Vreau sa te citesc in versuri

[Isa-chan]

Capitolul al XIII-lea

Sakura ’ s P.O.V :

- Hei , crezi e bine ca difuzoarele sa stea aici ? Adica vreau sa spun e mijlocul scenei si dansatorii au nevoie de spatiu. Ar fi mai bine sa punem cate unul pe margine. Plus ca sonorul ar fi mult mai bun venind din ambele parti nu numai din una singura.
O auzeam pe Hinata cum discuta acest lucru cu Sai. Azi era ultima zi de tabara , iar noi aveam ultimele pragatiri. Imi era greu sa plec de aici , insa era necesar. Gandul inca imi statea la ceea ce mi-a spus nesuferitul de Kiba. Cum puteam sa-l uit? Eu inca speram ca el sa vina maine aici si sa cante alaturi de mine… Dar ce tot vorbesc? Sunt nebuna? Am spus ca nu am sa mai cant! Am spus ca totul s-a terminat intre mine si Sasuke! Nu am de gand sa fac aceeasi greseala . Nu vreau sa ma bag intr-un lucru la care nu pot face fata. Imi este greu sa accept ceea ce sa intamplat , insa cu putin ajutor am sa reusesc, nu?
- Ce mai face azi printesa mea? Tot suparata este?
Kiba veni si ma lua in brate , incercand sa afle starea mea de spirit. De cand Sasuke a plecat , javra asta nu ma m-ai lasa in pace. Cat de culmea putea fi situatia. Scap de Gaara si vine altul! L-am indepartat de mine si am mers spre scena unde erau majoritatea prietenilor.
- Nu stiu daca e bine. Adica microfoanele trebuie sa fie cumva impratiate. Cum am putea sa le asezam? Trebuie sa ramana spatiu pentru interpretari si dansuri! de data asta, Ten Ten a fost cea care si-a expus parerea.
- Sakura, cum de te-ai hotarat sa vii pe aici? Credeam ca doar vrei sa ramai singura o perioada .
- Nu am putut sta departe de voi, Naruto! spun scoand limba jucaus la acesta.
Zambetul i-a acaparat fata si a inceput sa rada zgomotos , urmat de ceilalti. Nu am mai spus nimic si m-am dus langa Neji, care parea singurul mai serios.
- Crezi ca este totul gata?
- Din punctul meu de vedere, da. Mai trebuie sa vina ziua de maine si totul va fi bine!
Raspunsul lui m-a facut sa-l privesc bucuroasa.
- Deci acum ce facem? vocea mea rasuna peste suntele scoase de acestia.
- Eu propun sa inotam. zbiera din toti plamanii Naruto.
Nu a durat nici un minut ca toti baietii au luat-o la fuga spre lac. Eu si fetele am incercat sa tinem pasul cu acestia insa degeaba, erau prea rapizi. Rasul nostru cristalin rasuna prin aer si incalzea natura , ce ne mangaia cu razele soarelui. Cand am ajuns acolo, baietii deja erau in apa si se stropeau intre ei. Sai si Naruto incercau sa-l bage pe Kiba sub apa, Neji si Lee inotau in voie, Shino statea cu burta la soare, iar Shikamaru si Choji stateau pe mal si mancau . Nedorind sa-i intrerupem pe am decis sa plecam de acolo si sa mergem la cabana principala unde sa discutam despre…baietii. Da, interesant subiect… Drumul nu a fost foarte lung avand in vedere ca am alergat si la intoarcere. Imediat ce am intrat pe usile cabanei ne-am asezat la o masa si am inceput sa discutam despre competitia de maine , pana cand :
- Deci, Ten Ten ce-i cu tine si Neji ? Hinata fu cea care se hotari sa aduca in discutie acest subiect destul de deranjant din punctul meu de vedere.
- Nimic deosebit , la fel ca in ceilalti ani. Nu ne mai certam ca sa spui ca nu ne intelegem si cam atat. Eu spun ca formam in cuplu frumos.
Toate am inceput sa radem de afirmatiile satenei. Aceasta nu intelegea ce aveam , insa s-a decis sa taca. Era ceva ciudat cu astia doi. Nu se mai cearta? Oare cu ce l-a mituit Ten Ten pe Neji ca sa nu mai faca observatii la tot ce decide ea?
Spre marea mea fericirea nici una din ele nu a vrut sa deschida subiectul Sasuke si nici chiar eu nu vroiam sa vorbesc despre el. Imi era si asa greu numai sa ma gandesc la acesta. Mi-am sprijinit capul in mana dreapta si am inceput sa privesc fereastra, in mintea mea incepand sa se deruleze toate amintiriile cu mine si brunetul. Imi lipsea si il doream aproape. Aveam acum atat de multa nevoie de zambetul lui suav si el nu era cu mine…


