Well, aparent tot eu, pe-aici din moment ce, in loc sa imi vad de invatat devorez carti. Momentan sunt prinsa in vreo 2 volume, usoare si rapide.
Primul dintre ele e 13 Little Blue Envelopes, de Maureen Johnson, care nu ma asteptam sa imi placa atat de mult. O aveam pe lista de <must read> de o perioada destul de lunga, si acum, m-am hotarat in sfarsit sa deal with it. E povestea unei fete de 17 ani, care este oarecum trasa in aventura vietii ei, asta cuprinzand 13 plicuri albastre de la matusa ei Peg, 4 reguli, 1 000 de dolari, un rucsac şi… toată Europa la picioarele ei. Cam asta e esenta povestii, insa pe parcurs, bineinteles primeste diferite instructiuni pe care trebuie sa le urmeze pentru a putea deschide plicurile urmatoare.
Iar a doua carticica, e opera unei autoare a carei poveste din Love is hell, mi-a placut enorm, si anume Justine Larbalestier si a ei Liar, pe care o incepusem acum o perioada buna ca audio-book, insa nu mi-a placut deloc, avand in vedere ca pana citea respectiva o pagina as fi putut citi 2-3, ca urmare am asteptat pana am gasit-o in format figital si iata-ma aici, citind-o. Chestia amuzanta e ca, si acum mi se pare extrem de intriganta pentru ca autoarea are un stil atat de relaxat in timp ce povesteste atat de imbarligat incat nu imi pot da seama care e adevarul si care e minciuna, desi cumva, sunt absolut sigura ca adevarul a fost spus undeva pe la inceput. Well e tipul de carte care te innebuneste, pentru ca vrei sa stii neaparat ce se intampla desi stilul autoarei si actiunea propriu zisa nu par incredibile.
In perioada de aproape doua saptamani cat am fost plecata - si inca nu m-am intors pentru ca de abia la noapte plec and well tomorrow I'll just be there lol. Anyway, spuneam ca in perioada cat am lipsit de acasa, nu am citit foarte mult si nu spun asta cu modestie sau falsa modestie, whatever ci doar pentru ca asta e punctul meu de vedere. Insa, la drept vorbind, printre treaba pe care am avut-o, mancarea pe care a trebuit sa o gatesc, intalnirile pe care a trebuit sa le onorez, conversatiile telefonice si iar anumite intalniri si iesiri de prisos, unele si altele distractive, la care a trebuit sa attend and all that sit si se mai adauga si vremea cand am mancat, am dormit, m-am spalat si am lenevit. Oh, fuck, regarding all these sits, I suppose it's okay I found the time to read some 6 books, that aren't, really, big ones but hey, they are books and I quite liked them.
Anyway, sa insir the little list.
it may contain spoilers
Agnes Grey de Anne Bronte
Pe aceasta am inceput sa o lecturez pe tren, actually, pentru ca stiam sigur ca ma voi plictisi daca voi sta degeaba si desi sunt o vesnica iubitoare a calatoriilor pe tren, nu puteam sa bag mana in foc ca voi avea chef sa admir peisajele, privind pe geam, asa ca am decis ca ar fi mai bine, why not, sa imi iau si o carte si am rezultat prin a citi, in cele din urma, cam tot drumul.
In orice caz, trecand de detaliile tehnice si revenind la carte, pot spune ca mi-a placut, in oarecare masura desi nu m-a impresionat cu nimic si a fost o carte slabuta and I quite consider it just a mere book. Avand in vedere ca am citit atat de Emily Bronte si Charlotte Bronte, mi s-a parut tare slabuta carticica asta de Anne Bronte, howsoever, nu stiu ce asteptari aveam desi stilul a fost exact acela pe care am crezut ca il voi intampina si care... however, imi cam place si aveam chef, in momentul respectiv, sa citesc ceva de genul acela asa ca as zice ca a fost foarte bine venita.
Nu pot spune cine stie ce despre carte pentru ca este, in fond, ceva tipic si all that stuffs, that story about a girl who's rather poor but not really poor well si lucreaza ca guvernanta si e linistita si draguta si muncitoare si inteligenta, hahaha and she meets this guy that isn't rich either but well she's timid, he's whatever and they part and then in the end they meet again and he says he wants to marry her and he's not rich anyway but he has a better status than before and he can marry her and they live happily ever after. I know, quite... what the ? but i actually liked it, like just a book of that kind desi ma repet nu am intalnit nimic exceptional care sa o scoata din... i don't know, tipare si sa ma faca sa o iubesc. it was just a mere book. end of story. but i quite enjoyed it, desi asta presupun ca s-a intamplat doar pt. faptul ca aveam chef sa citesc ceva in acel gen in clipa aceea.
A little princess, Frances Hodgson Burnett
This book... well, yeah, poate fi considerata o lectura usoara and for kids sometimes, I guess, desi e full of... you know, figuri and stuffs si ar putea fi considerata o lectura ce iti imbogateste, vrand nevrand, vocabularul. Trecand pe la verisoara mea, am apucat si eu doua carti la intamplare, in engleza si am citit ce am avut. Ajungand la bunici, am dat peste o alta verisoara well who's blind and all si am zis: hey, wanna read a book? well I can't see cousin, can't you see? yea dude but I can. So I read to her, cartea asta chiar am citit-o cu voce tare si pt. cineva and it was... kind of... i don't know, nice and exciting plus ca am descoperit ca imi cam place sa citesc cu voce tare, cel putin in limba engleza.
Revenind la cartea in sine, as zice ca mi s-a parut foarte dulce si interesanta si draguta si... intr-un fel, un pic clasica si am adorat-o asa de mult precum poti adora o carte de acest gen. I mean ,it was adorable and the little princess indeed was adorable, i can't say anything else but that. Nu a fost nimic exceptional in ea prin originalitate sau altceva de acest gen, desi poate ca este chiar originala prin faptul ca e de atata vreme publicata, desi nu am retinut anul - m-am uitat pe coperta, dar mintea mea este... anemica, foarte anemica chiar. Anyhow, it was rather sweet and enjoyable si chiar daca am stat mai multe zile sa citesc din ea, franturi si franturi si la un moment dat vara mea a adormit, well I loved it. Nu stiu, a fost una din cartile acelea care s-au lipit de mine, chiar daca nu este cine stie ce si lectura, ca si idee si asa mai departe, o consider mai mult pt. copii, pur si simplu m-a atras si ma atrage si mi-a ramas adanc intimparita in minte si suflet. Orice ar insemna asta. Period.
The Great Gatsby, F. Scott Fitzgerald
Aveam alte asteptari de la aceasta carte, desi nu pot spune ce fel de asteptari pentru simplul fapt ca erau ... euforice, nematerializate in idei propriu zise ci mai degraba asa, fumurii, departate, iluzii. In orice caz, nu a fost dezamagitoare ci diferita de perceptia mea initiala. Plus ca, to tell the truth, it wasn't such a big DEAL. Nu mi s-a parut cine stie ce, sau poate pur si simplu nu a fost pe gustul meu, or whatever.
