[Yaoi] Dincolo de intuneric

[Yuki.]

Capitolul patru

Inghit in sec respirand din ce in ce mai greu in timp ce un tremur incontrolabil imi strabate intreaga fiinta. Ochii sai intunecati ma analizeaza rapid, privirea sa oprindu-se intr-a mea. Incerc sa zambesc cat mai normal si degajat dupa care ma dau din usa lasandu-l sa intre. Cateva picaturi stralucitoare de apa ii curg din parul negru si stralucitor oprindu-se in gulerul paltonului negru ce-l purta. Privesc pe geam si imi dau seama ca vremea insorita de acum cateva ore se transformase intr-una intunecata si ploioasa.

Privirea mi se reintoarce, inevitabil, pe barbatul ce-si daduse jos haina expunandu-si corpul parca sculptat ce era scos in evidenta de costumul argintiu ce-l purta. Pieptul binefacut se zarea prin camasa albastra desfacuta la primii patru nasturi, iar pantalonii i se mulau perfect pe coapsele puternice. Inghit in sec si scutur puternic din cap incercand sa scap de aceasta imagine coplesitoare.
O liniste apasatoare domnea in jurul nostru. El nu scotea niciun cuvant, doar se plimba cu mainile mainile in buzunare prin camera. Aparent era calm, insa sclipirea din ochii sai ii dadea de gol nervozitatea.
In acest moment ma pot astepta la ce e mai rau. Sunt mai mult ca sigur ca nu a venit doar intr-o vizita de curtoazie. E ceva destul de grav, altfel nu venea el pana aici.

Inghit in sec cand se apropie cu pasi apasati de mine si inchid ochii atunci cand pumnul sau se indreapta spre fata mea, insa nu incerc sa ma feresc. Isi pierde cumpatul foarte rar, iar daca ajunge chiar la a ma bate inseamna ca am facut ceva deosebit de grav.
Astept cu inima stransa lovitura, fiind pregatit pentru durere, insa, spre surprinderea mea, nu simt nimic asa ca imi deschid ochii doar pentru a vedea ca lovise peretele, la doar cativa centimetrii distanta de capul meu. Inghit in sec atunci cand observ gaura considerabila din perete, amintindu-mi ca acea lovitura imi fusese destinata mie.

-Ce s-a intamplat? intreb pe o voce ragusita privindu-i fata in detaliu, profitand de faptul ca avea ochii inchisi.
Nu stiu din ce cauza reactioneaza in felul asta, insa ma doare ca se poarta asa cu mine. Oare ce s-a intamplat, ce... Insa peste cateva clipe o idee mi se iveste in minte. Bineinteles, a aflat despre intalnirea mea cu Chase Williams care cred ca si-a dat seama pentru cine lucrez. E evident faptul ca Damon nu voia sa se afle lucrul asta. Cat de idiot pot fi, insa, in fond, nu e vina mea. In ultimele saptamani in care l-am urmarit i-am aflat programul pas cu pas. In fiecare zi venea la birou la aceeasi ora. Nu e vina mea ca si-a schimbat obiceiul pe ultima suta de metri.
Se departeaza de mine, insa nu imi raspunde la intrebare, in schimb, se aseaza pe canapeaua neagra de piele si isi lasa capul pe spate.

-Macar ai avut timp sa amplasezi bombele? ma intreaba dupa o tacere apasatoare.
Dau afirmativ din cap, deoarece se uita la mine si vreau sa plec pentru a-i arata telecomanda, insa, dupa cateva clipe de gandire, mai sa cad jos din picioare. Dumnezeule, nu pot sa cred una ca asta. La cat de grabit am fost am uitat sa iau telecomanda. Oh, acum cu siguranta sunt mort. Nu pot sa cred ca am comis o asemenea greseala. Asta e prima oara cand mi se intampla asa ceva. Pana acum munca mea a fost ireprosabila si nu pot sa realizez cum de m-i s-a intamplat asta tocmai acum.

Inghit in sec si ma asez pe fotoliul din fata sa. Il privesc pentru cateva clipe dupa care incep sa-i povestesc tot ce s-a intamplat acolo. La sfarsitul povestirii obrajii capatasera o nuanta rosiatica din cauza rusinii, deoarece i-am povestit si ceea ce a incercat sa-mi faca blondul.
Barbatul ma priveste ganditor cateva secunde incordandu-si maxilarul, dupa care se ridica de pe canapea apropiindu-se de fereastra. Ii puteam vedea expresia nervoasa in reflexia geamului. Ma ridic in picioare spunandu-i in sfarsit ca uitasem declansatorul bombelor in biroul acestuia.
Corpul imi tremura incontrolabil, inima batandu-mi din ce in ce mai tare.

Eu nu eram asa deobicei, insa Damon avea efectul asta asupra mea. Ma facea sa ma simt neputincios atunci cand ma patrundea cu privirea-i intunecata.
Se apropie cu pasi marunti de mine si ma surprinde total atunci cand mana sa imi atinge incet obrazul mangaindu-l usor. Un fior fierbinte imi strabate tot corpul, un tremur de placere cutremurandu-ma.
Isi apropie buzele de urechea mea, respiratia sa fierbinte facandu-mi pielea sa se infioare.

-Ar fi bine ca pana maine seara sa faci rost de el, spre binele tau!