Un secret infiorator

[Yukira1234]

Multumesc pentru comentarii! Stiu ca primul capitol nu este prea frumos si are multe greseli. So continuarea:

Speranta moare ultima

Odata ajunsa in camera ei, Eclesia s-a indreptat catre marele dulap, imbracandu-se cu uniforma de scoala. Uniforma cuprinea o fusta neagra si o bluza alba si avea legata in jurul gatului o esarfa rosie. Apoi a aruncat in ghiozdanul negru niste carti, un caiet si un pix. Dupa ce ghiozdanul a fost facut a iesit din camera ducandu-se spre alta, unde statea bunica ei. Tranti usa cu putere reusind sa o sperie pe batrana care cosea ceva. In dormitorul Mordonnei erau multe brocarturi de pret si multe picturi facute de ea. In camera cu peretii albi ca neaua era un pat cu asternuturi de aceeasi culoare, un televizor, un birou, un scrin si un sevalet. Femeia o privi mai apoi lasand acul pe scrinul din lemn. Eclesia o anunta ca va pleca mai devreme la scoala apoi parasind camera.
Mordonna era singura ei ruda in viata pe care o cunostea. Desi parea ca se intelege bine cu barana defapt nu era deloc asa. Mordonna o ura pe mica conducatoare deoarece ea isi doreasa conduca clanul spre victorile, sa devina ea o legenda. Stia prea bine ca Eclesia putea sa-i invinga pe Glyphteni, de la nastere aceea fusese menirea ei.
Bruneta alerga cu rapiditate catre liceul Takomoto. Odata ce a ajuns s-a asezat pe o banca privind fluxul de elevi ce intrau sau ieseau. Inima ii era plina de speranta, trebuia sa-l gaseasca pe baiat. Clopotelul a sunat anuntand inceputul orelor , fata pierzandu-si speranta. Se intinse pe banca privind cerul infinit si nenumaratele avioane ce veneau sau plecau din capitala nipona. A astat acolo aproximativ zece minute intarziind la ora de matematica. Deodata o persoana s-a aplecat asupra ei intreband-o de ce nu este la ore. La inceput credea ca este o profesoara dar cand a deschis ochii era un baiat. Acea persoana i se parea foarte cunoscuta si mai apoi realizeaza ca era baiatul acela misterios.
-Nu sunt la ore deoarece...uhm...deoarece... nu ma simt prea bine, minti Eclesia.
-Daca tot mai este putin pana la pauza ce zici sa facem o plimbare scurta? Si apropo numele meu este Ren Ikoruku, al tau care este?
-Eclesia. Eclesia Jahren, zise bruneta in timp ce il admira din cap pana-n picioare pe baiat.
Parul lui blond asemenea spicului de grau ii statea rebel pe frunte. Era imbracat cu un tricou negru, o pereche de blugi taiati, peste tricou o camasa alba si in picioare o pereche de tenesi negri. Cei doi parasesc curtea liceului plambandu-se fara nici o directie.

[i]