Am o prietena care a spus, prin unele randuri, candva, ca i-a placut mult and all and well I thought that it must be a great book. But it wasn't as good as I thought it to be. A fost interesanta si mi-a placut faptul ca m-a impresionat prin simplul fapt ca m-a luat prin surprindere, eu asteptandu-ma la altceva, a fost ca o lovitura de gratie, desi nu definitiva. Stilul a fost chiar okay si enjoyable, usor de urmarit si oarecum placut si a fost interesant cum a fost povestita cartea din perspectiva unui guy care, pana la urma, nu a avut cine stie ce implicatii in actiunea... actiune.
Gatsby was just a normal guy who was... whatever. And the ending was quite nice, that's the part I liked actually. And the car accident... gosh was it kind of cool, but the ending was... I don't know if it's supposed to be sad or not because I didn't think it was sad, but rather cool and interesting si as zice ca daca nu ar fi fost finalul acela, probabil ca nici nu mi-ar fi placut cartea, but like this I guess it's okay and I liked it.
Cum am mai zis, impresionanta a fost doar prin elementul surpriza si astfel vorbesc foarte subiectiv. Insa, in rest, nu a avut vreun "ceva " anume dupa care sa ma dau in vant sau care sa ma faca sa vorbesc non stop despre aceasta carte. Just a book, in the end - at least, for me.
De ce iubim femeile, Mircea Cartarescu
Well this is a really interesting one.
Eu mai citisem ceva din ea la un moment dat, cateva capitole, si cam stiam cu ce se mananca si stiam ca imi place si... intr-adevar, mi-a placut desi capitolul in sine ce poarta numele cartii, titlul " De ce iubim femeile" mi s-a parut sec, sters si astfel vorbesc, din nou, pur subiectiv. Realizez, de altfel, ca toata cartea este plina de subiectivism si m-a deranjat, in oarecare masura, obiectivitatea cu care a tratat acest ultim capitol. Fuck, m-a iritat, pentru ca toate acele detalii erau pur subiective. Well, there are women and women and WOMEN and different women in this freaking huge world. And that's my freaking point, dar nu m-a deranjat atat de tare precum vociferez in clipa de fata. Sau mai degraba, scriu in mod iritat. Pur si simplu nu am fost total de acord cu ceea ce a scris si a fost oarecum dezamagitor, dar pot si voi trai cu asta.
In rest, mi-a placut la nebunie. Stil simplu, as zice, simplu simplu si plin de subiectivism, naratiunea este perfecta, la persoana intai si nota "autobiografica" data cartii m-a dat peste cap. Au fost multe capitolase care mi s-au parut... nu adorabile, ci foarte faine si interesante, chiar daca unele detalii mi s-au parut usor prea porcoase pentru gustul meu in clipele in care citeam cartea, caci trebuie sa ai o anumita stare de spirit sa iti placa anumite lucruri.
In orice caz, in general am cuvinte de lauda in ceea ce priveste cartea aceasta si ma subscriu la " wanna read more books by Mircea Cartarescu" because, hell yea, it seems that I'm going to like his work. Or I guess, suppose I will. I'm just going to... you know, try and see, dar revenind la cartea in sine, hell yea, I recommend it.
Evadatul, J. M. Dillard
It was just a book. Period.
Si cu asta as putea incheia orice discutie, comentariu and so whatever asupra acestei carti. Nu mi s-a parut deloc cine stie ce si primele pagini mi s-au parut atat de slabe incat imi amintesc ca i-am spus fratelui meu: mie nu imi place cartea aceasta. and that's the real freaking thing, nu-mi placea. Trecand peste pagina si pagina si pagina, mi-am dat seama ca nu e chiar atat de rea, dar nici exceptionala si am citit-o precum citesti o carte care... well, nu e cine stie ce, nu iti place la nebunie, dar nici nu iti displace, si este doar o oarecare lectura cu tente de roman politist, with crime and the guy who's actually innocent.
In orice caz, plotul e destul de okay. Poate imi placea mai mult stilul daca citeam cartea in limba originala, astfel... nu prea vreau sa comentez caci nu am deloc cuvinte de laude si daca as spune ca este simplut, atunci nu ca as fi dulce si rezonabila ci ar fi ton normal ,caci exista lecturi scrise simplu si frumoase. Dar stilul acestei carti... well, it wasn't interesting or anything and that's the end of it, caci incerc sa nu fiu prea rautacioasa.
Oricum ar fi, finalul ... a fost okay, de asteptat and all that sit. Nobody died but the doctor's wife. So what?
Veronika se hotaraste sa moara, Paulo Coelho
Well... a fost o carte okay. Mi-a placut foarte mult stilul in care a fost scrisa cartea si tihs was the main point really about this book. Cred ca sitlul te si face sa citesti mai departe. Are o tenta realista, amestecata cu fictiunea si te da peste cap, te intoarce pe toate partile prin stil si te pierzi, pur si simplu, chiar daca actiunea nu mi s-a parut chiar cine stie ce, mi-a placut mult cartea.
Ideea, da, trebuie sa recunosc, it was rather interesting and I certainly like the title of the book, it's... i don't know. In primul rand se potriveste cu restul cartii, adica... vreau sa spun ca merge mana in mana cu continutul, but that's it si ... hmm, despre final, caci vreau sa mentionez ceva asupra acestui lucru, somebody told me: i loved the ending. I can say: it was just an ending. And I didn't really like it or dislike it. Just and ending. Daca se intampla asa cum am crezut, doar la un anumit punct ca o sa se intample si prin asta vreau sa spun ca Veronika sa moara, then YES I would've liked it, a little at least. But like that... it was too happily ever after for me, in every freaking way you can find or explain. However, pot si voi trai si cu asta.
Cum am zis si mai sus, am apreciat stilul lui Paulo Coelho si am inteles ca aceasta este una dintre cele mai reusite cartii ale sale (daca nu chiar cea mai) si aceasta parere am prins-o de la un bun amic, chiar in vremea cand citeam cartea imprumutata de unde am apucat si eu.
Howsoever, it was a nice book, nu stiu daca sa o consider just a book, cred ca e ceva mai sus de atat, caci am apreciat-o, desi nu a ramas ca ceva extraordinar de memorabil in mintea mea. I liked it but just that, really.
M-am apucat si eu in sfarsit de Scarlett, ultimul volum, dupa "Pe aripile vantului". Well, a trecut ceva timp de cand nu am mai citit Scarlett xD. Cam vreo luna-doua. A trebuit sa reiau ultimele pagini ale primului volum pentru a-mi aduce aminte despre ce era vorba. Oricum, nu am regretat nimic. Am prins din nou drag de aceasta carte si o citesc cu mare placere. Scarlett ma innebuneste. Imi place la nebunie caracterul ei, desi multor personaje le este anipatica. Eu chiar ma regasesc in caracterul ei. Este atat de diferita de toate celalalte femei, gandeste singura, o fire independenta. Pe parcurs, chiar imi doresc sa devin ca ea. : )) I wanna be so independent.
Si Rhett, oh Rhett. El inca o iubeste, insa fraierul nu vrea sa recunoasca. Se vede pe el. Ii este frica sa nu fie ranit din nou, sa nu cada in capcana. Si Scarlett il iubeste de moare xD Sper ca isi vor da seama idiotii ca nu pot trai unul fara celalalt pana nu este prea tarziu.
