In cautarea fericirii

[Alany Aysee]

pt ca capitolul II sa sters am facut cateva modificari si am dat edit la capitolul III si lam pos pe II si acum lam postat si pe III :D




Capitolul III


Au trecut inca patru zile, inca patru zile in infern, numai o minune de-a lui Dumnezeu ne mai putea scapa de acolo, pe mine si pe Hinata, dar Dumnezeu ma parasise de mult, de cand m-au abandonat parintii, poate chiar de cand m-am nascut, dar macar Hinata sa poata evada, eu si asa pot indura dar. . .dar nu putea nici ea sa fuga singura, de aceea trebuia sa rezist impreuna cu ea. . .
Eram in camera noastra meditand la ceea ce s-ar putea intampla cu noi, la o cale de scapare, practic era imposibil deoarece Internatul acela avea o mare paza si un sistem de securitate bazat pe tehnologii de ultima generatie.
Eram in pat cu mana intinsa catre tavan si cu ochii atintiti spre bec, simteam ca o iau razna si ca o sa innebunesc in curand. . .cum? Cum am putea scapa din acest abis intunecat?
Oftez. . .Hinata se uita drep in ochii mei iar eu ma uit spre ea, ochii ei blanzii de culoarea liliacului cu gene ca de caprioara ma calmeaza, ma uit din nou spre bec oftand incet.
Pe usa intra directoare impreuna cu o femeie inalta si slabuta, culoarea parului fiind ca cea a spicului de grau si cu ochii asemeni unei zeite, de culoare maro, un caprui inchis. . .
Un zambet afisat pe fata si cu privirea incruntata, foarte hotarata in ceea ce ar vrea sa faca, paru-i era prins in doua codite la spate atarnand usor pe materialul verde ce o acoperea, bretonul il avea lasat liber atarnand pe fata-i alba si pe obrajii imbujorati, iar buzele ei erau usor acoperite cu un strat de ruj de culoare roz deschis. Era o femeie cam de douazeci si cinci de ani.
Neam ridicat amandoua de pe pat si le-am salutat pe cele doua, desi directoarea nu prea merita.
Se pare ca norocul incepea sa se apropie de noi din ce in ce mai mult deoarece aceea femeie avea sa ne adopte si din fericire pe amandoua deoarece nu voia sa ne desparta, isi dorea sa fim unite ca doua surori si sa ne iubim una pe alta, in mod frateste bine inteles. Am aflat ca pe aceea femeie o chema Tsunade, nimic mai mult, poate doar ca era o femeie deschisa si prietenoasa cu orcine dar si foarte ambitioasa, oare ce avea de gand cu noi? De ce tocmai pe noi ne adoptase? Nu imi puteam da seama dar constatasem ceva, voi avea din nou sansa de a avea o familie si nu aveam de gand sa pierd asta pentru nimic din lume.
In masina incerca sa socializeze cu noi dar eu ca intodeauna nu ziceam nimic, doar Hinata vorbea, eu doar priveam pe fereasta masinii cum ne indepartam tot mai mult de Internat, Doamne ce bine ar fii daca nu l-as mai vedea niciodata, cu toate ca statusem doar cateva saptamani acolo mi se urase din ce in ce mai mult locul respectiv, iar persoanele de acolo se purtau in cel mai urat mod cu mine, in special cu Hinata-chan. Se pare ca totul revenise la normal pentru Hinata dar pentru mine insa, nu. Nu aveam incredere in aceea femeie, dar totusi ar trebui sa ii fiu recunoscatoare pentru ca m-a salvat din chinuri , ca o lumina orbitoare in abisul negru fara sfarsit, o usa micuta, o trapa, prin care am putut iesii din fericire, cu ajutorul ei.
Ne-a intrebat daca am vrea sa-i zicem "mama". . .Cuvantul acesta, acest cuvant greu de rostit gurii mele, prin care mi-am pierdut si ceilalti parinti, doar pentru ca nu putusem sa ii numesc "tata" si "mama". . .imi era greu, totusi acele cuvinte inima mea nu le putea darui la cineva anume, la orcine, iar mintea mea nu concepea acest cuvant. . .
Nu acceptasem aceea oferta desii Hinatei ii placea cum suna, i-am explicat ca nu ii pot spune in acel mod deoarece inima mea nu putea. . .Totusi ma inteles, era un om destul de receptiv, ceilalti parinti ai mei aproape ca ma obligau sa le zic asa, totusi de ce faceam o diferenta dintre cele doua familii care m-au adoptat? Asta ma facut sa cred ca nu toti oamenii sunt la fel, nu sunt toti egoisti si insistenti, ma facut sa-mi dau seama ca exista o diferenta intre toti oamenii, nu sunt toti la fel, sunt unicati si impartiti in doua tabere, cea buna si cea rea. . . Eu? Eu in care tabara ma aflam?
Ajunse la noua casa, Tsunade ne deschise poarta gardului ce inconjura o casa de culoare galbena, cu niste ferestre acoperite cu draperii rosii, o vila cu doua etaje, draguta dupa parerea mea, nu era cine stie ce. . .ceva modest dar totusi frumos. Acoperisul era de culoare grena acoperit cu tigla, iar lipit de casa se mai afla garajul femeii unde-si parca masina rosie.
Intrasem inauntru si vazusem un hol lung ce se intindea pana ce dadea de o scara facuta din lemn iar in partea dreapta a holului se afla o iesire spre living care era mare cu un coltar alb lipit de unul dintre pereti, iar pe pereti se mai aflau nenumarate tablouri cu tiferite diplome , iar pe alt perete se afla rezemat de el o vitrina plina cu medalii si cupe, numai de argint si aur.
Ne-a condus pana in dormitoarele noastre de unde ne-a aratat un dulap cu mai multe haine pentru seara respectiva deoarece voia sa ne imbracam pentru cina, se pare ca avea musafiri. Hinata era foarte incantata dar pe mine nu prea avea ce sa ma incante. . .
Pe la ora opt Tsunade ne-a chemat jos pentru cina asa zisa, cand am coborat jos soneria a inceput sa sune, iar Tsunade ocupata cu ornamentele ma rugat pe mine sa deschid usa. Ajung in dreptul usii si o deschid, atunci il vad pe el. . .Privesc doi ochi abisati, il privesc in continuu ceea ce face si el cu mine. . .



To be continue ^___________^