Let's see. x]
Mi-am cumparat ieri doua carti si tot doua am terminat in urma cu o saptamana. xD Bun. Am terminat de citit Jurnalele Vampirilor, seria Intoarcerea: Caderea Noptii si Suflete-Umbra - iar acum astept sa-mi cumpar Jurnalele lui Stefan :]] - de L.J. Smith, scriitoare pe care deja pot spune ca o ador. <3 Oh, well, in Caderea Noptii actiunea se invarte in jurul Elenei si-a lui Stefan, si il pur si simplu ador pe Damon. <3 Chiar daca e un nesimtit imeens si rautacios, il consider adorabil. x] Ok, si Stefan e un dulce, dar din cine-stie-ce motiv, Damon ma atrage mai mult. Si descrierea e interesanta, plus faptul ca se pune uneori accentul pe sentimente. xD Iar in Suflete-Umbra - ador volumul asta! - Damon ii genial din toate punctele de vedere. Nu spun sfarsitul, care e fabulos! <3 Eniueeeui.
In prezent citesc Vremea Ingerului - Cantecele Serafimului de Anne Rice. : x O carte prea frumoasa, cu o descriere care din punctul meu de vedere e perfecta si desigur, personajele au o viata foarte-foarte interesanta. Sincera sa fiu, de-abea astept s-o termin. <333 Doar ca sa aflu sfarsitul and stuff. :]]
Paradoxal, ma plimbam astazi prin biblioteca unei matusi, dintr-o lipsa totala de ocupatie, printre carti vechi antice si de demult. Tipul de carti de care in genere ma feresc si am gasit Sandra Brown *straight face*. Ah, da! Nu imi place, de fapt sincera sa fiu nu am citit in viata mea ceva de ea, dar am auzit pareri si tot siropul ala Brown branded m-a facut curioasa. Asa m-am ales cu 22 Indigo Place (scurta, dar daca tot voiam sa incerc ceva nou, si care nu ma atrage voiam sa fiu sigura ca nu o sa ma chinuie prea mult.). Well si cum nu am citit extrem de mult, deocamdata imi place. Imi place ca e ceva nou, there's the girl, care e mai bad ass, sau cel putin asa incearca sa para, and there's the guy, care e un bad ass total, rebel fara cauza. Atat de cliseic incat ma doare, insa sunt curioasa ce anume poate aduce. Stilul e agreabil, cam multa descriere si cam exagerata pe alocuri, dar dintr-un oarecare punct de vedere mi se pare amuzant.
Well, si sincer din moment ce eram acolo si erau o gramada de carti pe care in genere nu le-as citi m-am ales si cu Pirahnas de Harold Robbins, carte a carui nume nu mi-a starnit nimic la inceput, dar descrierea-deloc relevant titlul- m-a frapat. Incercand sa imi dau seama de ce Pirahnas e un titlu pentru o carte cu si despre Mafie, am luat-o imediat...mai ales din cauza descrierii care cuprindea frumos, abil, iubit si urmarit de multe femei...iar acum sa fim seriosi?Cine nu e tentat sa citeasca o carte in care apare un adevarat bad boy, mafiot pe deasupra. So, Harold Robbins, bring it on, I wanna know the story.
Am terminat de citit Maitreyi de Mircea Eliade si de-abia am inceput Nunta in cer de acelasi.
Ambele sunt etichetate ca romane erotice si au ca tema principala iubirea.
Desi nu as putea spune ca imi place foarte mult stilul lui Eliade, trebuie sa recunosc ca scrie ciudat, iubirea fiind vazuta in primul rand ca o experienta morala si nu una sexuala.
Ma bucur ca pana in octombrie cand reincepe facultatea, am mai mult timp de citit beletristica.
Well, well. Avand in vedere ca am fost destul de rapida cu ultimele carti pe care le-am citit; sau devorat mai bine spus, am zis ca o sa incep ceva putin mai -lung? gros? *laughs*, amblele probabil. Planific sa citesc cartea asta de la inceputul vacantei de vara, dar nu am apucat din cauza multitudinii care parca ma strigau. Minunatia e Gargui de Andrew Davidson - paremi-se ca am vazut un post la un moment dat al cuiva care citise cartea. Dar nu imi amintesc sa fi citit postul dat fiind ca nu imi prea place sa aud pareri inainte de a citi ceva. Da reviews maybe, dar sa nu aiba foarte mult spoiler alert. So, numai ce am inceput-o, nu pot sa spun ca am citit extrem de mult dar mi se pare interesanta pana acum. Poate nu plot-ul, pentru ca nu am prins inca ideea generala -decat cea din review- dar modul in care autorul isi insira ideile. Imi aduce aminte extrem de mult de De veghe in lanul de secara, si inceputul direct, fara menajamente cu adresare directa cititorului. Imi place ca personajul principal e atat de realist conturat, pana si gandurile si dialogul, modul lui de adresare e realist, necizelat si mai brutal - exact cum am spus, fara menajamente.
So...
...
...
...
Inca ceva care, aparent trebuie sa termin in timp destul de scurt; din categoria ceva-uri pe care nu le-as citit in genere, Imaginea din oglinda, de inegalabila Sandra Brown. *rolling eyes*. Cu o seriozitate nemascata spun ca mie chiar nu imi place cum scrie, dar odata ce am imprumutat o carte, nu conteaza cine a scris-o sau cum e, e musai sa o citesc. So asa a ajuns inca un volum al autoarei detinatoare a asa zisei celei mai fierbinti penite ale literaturii la mine pe noptiera. It doesn't make sense ce am zis, dar deal with it. Numai ce am inceput-o, deci nu ma pot pronunta, dar ...nici nu cred ca e foarte mult de spus la ea.
