perdelele, dar erau facute din satin. Pe perna mare din mijloc am gasit o bomboana de menta, cand am intrat prima data cu Cross si acum bomboana era tot acolo. Aveam pe mine o pereche de pantaloni de trening, scurti si un maiou pe trup, expunandu-mi formele ce le aveam, dar le uram. Nu imi doream sani mari, abdoment plat si fund bombat. Am oftat si am continuat sa imi trec pieptanul prin par, gandindu-ma la baiatul blond, care imi aduse umbrela. Cum il chema? Aido parca sau ceva de genul. Asa am auzit cum l-a strigat colegul sau de camera acum doua ore. El a fost cel mai socat de ce a patit nesimtitul acela de Kuran. Ma simteam atat de bine ca le-am aratat putin din ce pot face, dar si rusinata, ca nu vroiam sa le fie frica de mine. „Nu poti sa schimbi cu nimic firea lucrurilor, asta inseamna sa accepti frica celor din jurul tau” imi sopti un glas de femeie in minte. Oftez resemnata si aprob din cap. Acel glas m-a ajutat sa trec de fiecare data peste experimentele doctorilor, dandu-mi taria si puterea de a ma lupta pentru viata si acum ma invata sa accept orice, chiar si frica celor din jurul meu. Las peria pe pat si ma ridic, pasind pana la geam, dand la o parte perdelele grele de catifea visinie. Deodata camera fusese invadata de lumina orbitoare a dimineti, facandu-ma sa ma intorc cu spatele la fereastra. Am clipit de cateva ori si mi-am sters lacrimile de la ochi, fiindca lumina m-a facut sa lacrimez usor. Acum puteam sa vad mai bine camera. Avea pereti auri, simpli, ba nu, cu vreun tablou sau doua, pictate cu nu stiu ce peisaje nocturne. O biblioteca goala, ce astepta sa fie umluta cu carti sau cu ceva. Mai aveam un dulap dublu, din lemn de abanos cu oglinda pe ambele usi, din pacate, gazduia doar vreo zece sau douasprezece haine – aici intra si lenjeria intima – de ale mele. Intr-un dulap, avea un serviciu de ceai din portelan si lingurite, care mai de care mai cu fite. Nu stiu, daca voi avea nevoie vreodata de asa ceva, dar nu se stie niciodata.
M-am intors din nou, cu fata spre lumina, dar cu mana paravan la ochi si am deschis geamul. Ies pe balconul micut ce il aveam la camera si ma urc pe balustrada, fara sa ma ajut de maini. Cand pupilele mi se obisnuisera cu spectrele de lumina, am inceput sa ma plimb pe balustrada de ciment, intr-un echilibru perfect. Deodata sar jos, aterizand lin si fara zgomot pe iarba umeda, din cauza ploii de azi-noapte, imi gadila talpile. Am pornind prin padure, privind minunata natura, cum se trezea usor la viata. Pasi ma purtau spre o casa din lemn si dupa mirosul de balegar, cred ca era un adapost de animale. Cand ajung la casuta, am atins foarte exagerat de usor, lemnul si am inceput sa il pipai. Mi-am lipit fruntea de scandura si am putut sa vad in interiorul locului, de fapt vedeam doar o parte. Vad cum in interior intra Zero imbracat tot in negru si mi-am amintit ca aceea este uniforma celor din clasa de zi. Argintiul se tranti in fan si un cal alb, foarte dulce, il linse pe cap. Chicotesc usor si apoi ma indepartez de perete si sar usor, aterizand pe varfuri. Semanam cu zanele din povestile, care mi le spunea in fiecare seara, doamna Chang, dar eu nu eram o zana, ci o vrajitoare rea si periculoasa. Am ajuns la intrarea in grajdi si am ridicat un deget si am depasit cu el, pragul usi. Pielea incepu sa ma arda si mi-am retras rapid, degetul in insiguranta.
Calul cand ma vazu, necheza o data si il linse pe tanar pe par. Acesta se ridica si scoase un pistol argintiu, incarcandu-l si atitindu-l asupra mea.
- Scuza-ma Ayane, dar nu te mai furisa asa, spuse obosit si baga la loc in haine, pistolul.
- Scuze. Pot sa intru? Il intreb curios, privindu-l drept in ochii de ametis.
- Ai nevoie de invitatie sa intri in graji?
- Da.
- Bine, intra, spuse el si eu am pasit timida inauntru. Ce cauti treaza? Ma intreba curios, cand eu am dat calului sa imi miroase mana.
- Nu dorm.
- Niciodata sau ai insomni sau sforaie Aido si Kaname prea tare ca sa poti sa dormi?
- Niciodata nu dorm, raspund, zambindu-i usor.
Incuviinta din cap oftand si ma facu norocoasa, ca nu pot sa dorm. Ma incrunt ce vrea sa spuna cu asta, dar cand sa il intreb, la usa apare domnul Cross, urmat de Adio si o fata cu parul saten-inchis, lung pana la fund si cu bretonul ce ii intra in ochii ciocolati. Purta o fusta pe picioare, verde, un hanorac roz. In picioare avea niste cizme din piele. Dupa tresaturi, cred ca este sora nesimtitului aluia de Kuran.
- Zero, mergi te rog cu Yuki si Aido la cumparaturi? Il intreba satenul.
- Eu n-am chef, luati-o pe Ayane, spuse tanarul si eu raman socata.
Ma uit cu ochii mari la Zero, apoi la ceilalti si inghit in sec.

