Ce carte citesti acum?

Eu-mi fac incet si sigur de lucru cu Deadhouse Gates, a lui Steven Erikson. E o carte unde nu simt nici o nevoie sa ma grabesc s-o termin, avand in vedere cat de ampla e povestea, imi place sa savurez detaliile si sa incerc sa fac toate conexiunile cu cartea precedenta.
Imi face placere sa vad cum introduce autorul personaje aici. O buna bucata din poveste habar n-am avut cum exact arata unul dintre personajele mai importante ale povestii deoarece n-a fost nici un moment in care descrierea sa sa fie de vreo importanta pentru oricine. Abia cand acel fir narativ se intretaie cu un altul, abia atunci e descris respectivul, prin perspectiva unui personaj ce-l vede pe acesta pentru prima data. Desi e foarte confuza o asa tehnica pe alocuri da totusi povestii un simtamant de organicitate (e un cuvant asta oare?). Nu ne sunt descrise personaje sau fapte din eter, de un narator omniscient, ci suntem lasati sa descoperim totul prin perspectiva personajelor, asa cum si ele experimenteaza lumea lor pentru prima data.

Trebuie sa recunosc ca pana acum, pe aproape de jumatatea cartii, cam lipseste acel tempo bombastic al primei carti, autorul parand ca de aici sa fi ales un pas mai usor, atat pentru poveste, cat si pentru lectura cititorului. Nu-i un lucru rau, nicidecum, doar ca aveam alte asteptari. Calitatea povestii este insa foarte inalta in continuare, cu personaje interesante si memorabile care participa la evenimente, mereu adaugandu-se unele noi sau fire narative care se vor rezolva in carti viitoare.

Acum citesc Blestemul Focului de Chloe Neill. Mi-a venit acum doua zile si nu am apucat sa citesc prea mult, mai ales ca se apropie testele la mate, la romana etc.

Trecand peste: Ceea ce m-a atras prima oara a fost coperta care este minunata . Versiunea in engleza era mai plauzibila ca imagine si sincer as fi luat-o pe aceea, dar atata timp cat a aparut si in romana (mai ieftina decat in strainatate) am luat-o asa. Pana acum, pot sa spun ca ador machiajul personajului principal: 'dermatograf' all the time. Lily pare a fi o persoana inteligenta, care nu se lasa prea usor convinsa, curioasa din fire, sufletista. Imi place de ea. Si la fel si de Scout, desi mi se pare mai prostuta in felul ei de a fi. Din cate am citit in prefata, Lily Parker descopera o societate secreta cu puteri magice ce apara Chicago de Vampiri, Seceratori si alte creaturi periculoase, urmarind-o pe Scout. Sper urmeze ceva interesant, avand in vedere ca pe net se aminteste de un tip incredibil de sexy (Jason).

Actiunea este dinamica la inceput, dar se domoleste pe parcurs. Imi place ca trece repede pste partile plictisitoare si care nu au un impact atat de mare asupra cititorului (poate chiar deloc).

Cam atat

Eu momentan citesc Rem de Mircea Cartarescu. Pot sa spun ca aceasta carte m-a fascinat complet. Am luat-o in mana si nu-mi mai venea sa o las. La inceput mi s-a parut ciudatica si trebuia să citesc de cateva ori unele fragmente pentru a le intelege, dar cu cat am inaintat mai mult in povestire, cu atat m-a captivat mai tare. Este una dintre putinele carti care chiar mi-au dat acea senzatie de transpunere in lumea descrisa. Nu stiu... Are Cartarescu un stil de a descrie infiorator. Totul era prin fata ochilor mei ca un film si pur si simplu cartea mi-a creat o lume magica. Simti ca traiesti alaturi de personaj. Imi place ca aceasta carte este invaluita in mister si nici pana acum nu am aflat mare lucru despre REM, si mai am doar vreo 50 de pagini de devorat. Nu stiu, pe mine chiar ma fascineaza aceasta carte...

S-ar putea pana maine sa o termin de citit asa ca o sa scriu acum: L. J. Smith - Cercul Secret (al doilea volum). Pe primul l-am citit cat ai clipi (sau poate nu ). Imi place de Nick si Adam ca-i roscat (xd eu si roscatii). Inafara de faptul ca pe mine ma atrag personajele care fumeaza si sunt mai badass mai mult decat roscatii. Nu ai ce sa ii faci. Si cred ca Nick o simpatizeaza pe tipa principala a carui nume i l-am uitat (ciudat) -mi l-am amintit, Cassie-. Doug seamana cu Gaara interpretat de Denisa (in RPG), iar Sean e... ca o raie (cum zic ei >.>). Faye e rea si enervanta si seducatoare si bietul Jeffr. >.>