Tocmai am terminat de citit Nick and Norah's Infinite Playlist - Chlo here made me read it in a way or another, so I've read it in a way or another on my computer si well, mi se parea atat de draguta si eu nu aveam nici timpul si nici starea necesara de a sta la calculator si a citi, but today, mi-am bagat - ahem - picioarele si am zis: that's it baby! you and me, right now! si am citit-o without any clues of what the heck.
Anyways, it was a friggin' cute book and I hell of enjoyed it. E scrisa de doua persoane, Rachel Cohn si David Levithan - a collaboration book you'd say, pretty nowadays I'd say.
Actiunea din carte nu as spune ca este "cine stie ce" in sensul ca te vei innebuni dupa originalitatea ideii si asa mai departe. De fapt, you'd say it's more like... you know, a simple story about how a boy meets a girl, or how a girl meets a boy or more likely: How The Boy Meets The Girl - yeah, that should be the "thing " describing "the book" and I much like that, thank you. In any case, the action, as I've already said, it's not so big deal. It's just a story, a cute one I'd say that I really enjoyed thank you but there's nothing brilliant in it. The book itself ... don't know, it's not a masterpiece, it's just a book I really liked, that's it and I think you much need to be in the mood to read it - and fux, I was SO in the mood to read it, otherwise... I wouldn't have loved it so friggin' much.
Cred ca faptul ca ma regasesc pe alocuri in the book m-a facut sa imi placa si mai mult si asa a capatat o nuanta de realitate, for not being like pure fictional and all si mai ales faptul ca aduceau cate un song la fiecare... what? 5 lines? it was epic, I mean, lyrics and titles and names of songs and all that sit that you can't practically ignore. It was like... y'know, some music mixed in words but on paper only ... like the soundtrack was caught in words but not the lyrics, which is a very difficult thing to explain, but I was reading while listening to some MUSIC. So it was perfect. In orice caz, despre carte, cum ziceam... nu e actiunea si nici macar personajele sau ideea, care oricum toate mi s-au parut foarte simpatice si cute si sweet si well not brilliant like a masterpiece but very like "really" liked them and all, dar toata treaba cu cartea asta este modul in care sunt descrise evenimentele, starile personajelor si asa mai departe. Stilul, in alte cuvinte, stilul e cel care m-a dat peste cap - ceea ce e foarte.. interesant, avand in vedere ca aceasta carte este scrisa de doua persoane, as putea spune ca exista o chimie - gen whatever - intre cei doi writers, pentru ca altfel nu ar fi iesit atat de bine si capitolele nu ar fi fost atat de " in concordanta" unul cu celalalt - o chestie care atrage si thrills de-o potriva. For me, that was some sort of a ... some kind of... y'know, brilliant but not masterpiece thing. And I loved it.
Cred ca cel mai mult mi-a placut faza cu "I want to hold your hand". Tell the truth, I loved it si cartea e foarte - foarte - simpatica.
.
.
.
Acum mai citesc si "Soarele si Ambianta" de Teodor Mazilu - cartea am inceput-o saptamana asta, dar nu mai stiu in ce zi si nu am citit cine stie ce. Cred ca mai am vreo 50 de pagini, it has like ... 360 or something, I don't really know si este o carte in care sunt cuprinse mai multe povestioare - unele interesante, altele nu chiar si unele foarte ciudate, unele maybe a little thrilling and those who are weird... well, fux, they are really weird - si se citeste, evident, e literatura romaneasca si pe de-o parte, hell I like it, desi sunt si unele elemente pe care nu le plac atat de tare si - mind me - incerc sa le dau in categoria ( not fux off ) but "try to ignore the elements you dislike and enjoy the parts you actually like". In orice caz, cam asta am facut in cazul povestioarelor si pot spune ca am citit la rand, fara sa sar peste cele ce nu imi faceau nici cea mai mica placere.
De fapt, cred ca mai sunt doua or something de citit and all, si stiu ca m-a "impresionat " - desi nu stiu daca e mult spus - una dintre ele. Era vorba despre Singuratate, nu imi amintesc numele exact al povestioarei - i'm bad at remembering things and all - dar stiu ca mi-a placut si m-a intrigat de-o potriva si desi a fost expusa intr-o maniera rapida, adica evenimentele erau.. y'know a li'l' bit too fast going and all, mi-a placut... si asta se considera pana la final caci am observat o oarecare caraceristica a stilului lu' nenea Teodor Mazilu, anume ca o da in bara la sfarsit, de parca pune punct prea repede, stupid si nonsens si fara... esenta si se pierde toata frumusetea capitolului intreg - stiu ca am citit o oarecare povestioara care mi-a placut, hell yea' si s-a stricat totul din pricina finalului prea rapid si prea... nu neaparat picat din pom, dar nu avea nici pic de delicatete sau esenta si m-a enervat teribil. oricum, aceasta mica povestioara face abstractie de celelalte si pe langa ideea interesanta si evenimentele upper-cool descrise acolo, a mai fost si finalul potrivit, not like slow, but you know, pur si simplu it fitted si seriously, toata ideea gave me the creeps - so I loved it.
In mare, nu as zice ca nu-mi place, lasand la o parte partile that I really dislike, as zice ca e o carticica cu povesti scurte chiar reusita, lol. Mai am putin si o termin, poate chiar azi ( daca voi citi, ofc ).
