08-01-2011, 06:49 PM
yay ms moolt pt commuri...ieri a fost ziua mea Sf. Ion...20 de zile pana la ziua mea cealalta (de nastere)...
@MiraA: multumesc, nu remarcasem. am corectat ;)
@Ayami-chan: hmm...asta va ramane deocamdata un mister, nu vreu sa stric suspansul ;)
@K.OG: ce am spus mereu e ca (pauza ca sa nu iasa o cacofonie) comentariile voastre nu ma deranjeaza, dimpotriva. imi place critica constructiva, te ajuta sa te indrepti, sa iti detectezi greselile si sa le elimin. dar, desigur, nimanui nu-i place un post numai cu critici, nu? oricum, nu e cazul. te-ai exprimat frumos si iti multumesc ;) cat despre modurile de expunere...crede-ma ca va urma si descriere, dar putin mai incolo. oricum un defect la cum scriu eu e ca intentionat folosesc mult dialog, pentru ca pe mine una cartile/ficurile care au vreo 5 pagini de text fara dialog ma plictisesc total (si de obicei le sar), pt ca eu consider ca atunci cand citesti ceva, dialogul este mai...hmm...cum sa-i spun?...mai usor de...digerat, ca sa zic asa. dar promit ca o descriere de belea va pica la momentul potrivit... :) mai multe detalii nu dau, pt ca, asa cum i-am spus si lui Ayami-chan, nu vreau sa stric suspansul ;)
uite noul capitol, si ma bucur ca va place ;)
Capitolul II
Ziua următoare am mers împreună la terasa la care aveam întâlnire cu Albert şi Marina. Spre oroarea mea, Andreas a insistat să ne ţinem de mână. Eram sigură că Albert o să-şi dea seama, la cât de prost îmi jucam rolul. Dar pe drum Andreas m-a ameninţat ca îl provoacă pe Albert să o sărute pe gură pe Marina în faţa mea...Da, şi ce dacă îmi mai place de exul meu? El mi-a dat papucii dintr-o dată, când eu eram in al nouălea cer! (Concluzie: Băieţii sunt idioţi.) Aşa că am acceptat să îl ţin de mână. Şi a fost imposibil de greu să mă prefac că cel mai bun prieten al meu e iubitul meu.
Eu nu îi spusesem lui Albert cine este iubitul meu, însă i-am pus şi pe el, şi pe Marina să nu spună nimănui nimic despre identitatea lui.
Desigur, au fost foarte uimiţi să afle că Andreas este "partenerul meu misterios". Ne-am aşezat toţi patru la o masă şi Albert a comandat un suc de struguri pentru Marina, două sucuri de portocale pentru mine şi Andreas - şi asta e înca una din multitudinea noastră de preferinţe comune - şi un suc de mango pentru el.
-Aşa deci...N-aş fi bănuit, a spus Albert sugând prin paiul de un portocaliu pal băutura exagerat de dulce pe care eu nu o suport. Va pricepeţi să vă prefaceţi că sunteţi doar prieteni.
-Nu cred că noi am putea face asta, a adaugat Marina luând-ul de mână pe Albert.
Eu fierbeam de ciudă, iar Andreas a simţit asta şi şi-a pus mâna pe coapsa mea. Proastă mişcare. Unii băieţi sunt aşa de stangaci când vor să facă o fată să fie mai veselă că nu ştiu nici măcar că acţiunile pe care le fac înrăutăţesc situaţia. I-am dat peste mână şi i-am aruncat o privire furioasă. Din fericire, Albert şi Marina erau prea ocupaţi să se holbeze unul la celălalt - adică Albert se uita în decolteul Marinei fără nici un pic de jenă, iar ea îi zâmbea - ca să observe.
După părerea mea - şi nu mă refer de părerea de fostă a lui Albert, ci de părerea cuiva care îi cunoaşte pe amândoi - el şi Marina nu se potrivesc deloc. Ea e timidă, cam prostuţă şi foarte credulă în timp ce Albert este un...hmm...bădăran cu prea mult tupeu, dar care are totuşi un farmec aparte care le face pe majoritatea fetelor să-i cadă la picioare.
-Andreas, am auzit că locuieşti acasă la Sonia. E adevarat?
-Uneori. Mama are treabă în străinătate, iar tata pleacă la servici înainte să mă trezesc eu şi vine noaptea târziu. Suntem prieteni de famile de la grădiniţă, aşa că mama Soniei mă lasă să stau acolo, i-a răspuns Andreas.
-Norocoşilor! Puteţi sta toată ziua împreună! a zis Marina.
-Mda...am spus şi eu cam neconvingătoare.
-Dar de ce ascundeţi faptul că sunteţi un cuplu? Că presupun că nici părinţii voştri nu ştiu, a ghicit Albert.
-Pentru că nu vrem să ascultăm comentarii tâmpite despre porumbei îndrăgostiţi. Voi v-aţi obişnuit, dar eu sunt sigură că o să reacţionez urât, am zis.
-Ai dreptate, chestia asta poate fi uneori exasperantă, a spus Marina.
-Doar uneori? a replicat Albert, care avea pumnii încleştaţi amintindu-şi de comentariile idioate ale colegilor noştri.
De ce am rămas prietenă cu fostul meu, deşi uneori îmi vine să-l strâng de gât? Nu ştiu. Presupun că vreau să-l fac gelos că alt tip mă are,şi nu el, deşi sunt o fată super.
"Şi modestă, pe deasupra." ar spune Andreas.