Desi credeam ca am citit cam tot ce se putea din biblioteca,se pare ca am ratat ceva. "La rasarit de Eden " a lui Jhon Steinbek este una dintre cele mai captivante carti care mi-au trecut prin mana.
Desi aparent mi sa paruse banala,fara nimic special,treptat mi-am schimbat parerea si am ajuns chiar sa o ador. Nu prea m-am dat in vant dupa personaje si nici dupa modul in care era narata actiunea.
Ceea ce face insa acest roman atat de stralucit este combinatia ideala si reusita de actiune intesata de personaje ce are in spate istorii captivante cu o multime de simboluri, in mare parte cu referire la Biblie.
Cartea urmareste destinele a doua familii a caror drumuri se intersecteaza la un moment dat.Familia Trask si Hamilton.Samuel si Liza Hamilton traiesc la o ferma in Valea Salinas, California, au noua copii, si chiar daca nu sunt bogati sunt foarte respectati si indragiti de comunitate, printre altele si din cauza ca Liza, o femeie FOARTE religioasa si muncitoare insufla familiei sale multe valori morale. Fiecare din cei noua copii are rolul sau in roman, si este urmarit destinul fiecaruia, pana la moartea multora dintre ei.
De cealalta parte se afla Cyrus Trask,un om parsiv si mincinos, ce are doi baieti Adam si Charls.Dupa ca Cyrus moare,lasandu-le mostenire baietilor o avere considerabila, care nu se stie de unde provine,Adam decide sa plece de la ferma.Acesta revine dupa o perioada indelungata de timp si o intalneste pe Cathy care apare intr-o seara la usa lor,batuta fiind de proxenetul ei.Adam se indragosteste de ea,nestiind ca acesta in copilarie isi omorase parintii,incendiindu-le casa.Cei doi se casatoresc si,chiar in noaptea nuntii Cathy il inseala pe Adam cu Charls.
Datorita neintelegerilor ce se ivesc intre cei doi frati,Adam decide sa paraseasca farma fratelui sau ,stabilindu-se in Valea Salinas,unde il intalneste pe Samuel Hamilton ,cu care leaga o frumoasa prietenie.In scurt timp Cathy ramane insarcinata,iar dupa ce da nastere celor doi gemeni pe care Samuel ii va boteza Cain si Aaron, Cathy il impusca pe Adam si pleca in orasul Salinas unde isi reia activitatea de prostituata.
Cel de-al doilea volum este la fel de intesant si captivant,actiunea concentrandu-se mai mult pe viata celor doi gemeni. Intamplare sau nu ,unul dintre ei seamana izbitor de mult cu Charls,celalalt cu Adam.

Mhmh, desi sunt la scoala, nu m-am putut abtine sa nu chiulesc de la ora de romana pentru a-mi cumpara cartea Vampiratii - Vremurile terorii de Justin Somper. *laughs* Truly known, nici nu am habar daca (,) cartea merita intr-adevar s-o citesc. But well, cum aveam chef de citit ceva mai infricosator si aventuros, am pus mana pe prima carte care mi-a picat in mana.
Pare interesanta, anyway. Poate voi reveni cu un edit cand o voi termina.

So, edit.
Nu ma asteptam sa termin cartea intr-o singura zi. Ce-i drept, actiunea este foarte usor de urmarit + ca personajele nu au fost atat de complexe pe cat ma asteptam. Treaba cu (,) combinatia intre vampiri si pirati mi s-a parut oarecum puerila, dar m-a amuzat somehow... *no boredom for now*.

Well, am inceput deja alta carte but i will come back after i finish here.

Am terminat de curand (nu mai tin minte exact cand) Maitreyi, de Mircea Eliade. Desi nu ma asteptam sa imi placa prea mult, am adorat-o. Nu am ce sa fac, ma incanta orice scriere de-a lui Eliade, fie ca e roman, fie ca e nuvela. A fost frumos sa citesc ceva si sa nu simt ca as schimba ceva, cum s-a intamplat in ultima vreme.
Cu privire la continutul romanului, am suspectat in multe locuri nesinceritatea iubirii dintre Allan si Maitreyi; ea pare prea inocenta si nu suficient de matura ca sa poata intelege dragostea la un nivel prea inalt iar el pare mai mult indragostit de exotismul ei, decat de ea ca persoana. Totusi au fost momente frumoase intre ei: plimbarile prin paduri si pe langa lacuri, noptile petrecute in dormitorul lui Allan, momentele din biblioteca. Desi nu am fost niciodata atrasa de India ca si tara, am fost oarecum fascinata de descrierile locurilor unde se petrecea actiunea. E interesant ca, desi nu am putut sa rezonez cu subiectul romanului, mi-a placut foarte mult ideea si modul in care a fost scrisa.

In continuare, trebuie sa citesc Adela de Garabet Ibraileanu, pentru scoala. Sper sa nu fie prea rea. Nu mai pot lecturile astea obligatorii care nu imi provoaca decat dezgust.