Regret ca termin aceasta serie de carti. Chiar m-au impresionat intr-un mod deosebit. Sper ca pe viitor sa mai citesc carti asemanatoare xD.
Paai, chiar ieri am imprumutat de la o vecina [ si amica ] de-a mea Zori de zi - Stephenie Meyer . Aveam de ceva timp in cap sa citesc ultimul volum din seria de succes [ cica ] ' Amurg '. Da, si tocmai ca-i ultimu', mi-a starnit curiozitatea xD
Am ajuns deja pe la pagina 300 i think si e interesant cat de cat . Toata treaba cu copilul, ma rog, e un fel de hibrid nenorocit [ spun nenorocit pentru ca o ataca din interior pe Bella ], si cum spuneam - chestia e ciudata; vreau sa aflu ce se va intampla cand se va naste, ca trebuie sa se naste ! o.o Oh oh ! si trebuie sa o transforme si Edward pe Bella o.o Caci chiar vreau asta
Curious...
^ - eu una am gasit ultima carte din seria 'Amurg' cea mai epic fail dintre toate. De fapt, ca sa fiu sincera, mi-a placut prima carte din serie, I mean it was okay and all that shit, apoi a fost stricata toata seria prin ce a murmat. New Moon varza, Eclipse fara rost, Zori de zi... epic fail. But well this is just my humble opinion, I guess. Faza cu copilul hibrid ar fi fost interesanta, daca nu ar fi fost creata, cartea, sunt forma unei failed soap opera.
__
Momentan citesc In cautarea timpului pierdut - primul volum, In partea dinspre Swann de Marcel Proust.
E mult spus "momentan citesc" pentru ca nu am mai pus mana pe carte - ba da, uite ca azi chiar am pus mana pe ea - de vineri. Mi-a fost o lene teribila sa citesc ieri si, de fapt, nu am avut chef sa fac nimic decat sa stau degeaba. Iar astazi, fara nicio scuza, am citit doar doua pagini si nu am mai avut chef, ma plictisea, it seems I'm not in the mood of it right now si oricum, avand in vedere unele chestiuni ce s-au petrecut pe parcursul acestei zile, nu ma pot concentra la citit, din pacate.
Acum, ca o parere generala despre carte, pot spune ca imi place desi o consider oarecum greoaie. Imi ia ceva sa citesc randurile, trebuie sa fiu atenta, este genul acela de lectura cu propozitii kilometrice in care daca pierzi un cuvant, you're busted si oricum asa si trebuie citita, cu atentie si savurata la adevarata ei valoare. Oricat de soap opera ar suna asta si epic fail. Mie imi place si ma incanta, totodata, I know it sounds stupid, but who the heck cares. Se vede, pur si simplu, calitatea cartii -sau, in fine, cel putin mie asa mi se pare and I may be rather subjective, I don't really care about that.
Acum, nu stiu daca sa recomand sau nu opera cuiva, dat fiind ca nici eu nu am terminat-o si oricum are multe volume, as I know ( desi nu stiu cum sunt related unele de altele si cred ca merg si ca simple books wrapped in the life web, mah ce poetica sunt ) oricum ar fi, mai am jumatate din carte ( e de fapt impartita in doua carti and it has like... what, almost 700 pages or something ) si dat fiind ca imi ia mai mult sa o citesc, avand nevoie de toata atentia necesara de care nu dispun momentan si pt. ca ma aflu intr-un moment d'ala de leneveala crasa... well, nu, nu am idee cand o voi termina.
Avarul de Moliere ( scuzati lipsa sedilei de la primul e ). Am terminat-o chiar in dimineata aceasta.
Sincera sa fiu nu stiu prea multe despre acest autor, fapt pentru care am sa dau o fuga pe Wikipedia ( dupa ce postez ) si am sa ma informez despre el si operele sale. Chiar ma atrage modul lui de exprimare, subiectul actiunii, absolut totul. Este prima carte pe care o citesc scrisa de acest autor. As dori sa mai citesc si altele, chiar m-a captivat felul lui de a scrie.
Avarul ( ca numele cartii ) este defapt nimeni altul decat Harpagon, tatal a doi copii mari pe nume Cleante si Elise. Actiunea se desfasoara in jurul celor trei personaje principale : Harpagon, Cleante si Elise. Fiecare se lupta pentru dragoste, mai ales tatal celor doi cu fiul sau. Nobila femeie ce este apreciata de cei doi este Mariane, noua locatara in acest oras ( nu este specificat numele ). Aceasta fata, este o faptura blanda, plina de dragoste pentru mama sa, care se afla intr-o stare destul de proasta. Acest lucru il face pe acest mare domn, Harpagon, sa se indragosteasca chiar de aleasa inimii lui Cleante.
Totul se schimba cand Harpagon isi anunta insuratoarea cu aceasta blandete, Mariane, lucru ce il devasteaza pe Cleante, ce se pare ca avea acelasi scop. Elise este martora a acestor lucruri, pe langa o veste soc primita chiar de la propriul tata, sange din sangele ei. Aceasta il instinteaza ca doreste sa se marite, iar Harpagon ii spune ca are sa se insoare cu Amsele, un foarte bun prieten cu acesta. Inca o inima este distrusa, deoarece Elise este indragostita de Valere.
Cleante nu se lasa una cu doua, si se pare ca se lupta cu propriul tata pentru inima lui Mariane, furandu-i cei zece mii de franci din curte. Harpagon este devastat pentru ca bani lui scumpi i-au fost furati si accepta fara sa mai ezite. Dar inainte ca toate sa fie bine se fac marii descoperiri. Valere si Mariane sunt fii lui Anselme care se pare ca este un mare nobil din Napolean, crezut decedat.
Personajul meu preferat pot spune ca este Cleante. Imi place foarte mult cum gandeste, si ca nu se da batut pentru dragostea lui adresata lui Mariane chiar daca trebuie sa se lupte cu tatal sau. Ce m-a lasat uimita total a fost idea lui de ai fura banii tatalui sau pentru a face schimb : Bani pentru frumoasa Mariane.
Harpagon mi se pare exact genul omului din ziua de azi. Interesat numai despre banii, nepasator nici fata de copii lui daca ar trece printr-o nenorocire mai mult decat ii pasa de banii lui. Zgarcit cu toata lumea.
Acasta carte este una combinata intre drama si comedie.
Citez : " " Atunci, cum trebuie sa fac ? Ma cotonogesc cu bastonul pentru ca spun adevarul si vor sa ma spanzure pentru ca mint "
Acest citat m-a facut sa rad cu atata ardoare ca burta deja incepuse sa ma doara.
