Sandra Brown " Copilul nascut joi "
Am auzit de ea de la Berry si am decis sa o caut sa vad cum e, din pura curiozitate. Am citit aproape toata cartea, cred ca mai am zece pagini si o termin. Mi-a placut ideea si cum a abordat-o. Avand in vedere ca erau doua gemene si una din ele a vrut sa faca o operatie de marire a sanilor, rugand-o pe cealalta sa-i tina locul cateva zile, a fost cam dificil. A trebuit sa se lase sarutata de logodnicul surorii ei -Davis- , ceea ce nu era deloc placut, banuiesc, si pe deasupra se indragostise de prietenul cel mai bun al lui Davis si a fost la un pas sa-i distruga viitoarea casnicie surorii sale. Nu planuise ea sa se indragosteasca de tipul ala, dar a fost cat pe ce sa o dea in bara rau de tot.
Si mai citesc si " Infruntarea " din seria " Casa Noptii "
O citesc mai greu ce e drept, pentru ca nu vreau sa o cumpar si cum o citesc la Diverta imi ia ceva. -.- Iar pe internet nu e de gasit, tradusa vreau sa zic. A inceput sa-mi placa mult de tot Zoey si intamplarile din carti, desi mi se pare ca se indragosteste prea rapid de unii tipi. Era intr-un trio la un moment dat. Era impregnata cu unul din " specia umana ", cum ea e vampir... si combinata cu doi vampiri; Erik - care era cel mai dragut tip din scoala si Loren - care era un profesor. A pacalit-o in cel mai josnic mod si s-au si impregnat, chiar daca fara voia lui. Asta a distrus impregnarea cu Heath, in acel moment si acum nu ma stiu nimic de el. Loren a murit, iar Erik a prins-o cand era in pat cu Loren, de aici rezulta ca e total singura.
Una dintre prietenele ei a avut o viziune in care ea murea; si pentru a nu se indeplini trebuie sa opreasca un razboi intre oameni si vampiri pe care o preoteasa vrea sa il porneasca. Si cam atat stiu pana acum ( sunt la pagina 98 )
Din cate am aflat, autorul este doctor ceea ce e logic. Cartea, printr-un limbaj usor de descifrat explica totul, de la organe pana la nasterea unui copil. E acel gen de carte accesibila tuturor.
Eu am primit-o de la mama, acum cativa ani dar nu am pus mana pe ea pana acum. De ce? Nu eram curioasa. Bineinteles, sa o citesc in locul discutiilor intime si cred caaa jenante gen fiica-mama. Nu o invinovatesc, nu e ca si cum eu m-as simti mai comfortabil dicutand cu ea sau mai rau, cu tata anumite chestii si 'probleme' deci chiar sunt multumita. Nu stiu daca e cea mai buna alegere.
In orice caz, mai am de citit din ea dar am invatat o gramada de informatii sa le zic asa, unele chiar amuzante, altele chiar scarboase. Ma rog, chiar sunt scarboase.
Cartea are un stil stiintific dar cum am mai spus, usor de inteles, cartea fiind extrem de benefica nu numai tinerilor de orice nivel ci si adultilor. Still, cu cat aflu mai mult cu atat am impresia ca nu mai vreau sa cresc, sa ma maturizez. Sunt propozitii foarte detaliate si foarte precise, propozitii si idei care pe mine ma fac sa ma gandesc de vro trei patru ori la ce tocmai am citit *facepalm*.
Acum citesc "Fara crutare de Colin Forbes". Mi-a luat ceva timp pana sa ajung la ultimele pagini, insa asta nu inseamna ca nu mi-a placut cartea. Din contra, a fost plina de suspans si actiune. O carte perfecta de chestii politiste. Dupa parerea mea, in cele 313 pagini, cartea a fost perfecta. Sau cel putin pana aici, unde am ajuns eu.
Personajul masculin preferat este Tweed, care este foarte calculat si calm, iar cel feminin este Lucinda, o femeie atragatoare, insa pana la sfarsit caracterul ei se schimba. De unde stiu? Pentru ca, ei bine, am tras cu ochiul putin la epilog si na, greseala mea.
Nu stiu ce as mai putea spune. Doritorilor o sa le citez de pe spatele cartii :
"Tweed si echipa lui se afla in fata unei noi provocari: solutionarea ciudatului caz al lui Michael, un barbat amnezic descoperit in centrul Londrei, care, atunci cand a fost gasit, a reusit sa spuna numai cateva cuvinte: "Am asistat la o crima".
Ceea ce la inceput pare un mister simplu de rezolvat se transorma intr-un adevarat cosmar cand, unul cate unul, sunt descoperite patru cadavre mutilate. Ajutat de Paula Grey, Tweed porneste in urmarirea criminalului necunoscut cu aceeasi indarjire pe care acesta a aratat-o in distrugerea victimelor sale, fiind convins ca intre cele patru crime oribile exista o legatura si ca Michael este cheiea spre descoperirea identitatii sadicului ucigas."
Am uitat sa precizez ca acest criminal avea un stil anume de a-si omori victimele. Am ramas surprinsa cand mi-am dat seama cum anume le omora. Ei bine, cititi si voi si aflati xD
Well, what can I say? Imi place mai mult fantasy-ul decat orice altceva. N-am citit (in viata mea) Amintiri din copilarie sau mai stiu eu ce dulcegarii. Nu imi plac romanele clasice, nu imi plac romanele politiste fara cv fantasy la mijloc, nu-mi plac si nu am citit romanele pentru copii, ci doar FANTASY.