Well, din nou moi, tind sa cred ca incep sa fac in ture cu Teh posturile. But it's still fun.
Sunt absolut sigura ca pe nimeni nu intereseaza ca acum ma lupt cu Relatiile internationale in perioada postbelica, doua volume enervante scrise pe ani...sau nu...va rog, sunt scrise pe zile!
So, avand in vedere ca a trecut o gramada de vreme [exagerez way too much] de cand nu am mai citit ceva in engleza, mi-am deschis fenomenala lista [aka The List], cu carti din biblioteca virtuala care sunt un must, si am luat-o pe urmatoarea la rand; asta fiind primul volum al seriei cu acelasi nume Swoon. Well, la inceput nu am fost foarte impresionata datorita stilului extrem de pompos al autoarei de a expune facts, dar pe parcurs am inceput sa ma simt caught into it. Vesnicul YA fiction clichee, an out of place girl and a bad ass guy. Bun, the guy Sinclair, e baza, pentru ca in momentul in care apare el in peisaj, it's ...different. E un fel de Patch [Hush,Hush] meets Caspian [The Hollow]. Tipa, well nu e nu stiu ce awesome character, si are un mod enervant de a nu-si da seama, most of the time, how evil Sinclair is, in fact...iar cand o face hell if she cares. Ah da, de mentionat he is dead, she is some kind of medium. He was dead, he posessed her cousin...dupa care out of nowhere ea vrand sa il exorcizeze, in ciuda afinitatii sale pentru el, il...readuce la viata. In a body...a touchable one. So, after that, relatia dintre ea ca medium si el ca ex fantoma, e putin mai complicata. You know the deal. She loves him, el e cumva bonded to her...etc etc etc. He's a psycho...dar sa nu uit de putinul soft-porn al cartii care ii da un farmec aparte, pe care putini, sunt sigura, sunt able sa il aprecieze la adevarata valoare.
Asa, si ma opresc aici deocamdata; o astept pe Teh acum sa isi ia locul in tura.[JK ofc.]
M-am apucat dupa ce am citit La rascruce de vanturi de Emily Bronte acum cateva saptamani de Jane Eyre de Charlotte Bronte. Profitand ca am fost acasa in weekend, am luat cartea din biblioteca. Am citit pe tren doar vreo 60 de pagini din peste 500 de pagini.
Cred ca o sa-mi placa...Oricum nu am vrut sa citesc despre roman pe net pentru ca astfel s-ar pierde tot farmecul.
Aparent m-am inselat si nu a fost Teh cea care a urmat commentului meu. Dar eu inca mai sper *dramatic face*.
Asa, revenind on topic. Avand in vedere ca sunt intr-un reading frenzy, dunno what happened, am terminat destul de repede cam tot ce aveam de terminat si am urmat instructiunile din lista, plus cateva din pripriu-mi cap.
Asa m-am ales cu The Boyfriend Game de Stephie Davis, o carticica scurta si super super cute. E asa teeny and movie like I'm gonna die because of the whole fluffyness of it. E acelasi cliseu vesnic, there's a girl, and a boy and they will, eventually fall in love. Cum? Asta ramane de vazut. Tipa e innebunita dupa football, tipul, si el la fel. Lui ii pasa numai de football, she also cares about football players, sau mai exact,unul specific. Habar nu aveam ca face parte dintr-o serie, si cred ca e volumul 5, insa nu conteaza pentru ca primul volum din serie pe care il citisem e 6-le, si nici unul nu are legatura cu celalalt. So it's ok. Ca stil imi place, e simpla si la obiect, exact ce ai nevoie sa citesti cand ai multe alte lucruri pe care trebuie sa le faci si vrei sa iesi from a day with a reading. Povestea e simplista si cat se poate de "I've seen that before", but it's still cute...
Asa. Si pentru ca nu e singura de care m-am apucat, tin sa mentionez ca si Olivia Joules and the overactive imagination de Helen Fielding (autoarea "seriei" Bridget Jones) imi sta pe noptiera- bine, chiar daca e sub forma de e-book. Tot sta, ca doar e in reader. Nu prea am multe de zis la adresa ei, pentru ca nu am citit foarte mult, insa considerand autoarea stilul e absolut briliant in cel mai funny way cu putinta. E imposibil sa nu indragesti eroinele lui Fielding, pentru ca sunt atat de prostute, si lipsite de cel mai elementar simt logic.
Si ca sa inchei apoteotic, avand in vedere ca totusi sunt la zi cu Pretty Little Liars, am zis ca ar fi dragut sa iau volumele de la inceput, si sa le citesti din scoarta-n scoarta, desi stiu ca nu au nici o legatura cu filmul. Asa ca iata-ma la volumul 2, aka Flawlees de Sara Shepard, desi ma oarecum plictiseste avand in vedere ca unele faze au fost in serial. dar ce n-as face pentru stiinta? Asa ca ma chinui sa termin cam toate volumele din seria asta ca sa vad daca mai exista o oarecare, cat de mica legatura intre actiunea din carti si cea din serial. Eh...I'm done...
Eu citesc Bel-Ami de Maupassant! E foarte interesanta si e exact genul care imi place mie. Este vorba de Georges Duroy..un subofiter sarac care ajunge mai apoi unul dintre cei mai bogati oameni din Paris cu ajutorul femeilor din viata lui. Devine amantul unei femei bogate pe nume doamna de Marelle, iar mai apoi o cucereste si pe Madeleine, sotia prietenului sau Forestier care la ajutat sa intre in jurnalistica, unde mai apoi e promovat redactor-sef!!