Eu am terminat de citit, ieri, An fara toamna de Ghoerghi Semionov. A fost o carte interesanta, atat cat ma priveste. Mi-a placut, desi poate fi considerata o carte relativa simpluta, din lipsa de... ce? prea multe pagini si subiecte intortocheate si complicate dezbatute here and there? Hell if I care. The thing is, the book starts in a very funny way - spoil - cu doi copii care sunt indragostiti unul de celalalt and, gosh, are they sweet, in orice caz, un mod foarte ciudatel de a incepe o carte de acest gen ( pentru ca urmarea a fost neprevazuta, in ceea ce ma priveste ). Traind intr-un internat, acesti copii ( caci erau mai multi ) erau aruncati acolo, desi nu chiar la propriu, well... whatever, din pricina razboiului din timpul Razboiului Mondial cand germanii au atacat Rusia si... well, there was a hard time going on. Ceea ce m-a impresionat la un anumit moment, subiectiv vorbind, a fost cand descria autorul something - vorbea despre razboi, nu imi amintesc exact ce detaliu si a adaugat particula "noi". A fost zdrobitoare pentru mine iubirea aceea de patrie insuflata printr-un singur cuvant. Aproape ca am avut o revelatie, lol, caci pana la urma chiar daca noi am fost sub asediu sovietic, desi termenul "asediu" it's a little... but well, fux, you know what I mean, si ei erau oameni, lol, si ei aveau o tara pe care o numeau "a noastra" si asta m-a dat peste cap, in a good way, chiar daca fusesem constienta de acest detaliu si inainte, parca nu ii observasem naturaletea si well, the depth of it pana acum. It's kind of creepy.
In orice caz, cariticica numara doar 136 de pagini, desi cu scris marunt si este foarte interesting, mi-a placut mult.
What I'm currently reading...
__ Cel mai iubit dintre pamanteni, Marin Preda
Am inceput cartea aseara/ de fapt, seara ... tarziu! pentru ca nu aveam altceva mai bun de facut si din pricina problemelor cu somnul pe care le-am intampinat in ultimele nopti, simt nevoia sa ma obosesc cum si cat de tare pot inainte sa merg la culcare, sa fiu sigura ca pot dormi. In orice caz, dupa ce am savarasit carticica de Semionov, m-am apucat de indata de Cel mai iubit dintre pamanteni, doar dupa ce am stat o vreme in fata mini bibliotecii mele, si asa destul de saraca, dar putin inoita din pricina vizitei la unchiul meu din vara aceasta. Printre cartile sterpelite din biblioteca lui, se afla si cele 3 volume a ciclului Cel mai iubit dintre pamanteni.
Trebuie sa recunosc ca intotdeauna m-a atras titlul acestei opere si dat fiind ca prietena mea cea mai buna a citit acum cateva luni romanul, mi l-a recomandat cu multa caldura like "you must read it, dude". Asa ca, printre alte cuvinte, ma simteam datoare atat fata de ea si de recomandarea ei, dar si fata de mine si curiozitatea mea, sa ma apuc de acest roman. Si... am citit doar 100 de pagini, in vreo 3 ore, well cred ca trei ore, hope they weren't much more of them. Ceea ce ma impiedica este formatul cartii, alinierea sux big time, de parca nu ar avea aliniere at all si asta este atat obositor pentru ochi cat si incetinitor - in ceea ce ma priveste - in procesul... citirii. But I don't complain and to tell you the truth, I am a very low reader. Citesc ... incet? greu? whatever, imi ia destul de mult sa citesc o carte, lol, and well... that's just because, well.. nu vorbesc de momentele cand sunt lazy si nu citesc deloc, ci de clipele cand citesc si imi ia nu stiu cat sa savarsesc o pagina * blushes * but, well, I'll handle it somehow.
Sunt de abia la inceput de drum, 100 de pagini din 470 or something... e putin, dar sper sa termin primul volum pana duminica ( sper sa nu sper degeaba, avand in vedere ca am si alte planuri, pe care nu mi le-am facut eu de altfel, but whatever ) si de luni sa incep direct cu cel de-al doilea volum. But, well, parca vad ca o sa imi ia mult tare pana termin ciclul aceste de carti, avand in vedere ca incepe si scoala.
Parerea mea pana acum asupra operei este foarte buna si tot ceea ce am citit pana acum m-a captivat pana la extrem. Voi vedea in continuare si se poate sa revin, desigur.
Aparent de data asta vin cu un post extrem de scurt si cu foarte putine noutati, avand in vedere timpul petrecut in fata documentarelor. Lucrarea de fata, cea cu care imi pierd vremea,e, oarecum o satira (mie-mi suna a parodierea fara rusine a familiei regale engleze, ceea ce e amuzant din anumite puncte de vedere), avand in prim plan viata Camillei si a lui Charles- care s-a apucat de gradinarit si cresterea gainilor care nu ii ofera nici un ou, chestie aparent foarte deprimanta- si ca background si intriga se pare ca vor fi cainii- chestei metaforica ofc- care se vor revolta din cauza noii legi privind "un caine per gospodarie..." data de fiul secret al lui Charles si Camilla.
Okay, personal, chiar cred ca lucrarea e putin ciudata, insa niciodata nu strica putin ciudat intr-o atmosfera prea normala. Stilul e simplist, aduce foarte mult a chick-lit, desi nu cred ca e, personajele sunt foarte putin dezvoltate, avand in vedere ca, probabil, sunt destul de conturate in realitatea imediata. Per total e o lectura usoara si amuzanta, that doesn't really make sense, even though you're trying to figure it out.
E a doua carte pe care o citesc de la tipa aceasta si pot spune ca o ador. Jackie Collins este cu adevarat o scriitoare de succes si chiar imi doresc sa citesc mai multe carti scrise de ea. Numai sa le gasesc xD Mama nu prea are multe carti scrise de ea.
In carte nu are in prim plan un singur personaj. Apar mai multe si in general actiunea se concentreaza, cum spune si in titlu, pe sotiile de la Hollywood : )) Au diferite caractere, foarte, foarte diferite, ceea ce imi place foarte mult. Nu stiu in care ma regasesc mai mult, caci fiecare are ceva ce am si eu si fiecare are ceva ce nu am : )). Deci, nu pot spune in care personaj ma regasesc mai mult.
Pot spune ca o ador pe Angel. Are doar 19 ani si este casatorita o.o Yea, lucrul asta nu imi place, insa asa era pe vremuri. E atat de inocenta, de cuminte si ascultatoare : )) Spre deosebire de celalalte femei, care au minim un amant xD. Chiar isi iubeste sotul, desi acesta nu prea tine la ea atat de mult, precum spune .__. I hate those guys.
Ehe, imi place cartea. Este plina de povesti incalcite, pe care abia astept sa le descopar.
I Am Number Four: The Lost Files: Six's Legacy - Pittacus Lore
Din greseala, si absolut deloc cu intentie, am dat ieri pe Nemira de volumul 2 din Lorien Legacies, si l-am comandat, dar, ca urmare a acestui encounter am aflat ca exista un volum 0.5, aka inainte de primul, pe care eu nu l-am citit, asa ca am dat fuguta si l-am descarcat. Desi foarte scurta, lucrarea e extrem de catchy, avand in vedere ca il are ca personaj principal pe Numarul 6, despre care nu stiam nimic, sau ma rog aproape nimic cand am inceput volumul unu- care era axat pe Numarul 4-. Iar cand, in primul volum a aparut in sfarsit, mi s-a parut atat de interesanta tipa, ca personaj incat acum, afland de lucrarea de fata care se axeaza doar pe ea si mostenirile ei, am fost super incantata. si, aparent am si avut de ce pentru ca urmareste intreaga evolutie a ei ca personaj si in special ca luptator. E o lectura rapida si entertaining.
