O viata noua...o noua persoana:x

[•нąкü•]

Continuarea…

Va multumesc mult Soph.,Myranda si Moon..ce ma faceam eu fara voi..si in aceeasi masura va dedic voua acest capitol si urmatoarele!


Sakura:
-Ce parere ai despre mine,Sakura?
Raman stana de piatra la auzul acestor cuvinte, nici macar aerul din piept parca nu il mai simt, sunt intr-un vis atat de dulce si de frumos, dar este doar o iluzie a mintii mele. Probanil el se refera in calitate de aminc, iar eu cred ca el ar putea simti ceva pentru. mine, eu care nu sunt atat de frumoasa. Are toate fetele la picioare si sa ma alaega pe mine. Ce fraiera sunt.Cum pot sa ma gandesc la asa o prostie?Doamne,nu ma mai recunosc,de ce sunt asa de vulnerabila,e doar un baiat pana la urma.Doar ca,are acea sclipire’n ochi,ma vrajeste,nu pot sa’i rezist.Si de ce ma pierd asa de prosteste in ochii lui?Si de ce cred ca se va uita vreo data la mine,tocmai la mine…o fata ca toate celelalte.Vise…sperante…Pana acum o zi el nici nu stia cum ma chiama,si acum,sa ma intrebe asa de repede daca’i accept prietenia?Si cum as putea sa’I zis ca simpt totusi ceva pentru el,ceva mai special.M’ar crede o fraiera pe care o poate pune la picioarele sale oricand vrea.Dar eu nu sunt asa,chear daca il plac,nu m’as injosi intratat sa fac orice vrea el.Huh?Ce se intampla?Ce e acest sentiment?Parca ma azuduie cineva?Dar de ce?Ince,incet aud din ce in ce mai clar cateva cuvinte:<Sakura,trezeste’te,ma asculti macar?”Acel vis frumos se pare ca se spulberase,ce pacat.Huh?Sa’l ascult,dar ce a zis?Ii zic putin timida,dar totusi optimista:
-Scuza’ma,ai zis ceva?N’am fost atenta,imi pare atat de rau…Da,am ajuns sa imi cer scuze si in halul asta..
-Te’am intrebat daca vrei sa ma ajuti cu costumul pentru balul de la sfarsitul anului scolar.Nu ai ascultat nimic din ce ti’am zis?Aud o schimbare in vocea lui.Ce se intamplase,cat de mult visasem?Dar de ce e asa de nervos?
-Uh,ce bal?
-Ai uitat de balul de care ne-a anuntat Kakashi?
Cat de tampita pot fi sa uit si asta.Unde’mi era gandul?
-Oh,am uitat.Sigur ca tea jut,dar acum trebuie sa plec,e destul de tarziu,si..Si ce?De ce nu am mai zis nimic?Acum sigur rade de mine.Mai bine intru mai repede in casa.
-Stai,ne vedem maine la 8 la mine,ok?
Nu sctitez mai mult decat un zambet aiurit pe fata,care ii da de inteles ca accept.
Ajunsa in camera mea imi asez ghiozdanul l-a marginea patului si ma trantesc brusc in pat. Aceasta incapere in care dorm si imi fac temele este de culoarea crem, o culoare atat de pasnica, care ma face de multe ori sa scot un zambet, dar azi nimic nu ma poate face fericita. Patul rotund care este asezat in mijlocul camerei mele imi da o priveliste spre tot ce cuprinde incaperea. Usa de pe care am intrat este foarte apropriata de cea de la baie, si opusa cu cea care duce la balcon. Biroul de culoarea stejarului pe care scriu atat de des incat parca face parte din viata mea, si deasupra lui geamul care imi racoreste mintea cand patez foaia alba de cerneala. Dulapul din stejar care cuprinde toate imbracamintele mele, tot ce port.
Sunt invadata de anumite ganduri.Nu’mi dau pace.Dar ce este cu sentimental asta?Nu l’am mai simptit.Simpt fiori in fiecare particica a corpului cand imi vorbeste.Oh,ma urasc!Probabil daca ar afla ca’l plac,si’ar bate joc de mine.Din tot ce am auzit despre el nu se da in vant dupa ele.O noapte ii este de ajuns si apoi le paraseste.Se zvoneste ca mai toate fetele au trecut prin patul lui,apoi au fost parasite.Ce poate fi oare in sufletul lui?Cat de rece poate fi?Oh,decat sa ma plang mai bine as scrie.N’am mai scris versuri de mult.Cu gandul la toate cele petrecute azi,creionul aluneca usor pe foaia de hartie.Parca e mai usor sa’mi exprim sentimentele asa.Versurile scrise pe foaie imi exprima perfect sentimentele.Cum pot sa fiu asa de ravasita de un baiat?Se ce daca l’as iubi?Lui sigur nu i’ar pasa,as fid doar o aventura de’o noapte si atat.La acest gand o lacrima se strecura pe chipul meu,udand foaia pe care scria:
Creatia imi arata ce sa fac,
Dansez pe ringul de dans cu tine,
Si cand imi atingi mana,inebunesc.

Muzica imi spune ce sa fac,
Ca tine acum,
Cand spunem noapte buna,
Voi sti daca e bine.

Si simt ca vi prin venele mele,
Sunt in tine sau e muzica de vina?

Cine imi detine inima,
Este dragoste sau este arta,
Felul in care te misti,
Imi este confuz,
Si nu pot spune,
Este bataie sau scantei?

Se pare ca am ceva inspiratie.Am scris destul de frumos.Sa merg la el acasa?Dar nici nu stiu unde sta..sa nu’mi zici..ah,trebuie sa’i dau un mesaj.Ah..ce tastatura tampita…asa,si ce sa’i scriu..?<Buna,Sas’ke,sunt Sakura,da’mi te rog adresa ta,caci altfel nu am cum sa ajung la tine maine.>.Eh,destul de scurt dar merge..ce e asta?Iar vibreaza telefonu,un mesaj de la Sas’ke.<Nu’i nevoie sa’ti zic,te i’au maine de acasa la ora cinci,ok scumpo?>.Ce naiba,scumpo,de unde atata?<Ok.Noapte buna Sas’ke!>.Uh,dar ce se intampla,nu ma mai pot misca,sunt asa de obosita.Cred ca ar trebui sa ma culc.Ah,iar am primit un mesaj..<Bine draga,te i’au la cinci.>Dar cum pot sa dorm,cand el imi razbate prin minte?Gandul imi zboara la el si…