Dupa ce am terminat Romanul adolescentului miop de Mircea Eliade, in care m-am regasit destul de mult si m-a pus pe ganduri daca sa scriu un jurnal asemanator sau nu, am inceput sa citesc Camera mortii de John Grisham. Este politist, insa dupa nume m-am gandit ca este ceva horror si de ce nu, misterios. Nu imi prea place sa citesc un rezumat inainte sa ma apuc de o carte, vreau ca totul sa fie strict secret, insa nu vreau sa neg faptul ca am citit ultima propozitie din carte. ^^
Well, titlul se refera la camera de gazare, acolo unde sunt dusi condamnatii la moarte. Puteti sa cautati rezumatul pe net caci nu are rost sa-l pun aici si daca va atrage, incercati s-o cititi.
Are exact 700 de pagini, insa am reusit sa ajung de abia la 250 si ceva. Nu am prea avut timp sa citesc, dar vreau s-o termin si sa ma apuc de Invitatie la vals pentru ca nu am citit-o, iar apoi de Vraciul care nu mai tin minte de cine e scrisa dar m-a atras numele si plot-ul spus de un coleg.

Ieri am terminat de citit Henderson, regele ploii (Saul Bellow) - si pot spune ca S. Bellow face parte acum din lista mea micuta de scriitori favoriti. Nu numai ca a fost amuzament (prin replicile personajului principal si al actiunilor sale), cat si o buna poveste, usor de urmarit. Acum, insa, m-am apucat sa citesc cartea lui Anton Holban (mai bine zis, cele trei povesti-ce urat suna 'povesti'-) O moarte care nu dovedeste nimic; Ioana ; Jocurile Daniei. Ciudat mi s-a parut faptul ca, protagonistul principal, anume Sandu, este prezent in toate cele trei parti, iar fetele nu - dimpotriva, in fiecare parte a romanului, la actiune participa o alta fata.
Totusi, mi se pare destul de interesant - dramatic, tragic si romantic (daca tot nu am mai citit de cateva saptamani *laugh*).

Addeh. a scris (02.04.2012 07:09) ↗:

Anton Holban (mai bine zis, cele trei povesti-ce urat suna 'povesti'-) O moarte care nu dovedeste nimic; Ioana ; Jocurile Daniei.

Asta e intreaga fictiune si chiar si non-fictiune: poveste. Sau istorisire daca necesita un termen mai bombastic. Dar sa-i zici pe numele sau, a ceea ce este, nu suna urat ci doar sincer. Daca-ti suna "urat", poate ar trebui sa reevaluezi intelegerea proprie asupra cuvantului.

Eu imi croiesc drum prin Flowers for Algernon a lui Daniel Keyes zilele astea. E o carte prin care curipzitatea ma grabeste, dar substanta ma indeamna la rabdare, la o inspectie amanuntita a materialului si o atentie deosebita la detaliu.
Povestea e una care a fost respusa de nenumarate ori dupa 1968, anul publicatiei cartii. Personajul principal, inapoiat mintal din cauza unei conditii medicale cu care s-a nascut, este supus unei operatii experimentale unde inteligenta sa este crescuta considerabil.
Intreaga carte e scrisa sub forma unor rapoarte pe zile, scrise de Charlie la persoana intai, unde acesta isi inregistreaza viata, simtamintele si experientele noi pentru ei. E o analiza interesanta asupra vietii unei persoane cu dizabilitati si a reactiei altora in fata acestui fapt, precum si a reactiei acelorasi oameni cand sunt pusi fata in fata nu cu un perceput egal, ci cu un om superior lor, atat intelectual cat si, posibil, moral. Ce se intampla atunci cand persoana pe care ai tratat-o cu mila, poate si rautate cruda si care nu intelegea ca era doar un obiect de amuzament, brusc capata facultatile mintale pentru a procesa ceea ce ai facut si intelege ca cei pe care ii considera prieteni nu-i erau nimic mai mult decat alti tortionari?

E o carte sincera in ceea ce incearca a fi. Charlie e un personaj deosebit de placut iar experienta sa e interesanta. Conexiunea sa cu Algernon, soricelul de laborator pe care sunt destul de sigur ca a fost bazat, in oarece masura, faimosul Brain, e simpla si placuta, iar firul narativ pana acum merge spre un climax ce sunt sigur ca nu ma va dezamagi.

Una din cartile colectiei Sci-Fi Masterworks pe care o voi adauga cu siguranta bibliotecii mele (citesc pe e-reader momentan). Asta e o carte pe care am sa mi-o amintesc mult timp si la care sunt sigur ca am sa mai revin.