Take me there- Susane Colasanti
Fiind una din cartile care asteapta, in lista sa fie citite, am luat-o si in reader cu ea. Am inceput-o acum putin timp, asta insemnand ieri, printre celelalte lucrari pe care le incepusem si am dat verdictul ->literatura de cosum, desi ma asteptam la asta avand in vedere autoarea care e well-known pentru asa ceva. Okay coperta, stiu suna extrem de shallow- insa coperta e tare fascinanta si ma gandesc ca, o idee mai incolo, dupa ce actiunea incepe sa fie putin mai previzibila o sa fie la fel. I mean, deocamdata sunt putin cam intrigata de personajul principal, care e tipicul american de damsel in distress care sufera enorm dupa a break up and the whole world revolves around that, apparently. Nu-mi place ca orice lucru major sau minor e transformat, eventual, in aceeasi poveste a despartirii ei. Hopefully she'll get over it soon. Nu ma iau de stil pentru ca sunt atat de obisnuita cu YA fiction incat anumite greseli gramaticale sau vocabularul limitat chiar nu ma deranjeaza deloc. In engleza suna acceptabil, dar daca ar fi tradusa nici nu vreau sa ma gandesc cat de lame ar suna. ^^
so yeah, cam atat deocamdata. Hopefully le termin soon enough pentru ca teancul ma asteapta, nerabdator, strigand dupa mine "I'm better\ No...I'm better"
Inca nu am terminat Nevestele de la Hollywood si ma oftic, pentru ca nu am timp sa fac acest lucru : )). Imi place mult cartea, dar sunt mereu ocupata cu scoala, cu tot ce tine de ea, in fine.
Acum m-am apucat de Mara , de Ioan Slavici. Fuck ! Urasc cartea asta si o urasc cu adevarat. Este prima carte pe care o citesc, desi eu o urasc. Nu inteleg cu ce ma ajuta pe mine in liceu o.o Abia daca inteleg ceva din cartea asta. Mi se pare extrem de plictisitoare, in care nimic interesant nu se intampla : )) Chiar nu se intampla, sti, ceva care sa imi starneasca interesul intr-un mod placut. E o carte greoaie, sa zic asa, datorita faptului ca Ioan Slavici are un stil mai vechi de a scrie. Eu traind in vremurile de acum,imi este greu sa inteleg cartea. Este plina de expresii pe care nu le inteleg, arhaisme, regionalisme : )). E plictisitor sa caut mereu cuvantul pe care nu il stiu in dictionar. Cred sunt abia la pagina 10 si am deschis dexul de vreo treizeci de ori xD.
Stiu deja ce se intampla in cartea asta, deoarece am citit rezumatul pe internet. Pot spune ca nici rezumatul nu l-am prea inteles in unele parti o.o Ehe, sper sa termin repede cartea, sa scap de ea : )). Am noroc ca mai are fratele meu rezumatul si caracterizarea personajelor la el in dulap : )) Daca nu inteleg ceva ma uit pe ele.
Si cand ma gandesc ca o sa mai fiu nevoita sa citesc carti care nu imi plac... .___.
Mara mi-a placut pana i-am citit sfarsitul, destul de sec... Practic e ca si cum ai trece de la azi la maine si ai terminat povestea . Am ramas cu un gol in stomac la fel ca la "Peripetiile soldatului Svejk".In fine. Cartea pe care o citesc acum este Doi ochi albastri de Thomas Hardy. Nu am ajuns cine stie unde. Inca ma chinuiesc pe la pagina 80 sa citesc ceva fiindca deja s-a descoperit ca Elfride si Stephen se iubesc si uite ca apar si peretii ce ii despartesc, lol... Asta e numai faptul ca vreau sa citesc o ANUME carte de care nu dau. Si desi stiu ca vara-mea o detine nu i-o pot cere fiindca o citeste . Asadar "Doi ochi albastri" ramane.
Ultima carte din seria mea favorita ( dupa Harry Potter, evident). Daca m-ati intreba sincer nu as sti sa spun ce ma atrage la cartea asta dar cred ca e faptul ca eu si Chloe semanam foarte mult, atat la fizic dar mai ales la psihic.
Este genul de poveste care ma atrage pur si simplu deoarece are ceva dinamic, un fir al povestirii care te tine in suspans si nu te lasa sa te plictisesti deoarece chiar are acel ceva care ii trebuie unei carti sa atraga cititorul.
Sincer nu as vrea sa se termine deoarece, ca si la Harry Potter, ma voi simti de parca trebuie sa le spun adio unor prieteni foarte buni si o sora geamana :].
Ah, seria Nightwatch, mereu o placere cand ajung la ea. Sunt undeva pe la jumate ca-n ultimele seri am fost un pic prea obosit sa citesc mai mult de 20-30 de pagini pe seara. E o reala placere sa citesc si mereu am sa apreciez setul asta de personaje a lui Pratchett. Misterul poate nu e la fel de bine definit ca-n Men of arms, dar e acolo si ma tine ghicind cine, ce si de ce.
A 21-a carte citita de mine de la autorul asta...si nu pot zice ca ma dezamageste.
Am terminat ieri, cred, 'Witches Abroad' din ciclul Witches, parte din mai marea serie Discworld a lui Terry Pratchett. Spre deosebire de Wyrd Sisters, mi-a placut mai mult, felul in care scriitorul manipuleaza limbajul fiind de fapt ceea ce m-a atras intotdeauna la stilul lui, in sensul de umor ce provine din anumite jocuri cu situatii si expresii. In anumiti termeni: puns (play on words).
Ma enerveaza sa scriu recenzii in romana, si nici nu am rabdare sa construiesc ceva care sa poata fi numit review. Ma rezum totusi la a spune ca nu m-a lasat dezamagita, motiv pentru care am inceput Reaper man, din ciclul Death, cred ca fiind chiar a doua dupa Mort si a 12-a in seria Discworld. Nu mai stiu exact.
M-as fi apucat de Eric, sa le iau putin mai in ordine, dar momentan sunt satula de Rincewind si inutilitatea lui.
Eu tocmai am terminat de citit Adela, de Garabet Ibraileanu.
Am auzit de carte in mai multe ... ipostaze, sa zicem, de la anumite persoane, printre care si de la profesoara mea de romana si prietena mea cea mai buna. Totusi, niciuna din persoanele de la care am auzit de cartea in sine, nu mi-a dat prea multe referinte asupra operei - orice ar insemna acest lucru, opinii pozitive sau negative. S-a trecut, sa zicem, peste opera, precizandu-se doar faptul in sine "am citit...". In orice caz, avand-o prin biblioteca si simtind nevoia sa citesc ceva nou in weekendul acesta pentru ca inca nu am finisat Cel mai iubit dintre pamanteni, de abia am ajuns la volumul al 3 lea pe care inca nu l-am inceput. In orice caz, simteam nevoia sa mai diversific, desi ador romanul lui Marin Preda, pur si simplu aveam nevoia, cum am mai zis, sa mai gust si... altceva, dat fiind ca ma intind prea mult cu romanul lui mare si genial din pricina scolii si timpului/chefului redus.
