13-03-2011, 06:20 PM
buna..scuzati ca am cam intarziat cu urmatorul capitol:">
multumesc mult pt comentarii. **angels**: ma bucur mult ca-ti place. sper sa nu te dezamagesc cu restu ficului:))
Snowdrooop: bai ada zau ca nam mai dat nici eu pe la tine:"> scuze. da multumesc ca-ti place:* ma revansez:))
FlyAway: ma bucur ca-ti plac numele. sunt si unele dintre preferatele mele. mersi pt sfaturi:*
si uite si capitolu urmatoor:
CAPITOLUL 11
Mi-am ridicat ochii spre el si am vazut licarirea aceea jucausa reaparuta in ochii lui. Ma lua de mana si ma conduse spre pat.
- Trebuie sa stiu mai intai ce anume ti-a spus Jack, mi-a spus serios, privindu-ma fix in ochi.
Am rememorat cu grija totul, incercand sa nu scap vreun detaliu. Imi tineam ochii inchisi, in timp ce-mi aminteam felul in care apruse, in care imi vorbise.
- Mi-a spus ca..aa..e gelos pe tine pentru ca esti preferatul la.. nu stiu la ce. El voia sa te faca sa suferi, asa ca s-a hotarat sa ma ia pe mine, pentru ca era sigur ca asta te-ar fi distrus. Mi-a spus ca ai niste puteri ..speciale si ca stii anumite lucruri depsre mine (mi-a iesit ca o intrebare). In fine, m-a pus sa te intreb pe tine totul, sa ma pui la curent cu tot ce trebuie sa stiu. Am deschis ochii si l-am vazut usor incordat cu privirea in jos. Brandon? Esti bine?
- Hm? A, da, da. Nu crede nimic din ce spune, Kate. Este si mereu a fost un fals si un mincinos.
- Brandon, care e faza cu tine si tipul ala? De ce te uraste atat? Si care e treaba cu puterile?
- In primul rand, trebuie sa stii. aa.. ca exista, exista si o alta lume in afara de cea a oamenilor. Zambi cand am ridicat o spranceana in semn ca mi-am dat deja seama. Eu fac parte din acea lume. O lume a zanelor, ingerilor, sau cum vrei tu sa ne spui. In legatura cu puterile, are dretate. Suntem putini cei care au un dar aparte, insa eu sunt unul dintre ei. Eu pot contola focul si apa, si, daca ma concentrez extrem de tare, pot citi si gandurile.
Am ramas muta, acumuland informatiie primite. Ok, deci exista o lumea paralele a ..zanelor? Si Brandon are puterea sa controleze focul si apa? Si mai si citeste ganduri? Ok, cam ciudat.
- Jack este fratele meu. Frate vitreg, mai exact. Regatul de unde sunt eu, al zanelor, este condus de tata. Mama lui Jack, Aileen, s-a casatorit cu tata acum 5 ani, cand el n-a mai suportat singurataea de cand a murit mama acum 10 ani. A fost o batalie, iar ea m-a protejat, dandu-ma unui servior de incredere sa ma apere. Ea a fost prinsa, insa cand tata a aflat a fost prea tarziu. In ochii lui inotau lacrimi, pe care se abtinea sa le lase sa curga.
L-am luat de mana, iar el ma stranse, calmandu-se, apoi continua:
- Tata incerca sa ma mai ajute, incercand sa acopere lipsa mamei, dar nu prea i-a reusit. Mi-am promis mie ca il voi gasi pe cel ce a ucis-o si il voi face sa plateasca. M-am inchis in mine, antrenandu-ma, iar la varsta de 10 ani mi-am desoperit puterile. Eram dur cu mine, dar de asta depinde razbunarea mea. Peste un an, tata a intalnit-o pe Aileen, a inceput sa vorbeasca mult cu ea, ii trimitea cadouri si venea des la noi acasa. In vara, s-au casatorit. Nici la inceput eu nu ma intelegeam bine cu Jack. Dar tata continua sa imbatraneasca, si nu mai vrea sa conduca, asa ca lupta dintre mine si Jack era acum petru tron. E adearat, eu sunt preferatul pentru ca sunt fiul lui, dar Jack e fiul lui Aileen, deci are aceleasi drepturi ca si mine. Avantajul meu sunt puterile pe care le am, lucru care imi aduce un punct in plus in ochii poporului.
Ma uitam fix la el, incercand sa acumulez toate informatiile primite. Simteam cum imi bubuie pieptul, iar pe frunte simteam o pelicula fina si rece de transpiratie.
- Cei ca mine nu imbatranesc. Vreau sa spun, e ca si cum as fi ..mort sau ceva de genul. Organismul functioneaza ca al unui om, ceea ce e bine in caz ca cineva ne controleaza, dar nu murim. Cand am spus ca tatal meu imbatraneste, ma refeream ca a trait sute de ani, ceea ce in lumea mea, se integreaza celor mai varstnici. Nu va muri, dar nu mai vrea sa conduca. Zice ca vrea sa petreaca timp cu Aileen.