Singurul tel al lui Duroy este sa ajunga faimos si pentru asta face orice chiar folosindu-se de femeile din viata lui! Femeile din viata lui ii spun Bel-Ami, iar prima data a fost poreclit asa de catre fiica doamnei de Marelle!
Ma fascineaza aceasta carte!!!
Momentan citesc Great Expectations de Charles Dickens.
Am cartea in biblioteca de ceva vreme, insa nu m-am incumetat sa o incep ... adica, well, I'm quite a reader, not a huge blah blah one, but I love reading, numai ca nu aveam chef de cartea aceasta pana acum, nu ca acum as avea un chef incredibil, but I must read something, otherwise I'm quite dead. So, well, this is it. Anyway, the thing is, are un format incredibil de aiurea. Scris mic si inghesuit in pagina, are un format destul de urat si aranjarea in pagina SUX so MUCH that well, fux, nu stiu ce sa zic - imi obseste ochii incredibil si desi am stat ieri o mare parte din zi sa citesc well from the book, nu am reusit decat sa trec prin 150 de pagini because some 50 I've read the other day.
Whatever.
The thing is, the book it's okay. It's not really something I'm in the mood of reading right now and Pip - well, it's Pip after all and I don't know if could say that the book is a masterpiece or just one of those overrated books. I incline to think it's a really good book by the message it has, but I am not really into it right now so I can't say I'm dying because of it. All i say is that it's an OKAY book to read right now when I'm busted, I need to read something to keep my mind and intellectual - not really - needs high up. I mean, I'm like "reading something in english right now I need" facand abstractie de exprimarea stupida si faptul ca, anyways, sunt destul de incoherent right now.
Povestea este okay, descierea okay, personajul Pip okay. the book is okay, dar dat fiind mood-ul meu screwed up and unsatisfied, trebuie sa recunosc ca exista niste pasaje care ma scot din minte si imi vine sa arunc cu cartea in perete. GAAAAAAAAAAAH.
Gata, m-am eliberat.
Bineinteles, titlul a fost cel care m-a atras. Credeam ca e ceva gen fantasy, dupa ce am deschis-o la cateva pagini. Cartea e inspirata dintr-o poveste a lui Quentin Tarantino, so is kinda sweet. Nu sunt o mare fana a cestui gen, politist, cu crime la duzine dar merge pentru o ora de placere. Pentru ca nu imi ia mai mul sa o citesc. Desi nu e tocmai mica, dar nici gen HP.
Anywho. Doi criminali in serie, doi iubiti fara scrupule care ucid din placere as putea spune. Crime urate, groaznice chiar. Totul incepe intr-un bar si se sfarseste...ei bine inca nu stiu. Cert este ca acestia ucid si la propriul proces, fara prea multa forta. Cu un creion.
Ce imi pot da seama de aici, sunt o multime de moduri de a ucide cu foarte putine unelte. O sticla de bere, un cablu de telefon, etc. Crime oribile, cum spuneam. Cred ca aici conteaza sa ai cat de putina imaginatie. Well, cei doi criminali, Mallory si Mickeydevin eroi nationali, idolatrizati de mame si fiice, primind scrisori in care fanii cereau metode de a-si ucide parintii, colegii de servici, etc.
Inca nu am terminat cartea, mai am un sfert, dar de aici totul incepe sa devina mai interesant.
In this topic I feel at home <3
Pe langa Romanul adolescentului miop, pe care nu mai reusesc sa-l termin de vreun an cred, Iubeste-ma cu tandrete, care mi se pare o porcarie de carte, which is going to stay for a long time on my on-hold list, Stapanul inelelor vol. 1 (not in the mood for it right now), Castelul de Kafka, Paranormalcy, an e-book, si Una storia come il vento, carte inceputa in Italia pe care probabil o voi termina anul viitor cand ma intorc (..>.<), la incredibila mea lunga lista de currently-reading se adauga Rosu si negru de Stendhal si Insula iubirilor nesfarsite de Daina Chiaviano.
Rosu si Negru am inceput-o acum cateva zile si progresez destul de anevoios cu ea, avand in vedere ca sunt abia la pagina ~60 din vreo 500+. Deocamdata mi se pare buna cartea, personajul principal, Julien Sorel, ma uimeste incredibil de tare prin ipocrizia lui. Este pasionat si il sustine pe Napoleon in secret, insa in public nu are decat cuvinte de repros fata de el pentru ca in viata si-a ales deja, la 19 ani, meseria de preot. Si asta din simplul fapt ca este motivat sa obtina avere, sa traiasca bine etc. si a realizat ca acest lucru este posibil only by becoming a priest. Inca sunt pe la inceputul cartii, as I've said, deci mai multe nu prea pot sa spun. Doar asa.. am o presimtire ca baietelul asta nu va ajunge unde va dori, ci ca va fi strivit de propria-i ipocrizie. But maybe that's just me.
Si a doua carte, inceputa abia acum cateva ore, se anunta destul de interesanta. Bineinteles, nu este genul de carte care sa iti ofere a life-changing experience datorita celor invatate citind-o, insa este interesanta pentru ca autoarea are un stil mai "amestecat" de a scrie, in sensul ca este sunt povestite franturi din vietile unor femei care traiesc in timpuri diferite si chiar apartin unor rase complet diferite (in prima parte pana unde am ajuns eu, spre exemplu, este vorba de un baiat de origine cantoneza si o fata de orgini spaniole. You figure it out ). La inceput stilul nu m-a impresionat prea tare, "alta autoare care a avut norocul si nu neaparat talentul de a fi publicata", that's what I thought, pentru ca dialogurile erau prea seci si se asemanau unor replici scrise de niste copii de 14 ani. Dar incep sa-mi schimb incetisor parerea, cartea e chiar interesanta si te face curioasa sa vezi ce se mai intampla.