Boy-wolf = MY PERFECT CREATURE ^^
In general, prefer baietii-lupi (varcolacii), dar imi plac si vrajitorii(ele), necromantii(ele), ingerii, fantomele .. You all know what the .. I'm talking about ^^
Cat despre carte, ceea ce imi place la ea, este ca lasa misterul peste tot. BTW, I FORGOT, IT'S ABOUT ANGELS. La partea la care sunt eo acum personajul principal ii atinge cicatricile de pe spate al iubitului ei, Patch, ingerul cazut, cicatrici in locul carora odinioara erau aripi. Astfel, personajul principal ajunge undeva in trecutul sau si ii gafla secretul intunecat Asta dupa o serie de intamplari ciudate si misterioase. Niste faze haioase pe care le'am vazut au fost la inceputul orei, in ora de biologie, cand antrenorul incerca sa le explice elevilor despre ce e vorba iar ei faceau misto Au fost niste fraze foarte tari, iar daca imi mai aduc aminte una suna cv gen:
-Sexul este un fel de a deveni spioni mai buni. Iar ca sa devi un spion mai bun, trebuie sa exersezi.
-Si pentru sex la fel!
LOL O alta parte la care am ras foarte tare, a fost cand antrenorul o intreba pe Nora (pers. principal) ce este sexul.
"-Este o stiinta.
-Exact. Dar ce e stiinta?
-Singura materie la care pic! raspunse o voce dintr-un colt al clasei."
Chiar acuma ma apuc si citesc cartea "Hitler "mi-a spus" " de Hermann Rauschning, am inteles ca aici gasesti idei ce nu le gasesti in Mein Kampf, deoarece, cea din urma, a fost scrisa pentru mase.
Poate voi afla adevaratele intentii ale lui heir Hitler asta
In orice caz, nu am mai dat pe aici de foarte mult timp, din diverse motive, dar asta nu inseamna ca nu am mai citit.
Intr-o lipsa acuta de carti si mult timp de frecat menta la munca, in mai, am reusit sa trec in revista printre altele si The Adventures of Sherlock Holmes de Arthur Conan Doyle, care s-a dovedit a fii mai mult decat captivanta. Am citit-o destul de rapid, trecand prin fiecare caz ca un cutit incins prin unt. Logica imbatabila si simt al observatiei acut? Da, clar.
A urmat The time machine a lui H.G. Wells care m-a dezamagit intr-un procentaj foarte ridicat, mai ales dupa ce am vazut filmul, e una din cartile care pur si simplu te lasa cu buza umflata. Desigur, nu e citire foarte rea atunci cand te plictisesti si putina diversitate nu strica.
Apoi Coraline de Neil Gaiman; stiind autorul am crezut ca va fi ceva mai spectaculos, incitant sau chiar mult mai interesant. Le-as citi-o copiilor mei, dar altfel nu o pot recomanda amatorilor de fantasy, e un pic prea light, desi anumite teme sunt chiar intrigante si e ceva familiar care rasuna in scriere.
Cartea care m-a luat prin surprindere fara nici un pic de exagerare a fost The Vampire Lestat, a doua din seria The Vampire Chronicles, cu mult superioara predecesoarei Interview with the Vampire. Nu mi-a venit sa cred la ce nivel poate Rice sa isi aduca scrierile; multe goluri au fost umplute, lore-ul mult amplificat, iar personajele mai mult decat conturate, foarte pline, tangibile, credibile. A devenit clar una din cartile pe care le-as adauga in biblioteca personala.
Si piesa de rezistenta, Lamb: The gospel according to Biff, Christ's childhood pal, de Christopher Moore, cea mai delectabila si inteligenta satira pe care am citit-o vreodata. A fost absolut geniala, m-a facut sa vad religia dintr-un alt unghi cu mult mai fascinant. O recomand!
Acum citesc de acelasi autor A dirty job, e care din pacate nu am avut timp sa o termin, dar incet si sigur se va intampla si acest lucru.
Am terminat acum doua-trei zile cartea de Sandra Brown, Imbratisare in amurg. Mi-a placut foarte mult. Mi s-a parut diferita de restul cartilor scrise de ea. (ceea ce am citit pana acum) Era chiar si thriller, m-a tinut in suspans pana la sfarsit o_O Romanul a fost plin de mistere, dar care s-au dezvaluit in final :]] Personajul meu preferat...cred ca este Bubba :]] Nu este un personaj principal, insa mi-a placut la nebunie de el, caracterul lui. Era un tip de 17 ani, cam tembel, naiv, timid, dar in acelasi timp pus pe prostii :]] Mi-a placut pe tot parcursul cartii, caci s-a maturizat enorm de mult dupa moartea fratelui sau. I hated that moment :[ Erau atat de apropiati, desi se injurau mai tot timpul :]] Mi-a parut rau de el, deoarece a suferit mult si nu numai din cauza mortii lui Luke. O iubea pe fata aia (i-am uitat numele, Pricilla parca, dar nu asa se scrie, in niciun caz :]] ). Si ea era o ...tarfa .__. Ma bucur ca a lasat-o in final, asta merita.
Acum citesc "Secrete publice", de Nora Roberts. Nu am mai citit nicio carte scrisa de ea pana acum, insa Nora se enumera printre scriitoarele mele preferate la momentul respectiv :]] Romanul are doua volume, eu l-am terminat doar pe primul. Acum sunt pe la pagina 40 din al doilea. Povestea este foarte interesanta, suspans cat cuprinde :]] E o combinatie foarte interesanta: romanta, thriller, comedie, drama, mister, chestii trestii :]]. Imi place mult de Emma, este o tipa foarte puternica. A trecut printr-o groaza de lucruri in copilarie. Pana la trei ani a stat cu nebuna aceea de masa, Jane. Ce mai mama ! Oribila. Ma bucur ca a luat-o Brian, cantaretul rock, sa aiba grija de ea :]] Pe Brian il ador, desi preferatul meu din trupa este Johnoo. ( I know, he's gay ) .