Dar, totuşi, de ce aş fi modestă? Modestitatea, onestitatea şi generozitatea nu ajută niciodată l
so. asta a fost. abia astept commurile voastre ;)
@MiraA: multumesc, nu remarcasem. am corectat ;)
@Ayami-chan: hmm...asta va ramane deocamdata un mister, nu vreu sa stric suspansul ;)
@K.OG: ce am spus mereu e ca (pauza ca sa nu iasa o cacofonie) comentariile voastre nu ma deranjeaza, dimpotriva. imi place critica constructiva, te ajuta sa te indrepti, sa iti detectezi greselile si sa le elimin. dar, desigur, nimanui nu-i place un post numai cu critici, nu? oricum, nu e cazul. te-ai exprimat frumos si iti multumesc ;) cat despre modurile de expunere...crede-ma ca va urma si descriere, dar putin mai incolo. oricum un defect la cum scriu eu e ca intentionat folosesc mult dialog, pentru ca pe mine una cartile/ficurile care au vreo 5 pagini de text fara dialog ma plictisesc total (si de obicei le sar), pt ca eu consider ca atunci cand citesti ceva, dialogul este mai...hmm...cum sa-i spun?...mai usor de...digerat, ca sa zic asa. dar promit ca o descriere de belea va pica la momentul potrivit... :) mai multe detalii nu dau, pt ca, asa cum i-am spus si lui Ayami-chan, nu vreau sa stric suspansul ;)
uite noul capitol, si ma bucur ca va place ;)
Capitolul II
Ziua următoare am mers împreună la terasa la care aveam întâlnire cu Albert şi Marina. Spre oroarea mea, Andreas a insistat să ne ţinem de mână. Eram sigură că Albert o să-şi dea seama, la cât de prost îmi jucam rolul. Dar pe drum Andreas m-a ameninţat ca îl provoacă pe Albert să o sărute pe gură pe Marina în faţa mea...Da, şi ce dacă îmi mai place de exul meu? El mi-a dat papucii dintr-o dată, când eu eram in al nouălea cer! (Concluzie: Băieţii sunt idioţi.) Aşa că am acceptat să îl ţin de mână. Şi a fost imposibil de greu să mă prefac că cel mai bun prieten al meu e iubitul meu.
Eu nu îi spusesem lui Albert cine este iubitul meu, însă i-am pus şi pe el, şi pe Marina să nu spună nimănui nimic despre identitatea lui.
Desigur, au fost foarte uimiţi să afle că Andreas este "partenerul meu misterios". Ne-am aşezat toţi patru la o masă şi Albert a comandat un suc de struguri pentru Marina, două sucuri de portocale pentru mine şi Andreas - şi asta e înca una din multitudinea noastră de preferinţe comune - şi un suc de mango pentru el.
-Aşa deci...N-aş fi bănuit, a spus Albert sugând prin paiul de un portocaliu pal băutura exagerat de dulce pe care eu nu o suport. Va pricepeţi să vă prefaceţi că sunteţi doar prieteni.
-Nu cred că noi am putea face asta, a adaugat Marina luând-ul de mână pe Albert.
Eu fierbeam de ciudă, iar Andreas a simţit asta şi şi-a pus mâna pe coapsa mea. Proastă mişcare. Unii băieţi sunt aşa de stangaci când vor să facă o fată să fie mai veselă că nu ştiu nici măcar că acţiunile pe care le fac înrăutăţesc situaţia. I-am dat peste mână şi i-am aruncat o privire furioasă. Din fericire, Albert şi Marina erau prea ocupaţi să se holbeze unul la celălalt - adică Albert se uita în decolteul Marinei fără nici un pic de jenă, iar ea îi zâmbea - ca să observe.
După părerea mea - şi nu mă refer de părerea de fostă a lui Albert, ci de părerea cuiva care îi cunoaşte pe amândoi - el şi Marina nu se potrivesc deloc. Ea e timidă, cam prostuţă şi foarte credulă în timp ce Albert este un...hmm...bădăran cu prea mult tupeu, dar care are totuşi un farmec aparte care le face pe majoritatea fetelor să-i cadă la picioare.
-Andreas, am auzit că locuieşti acasă la Sonia. E adevarat?
-Uneori. Mama are treabă în străinătate, iar tata pleacă la servici înainte să mă trezesc eu şi vine noaptea târziu. Suntem prieteni de famile de la grădiniţă, aşa că mama Soniei mă lasă să stau acolo, i-a răspuns Andreas.
-Norocoşilor! Puteţi sta toată ziua împreună! a zis Marina.
-Mda...am spus şi eu cam neconvingătoare.
-Dar de ce ascundeţi faptul că sunteţi un cuplu? Că presupun că nici părinţii voştri nu ştiu, a ghicit Albert.
-Pentru că nu vrem să ascultăm comentarii tâmpite despre porumbei îndrăgostiţi. Voi v-aţi obişnuit, dar eu sunt sigură că o să reacţionez urât, am zis.
-Ai dreptate, chestia asta poate fi uneori exasperantă, a spus Marina.
-Doar uneori? a replicat Albert, care avea pumnii încleştaţi amintindu-şi de comentariile idioate ale colegilor noştri.
De ce am rămas prietenă cu fostul meu, deşi uneori îmi vine să-l strâng de gât? Nu ştiu. Presupun că vreau să-l fac gelos că alt tip mă are,şi nu el, deşi sunt o fată super.
"Şi modestă, pe deasupra." ar spune Andreas.
Dar, totuşi, de ce aş fi modestă? Modestitatea, onestitatea şi generozitatea nu ajută niciodată l
so. asta a fost. abia astept commurile voastre ;)