Citesc a treia carte din "Cercul magic", "Puterea" care mi-a adus-o astazi sora mea cea mai mare. Mai citesc si "Prichindel" de Jules Verne care a fost cumparata de cumnatul meu la cererea surorii mele mijlocii. Sa fiu sincera "Prichindel" este foarte frumoasa, sunt pe la pagina 130+ si astept sa vad cum da de Grip si ce o sa se mai intample. T___T Sunt sigura ca o sa ramana la ferma, doar daca nu o sa mai poata sa o duca si etc. >.> Pe Anna chiar nu vreau sa o mai vad. Cine naiba pune un copil orfan intr-o scena de teatru cand stie ca acel copil poate sa creada ca tipa e maica-sa si ca o sa fie luata de langa ea iar?! In "Puterea" imi place ca Adam a rezolvat lucrurile, insa chestia ca (,) Cassie e cea mai puternica din sabat si nu stiu ce si detine Cartea Umbrelor e mult prea cliseic. ._.'' Se pare ca pana si Nick a fost surprins TT^TT, insa asta a fost cand Faye a zis ca (,) Cassie i-a adus craniul de cristal. >.> Oricum Nick stia ca lui Cassie i s-au aprins calcaiele dupa Adam, iubitul Dianei. *laughs* Chris si Doug prinsese incredere in Cassie. Mi-au placut cum incepuse sa isi bata joc de ceea ce zicea Faye in legatura cu Cassie. T___T Oriiicum. In volumul doi cand, de Halloween, cand Faye l-a intrebat pe Nick ce este el, cumva omul in negru?, Nick a raspuns ca este insositorul lui Cassie. *laughs* Dupa ce termin "Cercul secret" o sa ma apuc de "Zece negrii mititei" pe care o si am. Am luat-o si inainte de la biblioteca, insa credeam ca o e vorba despre niste pitici negrii care fac ritualuri. Chiar nu as fi vrut sa citesc asemenea carte, dar Georgiana (colega de clasa) mi-a zis despre ce e vorba in ea si am fost gen: "X -colega la care era carte- adu-mi-o cand termini! Trebuie sa o citesc!" Pe langa aceste carti enumerate mi-a mai adus sora mea cea mai mare "Arthur si piatra magica" pe care o sa o incep sa o citesc candva... gasesc eu o ordine. Cand le termin pe toate mai am vreo sase sau sapte carti de la Jules Verne pe care le pot citi. *thinking hard* Insfarsit nu imi mai este frica sa termin cartea fiindca nu mai am ce citi dupa.
[edit 24.04.2012] Am terminat cartea inainte de inceperea scolii. O recomand.

In momentul de fata citesc, sau ma rog, mai am 3 capitole si o termin ;]], "Nu plange sub clar de luna" de Heather Davis. E o singura carte si nu are mai multe volume. Totusi povestea e cat se poate de interesanta.
De data asta nu am nimerit o poveste de dragoste intre o muritoare si un vampir, ci dragoste cu un varcolac.
Toata actiunea se concentreaza intr-o tabara de reeducare. Fata, Shelby, este trimisa acolo de catre mama ei vitrega pentru ca a prinso sarutandu-se cu un tip >.> Cele doua oricum nu se inteleg. La inceput mama vitrega a vrut sa o trimita intr-o tabara numita Canionul Rosu, dar fata a gasit alta si anume tabara Semilunii care nu parea sa fie ca celelalte.
In drum spre tabara autocarul face pana si toti tineri sunt nevoiti sa astepte altul, dar se pare ca Charles - un copil mai nebun, tatal lui este autorul unei celebre reviste de scandal - fuge in padure. Directorul pleaca dupa el si imediat dupa ei se duce si Austin, varcolacul, deoarece Charles i-a luat ghiozdanul lui si in el se afla niste "medicamente".

Shelby, nemai suportand tensiunea si faptul ca supraveghetoarea Cynthia nu face nimic, a plecat si ea dupa cei trei. Cu toate ca stia consecintele nu s-a intors. Reuseste sa dea de director, dar se pierde iar de el, pentru cade de pe o stanca. Rezultatul caderii este gasirea lui Austin care parea sa fie intreg. Imediat apare si directorul cu Charles, iar Austin aproape ca a sarit la bataie pentru ca ii luase ghiozdanul. Aici totul ia o intorsatura diferita. Shelby are indoieli asupra acelor fiole care cica contin medicamente, ea crede ca sunt droguri, la fel si directorul.
Copiilor li se mai acorda o sansa si pentru ca au fugit sunt pusi la lucru prin gradina, la construirea unui drum de piatra.
Austin incearca sa ii explice lui Shelby ca nu e ceea ce crede ea. Intr-o seara, la un foc de tabara, Austin ii cere ajutorul lui Shelby, poate ca impreuna vor reusi sa intre in biroul directorului si sa ia acele fiole. Fata refuza la inceput. Ii cere adevarul, iar el ii marturiseste ceea ce este si de ce are nevoie de acele fiole. Normal ca nu il crede, dar a doua zi afla ca Austin s-a simtit rau si isi aduce aminte ce i-a zis cu o seara in urma.
Cand serul din corpul lui e pe terminate o sa i se faca rau. Cu acel ser putea sa controleze lupul din el si sa nu se transforme contra vointei lui peste cateva zile, cand avea sa fie luna plina.
Shelby il crede si incearca sa il ajute. Cu trecerea zilei cei doi sunt tot mai apropiati si intre ei incepe sa infloreasca iubirea.