Probabil voi trece destul de des pe la topicul asta, avand in vedere ca trebuie sa citesc vreo 15 carti, for school & also personal purposes >.< lucky me yaay
Dar vai de cand nu am mai postat pe aici, nu stiam ce anume lipseste. So yeah, avand in vedere ca lucrurile nu s-au mai miscat in domeniul reading-ului, atat de repede precum...saptamana trecuta, sau ma rog saptamana asta, nu vin cu foarte multe noutati.
Am hotarat, in sfarsit sa alternez un e-book si o carte normala, and so on, 2 eBooks si 2 carti normale. Asa ca m-am ales cu How not to be popular de Jennifer Ziegler, incadrata in YA fiction, of course, literatura usoara de consum. Avand in vedere ca pana acum nu am auzit de nici o lucrare a acestei Ziegler, m-a uimit ca, e atat de catchy. Povestea ar putea fi incadrata in vesnicul cliseu young adult, insa are cateva plusuri. Incepe cu epilogul, chestie care m-a frapat considerabil si nu mi-am dat seama cat de cathcy e decat dupa ce am vazut ora la care in sfarsit am pus-o jos. Oricum mi-a indus ideea ca if you really want something, like really really want something, you're not gonna get it. Si paradoxal, dupa legile lui Murphy of course, if you don't want something, well...it's gonna happen.
Then, ca sa alternez cum trebuie, am incercat cu ala-bala-portocala in propria-mi biblioteca si m-am ales cu un chick-lit de-a lui Marian Keyes - Lucy Sullivan se marita, care, pe langa faptul ca are acelasi gen de scris (mult prea lungit si adesea fara rost), ma face sa ma intreb daca autoarea asta are, macar o singura carte care sa fie sub 600 de pagini. Din pacate, tind sa cred ca nu. Nici nu mi-am dat seama inca, care e ideea generala a cartii, pentru ca autoarea se pierde mult prea mult in detalii nesemnificative, fara a avea a point...ceva e oricum de apreciat la autoare, are un umor aparte, iar dialogul e plin de asa ceva, so, chiar daca are sute de pagini pline de non sens...merita macar pentru replici...
Momentan - duh - nu citesc nimic. DAR, acum like 5 minutes tocmai am terminat de citit Beastly de Alex Flinn.
It was a nice book, I guess. I liked it. I didn't think it was awesome or a masterpiece or anything of that sort and it kind of balances on the line of "just a book" and "liked it, dude". But anyway, the fact is... well, I don't know, it was nice, dar a lipsit acel "ceva" care ma face pe mine nebuna dupa unele carti, I suppose.
Prima "parte" - ma refer cam la prima jumatate, poate mai mult, din carte mi-a placut mult-mult si chiar am extras unele quotes tare funny and all that sit, because it was quite entertaining and sometimes amusing and sweet and cute and deep and... beastly - whatever si pot spune ca mi-a atras atentia intr-adevar, nu ca as fi stat neaparat cu sufletul la gura, dar pur si simplu I was enjoying what I was reading BIG TIME. Howsoever, a existat un moment spre sfarsitul cartii, like in the last pages or something, cand eram something like: what will happen? what? what ? what? even though I knew what the friggin' ending was going to be ( pentru ca iti dai seama din prima clipa ca e o carte ce se va sfarsi cu "happily ever after" ( ca sa dau un direct quote din carte ) insa a avut acel suspans, nu stiu, acel ceva prin naratiune ce se transmite la cititor si e beyond his brain and senses and even if he /she knows that well fuck it's going to end in a friggin' good way, he/she still wonders about it in a fuckin' really big time, like: well? okay? i know it's going to be happy, but what next? chiar daca se anticipeaza ceea ce va urma, tot este prezent un oarecare suspans ce da un extra-interes cartii.
Oricum, I lowered my interest in it at some point - cred ca atunci cand a devenit cam - prea - siropoasa intr-o maniera nu prea interesanta/fluffy/cute/sweet ci more like... i don't know, forced I suppose .... well at least in ceea ce ma priveste. Dar trecand peste usoarele incoveniente, I guess I enjoyed it. I mean, I know I've enjoyed a big part of it but I didn't enjoy it all si cred ca sfarsitul m-a dat asa usor peste cap ( nu sunt genul de persoana care apreciaza highly happily ever after ideas, i guess and if they show off anything of that sort, then sit it must be a really good one for me to like it - i mean, really like it, nu sa il accept, agreez, say it was quite okay sau well, de obicei sfarsiturile de genul imi par tras de coada and you must have something - the writer or well the book and the style must have something to catch me. I guess. In orice caz, nu as zice ca a fost un final low, din contra, it was expected and quite... okay. Yeap, that's the word, it was okay.
Acum, revenind la partea aceea care mi-a placut * spoiled * cand a fost transformat in bestie, like at the first beginning, partea aceea m-a dat peste cap. A fot entertaining pana peste cap si funny si a avut atat de multe faze tari incat nu ma puteam desprinde de monitorul calculatorului - cuz, certainly, I have read it on my computer, lol si de abia asteptam sa vad ce se mai intampla in continuare, in sensul ca era catchy, iti atragea atentia si pur si simplu te facea sa VREI sa citesti in continuare.