Sasuke’s P.O.V :

- Dar credeam ca ma tineti la pat ? vocea mea exprima uimire. Parca nu-mi venea sa cred. Puteam sa ies din casa? Asta cred ca imi va prinde bine…
- Dupa parerea noastra te simti mult mai bine asa ca te scoatem in parcul de distractii.
Konan m-a dat gata. Ce sa fac? Parcul de distractii?
- Esti nebuna, femeie? Cum sa merg acolo? Am saptesprezece ani !
- Nu e nebuna, Sasuke si vezi cum o faci! Ce daca ai saptesprezece ani? Noi suntem mai mari ca tine si totusi mergem. deja Itachi devenea nervos ca i-am insultat iubitica.
Omule, astia doi vor sa ma duca si la nebuni ? Itachi stie foarte bine ca nu-mi place acolo si totusi incerca sa ma duca. Ori la lovit ceva in cap, ori o iubeste prea mult pe Konan si asta-i afecteaza creierul.
Dupa ce domnisoara “ nu-mi pasa cati ani ai ” si-a terminat discursul castigator am oftat si le-am spus ca merg. Acestia au iesit din camera batand palma si s-au dus la bucatarie unde au inceput sa ma astepte. M-am indreptat spre dulap si mi-am luat o pereche de blugi negri , o bluza alba si un hanorac tot negru , apoi m-am incaltat cu o perche de adidasi si am iesit din camera. Bandajul de la mana mea nu mai era acum acolo. Doctorul mi l-a luat ieri, spunand ca de acum rana trebuie sa stea deschisa si sa se vindece singura. Mie imi convea , ma simteam mai liber.
In bucatarie cei doi incercau sa poarte o discutie destul de calma , insa Itachi strica planurile fetei de fiecare data.
- Nu poti sa mergi acolo tocmai acum! Trebuie sa inceapa facultatea. Mai este doar o saptamana. Ce , fix acum li s-a trezit alor tai sa mergeti in vizita la bunici !?
Fratemiu ori era prost, ori se prefacea. Ce doamne iarta-ma are impotriva ca pleaca fata din oras doua , trei zile?
- Dar ma intorc ! Nu stau acolo. Vrei sa te calmezi?
- Nu ma calmez fiindca stiu ca imi faci ca data trecuta! Asa mi-ai spus si ultima data si ai facut acolo liceul.
- Asta e facultatea , Itachi. Nu am cum s-o fac acolo, ce dumnezeu?
Am oprit discutia printr-un tusit improvizat apoi toti am iesit din casa si ne-am indreptat spre parcul de distractii. Nebunii m-au pus sa m-a dau in ciocan, unde aproape mi s-a intors stomacul pe dos, ca sa nu mai spun ca mi-am stricat si telefonul mobil. Imediat ce am coborat de acolo i l-am arucat lui Itachi in cap si i-am spus sa-mi cumpere altul caci e vina lui.
Dupa ce am terminat cu asta m-au tarat la trenulet . Ce sa fac acolo? Am sarit din el imediat ce a pornit. Nu vroiam sa fiu vazut , asa ca am luat-o la fuga prin parc . Eram atat de aproape de iesire si chiar atunci, langa roata mare , am vazut-o. Parul roz ii atarna gingas pe spate, iar ochii verzi m-a priveau cu tristete. Am fugit cat am putut de repede spre ea , insa in momentul cand am incercat sa o i-au in barte a disparut! Mi-am rotit iar privirea pe acolo si am vazut-o langa iesire. Am alergat iar , insa tot nimic. De fiecare data cand incercam sa o atinga ea se evapora. M-am lasat pe pamantul rece si am dat cu pumnul in acesta. Ce se intampla? O mana calda mi-a atins umarul, insa nu am vrut sa privesc cine era. Am continuat sa lovesc in continuare cu pumnii pentru a ma descarca. Imi era dor de ea… Trebuia sa o vad!