Pe la 2 jumatate azi noapte, dupa o saptamana de razboi, am terminat Casa intunericului de Stephen King si Peter Straub. Da, m'am prins ca e continuarea alteia, dar daca pe asta am pus mana, bun si asa! Admir stilul in care a fost conceputa: fara descrieri inutile, dar prezente cat sa te transpuna in mijlocul evenimentelor, dialog pe intelesul tuturor, actiune constanta. Singura parte care nu mi'a placut a fost moartea lui Henry Leyden (a.k.a. George Rathbun, Sobolanul de Winsconsin,Henry Shake si Simfonic Stan), personajul meu preferat- un orb cu minunate calitati, ale carui simturi au dezlegat parti din enigma.
Revenind... Incerc sa razbat prin paginile scrise de Umberto Eco, Numele trandafirului. Doar cateva fraze am biruit momentan, dar am de gand sa insist pe aceasta tema. Voiam de mult sa o citesc, auzisem de ea probabil de la parinti si vreau sa ma conving. Din cate am inteles, e politista (datorita crimelor si investigatiilor) combinata cu elemente religioase, va fi interesant.
M-am apucat de ea astazi si am citit cam jumatate. E chiar mai groasa decat am crezut dar al naibii de interesanta. Nu se aseamana cu nimic din ce am citit pana acum deoarece prefer romanele de dragoste si fantasy.
Inca de la inceput, cartea te pune pe ganduri cand vine vorba de crestinism, Dumnezeu si stiinta si religie, inclusiv legaturile dintre cele doua si cat de diferite sunt sau cat de mult se bazeaza una pe cealalta. Actiune este, Slava Domnului si foarte buna. Am ajuns la punctul culminant unde ucigajul este gasit dar sunt obosita si ma dor ochii asa ca am decis sa las restul pe maine.
Vad de ce poate fi numita o 'continuare' a Codului lui DaVinci si de ce a facut atata valva. Ma face sa ma indoiesc de biserica, sincera sa fiu. Nu stiu daca asta e scopul dar toate acele argumente stiintifice m-au ametit atat de tare incat am senzatia ca am trait intr-o pestera pana acum. De asemenea crimele sunt de-a dreptul oribile, la fel ca si cel care le face si modul realist in care sunt descrise. Imi apar in minte imediat acele imagini si imi e destul de greu sa le indepartez. Inainte sa incep, chiar credeam ca ma voi plictisi la anumite parti pe care le-am observat a fii pline de stiinta, arta, fizica si matematica pe alocuri dar imi e foarte usor sa le inteleg dupa un scurt timp. In ciuda subiectului nu tocmai ortodox, e o carte usor de citit.
Si de asemenea m-am apucat si de:
Vladimir Nabokov - Lolita
Am cautat cartea asta de ceva vreme si interesant a fost ca am gasit-o la mine in pc.
Nu am citit foarte mult din ea deoarece intentionez sa o termin pe cea de mai sus dar stilul lui e chiar foarte unic. Te atrage folosind o gramada de figuri de stil si expresii, sa le zic ametitoare.
Sunt foarte interesata de ea din cauza acestui subiect tabu. Din cate imi dau seama, naratorul incearca sa gaseasca si chiar gaseste o multime de scuze pentru care el nu ar putea fi numit pedofil, chiar daca e si inca unul cu actele in regula.
Inca nu am o parere prea buna despre aceasta carte insa astept sa o termin si apoi mai vad eu. Poate ma insel.
Am terminat cea de a doua carte "Secrete publice" si am ramas gen: wtf O__O Cartea este geniala, pot spune ca este preferata mea acum. Povestea este atat de originala si plina de mister. M-a tinut cu sufletul la gura pana la final. Nu puteam crede cand s-a aflat cine erau tipii care il omorasera pe Darren. Si cand am aflat si motivul am crezut ca mi-a picat cerul in cap -_-" Chiar a fost un roman foarte interesant, deosebit. Mi-a placut din toate punctele de vedere.
Acum citesc "Texas Lucky", de Sandra Brown. Yea, am revenit din nou la ea. Mi-am propus ca vara asta sa citesc o groaza de carti scrise de ea, mai ales ca biblioteca mamei e plina de asa ceva xD. Sunt pe la pagina 100 si am citit-o doar azi de dimineata. Chiar imi place foarte mult, mai ales personajul Lucky. Am inteles ca sunt trei carti, Texas Lucky, Texas Chage si Texas Sage. In cele trei carti vorbeste despre viata fiecaruia din fratii Tyler. Toti sunt geniali, imi place caracterul lor si abia astept sa ma apuc si de celalalte carti.
Am terminat azi Ochi de pisica de Margaret Atwood. Mi-a luat cam trei saptamani s-o citesc si nu pentru ca n-as fi avut timp, dar autoarea are un stil care iti induce o stare asa de calm si lentoare, incat te intrebi ce rost au toate. Daca spre final, cam ultimele o suta de pagini m-au iritat si plictisit rau de tot, mi-au placut celalalte, care prezentau copilaria ei, adolescenta, toate acele ganduri de copil, care chiar daca-i pe drumuri si n-are orice vrea tot e fericit. A fost dragut prezentata si relatia dintre Elaine si fratele ei.
In timp ce citeam ma gandeam daca din cauza faptului ca e pictorita *personajul, autoarea nu stiu daca e* gandea asa sau asa o fi stilul autoarei de a prezenta lucrurile. Uneori se pierdea in detalii si alteori amesteca prezentul cu trecutul si amintirile de nu mai stiai care cum e. N-a fost tocmai genul meu de carte, dar daca tot am avut-o cumparata si daca tot o incepusem am zis s-o termin.