*spoiled again* Mi-a placut mult referirea pe care au facut-o la Jane Eyre si mi s-a facut un dor ( nebun ) sa citesc cartea aceasta pe care am uitat-o si mi-am reamintit-o cu ocazia citirii cartii asteia, I suppose. The thing is, eu am adorat Jane Eyre si cand spuneau anumite faze, ma dadeau peste cap asa ca mi-a placut referirea facuta la aceasta carte ( realizing that sit it's one of my favorites too and I quite wish to re-read it even tho... I don't have it * cries big time * ) ca si referirea la Notre Dame de Paris ( stiu ca a fost si un funny quote around that that made me laugh my ass of - blah blah ) si comparatiile ce erau facute intre Beast/Monster/Kyle/Adrian whatever si anumite personaje din (alte ) carti sau pur si simplu comparatii de situatii si - de asemenea - a fost super entertaining si funny ideea cu chat-ul. Gosh was it funny, la inceput mi-era greu sa ma obisnuiesc si mi se parea "wtf", dar nu a fost decat drop-ul de reality de care aveam nevoie ca sa fac o legatura asa ... smash in your face cu realitatea, magia si cartea aceasta - adica, in alte randuri, autorul a scris o carte moderna, for nowadays and with a style that characterize our century and people and all that si totodata a lasat si o alura magica, from past, past, past times.
Am adorat-o pe Kendra atat de mult cat am adorat-o in the movie and actually nu vedeam decat fata lui Alex Pettyfer si Mary-Kate Olsen ( the movie's fault, actually ). And well, Lindy was... cute and sweet and all that sit that it's required and weirdly enough, I friggin' liked her.
So, all sum up... I liked the bookie. Thanks Chlo for the recommendation : )
Si, pentru ca sunt pe aici si nu am stare, si pentru ca Teh tocmai a postat, nu ma pot abtine pentru ca lately sunt such a freaky bookaholic...
Luand in considerare ca ieri am vizitat si minunata biblioteca judeteana, m-am ales cu 2 carti, dintre care una, de o frantuzoaica pe care am si inceput sa o citesc azi. Numele cartii e Eve din propria-i ruina de Ananda Devi. Titlul cartii mi s-a parut catchy enough incat sa imi calc pe principii,mai ales cel conform caruia nu prea citesc literatura franceza. So asa cum m-am asteptat, stilul autoarei e pur metaforic, lucrarea fiind de fapt un poem in proza de un pomponism feroce. Lucrarea nu e extrem de lunga, insa stilul autoarei e obositor psihic, pentru ca e greu sa gasesti imaginea de ansamblu printre atatea figuri de stil, iar descrierea care ti se contureaza e prea abstracta pentru a crea un cadru de continuitate.
Alternativa ca eBook cartii e Assassin's Creed: Renaissance, de Oliver Bowden, lucrare istorica, fiind transpunerea in roman a celei de-a doua parti a game-ului. Si,fiind o iubitoare de AC, ca game, am zis ca nu am nimic de pierdut daca incep sa analizez daca "cartea bate jocul", desi ma indoiesc. Pana in momentul de fata autorul pare extrem de bine informat asupra Italiei secolului al 15 lea, iar stilul lui pare destul de degajat pentru a crea o atmosfera de actiune mai tarziu. Desi, am observat cateva elemente legate de personaje care sunt schimbate fata de cele din joc, si asta face lectura si mai interesanta.
Sa imi fie scuzata lipsa diacriticilor, insa nu sunt chiar acasa acum si cum vreau sa fac postul asta si nu dispun si de sarmanele si indispensabilele diacritice, well... that's so much about it.
Anyway, astazi am citit o carticica de povestiri pe care o am de multa vreme in vedere, prin mini mini biblioteca mea de acasa, lol. Howeveer, nu a fost cine stie ce, din pacate. Noptile fara Caterina, Corneliu Fotea.
Prima povestioara m-a dat rau de tot peste cap si m-a facut sa ma gandesc ca hei chiar pot exista lucrari narative care nu imi plac. A fost... infernal. Nu stiu cum am reusit sa trec de povestioara aceea... stilul a fost oribil din mai multe puncte de vedere si o spun strict subiectic. Subiectul - pe cat de rece m-a lasat, pe atat de stupid si neinteresant si fara fond mi s-a parut incat si acum cand ma gandesc la asta, nu imi dau seama cum am reusit sa finisez cele cateva pagini prezente pe acolo. A fost oribil, nu mi-a placut si chiar nu pot adauga mai multe decat cuvinte de insulta, ceea ce nu vreau neaparat sa fac. Ma repet, este strict obiectiv.
Aproximativ aceeasi opinie o am si despre ultima povestioara -care de altfel poarta si numele cartii, anume Noptile fara Caterina. Aveam asteptari uriase si mii de scenarii in mintea mea si chiar ma gandeam ce si cum se vor intampla toate lucrurile. Din pacate, nu au fost decat vagi si spulberate iluzii si sperante pentru ca povestioara a fost un dezastru total din atat de multe puncte de vedere incat nici nu am cuvinte sa descriu si nici nu pot spune ca am citit-o in adevaratul sens al cuvantului, mai mult m-am uitat peste ea. Avea evenimente useless si fara sens si ... pe deasupra, gosh, era tare plictisitoare - chiar daca, sa fiu sincera, in comparatie cu prima povestire, a fost mult mai buna... numai ca eram exhausted, i could say si fara pic de toleranta, caci la inceput, cand am inceput sa lecturez mini cartea, aveam toata rabdarea din lume...