Intr-o noapte Austin ii marturiseste lui Shelby ca trebuie sa plece, sa fuga, pentru ca nu are cum sa se ascunda fiind varcolac. Fata, suparata, ii cere sa nu o paraseasca si reuseste si isi marturiseste sentimentele fata de el. Surpriza este ca si varcolacul simte la fel. Cand incearca sa o sarute, ea bate in retragere din cauza fricii.
In ziua in cere Austin trebuie sa plece, ea il conduce. Dar planul ia alta intorsatura. Apare Charles si fata este nevoita sa iasa si ea din tabara ca sa nu ii descopere. Apare si directorul care repara gaura din gard, iar fata e blocata afara. Austin ii explica pe unde ar putea sa ajunga, iar ea pleaca.
Este urmarita de o felina, la inceput a crezut ca e Austin, dar imediat ce el a aparut ca sa o apere si-a retras vorbele. El este ranit grav la umar asa ca ea il ajuta.
Dimineata se intorc pe jumate intregi in tabara.
Shelby este trimisa la tabara Canionul Rosu, dar inainte de plecare reuseste sa ii dea lui Austin serul.

Peste putin timp, in tabara din desert, un loc de tortura, apare Austin. S-a transferat doar pentru Shelby....

Bine, cred ca am povestit aproape tot :]]. Merita citita.

Tocmai am terminat de citit "Lorelei" a lui Ionel Teodereanu. O carte cu un inceput promitator,dar un sfarsit tragic. De multe ori fac greaseala, atunci cand citesc o carte, sa ma atasez de un anume personaj si sa anticipez oarecum soarta acestuia. Uneori imi iese si toata lumea e fericita, alteori nu, asta fiind si cazul lui "Lorelei". Mi-a placut Luli din prima clipa, iar pe Gabriela o toleram doar pentru ca era cea mai buna prietena a lui Luli. Am fost extrem de multumita cand Catul Bogdan s-a casatorit cu Luli, iar Gabriela a ramas cu buza umflata. Soarta insa a avut grija sa-mi plateasca acesta bucurie prosteasca omorand-o pe Luli, si amplificand-o atunci cand Catul Bogdan s-a casatorit cu Gabriela,doar pentru simplul motiv ca o credea Lorelei, talentata admiratoare ce-i trimitea adeseori scrisori. Pot spune insa ca m-am bucurat atunci cand masca Gabrielei a cazut, iar Catul Bogdan a realizat ca cea care ii trimitea defapt scrisorile si implicit era Lorelei era chiar Luli, sotia sa care a vrut sa-i faca o farsa. Nu m-a surprins cand Catul Bogdan s-a sinucis, dar recunosc ca am plans cand Luli a murit. Era preferata mea. Totusi exceptand faptul ca finalul m-a cam lasat rece,romanul este destul de bunicel si nu strica citit. Cat despre autor...e prima carte a lui Teodoreanu pe care o citesc si sincer mi-a lasat o impresie placuta. Nu este scriitorul meu preferat dar totusi, dupa ce am lecturat "Lorelei" se situeaza intr-un top 10.

"Cum am castigat o mie de dolari intr-o singura zi" se pune? Am tras acum cateva zile... cartea asta si inca cateva de pe internet. Am vrut doar sa o pun aici fiindca ma amuza, iar planul e foarte bine elaborat. Vreau sa zic ca aceasta chestie "pe banda rulanta" e ingenioasa. Tipul masiv imi aduce(a) aminte de Rixon din "Ingerul noptii".
[edit dupa ce a terminat de citit... hmmm... nuvela?] Uau! La asta nu ma asteptam. Apoi asteptam cu sufletul la gura in caz ca tipul va zice gen: "Insa si asta a fost tot o povestire! Directorul nu mi-a oferit atatea!" (defapt nici m-as mai fi asteptat ca el sa existe dupa toate cele propuse...) A fost un fel de poveste in rama pot zice. Si grrr, chiar cand Jerry mi se parea simpatic. O sa mai citesc si alte carti, poate "Timpul dezarticulat" sau "Ingerul de ghips"... Cine stie. Viata este o poveste pana la urma (*laughs*).