M-am apucat ieri de Zece negri mititei de Agatha Christi si imi place la nebunie Desi e o carte politista nu e deloc plictisitoare, asa cum mi s-a parut Sherlock Holmes.
De asemenea desi cam mor personajele, nu se dau detalii sinistre sau alte chestii de genul. Am cam tras cu ochiul la sfarsit sa vad cine e de fapt ucigasul deoarce eram prea curioasa , dar n-am citit si detaliile.
Mi se pare destul de usor de citit si este foarte captivanta.
Cum nu prea o pot lasa din mana s-ar putea sa o termin azi.
Momentan, din nou, inot in literature de consum iubesc vacantele pentru ca-mi permit sa ma delectez doar cu chestii usoare si pointless Pe urmele lui Harry Winston, chick-lit scris de Lauren Weisberger bineinteles pe care toti o stiu pentru Diavolul se imbraca de la Prada, m-a prins mai tare decat ma asteptam. I mean, imi place stilul ei, e putin mai evoluat decat al altor autoare de chick-lit, doar ca lucrarea asta m-a captivat mai mult decat cea dea doua mentionata, si nici nu m-as fi gandit. Desi intitial ma gandeam ca o sa fie in stilul The devil wears Prada, doar ca in aria bijuteriilor ca doar toti stim cine e Harry Winston (sau mai bines pus a fost), am ramas putin dezamagita citind review-ul de la inceput, insa mi-am revenit imediat ce am vazut cat de in forta a inceput autoarea.
So, Pe urmele lui Harry Winston e povestea a trei prietene, diferite de la A la Z, care, intr-un moment de criza existentiala isi dau seama ca sunt anumite aspecte ale vietii lor care necesita o schimbare semnificativa. Nu dau detalii ale story-ului, dar imi place extrem de mult cum autoarea le-a conturat personalitatea fiecareia in parte; vazandu-se diferentele dintre ele prin povesti comparate.
Cam atat despre Weisberger si a ei lucrare, pentru ca am trecut si la ceva putin mai constructive, si anume, MY Horizontal Life: A collection of one-night-stands de Chelsea Handler. I love her late night show, asa ca, vazand cartea, si avand absolute nimic impotriva chestiilor cu tenta sexuala [din contra, bring them on!] am zis sa give it a try, so since nu am citit atat de mult nu pot sa vorbesc de carte per total, insa chiar ma incanta, are un umor aparte –de ce ma mir? Doar a Chelsea- iar dialogul chiar mentine o atmosfera relaxata cu usoara tenta de amuzament constant. E imposibil sa nu iti placa, modul in care realitatea in raw form e expusa e asbolut entertaining.
So, presupun ca astea se vor si sfarsi azi, cel tarziu maine dat fiind ca in sfarsit mai gasesc si eu din cand in cand chestii care sa ma tina captivata mai mult de o ora.
Paaai, acum citesc \\\'Alegerea Sofiei\\\' de William Styron. Este o carte draguta, dar totusi, cam vulgara...Insa, asta nu ma operste sa n-o citesc. Am \\\'mancat\\\' 100 de pagini in tren, si este minunata. Imi place si ma atrage destul de mult incat s-o termin, personajele sunt OK si Sofia, chiar daca nu pot s-o vad in realitate, pentru mine e un inger. Ea este personajul meu preferat din carte, cel putin pana acum...
S-ar putea sa contina ceva spoilere.
Momentan citesc o nuvela, si anume Another Note de Ohba Tsugumi si Nisio Isin. Nu am terminat-o dar am citit 50 de pagini din 95. Merge destul de bine avand in vedera ca este pe engleza. Si da, Ohba, Tsugumi este autorul Death Note. Cartea asta e un prequel a seriei. Unul foarte bine realizat. As avea multe de spus asa ca mai bine sa incep. Inceputul a fost destul de ... ciudat. Aproape ca iti venea sa versi dar apoi intervine naratorul povestind despre ce va povestii. Naratorul fiind Mello va dati seama ca se opreste din cand in cand si incepe sa devieze de la subiect. Povestind despre criminal si personalitatea lui, despre A si B. In fine. L a rugat-o pe Misora Naomi sa-l ajute la caz si cu cine s-a intalnit misora la locul primei crime? Cu criminalul - care se dadea drept detectiv. Apoi a inceput comedia. Mancatul gem-ului, statul la usa de la baie, discutia inutila despre manga si tavalitul pe jos. Aaa, si partea cu <sa si le cumpere singuri> a fost besitala. Ei bine au mai fost o groaza de lucruri amuzante si dialoguri inutile. Dupa ce incepea Mello sa povesteasca cat e in luna si in stele spunea, in fine ... inapoi la subiect si iar incepea cu povestitul. Criminalul asta e asa de cute cand nu te baga in sperieti bine inteles. Si la cum descria poza de dupa crima si intimpul autopsiei in dai seama ca e destul de anormal. Totusi la ce trecut a avut il inteleg. Este o placere sa citesc aceasta carte. Mai ales ca sunt amatoare de nuvele albe. Poate in ceva timp am sa cumpar cartea asta si am sa o tin in mana, in timp ce citesc.
Ieri am terminat de citit Gargui de Andrew Davidson.
Nu pot sa zic ca e o carte ce te lasa cu gura cascata sau ca e aventura pura, romantism sau fantasy, e o carte scrisa de un om despre niste oameni normali. Un tip ce pana la 30 de ani a fost actor porno are un accident de masina *vehiculul se rostogoleste intr-o prapastie si ia foc* si astfel el ajunge in spital ars complet. Dupa luni in care si-a dorit sa moara, gandindu-se ca-si pierduse trupul si frumusetea, faima si mai ales posibiliatea de a face sex, e vizitat de o tipa, Marianne, schizofrenica.