Celelalte povestioare au fost simpatice, some of them I guess. Una dintre acestea mi-a placut in mod special si nu pentru stil, care oricum nu mi-a placut in niciunul din cazuri. Pur romanesc, vechi, caracteristic ... whatsoever, nu mi-a atras atentia si chiar daca a fost prezentata, sa zicem "vechimiea limbii" - eu una nu am fost atat de tare atrasa de asta si nici atat de multa rabdare nu am avut sa inghit chiar totul. Howsoever, mi-a placut una din aceste povestioare ce reflecta dezamagirea unui guy care se intoarce acasa, la maica-sa, la tara si de abia asteapta sa manance nu stiu ce. Cand colo, maica-sa ii da conserva cu paine cumparata, or something like that ceea ce ii sterge intreaga amintire frumoasa asupra copilariei, dulcegariei si... well afectiunii de pe atunci. A fost quite touching, I liked it.
In orice caz, nu credeam sa ajunga atat de repede ziua cand voi spune ca NU mi-a placut deloc ceea ce am citit si in cartea asta am gasit, so, doua povestioare pe care imi este imposibil sa le agreez si pe care nu as vrea sa le citesc nici sub tortura. End of story.
Nu de mult am terminat Nick and Norah's infinite playlist, de Rachel Cohn, si David Levithan.
E destul de intersanta cartea, e o lectura usoara, rapida si ei bine.. destul de interesanta. Ideea nu e tocmai geniala insa are totusi ceva interesant, nu e genul de carte pe care as mai citi'o o fata din placere, nu m'a impresionat intratat, dar e bunicica.
Sincera sa fiu ma asteptam la mai multe de la carte, dunno why. Chiar si asa tot sunt curioasa in legatura cu filmul, incerc sa nu'mi fac sperante prea mari, tind sa fiu dezamagagita adesea + am tras c ochiul la trailer si pe bune ca actori nu ma atrag deloc, I mean.. deloc. Eh.. o sa vad eu.
Cat despre personaje sincer am savurat fiecare rand scris din perspectiva lui "Nick", ca sa spun asa. M'a atras mai mult si chiar mi'a starnit interesul, chir ca.. personajele sunt chiar foarte asemanatoare, Nick, are ceva mai interesant si'ti mentine atentia. Totusi, ideea tipului care sufera dupa ex'a a fost putin cam prea accentuata [parerea mea] si i'a mai luat putin din farmec. : (
Cum nu dispun de multe carti, eh, am resurse limitate. am cautat cateva in colectia mamei care sincer nu e impresionanta deloc, totusi.. am pus mana pe Ash road de Ivan Southall, e in engleza si merge sa citesc 2-3 capitole inainte sa ma culc. Revin cu o parere dupa ce o termin.
Lolita de Vladimir Nabokov... Am auzit acum cativa ani de carte dar pur si simplu am tot amanat citirea ei. Intamplator am dat peste un fic cu Sesshomaru si Rin constuit pe acelasi fir.Am zis ok,trebuie sa citesc cartea,acum! Asa ca am descarcat-o de pe net, in engleza.
Abia am terminat primul alineat.Deci m-a cucerit cu primele cuvinte :Lolita, light of my life, fire of my loins. My sin, my soul. Lo-lee-ta: the tip of the tongue taking a trip of three steps down the palate to tap, at three, on the teeth. Lo. Lee. Ta. She was Lo, plain Lo, in the morning, standing four feet ten in one sock. She was Lola in slacks. She was Dolly at school. She was Dolores on the dotted line. But in my arms she was always Lolita."
Stiu ca are un subiect complet neplacut dar tonul pe care il foloseste ma face sa zambec.Deci nu m-am putut abtine si am citit si ultimu alineat al cartii. Stiu ca unora le strica tot chefu daca afla sfarsitul si multi abandoneaza dar pe mine, sa stiu sfarsitul ma impulsoneaza sa citesc si mai cu drag cartea, ca sa aflu cum s-a ajuns la acel final. Oricum, sper ca termin cartea pana dimineata.
"I am thinking of aurochs and angels, the secret of durable pigments, prophetic sonnets, the refuge of art. And this is the only immortality you and I may share, my Lolita."
Well, momentan sunt prinsa in Princess Diaries, de Meg Cabot. Simtind nevoia acuta de a revedea filmele, si dandu-mi seama ca nu am citit nici un singur volum din serie, am zis ca vreau sa vad care e diferenta dintre ele, si aparent e una semnificativa. Cred ca nici nu mai trebuie sa mentionez actiunea cartii, avand in vedere ca e pretty popular. Imi place modul de redare, amintindu-mi foarte mult de Angus, thongs and full frontal Snogging, aka sub forma unui jurnal pe zile, si locatii. E o lectura usoara si rapida, imi place personajul principal, Mia...are farmecul acela aparte care face chiar si cele mai lame elemente sa para genial de amuzante...
Well, pentru ca nu pot avea o singura carte la currently reading, m-am ales, din greseala sau cu intentie si cu primul volum din seria The Immortals, de Alyson Noel. Am vizitat Humanitas-ul in cautarea unei alte carti, pe care tin neaparat sa o citesc, si la iesire erau mai multe cartulii continand parti din anumite carti. So, asa m-am ales cu Evermore, curioasa fiind de modul in care se desfasoara actiunea. Si desi e un cliseu YA again, booklet-ul avea doar primele doua capitole, actiune oprindu-se prea brusc intr-un moment destul de important...so I couldn't help myself but continue reading it, in engleza bineinteles pentru ca traducerea in propria-mi limba mi se pare ca diminueaza din farmecul cartii...