Rose mama, am sa te rog doar o data: MARCHEAZA SPOILERELE. Data viitoare am sa sterg toata postarea si gataaaa :bv:.
Serios insa...am mai facut observatia asta de ceva ori pe topic si incepe sa fie suparator. Nu mai lasati spoilerele in voia sortii, poate unii oameni ar fi interesati de anumite carti dar asa le piere tot cheful cand vad, poate si din greseala, un plotpoint deosebit de important fiind dat de gol.

Eu mi-am facut o cruce mare si m-am aruncat in asta:

900 si ceva de pagini...o reala bucata de copac unde ma simt aproape vinovat fata de mediu ca n-am cumparat-o direct ca ebook. Dar asta e de acum...inainte cu tupeu.

Dupa 100 si ceva de pagini -candva 100 de pagini ar fi insemnat mult pentru o poveste...aici doar se incalzeste treaba- nu pot decat sa afirm ca personajele se intorc in forta. Nu se intampla INCA mare chestie, dar macar observ ca autorul isi pastreaza stilul realist, crud si lipsit de impopotonari inutile.

Rezist cu greu tentantiei de a mai zice ceva despre Flowers for Algernon a lui Daniel Keyes. Acum ca mi-a fost confirmata comanda de pe bookdepository imi aduc aminte de finalul atat de puternic al cartii si ma gandesc ca cei ce nu ating SF-ul, in continuare, nu stiu ce pierd.

Un pic maricica imaginea, da merge.

Dupa ce am incercat fara succes sa urmaresc varianta americana a filmului si dupa ce am amanat de ceva timp sa incerc ebookul asta, zilele trecute m-am trezit fara un plan clar pe masura ce ma apropiam de finalul la Have spacesuit - will travel a lui Rober A. Heinlein. Asadar...o alegere s-a prezentat si asta citesc pe moment.

E o carte chiar interesanta pana acum. E intunecata fara sa o dea in penibil, misterioasa fara sa exagereze iar stilul e usor de citit incat trec repede paginile. Inca nu s-a intrat bine in paine (sunt la pagina 90/366) dar pana acum se pare ca va fi o carte cu vampiri chiar buna. Mai revin cu impresii eventual.

Ca sa nu posteze doar CyBeR sa "povestesc" despre Homo faber de Max Frisch in romana (de pe internet trasa).
Eram asa, in cautarea, cu speranta in inima, dupa lucrarile lui Anna Rice (pentru a treia sau a patra oara). Nimic. Dar am gasit asta. Ma gandeam daca titlul e doar asa sau e ceva mai adanc sau cam asa ceva. Momentan chiar ma gandeam ca intre german si elvetian se va lega ceva, momentan nu imi pot da seama fiindca sunt de-abia cand elvetianul viseaza ca e casatorit cu germanul si trebuie sa diforteze. Asa, in mare parte, nu e cine stie ce vocabular, doar ca incep sa vorbesca despre ceva cu teritoriu fiindca ambii lucreaza cam in aceeasi chestii si nu prea am inteles chiar bine.
Elevetianul e un singuratic care este presat de munca si considera oamenii obositori. Ii place singuratatea si are mai mult de treizeci de ani (T.T).
Germanul e un tip prietenos care se crede superior elvetianului la inceput, insa care atunci cand ii descopera slujba se intereseaza si il "slaveste". E si foarte cuteh, presupun, si e... o moara stricata (eu cu el m-as intelege).
Nu am ajuns departea cu carte (are in total 112 de pagini?), insa sper sa intre cat mai mult in subiect.
Mai citesc si o carte... ceva legat de crime nereusite si politia care e luata in bataie de joc de reporteri din cauza cazurilor nerezolvate. Am ajuns doar la a doua pagina *rolling on the floor*, dar astazi am fost cu inca trei fete la biblioteca. Una dintre ele si-a luat "Tragedie la malul marii" (parca) si celalalte doua, fiindca vroiau aceeasi carte sa citeasca, au luat "Amintire despre viitor" (daca nu ma insel la nume, mie una numele m-a atras) legat si ceva de religie (Adam si Eva). Le-am zis si am vorbit sa discutam despre carti cand le terminam (ca sa vedem daca le luam si noi, adica un fel de schimb pe schimb). Mie imi convine.

@CyBeR, scuza-ma daca am facut pana acum astfel de spoilare.

Fiindca sunt la munca si am descoperit de curand optiunea de a citi ebooks pe goodreads, citesc ce prind si eu. Incepusem cu David Copperfield a lui Charles Dickens, dar fiind incognito nu ma pot concentra indeajuns incat sa imi ofere placere. Nu obisnuiesc sa ma scufund in beletristica, dar cum imi placuse Great Expectations la o varsta frageda, am zis sa-i ofer o sansa. Poate o termin daca mai prind ceva timp mort la munca, atunci cand nu e nimeni in jur.