Cu timpul vizitele ei devin mai dese, chiar daca uneori lipsea cu zilele, si ajung amici, prieteni si intr-un fel iubiti, desi e cam ciudat sa-i vad asa. Ei bine…tipa ii povesteste de fiecare data o istorioara destul de ciudata si toate se termina prost, unele din povesti vorbesc despre ea si el, acum sute de ani, ca si cum s-ar mai fi intalnit, desi nu e decat imaginatia ei. Spre finalul cartii din cauza renuntarii la morfina *o lua ca sa scape de dureri* tipul viseaza ca face o calatorie in Iad si e calauzit pe rand de una din fantasmele/personajele din istorisi. Mi-au placut foarte mult descrierile acelea:X:X:X.
Ce-as mai putea zice de carte?
Personajele nu pot sa zic ca m-au impresionat, n-au avut ceva fascinant in ele, insa asa cu defecte pornind de la egoismul si obsesia lui pentru frumusetea pierduta, lipsa de sex, pana la nebunia ei, credinta ca vorbeste cu cei trei maestrii si orele petrecute, zilele petrecute in pivnita sculptand garguie, dorinta ei acerba de “a le elibera din lespedea de piatra” pot spune ca te atrag si mai mult.
Finalul m-a lasat in ceata si nu m-asteptam ca ea sa “dispara”, nu mai spun cum, aflati daca cititi cartea. Adica, credeam c-or sa ramana impreuna asa ciudati cum sunt, desi nu spun ciudati cu sensul rautacios, erau chiar simpatici asa imperfecti si chiar tineau unul la altul.
Eu zic ca merita cartea, pe mine m-a convins si daca reusesti la inceput sa treci peste toate denumirile medicale si procedurile alea cam ciudate, plus alte chestii, cum ar fi limbajul. La inceput cand dadeam peste unele pasaje credeam ca citesc un porn pentru ca autorul nu se rusineaza si foloseste cuvinte vulgare *la propriu* sau alte sinonime si unele descrieri chiar sunt “bleah”. Dar pe parcurs pot sa zic ca m-am obisnuit si sincer recomand cartea.
Pot sa zic ca uneori m-asteptam la mai mult, dar niciodata nu ai cat vrei. Ce mi-a ramas in cap e faptul ca daca un om ars, ca un mort viu, vrea sa traiasca si se lupta, incearca, noi de ce nu vrem? De ce uneori facem ce nu trebuie? Ei bine asta-i viata.
So, dupa lupte adevarate in a alege cu ce sa continui, am ales, de voie de nevoie Nick and Norah\\\\\\\'s infinite playlist, de Rachel Cohn, David Levithan. Vazusem mai demult un trailer la film, si am zis ca, inainte sa vad filmul vreau neaparat sa citesc cartea. So yeah, iata-ma in sfarsit, dupa cateva luni bune, sau chiar ani [da, la o privire mai atenta sunt ani], citind cartea in speranta ca o voi termina cat mai repede ca sa vad filmul. Cartea e destul de subtire, deci se citeste usor si rapid. Am fost putin sceptica la inceput insa m-a prins din primul capitol. Din al doilea paragraf mai bine zis. E scrisa din ambele puncte de vedere si a lui si al ei, ceea ce o face si mai interesanta [nu ca ar fi prima de genul, dar e prima care are flow].So, there\\\\\\\'s Nick, bassistul unei formatii de queercore, bad ass la prima vedere, dar ca orice bad ass, a really nice guy deep inside. He was dumped de prietena lui care e a skank -urat dar adevarat-, si vazand-o cu noul prieten, in acelasi local in care canta are nevoie de o \\\\\\\"scapare\\\\\\\", asa ca ii propune tipei de langa el sa fie his-five-minutes-date. Norah e un robot cu fata de om, she sucks at relationships, dar inside she\\\\\\\'s a really cool girl. Ca fashion she doesn\\\\\\\'t care, cu cat se simte mai bine cu atat e mai fashionable. Merge la localul unchiului sau pentru o anumita formatie, when out of nowhere, apare una din persoanele pe care o uraste cel mai mult. Are nevoie de o scapare....cand tipul de langa ea ii adreseaza intrebarea. Period.
To make the long story short, that\\\\\\\'s it. As minti sa spun ca nu imi plac ambele personaje, insa pentru Nick am o oarecare afinitate, poate modul in care autorul ii exprima sentimentele.
Una din cartile pe care le citesc este Una storia come il vento de Laurens van der Post. Este destul de draguta, doar ca abia am citit 100 de pagini din ea deci inca nu mi-am format o parere clara. Pana acum pot sa spun ca e putin cam plictisitoare, iar autorul scrie frazele mult prea lungi si te pierzi in amalgamul de cuvinte la un moment dat. Practic povestea este legata de un baietel de origine franceza care traieste cu parintii lui la o ferma din Africa si la 13 ani pustiului ii este deja data o pusca de vanatoare si un pistol. Nice. Cel mai probabil nu termin cartea in anul asta (si pentru motivul ca plec de aici si ma intorc in tara ^^\').