Oricum, am fost surprins placuta de opera in sine, yes. A fost foarte draguta cartea si am extras chiar si anumite citate dintr-aceasta. M-a surprins, sa zicem, din cauza faptului ca nu ma asteptam la nimic, doar o carticica nu prea interesanta, imi ziceam, cu o micuta poveste si detalii ici si colo, la care... ma gandeam eu, nici nu voi acorda prea multa si deosebita atentie. Astfel, as zice ca m-am inselat - ca intotdeauna - cu presupunerile. Din contra, cartea este foarte draguta si actiunea pur si simplu m-a prins.
Desi, sa zicem, se situeaza intr-un spatiu mai restrans si unele detalii as putea zice ca sunt descrise sau pur si simplu "adaugate" intr-o maniera oarecum sumara, precum si alte detalii pe care nu simt neaparat nevoia sa le precizez, cartea s-a ridicat de-asupra asteptarilor, care erau oricum nule, inexistente... Mi-a placut enorm stilul, a mers in concordanta cu starea mea de spirit din acest week-end si sa zicem ca am fost amandoua, si eu si cartea, pe aceeasi lungime de unda in timp ce gustam din povestea in sine, din sentimentele naratorului si din... Adela, de ce nu, desi nu este un personaj "extraordinar de complex" caci nici romanul in sine, daca il pot numi asa, nu este "extraordinar de complex". Este prezentat intr-o maniera scurta si oarecum sumara, daca ar fi sa il comparam cu alte opere de intinderi mai mari si cu o actiune mai ampla. Dar chiar si asa, evenimentele prezentate sunt bine condimentate si emotionante si descrise intr-o maniera care, pur si simplu, mie mi-a facut foarte mare placere. Subiectiv vorbesc, caci nu imi gasesc obiectivitatea cu privire la mica opera... Mi-a placut, m-a atras si stilul a fost atat de simplu conturat prin sentimente si totusi cu o oarecare complexitate, ceva indescriptibil.
Nu consider cartea o capodopera si nici nu mor atat de tare dupa ea incat sa o numesc una dintre cele mai frumoase, interesante, emotionante carti pe care le-am citit vreodata. Nah! sa nu exageram, dar mi-a placut per ansamblu si mi se pare ca nu se face valva cu privire la carte tocmai pentru ca este de o intindere mai mica si povestea ar fi putut fi structurata pe mai multe planuri, devenind o intreaga opera gigantica si cu mult mai complexa. Aveam vaga impresie ca Garabet Ibraileanu este un fel de George Calinescu 2, dar nu la fel de... 'deep', lol. In orice caz, ma bucur ca m-am inselat si prin asta nu acord niciun cuvant de culpa fata de G. Calinescu si nici de dispret, doar subiectivismul pur. Nu sunt prea incantata, par example, de Enigma Otiliei a lui Calinescu din pricina stilului balzacian si a descrierilor tipice balzaciene, nu este genul meu de lectura si chiar nu am nici cea mai mica idee de ce mi-am creat aceasta iluzie cu privire la Ibraileanu, poate din pricina reticentelor in opinii a celor ce au citit-o.
Nu pot vorbi mai mult despre asta fara sa dau spoilere, ceea ce nu voi face, mi-a placut stilul, mi-au placut personajele si actiunea destul de sumara, sentimentele si tot ceea ce a cuprins cartea. A fost o lectura foarte placuta.
Been a while since I haven't been around. So...what I'm currently reading:
Cloaked - Alex Flinn
Okay, so prima carte de Flinn pe care o citisem a fost Beastly [sau si mai bine Bestial-dupa super traducerea in romana], si frankly, chiar mi-a placut- la vremea aceea. Dar scena se schimba, gusturile evolueaza si ca urmare anumite chestii sunt criticate mai dur, asa cum se intampla si cu lucrarea lui Flinn. La inceput mi-a placut, credeam ca e retelling dupa The Shoemaker and The elves,Princess and the Frog, si the Six Swans. There's a lot of spins for a story, don't you think? Eu asa credeam, si pe la jumatatea cartii am realizat cu stupoare ca lucrarea ma deranjeaza pe plan psihic. Iar acum, aproape de sfarsit imi dau seama ca de la primele 3 pagini totul a fost previzibil, mult prea previzibil. Acum inteleg ca a fost repovestirea unui basm (in cazul asta 3 sau poate chiar mai multe), insa it was still predictable, mai ales ca retelling-urile, in genere nu ar trebui sa fie. Tindeam sa cred ca e retelling dupa Red Riding Hood, avand in vedere coperta and all, dar, fiind din perspectiva unui tip, scrisa de o autoare de sex feminin, I was so wrong...and the author is simply...a fail with the masculine perspective.
Gazda - Stephenie Meyer
Chiar imi doream sa citesc asta in engleza, dar stiam ca nu o sa am rabdare, avand in vedere stilul imbatabil al lui Meyer, care nu o sa inceteze sa ma uimeasca niciodata. Dupa toata tevatura cu Twilight, I question my mentality, considering I've actually given this book a chance. Okay, eu stiu ca tipa are darul de a aduce pateticul la un nou nivel, insa inceputul cartii asteia a fost chiar ...bun. Cathy. Ideea e...interesanta I guess, pana unde am citit deocamdata...DAR...totul e catchy and new, pana la partea in care, din nou apare- the older guy and the younger girl, the girl that wants to sleep with the guy....and the guy thinking rationally telling her she's too young, shes a girl and she does not know what she wants. Probabil, dintr-o perspectiva obiectiva, toti masculii lui Meyer sunt in genere mai batrani, asta poate echivaland cu experimentati, si fetele mult mai young, si mai putin experimentate, asta imediat ducand la concluzia ca habar nu au ce vor. Si proabil ca si Jared, ca un Edward in devenire, nu voia sa sleep with her pentru ca ii era teama ca e prea puternic si o poate rani. Oh! puh-lease.
Sper ca Meyer are sa aduca ceva interesant in peisaj in viitorul apropiat, pentru ca eu chiar am de gand sa citesc chestia asta.
Eh, am revenit si eu, caci de la inceputul vacantei a trecut o gramada si eu am citit tot o gramada de carti.
Ultima carte citita: Doi ani de vacanta de Jules Verne
Spre rusinea mea nu am citit-o pana acum... Dar cartea a venit intr-un moment bun, pentru ca aveam o "pofta" de o carte gen aventura, asa ca mi-am adus aminte de aceasta carte recomandata de profesoara de romana. Cu un drum spre biblioteca s-a rezolvat si problema in care ma aflam. Am terminat cartea in cinci zile ( ce mult!) pentru ca imi era o lene si ma bucuram de ultimele zile din vacanta de vara.
Mie mi-a placut cartea. Jules Verne scrie mereu intr-un fel care ma atrage instantaneu. Personajele mi-au placut, desi abia spre sfarsit am realizat si eu cine e cine... Briant e preferatul meu, stie mereu cum sa se descurce si isi asuma riscuri. Pot spune ca am si invatat din aceasta carte " tehnici esentiale de supravietuire" ( better then watch at Tv, tough).
Cartea pe care o citesc momentan: Aventurile lui Nils Holgersson in Suedia de Salma Lagerlof
Am lasat cartea cand a inceput vacanta de vara, in favoarea temei. ( nu chiar, as fi preferat sa o citesc pe aceasta). Cand am inceput scoala mi-am adus aminte de aceasta carte, asa ca m-am reapucat sa o recitesc. Spre rusinea mea ( again), nu am citit decat jumatate. * Fir-ar ele de teste initiale*. Povestea este foarte interesanta, iar Nils, care devine din ce in ce mai bun pe masura ce timpul trece cat timp e el spiridus m-a atras din prima. Desi eu pot spune ca niciodata nu mi-au placut persoanjele principale. Mereu am fost atrasa de personajele secundare si asa se intampla si aici. Personajul meu preferat este gasca salbatica Akka. Imi place ca e inteleapta si ca este si dura si blanda in acelasi timp cu Nils. Cartea este foarte captivanta, imi place foarte mult ^_^ O recomand tuturor care vor o carte relaxanta.
Si o sa inchei postul urand tuturor cititorilor de orice carte lectura placuta... eu nu o sa ma bucur de asa ceva caci tre' sa ma pun pe invatat T_T
Cartea pe care o citesc acum este cea scrisa de Anne Plichota şi Cendrine Wolf, noua aparuta pe piata din Romania, anume Oksa Pollock primul volum Taramul Invizibil. Eu sincer nu sunt cu cartile groase, cu multe file, dar asta a fost o exceptie ;x. Am inceput-o acum trei zile, si nu m-am putut dezlipi de ea [mai am 2 capitole si termin ;[ ]. Sa va explic pe scurt: Oksa Pollok este un fel de Harry Potter in varianta feminina, o fata de 13 ani descopera ca are puteri magice, iar ea, impreuna cu camaradul ei, cel mai bun prieten, pleaca intr-o aventura fantastica in distrugerea raului >3. Cel mai mult imi place romantismul din aceasta carte, conturat asa de fin incat daca nu esti atent ratezi fazele romantice <3 Ea trebuie sa aleaga intre doi baietii total diferiti, prietenul ei cel mai bun si un amic, gotic ;;]. Si povestea de dragoste se accentueaza si in volumele urmatoare ;x momentan a aparut numai primul, luna viitoare apare volumul 2 ^.^. Este o carte fantastica!
Okay, so, desi am citit-o acum o perioada indelungata de timp, sau cel putin am inceput-o, nu stiu din ce motive de "maxima securitate" nu am reusit sa o duc pana la capat. Am vazut filmul acum cateva luni bune si mi-a placut destul de mult incat sa reincep sa citesc lucrarea- si surpriza! chiar imi place- mult mai mult decat mas fi asteptat. Imi place stilul nu foarte sofisticat dar plin de inteles al autorului, si imi place cum, printr-o aparenta extrem de "aratoasa" exprima o esenta extrem de puternica. Imi place personajul lui Doarian datorita inocentei manifestate la inceputul cartii, dar o inocenta care exprima o determinare mai presus de a altora. De asemenea imi place caracterul lui Basil, modul sau usor influentabil de a fi si pasiunea care o pune in propriile lucrari...iar ceea ce spun acum, e doar punctul pana unde am citit...
In ceea ce priveste restul, nu am inceput absolut nimic, avand in vedere ca Gazda inca ma asteapta sa o termin, insa nici o molecula din mine nu vrea sa se miste in acea directie ^.^
M-am apucat azi de Ratiune si Simtire, de Jane Austen.
Am cumparat cartea ieri, lol, pentru ca se da toata colectia Jane Austen la revista click, yuppy! which is a very good thing, imi place foarte mult aspectul cartii. Lol, Seriously! e foarte draguta, asa in dungi roze si albe si cu imaginea din mijloc, pot spune ca are un aspect 100% feminin, let's say si imi place la nebunie. Plus ca si fontul e okay si aspectul cartii e pur si simplu adorabil.
Am decis sa iau cu ocazia asta toata colectia, si asa nu am nicio carte de J. Austen acasa si e mai mare jena, avand in vedere ca am citit si Mandrie si prejudecata, si Emma si Northanger Abbey si primele doua mi-au placut la nebunie... well, acum sa nu mai intru in alte detalii despre aceste carti.
Am citit momentan doar 160 de pagini, I mean today pentru ca am lancezit prin pat si mi-a placut mult, mult ce am citit pana acum, dat fiind faptul ca mi-a fost atat de dor de o carte de acest gen... pur si simplu am chef sa citesc ceva de Jane Austen, sau ceva in stilul acesteia, let's say desi aceasta este cea mai potrivita pentru am satisface ( da, am folosit acest cuvant, vine de la verbul a satisface lol ) nevoile... nevoi de ordin... ordin... okay, mind me, sunt atat de obosita, ca 'mai mereu' in ultima vreme, incat nici nu prea sunt sigura daca ceea ce spun e perfect, sau cat de cat coerent... so, don't pay too much attention to what I'm saying. In orice caz, ceea ce am citit pana acum este foarte placut si cartea se anunta a fi la fel de placuta pana la final.
Constat - cu placere sau nu, asta nu stiu - ca imi plac cartile lui Jane Austen traduse in romana, pentru ca am citit Northanger Abbey in engleza si nu mi-a placut prea mult, desi in romana cred ca ar fi fost o oarecare incantare. In engleza mi s-a parut prea obiectiva, prea detasata, fara emotie/sentiment, I don't know why, parca engleza nu e lb. potrivita pentru a descrie ceea ce se poate descrie prin traducerea in romana, I don't know, dar pot spune ca apreciez cartile lui Jane Austen in lb. romana, that's a fact. Cat despre Ratiune si simtire, mai vad pe parcurs ce si cum, dar nu e nici cine stie ce de spus despre ea, e doar una din cartile lui Jane Austen that happens to be very lovely!
Nu am mai pus mana pe o carte de ceva timp. Poate este chestia si ca nu am timp, dar oricum acum la scoala ne cer carti peste carti si totusi eu aleg romanele mele politiste. ( incep sa imi placa din ce in ce mai mult )
Tocmai am terminat La tiganci de Mircea Eliade. Nu ma omor eu dupa genul asta de carti dar povestea in sine mi-a placut. Personajele nu au fost cine stie ce, iar actiunea s-a desfasurat de parca ar fi inceput cumva dinainte ca eu sa citesc, ceva de genul : trebuia sa cunosc personajele deja. A fost o opera ciudata in orice caz, dar placuta, intr-un fel. Sfarsitul m-a lasat cu buza umflata... Nu pot spune ca genul asta de carti ma pasioneaza... Imi plac cele care arata clar daca este un sad sau happy ending. In fine, bine ca am terminat-o Credeam ca nici pe aia nu voi reusi s-o citesc xD
M-am apucat din nou de Colin Forbes. Pe omul asta pur si simplu il ador prin simplu fapt ca reuseste sa ma tina in suspans si sa am atatea emotii in romanele sale. Este un geniu. M-am apucat de curand de Navele Fontoma de Colin Forbes si m-a impresionat la fel cum a facut-o si primul roman pe care l-am citit de la el, Fara crutare. Mai am o carticica ( sau cartoaie ) prin casa de a lui, dar nu stiu despre ce e vorba, nici macar nu am rasfoit-o. O voi citi si pe aceea dupa ce termin aici.
Well, este vorba despre aceleasi personaje ( in prim-plan Paula si Tweed) care trebuie sa desfaca misterul navelor disparute si sa afle cine este acest geniu malefic ce omoara oamenii fara frica.
Sunt pe la jumatatea cartii si gasesc ca mi-e oarecum dificil sa continui cu lectura. Dupa jumate de capitol in care e detaliata mai mult decat as simti nevoia viata sexuala a unui batran cu un tanar viril, si o poveste care in mare parte nu pare sa mearga nicaieri...cam greu sa-mi mai pese.
Problema cea mai mare a cartii e ca fix la inceput cere un mare salt de logica din partea cititorului fiindca cere sa acceptam ceva incredibil de ciudat ca facand parte normala din universul cartii...suspension of disbelief, ca sa folosesc denumirea mai exacta. Asta ca mai incolo in carte sa incerce sa ofere o explicatie asupra fenomenelor prezente pe care deja le-am luat de bune. Nu as avea nimic impotriva chestiei asteia daca nu ar petrece foarte mult timp bagandu-ne asta pe gat, ceea ce face ca micul truc de la inceput sa para destul de ieftin.
Al doilea mare dezavantaj al cartii e ca personajele nu sunt absolut deloc placute. Polystom cred ca-i primul personaj masculin pe care-l detest cu pasiune, Beeswing e doar inca un personaj feminin FRUSTRANT (nu prost, ci frustrant) intr-o lunga lista de asa personaje in literatura, iar batranul unchi e oarecum agasant, desi mult mai tolerabil decat ceilalti doi.
Sper ca povestea sa se lege in ceva pana la urma. Pana acum...nu prea pot recomanda cartea nimanui.
Dupa Ratiune si Simtire de Jane Austen, Paradis perdu de Bernard Simiot si Parcul Mansfield de Jane Austen, m-am apucat ( reapucat, mai degraba ) de Morometii... de Marin Preda.
Prima data cand am inceput cartea ( asta a fost like a week ago or something of the sort ). In orice caz... nu mi-au placut de nicio culoare primele 4-5 pagini, or smth of the sort. Nu am putut sa imi scot din cap ideea ca nu imi place cartea si poate asta din pricina faptului ca am trecut de la Cel mai iubit dintre pamanteni la Morometii, acelasi autor, avand cu totul alte asteptari si pentru ca, really, nu aveam starea necesara pentru a citi ceva de genul acesta.
In orice caz, cartea am imprumutat-o de la Biblioteca Liceului, ceea ce nu am mai facut cam din clasa a... 9a, da. Clasa a9a, lol, and I don't even remember ce am imprumutat and it doesn't even matter... anyway, am fost putin cam off. Am descoperit pe parcursul paginilor ( sunt la pagina 120 or something ) ca imi place, totusi, si am ras atat de tare la anumite pasaje ca a ramas my roommate something like: hey, what's so funny? she's read the book, yeah and well... anyway, mie cel putin imi place foarte mult acum, in comparatie cu prima impresie/parere pe care mi-a dat-o cartea si pe care, de altel, o detest ( parerea, vreau sa spun ). Nu imi vine sa cred cat de usor, simplu si nedrept judec unele lucruri ( si aici chiar ma refer la carti... ) anyway, acum ca s-a lamurit, ma bucur ca am continuat sa citesc si sunt inca destul de surprinsa de faptul ca imi place cartea.
Moromete este chiar interesant si ma vad in ipostaza asta, absolut necesara, de a recunoaste ca profa mea de engleza avea dreptate sa vorbeasca atata despre acest personaj and actually the book it's quite interesting. A existat pana acum un pasaj care aproape m-a facut sa plang and I was quite stunned because of that. Nu vreau sa dau spoil, si totusi asta include o scena cu un anumit salcam. Nu stiu de ce, nu a fost o descriere spumoasa, deep, anything that would make you cry because of the feelings, but more like the meaning, nu descrierea, ci starea... starea creata si pur si simplu atmosfera, ideea si modul cum am interpretat eu scena. Personajele imi plac, la fel si actiunea si indragesc si stilul acum si... well, chiar nu pot sa sterg prima impresie din mintea mea, primele pagini pur si simplu nu imi plac si nu pot sa imi multumesc indeajuns pentru faptul ca m-am mai uitat peste carte si am continuat/incercat ( totusi ) sa citesc in continuare.
Si apoi, surprinzator este chiar Marin Preda ( eu nu am citit altceva de acesta decat Cel mai iubit dintre pamanteni si acum lecturez Morometii ) - caci diferenta de stiluri dintre aceste doua carti mentionate intre paranteze este ... incredibila. Yeah, pur si simplu parca sunt autori diferiti. Si asta ma fascineaza, desi din pricina primei impresii, chiar voiam sa afirm ca e de prost gust ideea asta... dar, hey, sunt prea random ca sa pastrez o parere atat de eronata si ... really, I just like it right now. Da, nestatornic cititor si schimatoare in ceea ce priveste opiniile, but... who cares, ma bucur ca am dat cartii o alta sansa, because merita mai mult decat parerile mele proaste si cvritice de la inceput.
...Nu vreau sa dau spoil, si totusi asta include o scena cu un anumit salcam. Nu stiu de ce, nu a fost o descriere spumoasa, deep, anything that would make you cry because of the feelings, but more like the meaning, nu descrierea, ci starea... starea creata si pur si simplu atmosfera, ideea si modul cum am interpretat eu scena....
Nu vreau sa fiu rau, da nu cred ca exista o singura persoana care sa fi trecut prin liceu si sa nu stie deja ce-i cu faimosul salcam a lui Moromete. Morometii nu-s tocmai Ecografitti in literatura romana, daca intelegi la ce ma refer.
Am terminat si eu Polystom. Pe la final cartea se mai rascumpara, dar nu cu mult din pacate. Stilul autorului a fost unul excelent pe toata durata cartii, caracterizarea lui a fost excelenta...dar pacat ca personajul sau a fost atat de grotesc incat intreaga sa existenta a fost practic o pierdere de timp sa fie citita. Povestea desi isi ia un pic de avant pe la final, nu poate sa treaca cu vederea precedentele 200 de pagini in care nu s-a intamplat mai nimic care sa merite citit.
E prima carte de Haruki Murakami pe care o citesc. Am inceput s-o citesc undeva prin iunie anul trecut, dar am cam abandonat-o pe drum. N-a fost momentul pentru ea sau ceva atunci, dar pur si simplu n-am reusit sa ma tin citind.
Acum insa vad ca-mi vine mult mai usor sa ma tin de carte, desi la unele povesti trebuie sa ma intreb si eu la final care a fost rostul. Bine, si diferenta culturala este una uriasa aici, asa ca-i de asteptat sa fie ceva chestii mai incomprehensibile pentru mine. Stilul de scriere insa...excelent. Traducatorii au facut o treaba foarte buna as putea zice.
] ' Amurg '. Da, si tocmai ca-i ultimu', mi-a starnit curiozitatea xD
si e interesant cat de cat . Toata treaba cu copilul, ma rog, e un fel de hibrid nenorocit [ spun nenorocit pentru ca o ataca din interior pe Bella ], si cum spuneam - chestia e ciudata; vreau sa aflu ce se va intampla cand se va naste, ca trebuie sa se naste ! o.o Oh oh ! si trebuie sa o transforme si Edward pe Bella o.o Caci chiar vreau asta