Am inceput sa citesc Spitalul Municipal de Barbara Harrison. E destul de interesanta pana acum. In mare se prezinta viata dintr-un spital, dar este si o poveste de dragoste. Doctorul care conduce practic spitalul se indragosteste de o pacient care ajunge la spital in stare grava. Din cate am inteles povestea este cu happy end. Pe parcurs, cel putin pana unde am citit eu, mai apar si povestile anumitor pacienti care nu sunt tocmai vesele.
Oricum e draguta si este scrisa bine. Singura problema e ca a aparut in 1992, iar gramatica de atunci era altfel si uneori am impresia ca e scrisa gresit
Astazi, dorind sa ma intorc in trecut, am "pescuit" din biblioteca municipala "Povestea hotului de trupuri" de minunata Anne Rice. Deja am devorat 150 de pagini.
Actiunea celui de-al patrulea volum din serie are loc in anul 1990, deci mai aproape decat precedentele. Din cate am inteles eu, protagonistului Lestat i se ofera posibilitatea de a redeveni muritor. Pentru asta e nevoie ca spiritul sau sa'si paraseasca trupul supranatural si sa se refugieze intr-unul obsinuit. Dupa secole de nemurire in care singura sete cunoscuta a fost cea de sange, el tanjeste dupa gustul mancarii adevarate, deci am impresia ca va accepta targul. Normal, altfel cartea n'ar avea sens.
Nu stiu de ce nu am revenit la "Cronicile vampirilor" mai devreme, doar e o traditie a verilor mele! Dorul fata de stilul intens si de personajele dragi a biruit, totusi. Deci iata'ma, devorand cuvinte la foc automat, dornica sa stiu tot. [Cam disperata, eh? E ceva obisnuit, no problemo.]
Am reusit sa fac rost de pe la un anticariat de un volum dintr-o colectie numita 'Best loved books' si deocamdata citesc abia prima poveste- sunt patru in total... Un fel de condensari ale unor renumite romane care fac lectura ceva mai usoara si mai accesibila.
Dar cum spuneam, povestea se numeste Treasure Island' si este scrisa de Robert Louis Stevenson--- sa fiu sincera, am alergat mult dupa cartilea astea in engleza si m-a cuprins un val de euforie cand le-am gasit. Intotdeuna m-au fascinat povestile cu pirati si comori, iar asta este exact genul meu. Nu este nici foarte lunga, ceea ce intr-un fel ma bucura, pentru ca inca nu am reusit sa stapanesc in totalitate 'limbajul' piratilor( though I love the 'Yo-ho-ho, and a bottle of rum!' part*laugh* ).
Well, n-am mai trecut de o perioada destul de lunga pe aici, cred ca ar fi cazul sa revin.
Nu revin extrem de in forta datorita timpului care nu imi permite. So, deocamdata sunt blocata cu Eternal Seduction primul volum al seriei A Darkness Within, de Jennifer Turner. Coperta nu mi-a spus prea multe, nici inceputul. Dupa vreo 10% am fost socata ca era "another vampires book" cu o gramada de referinte mitologice care nu isi au rostul, insa pana la urma, datorita replicilor atat de penibile care o face amuzanta a inceput sa imi placa. Un singur lucru mi-a indus coperta, care aparent incepe sa se adevereasca - continutul sexual explicit. Nu ma deranjeaza, doar ca, ma frapeaza cum vampirii, care desi sunt plini de sange totusi nu au o inima care sa pompeze sange si ca urmare... ah, nevermind that.
Plus inca o chestiuta > Hitler Versus Stalin, destul de interesanta axata pe relatiile internationale in the 2ndWW, mai exact pe cele de pe Frontul de vest, intre Germania si URSS. Okay, admit ca o citesc numai de dragul de a nu invata din materialele din care trebuie sa invat,si pentru ca incapatanarea mea imi spune <daca faci ceva ce nu iti place fa-o macar cum iti place>. Cartulia e destul de explicita, plus ca are o gramada de poze pe care nu le-am vazut inca in nici un documentar pe subiect. Autorii au facut o treaba foarte buna incercand sa explice cat mai simplist intreaga tevatura desfasurata intre Hitler si Stalin pe perioada razboiului. So yeah, pe langa faptul ca e really helpful e si entertaining.
M-am apucat de curand de "Fortele raului absolut - Invocarea " de Kelley Armstrong. Am vazut cartile la Bravo si am zis de ce nu in fost au ceea ce imi place mie suspans, ceva thriler, fantome, oameni morti etc.
Deocamdata nu am ajuns la partile alea fiindca m-am apucat sambata de ea si dabea pe la capitolul treisprezece.
Oricum vreau sa termin primul volum cat mai repede pentru a ma apuca de urmatorul. Si vreau sa le termin pe toate trei daca se poate pana incepe scoala dar nu prea cred:)) dar mai sti...
Si descrierea e interesanta, plus faptul ca se pune uneori accentul pe sentimente. xD Iar in Suflete-Umbra - ador volumul asta! - Damon ii genial din toate punctele de vedere. Nu spun sfarsitul, care e fabulos! <3 Eniueeeui. 
). La inceput stilul nu m-a impresionat prea tare, "alta autoare care a avut norocul si nu neaparat talentul de a fi publicata", that's what I thought, pentru ca dialogurile erau prea seci si se asemanau unor replici scrise de niste copii de 14 ani. Dar incep sa-mi schimb incetisor parerea, cartea e chiar interesanta si te face curioasa sa vezi ce se mai intampla.