A doua carte este Castelul de Franz Kafka care nu este asa cum mi-am imaginat-o eu. Este vorba de un agrimensor care intampina tot felul de probleme in incercarea lui de-a-si intalni angajatorul. Autorul incearca asa arate astfel pozitia omului, reflecta impotenta si frustrarile omului modern, care se gaseste \"strivit\" de realitate si regim. Omul este destructurat in asa fel incat si numele personajului este redus doar la litera K. (clar o legatura indiscutabila cu numele autorului). Dpdv narativ, chiar nu mi se pare ceva extraordinar. Cel putin in cazul meu, autorul nu reuseste sa ma captiveze prea mult :/ da, ideea este foarte buna si complexa, dar nu mi se pare ca romanul exceleaza la categoria descriptiva si narativa. But maybe that\'s just me xD
Tocmai am terminat Texas Sage, de Sandra Brown. Defapt, am terminat-o acum ceva zile xD. Mi-a placut foarte mult, la fel ca isi Texas Lucky si Texas Chase. Sincer, habar nu am care carte a fost mai buna, caci mi-au placut toate trei la fel de mult. Chiar au fost interesante. Probabil ultima, caci protagonista era o femeie, in care ma regaseam al naibii de mult. Era atat de incapatanata si nu lasa pe nimeni sa ii cunoasca adevaratele sentimente : )) That's me ! Sandra Brown chiar este o scriitoare adevarata.
Am gasit din intamplare Barbatii de la Hollywoodprin biblioteca. Autorul, sincer l-am uitat si nu stau acum sa il caut : )) Mi-a captat atentia titlul, i don't know why xD Am citit primele 150 de pagini si I think I'm addicted. Imi place la nebunie. Are aproape 600 de pagini prima carte. Yea, mai exista una : )) Chiar e foarte interesanta si sunt povesti de viata sa le zic asa. Multa drama, prietenii distruse, familii nebune xD. Actiunea se invarte sa zic asa in principal in jurul a trei barbati trecuti prin mai multe chestii. Inca nu am aflat exact subiectul sa zic asa, deoarece totul acum incepe. Insa, cu siguranta o sa fie ceva dragut.
Sa fiu iertata, din toate punctele de vedere, am stat vreo luna la "Idiotul" de Dostoievki, si doar din cauza faptului ca nu am citit. Nu din lene... ba din lene. Nici eu nu stiu. Primul volum l-am terminat relativ repede, insa cand l-am inceput pe al doilea nu mai aveam chef de literatura rusa si apoi au venit pregatirile pentru tabara, impachetarea, plecarea si o saptamana am stat pe tusa si nu am citit absolut nimic, decat niste paragrafe din "Sex ca la carte" * rad, desigur ca rad * cand me amuzam si noi prin camera pe la 2-3 noaptea, sau mai bine zis dimineata, cu titluri ca "sex senzational la 50 de ani" si intrebandu-ne de unde naiba a aparut carticica asta pacatoasa. In orice caz... fara a devia prea mult de la subiectul initial, am terminat in sfarsit Idiotul, asta fiind ieri si mi-a placut. Cartea a fost interesanta, imi pare rau ca mi-am pierdut "interesul" , adica "cheful" pentru literatura de acel tip si nu am savurat-o si mai mult si mai bine decat ar fi trebuit. Desi, per ansamblu, mi-a placut oricum si sunt inca nedumerita daca sa il numesc pe Miskin un idiot sau doar un naiv, sau pur si simplu un "bolnav". Oricum ar fi, pot spune ca m-a calcat pe nervi si radacini din toate punctele de vedere, spre sfarsitul celui de-al doilea volum, cand nu am putut sa pricep - sau mai degraba, sa accept, relatia sau mai degraba intorsatura pe care a luat-o relatia lui cu Nastasia F. si mai ales comportamentul execrabil fata de Aglaia, care ma face sa il consider un Idiot, dar naiv totodata, ceea ce e un paradox. Oricum, faptul ca imi da atatea de gandit ( aceasta carte ) demonstreaza faptul ca e o carte interesanta, buna de lecturat si care, toate peste toate, chiar mi-a placut.
Dupa ce am terminat asta, adica .. ieri? De fapt, inainte sa termin Idiotul, caci mai aveam vreo 200 de pagini, sau ceva asemanator, cand am ajuns acasa, mi-am cumparat Cum sa uiti o femeie de Dan Lungu. Cartea am cumparat-o din Baia Mare, cand am intrat intr-o librarie si am luat o carte suvenir pentru cineva, am zis sa imi cumpar si eu ceva daca tot AVEAM bani, ca un eveniment extraordinar si am extras, dupa lungi ganduri si... bla bla bla, cartea asta, mai mult la intamplase si mi-am zis "ce-o fi o fi" cu gandul aproape sigur ca nu o sa-mi placa cine stie ce. Si asa cum se intampla de obicei cand desconsider o carte, mi-a placut al naibii de mult, incat am extras si cateva citate din ea.
Naratiunea poate fi considerata usor... stranie, sa zicem, caci uneori actiunea este prezentata la persoana a IIIa, alteori la persoana I. Apoi ar mai fi si faptul ca actiunea nu se petrece "in acelasi timp", un capitol este relatat in anumita "perioada", iar altul parca ceva mai departe - nu parca, pur si simplu "timpul" difera, o diferenta de zile, saptamani, timp suprapus. Lucru ce face cartea si mai interesanta si chiar daca pare complicat, nu o face mai greu de citit. Este... fascinanta, in felul ei.