Si acum am citit cam 15% din Treasure Island, a lui Robert L. Stevenson, care imi e mult mai agreeabila momentan decat precedenta incercare. Imi aduce aminte de povestile cu pirati din copilarie, dar mult mai matura.

Avand in vedere ca majoritatea filmelor cu pirati din copilarie sunt bazate pe opera lui Robert Luis Stevenson, e de asteptat sa-ti placa. Vezi ca matale ai uitat un edit pe undeva.

Eu-mi amintesc cu mare placere de Treasure Island (Insula comorilor la noi, la editura All...varianta foarte colorata ca mai toate ale lor). Distractiva, plina de aventura si de personaje fascinante...desi tin minte ca si o alta carte, Rapit de pirati, avea un plot aproximativ identic.

Sunt trecut frumusel de jumatea cartii la Let the right one in. E chiar foarte interesanta pana acum si pot zice ca ultima data cand am inchis-o si am stins lumina dupa am avut un usor sentiment de neliniste. E tot ce mi-am dorit de la o carte cu vampiri: are atmosfera, are un personaj principal tragic si e suficient de sangeroasa fara sa fie suparatoare (in ciuda unor chestii mai scarboase ici si colo, nu e nimic suparator la stomac...poate mai incolo).
Sunt foarte impresionat de calitatea cartii pana acum. Se simte un pic lungita si umpluta cu povesti nu prea interesante, dar in rest e o poveste foarte ok.

Acum doua zile am decis sa mai citesc pentru ca eram bolnav si totul ma plictisea. De atunci am citit 1200 de pagini din seria Codex Alera de Jim Butcher. Asta a cuprins cartea 3 si 4 din seria de 6. Acum ma aflu la a cincia si probabil ca voi continua pana la sfarsit in urmatoarele zile.

Autorul a mai scris seria de carti The Dresden Files care nu sunt inca convins ca vreau sa o citesc. Seria Codex Alera din cate am inteles a pornit de la un pariu facut de autor ca poate sa scrie o carte pornind de la doua idei slabe. Cele doua idei au fost "Legiunea pierduta" si "Pokemon".

Well, m-am apucat de ceva timp de cartea "Ochii mintii" de Hakan Nesser. Sunt ceva genul: Irlanda, Islanda, Suedia. Nordicii astia, ce fac din tine cand pui mana pe o carte politista de-a lor. Stiu, nu a o carte foarte mare - vreo 300 de pagini, sau pana in 300 - dar mereu ma atrage altceva. Nu pot citi o carte de la cap la coada fara intreruperi. Imi place in mare parte, capitolele fiind scurte dar multe. Povestea e interesanta, da, un detectiv bun ce rezolva unul din cele mai complicate cazuri ale sale. Banuiesc ca va merita.

Psycho XD

Cronicile Lumii Pamantene.

O trilogie interesanta. Dupa cum cred ca e de stiut, e fantasy, nu am mai avut o asa gustare delicioasa de ceva vreme. Anywho. personajul principal se numeste Nihal, o fata care la inceput are in jur de 13 ani. Pana la sfarsit implineste 18. Ea este singurul jumatate-elf ramas in viata dupa ce Tiranul i-a macelarit poporul. Afla de indentitatea ei tarziu, prea tarziu, nereusind sa isi salveze tatal, asa ca hotaraste sa faca tot ce ii sta in putinta pentru a-l distruge pe Tiran si pentru a-si gasi pacea si linistea sufleteasca.

Sincer, ii dau 8,5. E o trilogie buna, te tine in suspans si te face sa iti doresti sa o poti ajuta pe fata asta. Am vazut cartile la o colega ce se tot lungea pe langa ele si nu mai reusea sa le citeasca. Asa ca i le-am cerut si sincera sa fiu, nu imi pare rau. M-au tinut cu sufletul la gura, oricum nu reusesc sa pun ghearele pe carti fantasy prea des. Si nu e ca si cand trebuie sa le citim pentru scoala. Inca nu le-am terminat, mai am cam un sfert din ultima carte. Si iarasi sincera sa fiu, e doar a doua oara cand in acest gen de carti am gasit o eroina. Imi amintesc 'Scoala de vrajitorie', carti ce le-am citit in clasa a VIII-a. Si acolo era vorba despre o fata.


Kissing Sherlock Holmes

Nebunia asta cu Sherlock Holmes m-a lovit si ma tot loveste repetat, nu stiu cum sa o descriu. Dupa ce am gasit super-versiunea BBC UK 'Sherlock' with Benedict Cumberbatch as Sherlock Holmes and Martin Freeman as John Watson nu mai am stare. Caut cartile la biblioteca pentru ca stiu ca sunt acolo dar inca nu le-am gasit. Nu le-am gasit inca in nici o librarie si mi-as da si ultimii bani de paine pe ele. Dar pana atunci, petrecand ingrijorator de mult timp pe Tumblr am vazut ca s-a facut o mare valva pe seama acestei carti. Asa ca am hotarat sa o citesc. Uhm, nu am ajuns inca prea departe pentru ca nu am avut prea mult timp liber dar pur si simplu, tinand cont de faptul ca nu e munca lui Sir Arthur Conan Doyle dar iarasi tinand cont de faptul ca stilul e incredibil de asemanator, acelasi limbaj elocvent si aceeasi linie superba, am ramas muta de uimire. Aici, Ingeniosul detectiv este descris ca si o fiinta omeneasca, cu sentimente, de fapt cu foarte multe sentimente si intrebari legate de iubire. Pana unde am ajuns, e o carte delicios de delicioasa, ce iti schimba modul in care il poti descrie pe acest geniu.

M-am apucat sa citesc acum cateva zile Domnisoara Christina de Mircea Eliade. E prima carte scrisa de el pe care o citesc si sincer prima citita dupa o maree pauza de necitit. ^^ La inceput nu am inteles foarte bine dar cu cat am citit mai mult din ea cu atat am priceput despre ce e povestea. Adica.. inca nu stiu sigur, sunt abia pe la pagina 60, totusi ce stiu e ca-i vorba de o domnisoara care a fost omorata cu mult timp in urma si acum ii se arata unei fetite sau ceva de genul si isi bantuieste fosta casa, iar in acea casa se afla sora ei vie impreuna cu copii surorii. Acolo vin multi oaspeti cu gandul de a sta o anumita perioada de timp, dar din motive necunoscute pleaca rapid, peste 2-3 zile.
A inceput sa imi placa aceasta carte din momentul cand am fost scoasa din ceata si am vazut ca e vorba de fantome. Da, da, una din temele mele preferate, chestii supranaturale etc. <3 Si cum toate au fost spuse, ma duc sa citesc, Ja ne!

Am terminat Viata ca o prada de Marin Preda. Am citit-o acum multicel timp, insa, cartile, ca si filmele, se uita, asa ca am trecut sa o iau iarasi la rasfoit caci mi-a trebuit pentru scoala. Facand un paralelism intre aceasta carte si Romanul adolescentulului miop, pot spune ca mi-a placut mai mult opera lui Eliade. Mi s-a parut mie, sau personajul a avut mai multe lucruri in comun cu persoana mea, plus ca sfarsitul mi-a placut mai mult ca la prima mentionata mai sus. In fine, astea au fost carti pentru scoala, deci m-am saturat la cat de mult am vorbit despre ele acolo.

M-am apucat de Invazia de Dean Koontz. Este o carte science fiction, amestecata cu horror. Imi plac mai mult partile infricosatoare, caci sunt adepta mai mult a acestui stil decat al sf-ului. Intr-o alta ordine de idei, inceputul, cel ce ma face sa imi dau seama daca voi citi cartea si voi ajunge la ultima pagina sau nu, a fost exceptional. Are multa descriere, cu toate astea nu devine deloc plictisitoare. Am stat cu sufletul la gura aproape la orice sfarsit de capitol. O carte bunicica. Poate o sa mai citesc opere ale acestuiautor, caci nu m-a dezamagit. La sfarsit nu am ajuns... inca!
Intr-un final, mi-am adus aminte ca trebuie sa recitesc Mara zilele astea. Alte carti? Vreau sa ma apuc de ce mai am prin casa, apoi sa rasfoiesc pe la biblioteca. Cred ca voi citi Leviatan de Boris Akunin.

Acum vreo doua zile, daca nu ma insel, m-am apucat de "Tainele trecutului" de Amanda Quick. Este prima carte a acestei autoare pe care o citesc si sunt destul de curioasa. Am trecut deja prin jumatate a cartii si mi se pare o lectura destul de placuta. Limbajul este unul destul de simplu, iar personajele mi se par destul de adorabile.
Este un roman de dragoste, insa pana in prezent lipsit de melodrama obisnuita acestui tip de literatura.
Actiunea se petrece in Anglia, inca dominata de duci, printi si conti. Ii are in prim plan pe tanara Sophy si contele de Ravenwood, Julian. Sophy accepta, in urma unei intelegeri ciudate, o casatorie de convenienta cu acesta in pofida renumelui sau de "Diavol" si al zvonurilor ce se invarteau in jurul controversatului conte. Desi Sophy nu exceleaza prin frumusete, este o tanara inteligenta cu viziuni moderne in privinta statutului femeii in societate, dandu-i astfel bietului Julian numeroase batai de cap.
Directa si sfidatoare, tanara nu pierde niciodata ocazia de a-l tachina pe proaspatul ei sot, testandu-i de nenumarate ori rabdarea.