P.O.V. Aido: Mergeam alaturi de nou-venita, in timp ce Yuki alerga de la un magazin la altul. De ce am acceptat sa merg cu sotia lui Kaname la cumparaturi? Fiindca am devenit tutorele ei si raspund si cu capul de viata ei. Aud un chicotit fantomatic de langa mine si ma intorc spre vampiroaica. Parea foarte relaxata, chiar daca oameni se uitau dupa ea, ca la obiecte straine. Purta doar un maiou pe trup – avea sani mari, visul oricarui barbat, baiat si aici intra si vampiri si abdomen plat – si o pereche de pantaloni scurti – ce ii punea in evidenta fundul bombat si sexy rau – si mergea desculta.
- Aido, hai aici! Tipa Yuki trezindu-ma din visare si arata spre un magazin de haine.
Imi dau ochii peste cap si intru in magazinul cu haine. Vreau sa spun ceva satenei mai deschise, dar nu era langa mine. Ma intorc si o vad in pragul usi, cum se uita prin magazin. Chiar si cand vanzatoarea o invita inauntru, vampiroaica refuza politicos. Ma incrund, dar ridic din umeri. Au trecut doua ore, de cand Yuki proba haine si eu scrasneam din dimti. Dupa ce a dat domnul si sfantul Petru sa termine, am platit si am hotarat sa mergem la o cofetarie. Vrem sa intram inauntru, dar mi-am amintit ca Ayane nu poate si nu ar fi frumos sa o lasam afara. M-am hotarat si sa pun piciorul in prag, metaforic vorbind
- Yuki, hai sa mancam afara. Sti, ca nu e frumos ca Ayane sa ne astepte in fata cofetariei, cat timp noi mancam ca porci, spun eu, luand un aer de profesor.
Fata intelese ce vreau sa spun si ne-am asezat toti trei la o masa si veni o chelnerita si ne intreba ce dorim. Eu mi-am comandat o cafea, Yuki o inghetata mare, iar Ayane refuza politicos. Ii spun sa isi ia ceva, ca ii fac eu cinste, dar refuza categoric si politicos. Cand ma refuza, in voce ii se simti un ton de comanda ce nu lasa loc de discuti sau targuieli. A folosit acel ton pe care il folosea Kuran sau toti vampiri Pur-blood, cand cineva insista. Imi aduc aminte ca ea este un Pur-blood si poate de aceea are acel ton de comanda. Cat timp veni comanda, Yuki trancanea intr-una ca Zero numai o baga in seama si se poarta cu ea rece si ii vorbeste in dori peri. Bla, bla si bla, cineva sa ma ajute sa numai aud de Kiryu, ca vomit dracului pe aici. Cand veni comanda, am fost foarte fericit parca as fi primit locul intai la sfarsitul anului scolar, pentru cel mai exemplar elev, fiindca Kuran tacu in sfarsit. Vampiroaica de langa mine, lua o scobitoare cu o delicatete si finete exagerata si incepu sa se joace cu ea. Parea ca un copil mic, dar macar tacea din gura. Deodata, devine socata si apoi priveste o alee din dreapta ei, intre cofetarie si un bloc.
Vreau sa o intreb ce s-a intamplat, dar se ridica fara veste de la masa si porneste spre alee, la pas grabit. Ridic din umeri si cand vreau sa gust din nou cafeaua, aerul din jurul nostru mirosea a sange uman.
- Yuki, stai aici. Comanda-ti ce mai vrei, ca platesc eu pe urma, spun si pornesc spre alee, unde am simtit mirosul de sange.
Intru pe alee si vad pe jos o dara de sange. Alerg, urmarind-o, pana am ajuns in fata unui bloc. La intrare o vad pe satena, cum intra in bloc, dar inainte de a se pierde in intuneric, observ ca avea buricele degetelor de la mana dreapta ranite. Doamne, al ei este sangele? Vreau sa ma duc dupa ea, dar in fata mea apare un Level E…

O scoica de aur e inima ta
Iar perla iubirii se afla in ea
Cand scoica se sparge de stancile reci
Perla iubirii ramane pe veci!

Ti-am citit continuarea aseara, la 11 si putin, scuze ca nu am comentat mai devreme, dar, crede-ma ca nu am avut nici-un chef de comentat, de gandit, sau chestii din astea, mai complicate. Acum casc si nush ce sa-ti zic. Mijto! Mi-a placut cat de concret l-a refuzat Zero pe Cross, spunundu-i doar: " Eu n-am chef, luati-o pe Ayane!". Clar si la obiect. Au mai fost trancanerile lui Yuuki, cum ca Zero n-ar mai baga-o in seama, i-ar vorbii in doi peri... Ma rog, a fost super. Dupa greseli, nici ca m-am holbat, las pe altii. Cu toate ca, mi-ar fi placut, macar, o discutie, purtata intre Zero si Yuuki, dar, las totul la indemana ta.
Atat, astept nextul! Pwp si bafta muulta!! :*:*

P.S. 1st!! No.1!!!!!!! :bv: