Am citit ieri Nora ( sau "O casa de papusi" ) de Henrik Ibsen.
Se pare ca anul asta facem literatura universala pe bune si avem o teacher cool care vrea sa faca ora sub forma unui book club hour, lol, which is very cool and we have to read Nora for the next class ( which is on Friday ) and well I was so excited about it si voiam sa iau o pauza de la Morometi ( volumul II ) ca am zis 'ok, let's start reading it!'
Este o piesa de teatru mica, in trei acte si destul de draguta. Trebuie sa recunosc, insa, ca nu sunt foarte mare fana a pieselor de teatru, I prefer novels, short stories, poems and stuffs and I like seeing people play, I guess, actors-theater- si prin urmare si piese de teatru. I'm not much of a fan when it comes to read them, dialogul este okay, dar mi se pare kind of penibil sa citesc si fazele din paranteza, decorul si gesturile personajelor. I don't know, poate pur si simplu sunt eu depasita, sau e doar asa, o preferinta.
Oricum ar sta situatia, piesa de teatru, facand abstractie de la conceptia mea asupra genului acestuia de literatura, if I can express myself like this, even so - mi-a placut, a fost draguta, dialogul a fost chiar mai okay decat I thought si honestly, se poate discuta putin pe tema acestei opere; I guess... M-a surprins putin caracterul Norei, replicile ei si naivitatea de care dadea dovada adesea, but I guess... that's the point.
Finalul a fost simpaticut.
per total, a fost chiar okay, I liked it.
- Momentan citesc Morometii, volumul II, Marin Preda. Nu as zice ca nu imi place, dar e diferit de primul volum - avand in vedere distanta de timp in scrierea celor doua volume, I'm not surprised.
Gemenii - Mircea Cartarescu si Albastru nemarginit, aproape transparent - Ryū Murakami. As reveni cu niste recenzii decente, dar nu prea imi surade timpul.
Dumnezeule mare, cred ca am citit cea mai geniala carte existenta vreodata; e intr-o stransa competitie cu Piramidele lui Napoleon a lui William Dietrich. William'ii astia, Doamne, sunt niste genii! Da, vorbesc despre Imparatul mustelor - William Golding, carte pe care tocmai am terminat-o si mi-a lasat un gust amar in gura, lacrimi in ochi si buzele perforate.
Nici nu stiu ce sa scriu despre ea, mi-e teama sa nu ii stric genialitatea cu parerile mele nesemnificative. Dar nu ma pot abtine, am fost atat de impresionata de ea, ca nu ma pot opri din a vorbi despre aceasta. Ma bucur atat de mult ca ne-a dat Rosu - profesoara de engleza - s-o citim, dar in acelasi timp sunt complet dezamagita de faptul ca ceilalti colegi ai mei au abandonat-o, deducand ca nu este o lectura placuta. Intr-un fel, ii inteleg; incarcatura pshilogica negativa e prea puternica, as zice fara falsa modestie, pentru ei care au ramas prizonieri ai imaturitatii.
Despre ce este vorba? Pe scurt, un grup de copii scapa cu viata din catastrofa prabusirii unui avion si incearca sa supravietuiasca pe o insula pustie din mijlocul Pacificului, asteptand sa fie salvati. Aceasta idee a salvarii este si prima care ridica probleme si principalul motiv de cearta si, in final, razboi dintre cele doua tabere ce se vor forma.
Romanul are ca idee de baza raul ce este adanc inradacinat in mintea si sufletul uman, el invingand uneori si inocenta copilariei. Acest concept este dovedit pe parcursul lecturii prin actiunile copiilor ce incearca sa supravietuiasca la inceput sub forma unui grup unit, condus de Ralph, si pe parcurs, cuprinsi de rivalitatea ce transpune metaforic si lupta continua dintre ratiune (determinarea lui Ralph de a mentine focul aprins pentru a putea fi salvati si felul in care incerca sa mentina ordinea) si instinct (joaca neintrerupta a pustilor, focul din padufre, frica de Fiara, pofta de sange) ajung sa se desparta.
Cum ziceam mai sus, grupul de copii se desparte in doua in tabere, tribul de vanatori condusi de Jack Merridew ce se lasa influentati de instinctele primare, si cativa copii ce-i raman loial lui Ralph si " cochiliei" lui. Curand, Ralph ramane singur, fara autoritatea impusa de cochilia ce inceteaza sa mai existe odata cu unul din personajele semnificative ale acestui roman si este vazut ca fiind primejdios, ajungand sa fie vanat.
Titlul provine de la raul suprem de pe insula, simbolizat de capul primului porc ucis, pe care vanatorii lui Jack il infig intr-un par lasandu-l intr-o poiana ca prada pentru presupusa fiara. Este intruchiparea a tot ce este mai rau in ceea ce au devenit copii si prevesteste mortile umane ce or sa vina.
Personajele sunt extraordinar de bine conturate si fiecare reprezinta o calitate a umanitatii; Jack care reprezinta omul primitiv supus instinctelor de supravietuire, Ralph omul evoluat, civilizat, intrucat scopul lui ramane pana la final salvarea baietilor si intoarcerea lor la civilizatie si Piggy care este omul inteligent si intreprinzator, dar inca prea slab sa se impuna.
Nu stiu daca este evident, dar personajul meu preferat este Ralph. Copilul asta este mult, mult prea genial, matur si destept pentru cei doispe ani si jumatate ai sai. Are o personalitate incantare si jur ca m-am indragostit de el. Era atat de disperat sa tina focul aprins pentru a fi salvati, sa mentina ordinea, pentru el nu conta atat de mult faptul ca fusese ales sef - ca in cazul lui Jack - cat conta de fapt salvarea lor. L-am iubit in momentele de neliniste, cand era descumpanit si deznadajduit, neintelegand care era motivul pentru care se pornise " razboiul" intre cele doua tabere, pentru care il ura Jack, mai ales cand marturisea cu o nevinotie si inocenta adorabila ca tinuse ei, ca nu voia decat sa fie salvati!
Ce sa mai spun? Cartea este pana la urma o alegorie asupra unei situatii la limita, cu atat mai grav cu cat sunt puse pe seama unor copii fapte catastrofale. Imparatul mustelor este istoria inversa a omului preistoric, proaspat iesit din caverne, al carui singur scop nu consta decat in supravietuire si in "a conduce pamantul".
Mi s-a parut un roman trist, profund, despre destinul si istoria nu prea fericita a umanitatii. Din partea mea primeste nota 10 si o recomand cu caldura tuturor. Ah, si ii sunt profund recunoscatoarea profei mele de engleza ca ne-a dat-o s-o citim.
A treia oara cand ma apuc de "Fratii Karamazov", de Dostoievski.
Stiti, Dostoievski e dragut, pana cand cineva te atentioneaza ca e absurd ca copii de 13 ani sa filozofeze & such, sau si mai rau, copii mici, sau servitoare, sau betivi sau mosnegi de 100 de ani. Ce sa mai vorbim de un idiot, sau, mujic. Sau femeie beata. Serios. Imi vine sa-i zic autorului sa termine .
Acum, acum? Citesc cartea de Inginerie genetica de Vassu, Stoica si Csutak! Dar asta pentu ca am curs maine si nu inteleg nimic din el...
Cat despre capitolul beletristica, citesc Regina de gheata de Alice Hoffman. E o poveste destul de rapida, realista si totusi nu prea, despre o tipa cu o 'putere' (ea considera asta o putere, eu ii zic ghinion) speciala: ceea ce isi doreste, se indeplineste, dar in sensul negativ.. e doar la un simplu 'imi doresc' distanta.
Ce nu imi place la acest roman e faptul ca tipa e totusi prea linistita, prea pesimista si mai ales prea batrana!
Dar are uneori si un pic de haz si vorbeste direct despre lucruri cotidiene, e un fel de jurnal cu bad luck, sci-fi and a twist.
Acum citesc, cu greu ce e drept, ca doar e scoala, Altfel de ingeri de LILI ST. CROW . Volumul 1, bineinteles.
Cartea, pot spune, m-a fascinat, dar nu de la primele 2 pagini. Parea plictisitoare. Este absolut superba, cred ca cea mai buna carte pe care am citit-o. Dupa ce o termin incep Vampirii sudului....Sper sa fie la fel de buna colectia.
So, haven't been here in a while!dar ca de obicei am ceva de completat!vad ca toata lumea citeste Lili St. Crow. Been there too, a while ago. Momentan ma delectez cu Shoe Addicts Annonymous de Beth Harbison, paremi-se ca varianta in romana de la Polirom suna ceva de genul Clubul Dependetelor de pantofi, si desi iubesc sa citesc o carte buna, ca asta, in engleza, ma streseaza psihic ideea ca chick-lit-ul cu ale lui expresii de genul "niste copse atat de ferme incat ar putea sparge nuci intre ele" va suna mai bine in romana indifferent ce-am face. Engleza e pentru YA Fiction, definitely.
Also, dupa ce din greseala am downloadat un film care parea promitator, am aflat ca is made after a book, m-am apucat de Sundays at Tiffany's, scrisa in genul cartii Nick and Norah's Infinite playlist, nu numai de o autoare care e lame cand vine vorba de a interpreta un tip, dar de 2 autori- male/female povs.
E o lectura usoara si tare placuta, care aduce pic de originalitate in multidudinea de carti citite lately. Ciudat ca, desi mare fan, am luat o pauza de la supranatural si YA.
Nu am mai trecut de ceva vreme pe aici si... well, whatever, nici nu imi amintesc care a fost ultimul meu post si despre ce. Weekend-ul trecut m-am apucat de Lord of the Flies de William Golding, dar nici acum nu am terminat cartea * coughs * pentru ca sunt pe la fabulosul numar de 50 de pagini si citesc cartea pe calculator ( so only in weekends ) si momentan, veninta de ieri seara, nu am reusit sa citesc nimic ( si azi preocupata cu mega invatatul la geografie, pentru ca imi ia 10 ore (okay, 5! ) sa invat o lectie... well nu prea am avut timp sa ma ocup de cartulia asta, care - la drept vorbind, nici nu prea imi atrage atentia... okay, nu stiu sa apreciez, blah-blah-blah ).
In orice caz, voiam sa dau un update a ceea ce am reusit sa lecturez saptamana asta printre orele de scoala, incercatul de a invata extra esuat, oboseala, mancatul, dormitul si iesitul pe afara... hehe-he si sa nu uitam de copiatul lectiilor blestemate la istorie! meh, trecand peste asta...
Manon Lescaut- Abatele Prevost a fost o carte destul de ... interesanta, din anumite puncte de vedere, desi nu pot spune ca am fost innebunita dupa aceasta, consider ca este un roman despre care se pot discuta foarte multe lucruri, indeosebi datorita personajului principal. That guy, he was mad, really, nici nu stiam cum sa privesc... obsesia lui pentru Manon, care mi se parea prea oarba, prea exagerata, prea dusa la extrem si depasind limitele oricarui tip de dragoste cunoscut de mine, teoretic or whatever. In orice caz, a fost interesant tocmai acest aspect, nebunia lui si caracterul exagerat in raport cu femeia pe care o "iubea", daca ma pot exprima asa. Cartea in sine mi se pare ultra-trasa de coada, dar in fine, poate ca parerile sunt foarte impartite, stilul nu mi-a placut prea mult (desi nu sunt contra acestui stil, pur si simplu a reusit la un moment dat sa ma dezguste, desi nu pot spune cu precizie de ce, poate pentru ca nu imi satisfacea nicio nevoie... literara, ca sa zic asa ). Daca stilul nu mi-a fost intotdeauna pe plac si actiunea a fost exagerata, pot spune totusi ca mi-au placut personajele, chiar si asa - duse la extrem - cum au fost prezentate. Au reusit sa ma captiveze, intr-o anumita masura ( totusi, fara a exagera ) si in cele din urma, cartulia a fost okay.
Ieri am citit si Eu si amanta lui - Marcel Preost care se anunta, spre marea mea dezamagire, la fel de aiurea "scrisa" si "prezentata" si "exagerata" ca si precedenta... si cam cu acelasi numar de pagini putine, hopefully. Totusi, am constatat ca ma pripisem sa iau aceste concluzii, ca sa zic asa, pentru ca aceasta cartulie nu a fost oarecum detestabila decat in prima "parte", primele "pagini" ca sa zic asa ... dar am inteles si acest lucru cand s-a afirmat care era subiectul principal si faptul ca nu dorea, autorul, personajul-narator, sa dea mai multe detalii despre alte lucruri care nu sunt legate strict si concret de subiectul principal. Astfel ca, in cele din urma, mi-a placut mult, mult, foarte mult caci ultimele pagini, inclusiv ultima, mi-au placut la nebunie si am extras si o multime de citate ( mai ales daca ar fi sa le raportez la marimea anemica a paginilor... ) mi-a placut povestea, intr-un fel, pentru ca nu a fost clasica "i-am furat amanta" , la ceea ce ma si asteptam de altfel ... de fapt, nu stiu cat de clasica ar fi si ideea aceasta, dar oricum, ma inteleg si eu in nebunia mea ce am vrut sa spun. M-a uimit aceasta intorsatura, intr-un anumit punct si chiar ma enervasem inainte sa aflu acest lucru "de ce grabeste atat de tare actiunea? " dar, de fapt, autorul voia sa ajunga mai departe... la subiectul esential. Titlul este perfect ( desi nu stiu cum este in franceza... huh ) si mi-a placut mult ( si ca tot veni vorba de franceza, mi-ar fi placut sa o lecturez in limba "oficiala" pentru ca am gasit multe replici care mi-ar fi placut mult mai mult in franceza, sunt sigura... ). Oricum ar fi, personajele au fost pe placul meu, cat si actiunea si intr-un anumit punct, chiar si stilul, iar citatele pe care le-am scos ( majoritatea ) se raporteaza strict la starea pe care o aveam cand citeam aceasta carte... a reusit sa ma faca sa ma gandesc la extraordinar de multe lucruri, sa imi rascolesc singura sufletul, m-a intristat pana la extrem cu ultima pagina din pricina propriilor mele sentimente, desi in mod normal m-ar fi lasat rece si in cele din urma. intr-un mod strict subiectiv, ma face sa afirm: iubesc cartea asta... chiar daca nu e cine stie ce genialitate. Eram on the verge of saying: like it/really like it. Dar, really now, I think it's more than 'I really like it' without being a masterpiece, though. I don't know, I just found/find myself liking it so much... so much. -fara a mai abera, imi pare rau ca nu o gasesc pe goodreads sa ii dau update acolo. Truly sad!
Momentan, am la currently reading ceea ce am scris si in primul paragraf, dar nu citesc nimic. Daca nu ar fi sa mentionam si lectiile la geografie, bleaaah.
Ce frumos era candva in trecut cand aveam si eu atata rabdare sa scriu asa despre carti.
Ma rezum la cateva cuvinte in schimb despre Gardens of the Moon, a lui Steven Erikson, prima carte din seria The Malazan book of the fallen, o colectie de 10 carti.
M-am decis anul asta sa citesc cateva din seriile mari fantasy care le-am tot admirat de-a lungul timpului prin librarii. Malazan e una dintre ele, si cam a treia ca dimensiune. Vreau sa termin asta, A song of ice and fire a lui George R.R. Martin, The Wheel of time a lui Robert Jordan si care a fost preluata de Brandon Sanderson, The Discworld sa o inchei a lui Terry Pratchett. Ma rog, asta e cam conturul lecturii mele pe intregul 2012, cu ceva exceptii (cluburi de lectura si alte curiozitati de moment).
Despre Gardens of the Moon, ce pot zice din prima e ca aceasta carte nu pierde DELOC timp cu expozitiune. Nu istorie, nu introducere, nu panta lina de invatare a personajelor si a regulilor lumii, NIMIC. Cartea incepe in mijlocul evenimentelor, iti da o lista uriasa de personaje (ambitios autorul, nimic de zis) si te lasa in plata sfantului sa bajbai in intuneric, agatandu-te de absolut orice informatie care sa completeze tabloul.
Si-mi place la nebunie abordarea asta.
Imi face placere sa vad ca autorul n-a simtit nevoia sa-si tina cititorii de mana si sa le arate cu degetul ca unor copii ce se intampla si din ce motive istorice. Nimic atat de previzibil...ne arunca in mijlocul razboiului si ne lasa sa tragem singuri concluziile.
Personajele ce au fost introduse pana acum imi par deosebit de interesante. Jocul in care sunt antrenate e unul amplu, personalitatile lor se contureaza MULT din fapte iar adesea mi-e foarte dificil sa prezic ce vor face. Am parcurs cam 170 de pagini din cam 600 si lucrurile incep sa se mai descalceasca un pic pe la margini, desi cred ca marii jucatori abia au inceput sa-si arate viclesugurile in istoria Imperiului.
N-am mai citit un epic fantasy de Weapons of Avalon, din Chronicles of Amber (pe care a trebuit sa o termin), a lui Roger Zelazny, si aia a fost o cursa rapida prin Amber (Blood of Elves a lui Andrzej Sapkowsky nu se pune din punctul meu de vedere, povestea a mirosit MULT prea rau a expozitiune intinsa pe 400 de pagini cu prea putine evenimente, la fel ca si in The infernal city a lui Greg Keyes). Asa ca pe moment ma simt foarte bine citind asta, o gura de aer proaspat care intr-un fel infirm imi aminteste de primele carti Dune de la Frank Herbert. Multe fire disparate pe care autorul le impleteste in diverse directii, care ma astept ca abia mult mai tarziu sa se intalneasca. In cazul in care calitatea naratiunii ar fi fost mai slaba, nu-mi pot imagina sa ma fi simtit atat de bine citind. Dar vad ca domnul Erikson cauta sa ma impresioneze inca de la prima carte, cand multi altii mi-au recomandat urmatoarele ca fiind mult mai bune.
Am sa mai revin cu impresii. Pana acum cartea e o foarte buna concurenta pentru topul lecturii mele din 2011.
Am inceput cartea marti, dar... apparently, nu am avut timp/chef/starea necesara pentru a citi... De fiecare data cand ma puneam sa citesc ( asta in clasa, prin pauze/ore ) se trezea vreun coleg/ de fapt colega sa imi spuna ceva... care, apparently, ma interesa, desi nu ma interesa... which intra in contradictie, dar pur si simplu - apparently - nu aveam starea necesara pentru a citi, nu ma plictisea cartea, ci pur si simplu nu ma concentram la ceea ce citeam, ma pierdeam, uitam sa fiu atenta la cuvinte si ma gandeam la altele, ceea ce nu aducea nici un lucru bun citirii cartii. In plus, multe fraze, multe pagini le-am citit de doua ori pentru ca nu imi dadeam seama ca nu sunt atenta, si cand realizam ca nu stiu ce citesc, dadeam inapoi si reciteam... nu e vorba de rabdare, doar de oboseala ( dar deja sunt off ).
In orice caz, primele pagini nu au reusit sa ma captiveze prea tare, but whatever, dupa aceea a inceput - clar si incontestabil, sa ma intereseze. Cred ( cred!) ca este genul de carte care mi-ar fi placut mai mult in romana datorita descrierilor, I guess, unde ma impotmolesc adesea in sensul ca nu stau sa caut cuvintele in dictionar, or whatever, si interpretez si poate nu interpretez tocmai bine, not that I really care about it - cred ca as aprecia asta mai mult in lb. romana, dar acum am inceput sa o citesc asa, asa o duc la capat! now, lasand asta la o parte, imi place si in engleza ( ceea ce nu s-a intamplat cu o anumita carte de'a lui Austen okay I am not saying that I didn't like it but well it wasn't as nice as it would've been if I'd read it in Romanian ) -trecand peste, pur si simplu imi place; nu as putea spune ce... daca o citeam in romana, sigur as fi spus "stilul" mai intai, dar in engleza are alt "farmec" asa ca... presupun ca imi place situatia, ideea, personajele, apoi stilul, dialogul... situatia ( oh I already said that ) . In orice caz, imi place cartea, desi atmosfera este deprimanta/mohorata si cred ca tocmai asta imi place - cartea ma deprima ( nu, nu am nicio tendinta emoida spre a ma deprima si a imi face placere propria deprimare, dar vreau sa spun ca aceasta carte are un efect destul de puternic asupra mea intr-un anumit punct daca reuseste prin continutul ei sa imi dea o anumita stare de spirit - mai ales atat de puternica ! )
In orice caz, as vrea sa ma mint ca o voi citi in 2 saptamani. Nu o sa se intample. I am tired, busy, and out of mood. Dupa ce imi bat capul cu istorie/geografie/romana - fara a reusi sa invat ceva, doar prostindu-ma, jucandu-ma de-a invatatul, am ochii prea obositi pentru a ma delecta cu lectura si mintea prea obosita pentru a detine atentia necesara cititului.
Just... fuck it!
_
Nu am terminat nici acum de citit Lord of the flies. Poate mai citesc maine. In vreo luna, cred ca o termin si pe asta. Mai mare rasul. I'm ashamed of myself, dar nu atat de ashamed incat sa fac ceva in legatura cu asta.
_
Am citit Iona de Marin Sorescu ieri si mi-a placut la nebuie. Nu pot descrie in cuvinte incantarea cu care am citit micuta piesa de teatru si cat de deprimata m-am simtit, intr-un anumit punct. Eram, pe de-o parte, extraordinar de fascinata de ceea ce citeam, de dialogul lui Iona cu el insusi si totodata... eram, pe de alta parte, foarte deprimata de situatie, de idee, de ceea ce transmitea piesa de teatru. Again, de regula nu sunt "moarta" dupa piesele de teatru, dar eu nu am considerat Iona neaparat asta si nici nu mi-o imaginez intr-o maniera favorabila pusa in scena ( trebuie sa recunosc, nu prea am fost la spectacole de teatru, nu imi permite locatia in care ma aflu momentan, vom vedea pe viitor ) in orice caz, mi se pare mai mult decat o piesa de teatru - atat pentru idee cat si pentru modul in care a fost expusa. Nu stiu, nu pot adauga mai multe de atat si nici nu am starea necesara si, aparent, nici rabdarea necesara chiar acum pentru asa ceva - pur si simplu mi-a placut si asta este inca prea putin pentru ceea ce simt cu adevarat, am adorat Iona, m-a fascinat, it thrilled me and it made me feel like it's one of my favorites. I'd write a book about it PERIOD
Oare ce vine in general dupa o portie mare de Teh...mda, cred ca asta nici macar nu necesita un raspuns.
Cu ce ma apropii din ce in ce mai mult de orbire:
Barbati care urasc femeile -Stieg Larsson
Of course, majoritatea presupun ca a auzit de trilogia Millennium, already, si primul volum "The girl with the dragon tatto". Totusi, inca de la inceput m-a frapat traducerea titlului in minunata limba, pentru ca nu faceam absolut nici o legatura- nu ca acum as face - call me stupid, but for now I seriously don't see it.
Anyway, ca idee generala, cartea e absolut si incontestabil captivanta avand in vedere stilul autorului- rapid si la obiect. Transmite o stare de adrenalina menita sa transforme cuvintele in a real page turner, si paradoxal, ii iasa - comparativ cu alti autori la care "procedeul" asta ar fi un major fail.
Before that night - Lauren Barnholdt
Din nou un easy-read, un prequel pentru the real deal al lui Lauren Barnholdt, intitulat One Night than changes everything. Ce-mi place e simplitatea stilului autoarei care face cartea extrem de usor de citit, si totusi entertaining. Okay, practic, in mintea mea actiunea se petrece asemenea unui film datorita stilului si as gasi-o, in general, ca pe ceva boring si foarte cliseic - Disney like, ca sa o spun pe sleau, insa intotdeauna e bine venita o lectura usoara.
Okay nu o sa intru in toata tevatura aia cu there's a girl and a boy, and he's popular, and she's not so popular, and they start going out and then, there's the reason, which is generally so "thriller" like...it's even thrilling [not]. But still it's fun.
Meh, cam asta e in mare everything, exceptand maldarele de carti despre Istoria Europei si relatiile internationale/transnationale, which generally suck.
Momentan citesc din nou "In cautarea oii fantastice" de Haruki Murakami.
O carte care a meritat cumparata in adevaratul sens al cuvantului.
Mi-a placut foarte mult chiar daca am terminat-o de citit foarte repede. A fost o carte foarte interesanta care nu prea are cum sa nu iti placa.
Desigur, este o poveste ciudata si incurcata deci sunt putine persoane care o pot intelege bine si pe care sa ii atraga astfel de carti.
Este una din cartile care mi-a placut foarte mult, povestea a fost foarte bine conturata inca de la inceput , totusi si-a pastrat pana la sfarsit misterul si ca de fiecare data in cartile lui Haruki Murakami esti lasat sa iti dai seama de multe lucruri singur.
Povestea este una foarte interesanta, incepe cu descrierea situatiei familiale in care se afla autorul, apoi continua cu descrierea locului unde acesta lucreaza.
Din povestea lui aparent simpla este aruncat intr-o lume plina de incurcaturi si de situati aparent fara iesire.Un om foarte influent din Japonia il trimite in cautarea unei oi fantastice. O oaie care aparea pe una din imaginile pe care prietenul naratorului i-a oferit-o acestuia si pe care naratorul a folosit-o in una din reclamele lui. Acesta ajunge din Toyko pana in Hokkaidō. La un moment dat ajunge intr-o cabana la poalele unor munti, aici nu numai ca gaseste oaia de care are nevoie dar se si reintalneste cu spiritul unui vechi prieten. Prietenul lui vechi care de altfel era cauza pentru toate problemele in care acesta a fost aruncat.
Pana la urma totul va fi bine.
O carte geniala, imi place foarte mult descrierea cu care ma uimeste de fiecare data Haruki Murakami. Asemeni lui Kafka ii este foarte usor sa transmita niste ideei atat de complexte in cuvinte foarte simple.
Eu inca rumeg incet si sigur Gardens of the Moon a lui Steven Erikson.
As fi mers ceva mai repede cu ea, dar ii dedic timpul necesar unei lucrari epice ca asta, mai ales uneia care pune bazele unei intregi serii.
Desi ma apropii de ultimele 200 de pagini, inca nu am inteles cine sunt toti jucatorii din poveste si cine conduce jocul si unde. Perspectivele de naratiune ce se tot schimba intre taberele beligerante au ajutat sa ma bage complet in ceata si pe moment preferatii, si cei pe care ii sustin in poveste, au fost alesi nu prin calitati morale ci simplu prin faptele lor. Caci in Gardens of the Moon...nu exista alb si negru, doar gri infinit Si, in continuare, IUBESC acest fel de prezentare a povestii.
Foarte rar notez un personaj ca fiind de interes maxim pentru mine, dar aici, Anomander Rake mi-a castigat complet atentia si dedicatia ca si cititor. Adesea cand citesc descrierea unui personaj cu aceste caracteristici fizice, notez foarte rapid acel personaj in minte ca un cliche si trec mai departe obosit de tot aceste clone de Drizzt...dar Rake imi pare mult diferit. Descrierea sa e mai mult decat un moft stilistic, se potriveste in universul pe care-l ocupa si pentru rolul sau.
Cartea cere mult din partea cititorului. Ne cere sa acceptam prezenta unui razboi si a unor forte, primordiale unele dintre ele, combatante care ne vor fi facute intelese abia pe parcurs. Ne cere sa acceptam faptul ca toata lumea planuieste si nimeni nu e bun sau rau pe de-ntregul.
Cartea cere rabdare si mie-mi pare ca o rasplateste din plin pe parcursul sau.
Una dintre cele mai bune carti citite anu asta de catre mine, si un inceput fantastic pentru o serie epica.
M-am apucat de "Dans dans dans" de Haruki Murakami, si spre surprinderea mea este continuarea romanului "In cautarea oii fantastice" (de acelasi autor), pe care am terminat-o ieri .
Nu mi-am facut inca o parere, desi nu cred ca o sa aiba un final prea fericit. Oricum, ador stilul inconfundabil al acetui autor, sper numai sa termin cartea inainte sa ma plictisesc de el (de stil, adica XD)
1. Evantaiul lui Yasumi - Jocelyn Godard
Cartea asta o abandonasem la un moment dat din cauza timpului ce incepea sa se taie putin cate putin. Acum reluata vo vreau citita mai ales ca Yasumi da cu nasul dfix in Yokohami si mandra aia face figuri ._. Personajul este oarecum fitos daca stau sa ma gandesc. Nu gasesc scuza pentru comportamentul ei ieftin si mai se considera printesa. Spre deosebire de frate-sau si Yoshida, Yokohami e foarte mandra dar si dispretuitoare. E genul tipic de caracter nesuferit pe care esti sigur ca o sa-l urasti, dar inca nu stii cum va evolua asa ca te multumesti doar cu faptul ca il displaci pur si simplu.
2. Seria Fortele Raului Absolut - Primul Volum : Invocarea - Kelly Armstrong
Ador seria asta, iar prima carte se dovedeste o intreaga si interesanta serie de evenimente care la un moment dat par abstracte, dat fiind ca personajul principal - Chloe - ba crede ca e schizofrenica ba crede ca e necromanta dupa ce Derek [ personajul bun *cough* hot al seriei ] o convinge ca are puteri supranaturale. [ e de fapt necromanta ] Din tot sanatoriul ala o prefer pe Van Dop si Talbot. Doamna Wang si dr. Gill sunt enervante personaje care iti baga pe gat idei fara a-ti asculta opinia. w/e.
3. Un sarut la miezul noptii - Eloisa James
Tot asa ca si a doua carte este imprumutata de la o colega si am sa incerc
sa o termin weekend - ul asta pentru ca pe marti trebuie sa i-o dau unei
alte colege care o doreste si dansa so yeah. Momentan nu cunosc multe date, dar suna promitator. Mariana pare un personaj nesuferit la inceput, desi nu e. E pur si simplu dusa si ingrijorata ca fiica-sa sa nu ramana cu un copil nelegitim. [ actiunea se cam desfasoara undeva inainte de razboaiele mondiale so yeah ]
4. Femeia vietii mele - Louis Bozon
More of a life story a lui Marlene Dietrich 5. Eu si amanta lui - Marcel Prevost.
^ -Lynn - şi eu am citit Eu şi amanta lui, de Prevost şi mi-a plăcut foarte, foarte mult : )
Tocmai am terminat Sons and Lovers, de D.H. Lawrence
Well, am terminat-o astăzi. Ştiu, ştiu, am început-o săptămâna trecută, cam pe marţi şi acum e deja vineri, lol, însă - în apărarea mea - weekend-ul trecut, cel prelungit, mi l-am petrecut citind The Collector de John Fowles şi terminând Lord of the flies de Golding. So it seems to me this is an equal trade.
Trecând peste detaliile tehnice, vreau să spun că mi-a plăcut foarte mult cartea şi, prin urmare, am notat-o cu 5 steluţe pe goodreads. Mi-a plăcut foarte mult, şi mi se pare o carte foarte, foarte reuşită ( din atât de multe puncte de vedere )... Am citit-o în engleză, dar nu regret - chiar dacă de obicei literatura de acest tip o prefer tradusă în limba română pentru unele descrieri şi aşa mai departe, se pare că de data aceasta nu am avut dificultăţi cu traducerea şi nici nu m-au enervat unele exprimări şi aşa mai departe, nefiind traduse, ci pur şi simplu mi-au plăcut foarte mult. Descrierea mi se pare... nu neapărat bine pusă la punct, ci mai degrabă "bine conturată", alături de personaje, acţiune şi idee. Pur şi simplu toate elementele converg, formând un întreg de o fascinaţie absolută, de ce nu. Mi-a plăcut enorm stilul - da, am mai citit ceva de Lawrence ( parcă Amantul doamnei Chatterley... şi, deşi mi-a plăcut şi această carte - pe care, de această dată, am citit-o în română, nu o pot compara cu Sons and Lovers care îmi pare infinit mai bună şi mai bine scrisă, din toate punctele de vedere, deşi nici aceea numită prima nu este o carte de prisos, neapărat, este drăguţă/interesantă ).
Personajele mi-au plăcut foarte mult. O colegă şi-a exprimat "admiraţia" faţă de Paul Morel. Eu, pe de altă parte, nu mă simt atât de fascinată de acesta, deşi mi-a plăcut, dar m-a şi enervat într-un anumit punct ( fără a intra, totuşi, în prea multe detalii ) - mă deranja comportamentul lui şi mă enervau anumite concepţii, personalitatea sa era frumoasă, da, dar avea unele elemente ce pe mine, personal, mă iritau destul de tare. Am avut ceva... personal cu el, având în vedere unele elemente apărute pe parcursul cărţii ( mai ales în raportul relaţiei cu Miriam pe care, într-un anumit punct -fără a exagera, totuşi- am comparat-o cu mine, iar comportamentul lui faţă de acesta, la un moment dat, m-a exasperat; precum şi atitudinea pe care o lua în anumite momente cu anumite femei, he was detestable, but still... interesting and when he didn't hate women, he was the sweetest guy in the world, lol ).
Mama lui Paul, Mrs. Morel a fost foarte interesantă încă de la început, m-a atras, poate şi din cauza diferenţei dintre ea şi soţul ei, Mr. Morel, care era ignorant, despicable şi pe care, evident, nu am putut să nu îl displac şi faţă de care să am o aversiune, la fel de personală ca şi în cazul fiului său, Paul. Pur şi simplu mă deranjau "manierele" sale şi toată fiinţa sa mă irita. Nu era un personaj rău, trebuie să recunosc, dar toată fiinţa sa era dezagreabilă pentru mine, total în mod subiectiv; mai ales în raport cu doamna Morel. Pur şi simplu nu mi-am putut opri aversiunea pentru unul şi simpatia pentru cealaltă ( pe aceasta din urmă nu am putut să o displac în nicio clipă, nici măcar atunci când mi se părea că este nedreaptă faţă de Miriam, înţelegându-i mai departe sentimentele/temerile şi lăsându-mi imaginaţia să... zboare ).
Personajele au fost foarte bine conturat.
Şi la fel s-a întâmplat şi cu ideea, m-a captivat. Stilul este foarte frumos, personajele - extraordinare, pentru mine şi deşi nu mi se pare că dezbate un subiect cine-ştie-ce original, sau orice altceva de genul acesta, cartea mi se pare un real succes, foarte bine scrisă şi foarte interesantă, captivantă, ale cărei personaje nu contenesc să nu... atragă. La rândul meu, am fost atrasă de cartea asta şi cred că am sfârşit prin a mă îndrăgosti de ea.
The Iron Jackal de Chris Wooding. A 3-a carte din seria The Ketty Jay si chiar mai buna decat primele doua. Cred ca intra sub categoria de steampunk...cred. In orice caz, nu este genul cartii care o face asa de buna, ci cum autorul a reusit sa imi mentina interesul pe parcursul a 3 carti, facandu-ma sa citesc aproape non stop pana am terminat.
Momentan sunt la jumatea cartii si ma simt ca intr-un roller-coaster. Ba actiune cat cupide, apoi un moment de calm, sa isi mai traga si personajele sufletele, si apoi iar actiune cat cuprinde.
I'm loving it!
O alta carte inceputa, dar lasata putin deoparte pana termin The Iron Jackal, este Burton and Swinburne in the Strange Affair of Spring Heeled Jack de Mark Hodder. O carte primita cadou de ziua mea de la un prieten. N-as stii sa zic exact ce anume este sau ce vrea ( tot sub categoria de steampunk intra, la asta stiu sigur ) inca de la mine. Am citit cam un sfert din ea si inca sunt in dubii despre care problema principala a povestii ( urmareste mai multe povesti ale mai multor personaje in acelasi timp ). Personajele sunt foarte interesante iar autorul are obiceiul sa dea din thriller in horror in comedie in actiune in mister in cateva pagini. La inceput a fost putin greu de urmarit, dar pe masura ce citesti incepi sa te obisnuesti cu stilul lui si atunci merge mai repede cititul.
Imi e greu sa spun daca citesc 10 carti sau niciuna, am capatat un talent extraodinar in abandona multe pe parcurs. Whatsoever ultima carte pe care am pus pana este Faust de Goethe.
N-am ajuns prea departe, si din moment ce e prima parte nu stiu cate de multe ar fi de spus. It feels just like my cup of tea; plus ca aveam chef de ceva versuri, la fel cum aveam nevoie de un masterpieace dupa toate lecturille obligatorii (cah!) date de scoala pe care abia acum m-am sinchisit sa le citesc. Ideile, modul de expunere, atmosfera, impresiile,simtirile puternice sunt de-a dreptul fascinante. Umorul de-o finete deosebita( sa fim seriosi, cine nu adora ironia lui Mefistofel?!), mai are sens sa continui? Cuvintele mele ar parea fade.
Cu greu, se e drept, am terminat de citit [/i]Altfel de ingeri , care se pare ca va fi o serie absolut splendida. Mi-a precomandat volumul doi si maine sper sa ajunga...
In momentul de fata am inceput sa citesc Mortii pana la apus ca tot au scos bravo si bravo girl cele 10 volume. Cred ca stiti cu totii ca Vampirii sudului sta la baza serialului True blood.
Revin cu mai multe detalii dupa ce termin cartea.
Dupa ce am citit despre controversata viata a autorului a trebuit sa pun mana pe roman. Cu atat mai putin, l-am avut de citit pentru teza la Engleza.
Sincer, romanul m-a impresionat dintr-un anumit punct de vedere. Autorul descrie perfect lacomia oamenilor. Da, noi cautam perfectiunea si cand ni se pare ca o gasim, vrem cu toata inima, in cazul asta cu tot sufletul sa o tinem langa noi, sa fie a noastra pentru totdeauna. Din pacate, niciodata nu e un final fericit. Dorian, in opinia mea, e foarte aproape de un zeu, tinand cont de perfectiunea trasaturilor lui si personalitatea nu impunatoare, dar indraznesc sa spun perfecta pe care o are. Total nepasator fata de cei din jur, iubitor de arta si de frumos se lasa influentat doar de un prieten ce nu indrazneste sa isi traiasca viata dupa cum o descrie dar a carui minte e foarte bogata si destul de inteligenta incat sa poata influenta. Nu oricine poate schimba viata cuiva cu vorbele pe care le spune si cu ideile ce le prezinta in fata lui. Lordul Henry e intr-adevar un geniu.
Nu imi place sa spun asta dar stiu cu siguranta ca Dorian Gray s-a lasat influentat de persoana gresita. Poate daca Basil - cel care il iubea si caruia ii pasa de soarta lui - era cel care reusea sa intre sub pielea personajului principal pe cat de bine a reusit lordul, poate atunci finalul si chiar povestea era alta. Insa cartea e o capodopera, e perfectiune.
Wuthering Heights - Emily Bronte
O poveste foarte interesanta de dragoste. Frumoasa spre final as vrea sa spun. Am simtit emotii inca din primele pagini. Dialogul, firul povestii si ideea sunt unice. Pe cat de simpla, pe atat de incredibil povestita. Intr-adevar, presarata cu violenta, dar banuiesc ca era o obisnuita pentru vremurile acelea. Am citit-o intr-o zi, a fost a doua carte ceruta pentru teza. Ma bucur pentru ca am reusit sa o citesc. Heathcliff e personajul meu favorit, bineinteles. Dragostea lui e vesnica si asta mi se pare extraordinar de frumos. Cum atunci asta se putea? Parca era totul mult mai frumos si mai groaznic in acelasi timp. Asta ma fascineaza. In general, cartea a fost o lectura frumoasa. Toate personajele avand legaturi atat de puternice, povestea e cu atat mai frumoasa. Insa in acelasi timp imi arata ca familia nu e chiar totul, ci ca iubirea ii poate lua locul in orice clipa.
Sau poate ca familia nu e niciodata ceea ce pare. In orice caz, dupa parerea mea e o carte ce merita citita intr-adevar. te face sa iti pui multe intreabari si pe mine m-a facut sa realizez faptul ca iubirea nu e deloc trecatoare, doar daca o lasi tu sa fie, ca iubirea poate tine o viata intreaga daca ii dai voie si ca ai face orice pentru ea. Chiar si sa iti tradezi familia.
_
Eu momentan citesc Arta conversaţiei de Ileana Vulpescu. Cartea am prins-o în mâini miercuri, parcă - yeap, miercuri * smiles * şi am citit în aceeaşi zi 100 de pagini, iar acum sunt la fabulosul număr de 200 din 462 de pagini (?) - 50 joi, 50 azi, e aproape rezonabil * laughs *
În orice caz, îmi place şi nu-mi place, ca să mă exprim cât de bine pot.
Nu îmi place alura de telenovelă pe care o are cartea, unele detalii, unele idei, personaje şi exprimări sunt mult prea "telenovelistice like" ca să fie pe gustul meu. Poate că aş fi apreciat mai de mult o astfel de carte, sau poate că o să o apreciez mai târziu pentru că momentan nici nu mă regăsesc în ea, dacă ăsta ar fi un factor definitoriu în ceea ce priveşte părerea asupra unei cărţi. Câteodată, poate fi acest caz. Oricum, trecând peste asta, îmi place - la fel - pentru unele idei şi unele exprimări, care mi se par foarte frumoase şi totodată interesante - ceea ce de altfel ar cam intra în contradicţie cu ceea ce am spus mai devreme, but whatever.
Cartea îmi pare o combinaţie de telenovelă cu elemente pur româneşti de gândire abstractă şi de sentimente... de altfel, pur româneşti. De aceea nu mă pot decide "perfect" asupra acestei cărţi. Detest alura telenovelistică pe care o înfăţişează, dar nu pot să nu fiu atrasă de anumite detalii ca elementele din perioada comunismului, anumite referiri la anumite ţări sau anumiţi scriitori, filozofi şi aşa mai departe. Cuprinde multe elemente de cultură, ca să zic aşa şi citate, lucruri care pe mine mă atrag, plus detaliile din timpul războiului, cum ziceam şi perioada aceea din vremea comunismului, detalii şi peste detalii, chiar şi unele de tip tehnic/material ( vestimentar ) - detalii ale unei realităţi dintr-o anumită perioadă, eu sunt atrasă de astfel de lucruri şi, prin urmare, nu pot să nu fiu atrasă de ele şi în această carte.
Şi totuşi, stilul telenovelistic, personajele - care, de altfel, nu sunt atât de rele, au şi ele alură soap opera, alături de atâtea relaţii între personaje şi evenimente... în orice caz, nu vreau să mă pronunţ radical şi definitoriu asupra cărţii căci se poate să îmi schimb părerea pe parcursul paginilor. Până la sfârşit, poate îmi va plăcea mai mult, din mai multe puncte de vedere, sau poate că nu îmi va plăcea deoc, you never know. Pentru moment, să o citesc şi apoi să dau un verdict, of course.
Am pus la loc in biblioteca Morti pana la apus si am luat in mana Tradari, volumul doi din Altfel de ingeri. De ce? Simplu. Daca citesc Morti pana la apus imi sta gandul la Tradari si la ce se intampla cu Dru si nu mai inteleg nimic apoi, plus ca primul volum din Vampirii sudului, cat am citit pana acum, este exact primul episod din True blood... deci.
Ma rog.
Tradari a avut un inceput promitator. Am citit din pacate doar putin[prologul si capitolul 1 si 3 pagini din capitolul 2]...am teza luni si nu am cand sa citesc.
Ce imi place la serie pe langa continut? Copertile...sunt bestiale O_O
Arkadi & Boris Strugatki - Un miliard de ani pana la sfarsitul lumii
Wow, a trecut ceva timp de cand n-am mai citit in romana ceva. 7 carti mai bine zis.
SF-ul sovietic mi-a placut de la prima carte a fratilor Strugatki pe care am pus mana. A continuat sa-mi placa odata ce am citit si Metro 2033 si gasesc ca rusii chiar isi stiu treaba.
Cartea de fata, care am cumparat-o absolut impulsiv de la Gaudeamus, trateaza pana acum un subiect simpatic: cum ar fi daca, ca si cercetator, te-ai trezi intrerupt adesea din munca ta, pe masura ce te apropii tot mai mult de o descoperire epocala, adevarate forte parand sa se opuna dorintelor tale. Ar fi stiinta mai pretioasa decat bunastarea personala?
Nu pot zice ca-s foarte impresionat de traducerea celor de la Paralela 45 si sunt destul de sigur ca aceasta carte ar fi mult mai placuta ca si proza in limba originala. Dar din pacate, asta avem, cu asta ne descurcam, mai ales ca nici in engleza n-am gasit-o in prealabil (pe Goodreads am adaugat-o eu, versiunea in limba romana, deoarece nu stiam care din cele in rusa reprezentau doar povestea asta).
Pana acum, placut si relaxant, cu cateva idei inserate subtil pe ici si colo. O lectura de o dupa amiaza in principal, dar ii dedic un pic mai mult timp fiindca nu prea mai am chef sa ma repezesc prin carti zilele astea.
Citesc Pădurea norvegiană de Haruki Murakami. Am început-o cam pe luni, nu e mare, lol, dar nu am citit cine ştie ce - se citeşte destul de uşor şi nici măcar nu am fost atât de ocupată cu învăţatul or whatever. Mai am vreo 50 de pagini pe care aş vrea să le termin în seara aceasta-
Cartea este foarte frumoasă. Am auzit diverse păreri despre această carte, printre care şi aceea că ar fi, într-un anumit moment, "scârboasă" iar eu din primele pagini am iubit-o şi speram din tot sufletul să nu mă dezamăgească/scârbească, presupunând că existau faze atât de vulgare. Nu a făcut-o, mi se pare la fel de frumoasă, what can I say. Face parte din stil, din carte, toate acele elemente "vulgare" sunt atât de normal relatate, încât nu au cum să mi se pară scârboase.
Îmi place cam totul la cartea asta şi de mult nu am mai citit ceva care să mă atragă atât de tare. Da, în ultima vreme am citit cărţi bune, I mean I liked them and all, dar de mult nu mi s-a mai întâmplat să nu vreau să mă mai despart de o carte, pur şi simplu când citesc mă pierd, uit şi vreau doar să citesc şi să fiu acolo cu Watanabe. I just love the book and that's all plus că-mi plac referirile la muzică şi cărţi, they are all... hmmm, iamii, yup, iamiiii.
nu mă lungesc doar pt. că nu am chef, aş avea multe de spus despre carte, dar sunt prea out of mood and tired ca să scot mai multe cuvinte. Este o carte foarte frumoasă.
Da, ACEL Hugh Laurie. Desi ca si comediant (da, aparent e un cuvant...mereu am avut dubii) ma da pe spate...ca si scriitor nu pot zice ca m-a prea impresionat cat am citit pana acum din cartea asta.
Naratiunea e placuta, personajul e relativ interesant (desi vocea lui House imi tot vine in minte pe masura ce citesc), actiunea e descrisa foarte ok...doar povestea in sine nu e deosebit de interesanta sau de intensa.
Sunt aproape de jumatea cartii si, desi se citeste foarte usor, nu am mare tragere de inima sa continui. Dar am s-o termin pana la coada, nu se pune problema.
.