Mi-au placut trimiterile la "pocaiti" si de fapt detalierea prezenta in acest cadru, desi ma asteptam la mai multe descrieri si ... detalii cu privire la Andi si Marga, Andi fiind personajul narator, desi uneori se prezinta pe sine la persoana a IIIa - caci mai mult asta este, nu naratiune la persoana a IIIa in sine ci o prezentare din partea personajului la persoana a IIIa, o intreaga si placuta incurcatura pe care am savurat-o. Oh, si nu am fost "incurcata", pur si simplu... mi-a placut, mai ales pentru faptul ca eram in "dispozitia necesara si imperioasa" de a citi ceva de acel gen, asa ca a picat la tanc si daca m-as fi tinut de ea, o terminam intr-o zi si mai putin, caci e scurta, dar am lecturat-o pe parcursul weekendului, in diverse reprize. Ceea ce nu i-a stricat frumusetea, nici macar un pic si... aproape ca ii multumesc cartii astia ca m-a scos din gandurile problematice pe care le aveam si asta demonstreaza faptul ca, in ochii mei, e o carte buna. Aveam o stare deplorabila, in ceea ce priveste mintea, caci... in orice caz, ma priveste si cartea a reusit sa ma ameteasca si sa ma duca intr-o alta lume, sa-mi fure atentia si am apreciat atat de mult asta incat... y'know, I really liked the book.
Nu pot vorbi de descrieri, personaje si asa mai departe. Pentru mine a fost o carte... reala, sa zicem, pe care o consider, totusi, o naratiune, dar nu o fictiune. Am vazut-o mai mult ca si o confesiune, desi nu stiu nici un detaliu in ceea ce priveste autenticitatea celor scrise in carte, pot fi la fel de bine fabule, nu ma priveste, mi-a placut, oricum ar fi, ideea si actiunea, ce m-a trimis intr-o lume reala, de parca am fost transportata de aici... acolo, dar tot aici. Ceea ce e aproape absurd, dar eu inteleg.
Fabulez, stiu, dar am apreciat cartea.
Momentan citesc Creatura, de John Saul. Am citit astazi vreo 200 de pagini si cred ca mai am aproximativ 150 de pagini pe care o sa le termin maine, daca voi citi. Si ca sa fiu sincera, citesc ceva horror de J.Saul pentru ca nu am altceva acasa, desi mai am vreo doua carti politiste necitite, de care nici nu doresc sa ma apuc momentan pentru simplul fapt ca nu am dispozitia necesara sa lecturez asa ceva la momentul actual si Great Expectations de Charles Dickens... doar ca nu am chef sa citesc ceea ce am pe acasa, ah - si Amandoi, de Liviu Rebreanu, dar nu-mi face deloc cu ochiul. Asa ca-s pe tusa, am nevoie sa citesc si nici chef de orice, asa ca rumeg horror de John Saul, desi nu ma prinde sau infricoseaza cartea, cum a facut-o In the dark of the night, pur si simplu imi place si imi tine atat mintea ocupata cat si pofta de citit. Ma multumeste, sa zicem. E doar o carte horror, trebuie sa recunosc, care totusi imi face destul de multa placere, caci stilul nu mi-e nici strain si nici neplacut.
Asa ca, momentan, cu asta ma ocup. Slabut si putin, o stiu si eu. Dar sunt o lenesa inascuta.
Acum cateva minute am terminat de citit La rascruce de vanturi de Emily Bronte. E o carte pe care am evitat-o sa citesc de cativa ani, desi o aveam in bibloteca avand anumite prejudecati fata de acest de gen de romane... Insa trebuie sa recunosc ca mi-a placut, am citit-o foarte usor, iar povestea mi s-a parut destul de interesanta.
Oricum nu are rost sa dau detalii despre actiune intrucat este foarte cunoscuta, fiind o carte citita de foarte multe persoane...fiind mai multe filme ecranizate care se inspira din acest roman etc.
Acum ca am mai mult timp liber, sper ca o sa reusesc sa citesc mai multa literatura intrucat in ultima perioada am citit doar chestii care ma intereseaza din punct de vedere strict profesional.
Am inceput cartea "Vremea Ingerului",de Anne Rice.Sincer,am mai citit Vampirul Armand si Vampirul Vittorio,si am citit si din Ora Vrajitoarelor insa nu am dus-o pana la capat,fiindca era foarte multa descriere si nu am putut sa o retin pe toata.E interesanta totusi aceasta carte,cat am citit despre ea,acum sa vad ce voi mai afla ca sa va zic mai in detaliu.
Mini biblioteca inca neexploatata in intregime, prezinta unele carti pe care nu mi-a fost dat sa le citesc pana in momentul actual si care, de altfel, fac parte din literatura romana. Printre ele, prafuite, am dat si de asta a carui titlu este mentionat mai sus si pe care am inceput sa o citesc doar din pura... plictiseala e prea mult si ciudat spus, mai degraba pofta de citit. In orice caz, nu as zice ca regret si am savarsit deja 100 de pagini, iar cartea numara in jur de 200 de pagini, cu o marja de eroare de 10-15 pagini, probabil. In orice caz, data fiind ora tarzie si faptul ca ma ustura ochii si ma macina un fel de insomnie, care de fapt tind sa cred ca e doar o consecinta normal a orelor alora dormite in dupa amiaza asta sau poate bazaitul excesiv al tantarului ce mi-a scos nervii la iveala, in exterior... oricum ar fi, nu simt nevoia sa citesc nimic acum, cum de altfel nu simt nevoia nici sa fac ceva anume, asa ca imi pierd timpul facand acest post si asta mi se pare aproape ingrat; dar suntem oameni si ne intelegem.
Am deviat putin de la subiectul initial, I'm so sorry, blah blah blah, I'm not. Anyway, cartea este destul de... interesanta, prin faptul ca ideea mi se pare pe cat de ciudata si iesita din comun, pe atat de normala prin stilul in care este scrisa, ceea ce nu devine chiar un paradox, desi e un fel de chestiune contradictorie ideea mentionata de mine; oricum, vorbesc in mod subiectiv de aceasta data.