Rase.
- Si tu, deci, cam cati ani ai? Am intrebat. Isi ridica privirea spre mine, apoi o cobori din nou, fixandu-si atentia asupra mainilor noastre impreunate.
- M-am nascut in California in 1896. Sunt destul de in varsta. Rase din nou.
Cred ca sunt o gramada de informatii pe capul tau acum. Imi pare rau ca nu ti-am spus mai devreme, dar mi-a fost frica ca te voi pierde.
Simteam ca rosesc putin asa ca mi-am lasat capul in jos, lasandu-mi parul incalcit sa-mi ascunda fata. Imi prinse cateva suvite si mie le dadu dupa ureche, lucru care m-a facut sa ma simt usor stingherita. Isi puse degetele pe barbia mea ca sa-mi ridice capul, uitandu-se in ochii mei fara sa ma lase sa intorc privirea.
- Iarta-ma, sopti el, apoi inchise ochii si isi lipi buzele de ale mele. Simteam cum lacrimile mi se scurg pe obraji, dar nu le-am bagat in seama. Mi-am infasurat mainile in jurul gatului sau, tragandu-l mai aproape, dandu-mi seama ca aveam nevoie de el ca de aer parca. Il voiam langa mine, voiam sa simt caldura corpului sau atunci cand statea langa mine, sa simt caldura din mana lui atunci cand ma atingea, cand ma tinea de mana. Isi puse bratul in jurul taliei mele si ma trase mai aproape, strangandu-ma la pieptul lui, iar cealalta mana o tinea pe fata mea. Am sarit cam 5 metri in sus, cu inima batandu-mi nebuneste cand usa s-a izbit de perete, intrerupandu-mi momentul perfect.
- Hoooopa. Imi pare rau ca v-am deranjat, zise Mike cu un ranjet imens pe fata, fara sa-i para cu adevart rau ca a venit in camera. M-am uitat in jos, incercand sa-mi maschez lacrimile care inca curgeau. I-am surprins privirea plina de vinovatie si regret a lui Brandon fata de mine, dar am bagat scuza ca trebuie sa o sun pe mama si am evadat pe hol. Ce-i drept, n-am mai sunat-o de mult. Probabil e ingrijorata. Nu mai ingrijorata ca mine, oricum. Totul avea sa se schimbe acum.
multumesc mult pt comentarii. **angels**: ma bucur mult ca-ti place. sper sa nu te dezamagesc cu restu ficului:))
Snowdrooop: bai ada zau ca nam mai dat nici eu pe la tine:"> scuze. da multumesc ca-ti place:* ma revansez:))
FlyAway: ma bucur ca-ti plac numele. sunt si unele dintre preferatele mele. mersi pt sfaturi:*
si uite si capitolu urmatoor:
CAPITOLUL 11
Mi-am ridicat ochii spre el si am vazut licarirea aceea jucausa reaparuta in ochii lui. Ma lua de mana si ma conduse spre pat.
- Trebuie sa stiu mai intai ce anume ti-a spus Jack, mi-a spus serios, privindu-ma fix in ochi.
Am rememorat cu grija totul, incercand sa nu scap vreun detaliu. Imi tineam ochii inchisi, in timp ce-mi aminteam felul in care apruse, in care imi vorbise.
- Mi-a spus ca..aa..e gelos pe tine pentru ca esti preferatul la.. nu stiu la ce. El voia sa te faca sa suferi, asa ca s-a hotarat sa ma ia pe mine, pentru ca era sigur ca asta te-ar fi distrus. Mi-a spus ca ai niste puteri ..speciale si ca stii anumite lucruri depsre mine (mi-a iesit ca o intrebare). In fine, m-a pus sa te intreb pe tine totul, sa ma pui la curent cu tot ce trebuie sa stiu. Am deschis ochii si l-am vazut usor incordat cu privirea in jos. Brandon? Esti bine?
- Hm? A, da, da. Nu crede nimic din ce spune, Kate. Este si mereu a fost un fals si un mincinos.
- Brandon, care e faza cu tine si tipul ala? De ce te uraste atat? Si care e treaba cu puterile?
- In primul rand, trebuie sa stii. aa.. ca exista, exista si o alta lume in afara de cea a oamenilor. Zambi cand am ridicat o spranceana in semn ca mi-am dat deja seama. Eu fac parte din acea lume. O lume a zanelor, ingerilor, sau cum vrei tu sa ne spui. In legatura cu puterile, are dretate. Suntem putini cei care au un dar aparte, insa eu sunt unul dintre ei. Eu pot contola focul si apa, si, daca ma concentrez extrem de tare, pot citi si gandurile.
