Mister. Întâmplări de la miezul nopţii.

[SnowFlake.]

Mulţumesc pentru comentarii >:D<.


Capitolul ÅŸaisprezece - Drogurile

M-am trezit în sfârşit, tot corpul mă durea, dar nu-mi puteam da seama de ce. Deabia puteam deschide ochii, parcă eram drogată. Am simţit o persoană lângă mine şi panica m-a cuprins. Mihaela nu poate fi, ştiu sigur că aseară m-am retras în camera mea.
- Bună dimineaţa, iubire ! , a spus un voce extrem de cunoscută.
Dar cum a ajuns aici ? M-am ridicat din pat şi i-am urmărit traiectoria privirii. Privea ceva galben; era o scrisoare, din câte se vede. M-am dus spre birou şi am luat-o, ignorându-l pe Key, cel puţin momentan.
,, Claire, a trebuit să plec la studio, nu-ţi face griji, ţi-am adus un colet, dacă se poate numi aşa. Aveţi grijă, fără prostioare pe cearceafurile mele, da ? Au miros de levănţică şi nu vreau să se ,, scurgă " ceva pe acolo. Podeaua e liberă, aşa că spor la treabă. [ De parcă nu ai ştii - Mihaela - ] "
Un râs cristalin a umplut camera, râsul meu. Auzi la ea ,, Spor la treabă ", cred că încep să o iubesc din ce în ce mai mult. Mă bucur că am dat peste ea, defapt ea peste mine având în vedere că am fost la doi paşi de spitale, hemoragii şi altele, da aşa este, nu sunt bună ca medic, deci nu ştiu toate prostiile astea.
M-am apropiat de fereastră, lăsând mănunchiul de raze care se putea inflitra în casă, să-mi dezmierde pielea. Nu am mai fost de mult la plajă, dar nu-i duc lipsa. Am simţit cum două braţe puternice mă cuprind. Am oftat bucuroasă, simţindu-i căldura trupului.
- Mi-ai lipsit, am ÅŸoptit.
- Åži tu mie.
M-am răsucit la nouăzeci de grade, cred, nici la matematică nu sunt bună, dar să nu amestecăm lucrurile, şi buzele mele au făcut contact cu ale iubitului meu. Era aşa de dulce, de plăcut, încât nu vroiam să se mai termine. Îl simţeam cum tremură sub atingerea mea, mai ales atunci când deschidea uşor buzele pentru a mă primi înăuntru.
Fix în acel moment de tandreţe mi-a sunat telefonul. Primisem un mesaj. Nu aş fi vrut să mă duc să-l citesc, dar probabil era important. M-am uitat la Key, sperând să mă oprească, dar nu a făcut-o. Cum am mai spus, din tandră şi iubitoare, a reuşit să mă facă să fiu nervoasă. Se pricepe de minune la asta.
M-am holbat la telefon când am văzut expeditorul. Daniel ?! Ce mama ... !? Mai bine nu pronunţ celălalt cuvânt, poate mi se mai întâmplă o ciudăţenie, ca vederea spiritelor. Doar gândul la fantome îmi dă fiori, deci ar fi mai bine să stau cuminte, ceva la care nu mă pricep mai deloc. Să revenim la mesaj, am deviat destul de la subiect. Cum spuneam era de la Daniel, mă miră că nu s-a supărat pe mine după ce l-am lăsat să se uite ca un prost în mijlocul târgului. Scria:
,, Claire, am nevoie să te văd. E urgent. Ai nevoie de mai multe detalii ? Te aştept la locul nostru obişnuit, îţi voi lăsa un mesaj acolo şi îţi voi spune unde să mergi, apoi. Te pup dulce, dar nu ca un iubit, am înţeles. "
Îmi sună mai mult a baba oarba. Vino aici, apoi acolo. Dar totuşi mi-a atins punctul slab, chiar aveam nevoie de mai multe informaţii, aşa că m-am decis să mă duc.
- De la cine e mesajul ? a întrebat Key serios.
Înainte să se apropie şi să-l vadă, l-am şters.
- De la Mihaela, mi-a spus să mă duc la studio, are nevoie de mine.
Ce minciună sfruntată ! Dar nu puteam să-i spun adevărul, chiar dacă nu-mi plăcea să-l mint şi poate mă şi durea.
- Vrei să te conduc ?
- Ăăăă, nu. Mă voi întoarce repede, promit.
M-am apropiat şi l-am sărutat scurt, apoi am ieşit pe uşă.
Era o zi călduroasă, din câte se vedea, iar străzile oraşului erau pline de oameni. Nu puteam să cred cât de aglomerat era. Cum nu aveam maşină, am luat-o pe a lui Key, sper să nu observe sau mă va " strânge " de gât, la figurat.
Am condus nebuneşte simţind vântul în păr, asta e frumuseţea decapotabilelor, nu ?
Ajunsă la punctul de întâlnire, nu am văzut pe nimeni, dar biletul era. L-am luat şi când l-am deschis am rămas cu gura căscată. Droguri ?! Ce câştiga el cu asta ?
O sirenă s-a auzit din depărtare, se pare că se apropia. Acum am înţeles, totul era o cursă. Vrea să scape de mine ? Ce fraieră am fost. Lacrimile îmi curg pe obraji cu tonele. Am vrut să fug, dar nu am apucat, poliţiştii erau deja aici. Mi-au pus cătuşele şi mi-au spus să cooperez sau va fi mai rău. Am făcut întocmai cum mi s-a spus, dar în nici un moment nu m-am oprit din plâns.
- Nu erau ale mele ! Vă jur !
- Noi le-am găsit asupra ta, păpuşă. Aşa că nu mai comenta ! Vom discuta la secţie.
Mă strâmb dezgustată la auzul apelativului pe care mi l-a găsit. Doar o singură persoană are voie să mă alinte şi cu toţii ştim despre cine este vorba. Era o nedreptate, ce făcusem eu ? De ce mi-a făcut asta Daniel ? Îl urăsc ! Şi partea proastă este că l-am minţit pe Key, iar acum nu mă poate ajuta. Cât de bătută în cap sunt uneori. O tăcere s-a aşternut în acea maşină stupidă, pe care o uram. Inima mi se strângea tot mai mult cu cât ne apropiam de secţie.
Sunt terminată !