Cartea prezinta o poveste stranie si totodata ... normala. Stranie prin faptul ca acum cand am inchis cartea tipul povestea cum isi construiau, el si "doamna" lui o "coliba" , ce este evident o casa poreclita astfel si ... cate obstacole se pot intalni si de fapt cartea este despre viata unui tip c-o tipa, relatie anevoioasa prin care nu incearca sa rastoarne sau sa revolutioneze lumea, ci sa creeze ceva intre ei doi, o relatie care sa dureze, sa intemeieze o familie, o casnicie mai degraba, sa traiasca bine si frumos in casa pe care si-o construiesc in parcursul paginilor pe care le lecturez momentan - nu consider asta un spoiler exagerat si nu mai intru in alte detalii.
Oricum, este mai mult de atat, prevad, mai ales datorita inceputului, care m-a atras mult de tot - nu stiu de ce, cartea in sine nu este deloc geniala. Este... o carte care face parte din literatura romana si care in multe randuri nu ar iesi cu nimic in evidenta, dar care totodata ma prinde si ma face sa ma bucur ca o rasfoiesc si citesc si randurile cu atentie, drept dovada ii acord atentie.
Naratiunea este la persoana I si decurge destul de dragut; mi se pare okay si modul in care autorul face referire la cititor, desi nu simt neaparat nevoia aprecierii unui astfel de detaliu si uneori chiar ma irita, pentru ca ma scoate din carte si ma aduce in realitatea mea si... desi este si acesta un mod de a conferi un oarecare caracter real cartii, as prefera alte metode decat crearea unei oarecare discutii ipotetice intre cititor si autor - daca se intelege ce vreau sa spun. Oricum, imi place descrierea, usoara si oarecum relativa, tipic literaturii romanesti, sa zicem si cu detalii la fel de caracteristice.
Personajele sunt okay conturate din perspectiva personajului narator si le putem cunoaste, oricum ar fi, din prizma acestuia cat si celelalte detalii referitoare la locuri, peisaje si obiecte cat si... obiceiuri. Ambianta este placuta, incitanta si actiunea, desi dupa descrierea data de mine mai sus pare insipida, incolora si mancata de molii, e chiar interesanta si usor captivanta, pentru ca in sine este o poveste placuta.
Nu am mai trecut de mult pe aici. Nu fiindca m-am lenevit cu cititul, din contra, am citit destul vacanta asta. Si pentru scoala, si pentru mine. Nu o sa scriu despre toate din simplul motiv ca mi-e lene. Da, sunt o lenesa incurabila, am mai spus-o si o mai spun.
Am terminat Cartea Mironei , o carte trista, cam plictisitoare si care descrie binisor situatia in care se gasea lumea intre cele 2 razboaie. Apoi am inceput Magie intunecata , o carte despre care am crezut ca nu-mi va placea insa m-am inselat, e chiar foarte draguta , misterioasa si care descrie foarte bine societatea in vremea reformei monetare din Anglia si in acelasi timp e descrisa viata necunoscuta publicului a lui Netwon.
Dupa ce am terminat-o si pe asta, am trecut la o carte imprumutata de la o prietena inca de anul trecut - Masca inocentei de Virginia Henley. Am vrut s-o citesc pentru ca prietena mea imi spusese ca abunda in scene de dragoste, asa ca, am zis, de ce nu? Dar avea dreptate, din 15 in 15 pagini era cate o scena de dragoste, sau o descriere a obiceiurilor barbatilor, sau a corpului lor etc. Nu pot sa spun ca m-a jenat, chiar deloc. A facut lectura mult mai incitanta, mi-a starnit interesul. Mai ales ca protagonista avea 16 ani, de varsta mea...Ce sa spun, a fost frumoasa, actiunea si plotul. Era insa foarte revizibil, dupa ce m-am prins despre ce e vorba mi-am dat seama cum se termina. Un lucrur care m-a dezamagit a fost ca romanul era scris foarte simplu, fara metafore, figuri de stil, imagini artistice etc. Ma asteptam la un stil mai elaborat...
M-am apucat de Unsprezece minute de Paulo Coelho. Sper sa nu ma plictiseasca. Dar de obicei, tot ce e de Coehlo, e superb. x]
Ieri in avion am inceput sa citesc Le luci di settembre de Carlos Ruiz Zafón <3
Incep prin a spune ca este autorul meu preferat, am citit tot ce-a fost publicat de el pana acum, in afara de cartea asta <3
Nu pot sa spun prea multe despre ea avand in vedere ca am inceput-o abia ieri, dar inca din prima pagina se observa stilul inconfundabil al lui Zafón god I love him so much, nu a existat autor care sa ma impresioneze atat de mult, chiar de la prima carte citita, si anume Umbra Vantului. That book is my effin' favourite of all time, si pana acum nici celelate carti scrise de el, desi foarte bune, nu mi se pare ca au mai ajuns la nivelul cartii asteia.
Zilele astea o sa incep sa citesc si Rosu si negru neaparat, si Doamna Bovary O sa revin cu edit/new post si despre astea.
)
Ei bine, cititi si voi si aflati xD
Asta dupa o serie de intamplari ciudate si misterioase. Niste faze haioase pe care le'am vazut au fost la inceputul orei, in ora de biologie, cand antrenorul incerca sa le explice elevilor despre ce e vorba iar ei faceau misto 
Au fost niste fraze foarte tari, iar daca imi mai aduc aminte una suna cv gen:
Desi e o carte politista nu e deloc plictisitoare, asa cum mi s-a parut Sherlock Holmes.
god I love him so much, nu a existat autor care sa ma impresioneze atat de mult, chiar de la prima carte citita, si anume Umbra Vantului. That book is my effin' favourite of all time, si pana acum nici celelate carti scrise de el, desi foarte bune, nu mi se pare ca au mai ajuns la nivelul cartii asteia.
O sa revin cu edit/new post si despre astea.