Am ramas muta, acumuland informatiie primite. Ok, deci exista o lumea paralele a ..zanelor? Si Brandon are puterea sa controleze focul si apa? Si mai si citeste ganduri? Ok, cam ciudat.
- Jack este fratele meu. Frate vitreg, mai exact. Regatul de unde sunt eu, al zanelor, este condus de tata. Mama lui Jack, Aileen, s-a casatorit cu tata acum 5 ani, cand el n-a mai suportat singurataea de cand a murit mama acum 10 ani. A fost o batalie, iar ea m-a protejat, dandu-ma unui servior de incredere sa ma apere. Ea a fost prinsa, insa cand tata a aflat a fost prea tarziu. In ochii lui inotau lacrimi, pe care se abtinea sa le lase sa curga.
L-am luat de mana, iar el ma stranse, calmandu-se, apoi continua:
- Tata incerca sa ma mai ajute, incercand sa acopere lipsa mamei, dar nu prea i-a reusit. Mi-am promis mie ca il voi gasi pe cel ce a ucis-o si il voi face sa plateasca. M-am inchis in mine, antrenandu-ma, iar la varsta de 10 ani mi-am desoperit puterile. Eram dur cu mine, dar de asta depinde razbunarea mea. Peste un an, tata a intalnit-o pe Aileen, a inceput sa vorbeasca mult cu ea, ii trimitea cadouri si venea des la noi acasa. In vara, s-au casatorit. Nici la inceput eu nu ma intelegeam bine cu Jack. Dar tata continua sa imbatraneasca, si nu mai vrea sa conduca, asa ca lupta dintre mine si Jack era acum petru tron. E adearat, eu sunt preferatul pentru ca sunt fiul lui, dar Jack e fiul lui Aileen, deci are aceleasi drepturi ca si mine. Avantajul meu sunt puterile pe care le am, lucru care imi aduce un punct in plus in ochii poporului.
Ma uitam fix la el, incercand sa acumulez toate informatiile primite. Simteam cum imi bubuie pieptul, iar pe frunte simteam o pelicula fina si rece de transpiratie.
- Cei ca mine nu imbatranesc. Vreau sa spun, e ca si cum as fi ..mort sau ceva de genul. Organismul functioneaza ca al unui om, ceea ce e bine in caz ca cineva ne controleaza, dar nu murim. Cand am spus ca tatal meu imbatraneste, ma refeream ca a trait sute de ani, ceea ce in lumea mea, se integreaza celor mai varstnici. Nu va muri, dar nu mai vrea sa conduca. Zice ca vrea sa petreaca timp cu Aileen.
Rase.
- Si tu, deci, cam cati ani ai? Am intrebat. Isi ridica privirea spre mine, apoi o cobori din nou, fixandu-si atentia asupra mainilor noastre impreunate.
- M-am nascut in California in 1896. Sunt destul de in varsta. Rase din nou.
Cred ca sunt o gramada de informatii pe capul tau acum. Imi pare rau ca nu ti-am spus mai devreme, dar mi-a fost frica ca te voi pierde.
Simteam ca rosesc putin asa ca mi-am lasat capul in jos, lasandu-mi parul incalcit sa-mi ascunda fata. Imi prinse cateva suvite si mie le dadu dupa ureche, lucru care m-a facut sa ma simt usor stingherita. Isi puse degetele pe barbia mea ca sa-mi ridice capul, uitandu-se in ochii mei fara sa ma lase sa intorc privirea.
- Iarta-ma, sopti el, apoi inchise ochii si isi lipi buzele de ale mele. Simteam cum lacrimile mi se scurg pe obraji, dar nu le-am bagat in seama. Mi-am infasurat mainile in jurul gatului sau, tragandu-l mai aproape, dandu-mi seama ca aveam nevoie de el ca de aer parca. Il voiam langa mine, voiam sa simt caldura corpului sau atunci cand statea langa mine, sa simt caldura din mana lui atunci cand ma atingea, cand ma tinea de mana. Isi puse bratul in jurul taliei mele si ma trase mai aproape, strangandu-ma la pieptul lui, iar cealalta mana o tinea pe fata mea. Am sarit cam 5 metri in sus, cu inima batandu-mi nebuneste cand usa s-a izbit de perete, intrerupandu-mi momentul perfect.
- Hoooopa. Imi pare rau ca v-am deranjat, zise Mike cu un ranjet imens pe fata, fara sa-i para cu adevart rau ca a venit in camera. M-am uitat in jos, incercand sa-mi maschez lacrimile care inca curgeau. I-am surprins privirea plina de vinovatie si regret a lui Brandon fata de mine, dar am bagat scuza ca trebuie sa o sun pe mama si am evadat pe hol. Ce-i drept, n-am mai sunat-o de mult. Probabil e ingrijorata. Nu mai ingrijorata ca mine, oricum. Totul avea sa se schimbe acum.