Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Dincolo de hartie si creion +18

#1
Acesta este primul meu fic in colaborare cu Klau. Buni, eu am postat primul capitol ^.^

Titlul original: Dincolo de hartie si creion
Varsta: +18
Gen: Romance, actiune, aventura,yaoi, drama si altele
Observatii cu privire la continut: vedeti voi
Critica : de oricare, asta daca ne vor lasa.
Alte observatii: cititi macar.

- Pe soacrata sa te cante! Marai nervos, apucand ceasul desteptator electronic si ii fac cunostinta pentru a patra oara cu peretele, iar cum se auzi, a fost si pentru ultima data, aceasta cunostinta dura.
Ma ridic cu greu din pat, cascand somnoros si intinzandu-ma ca o pisica sub soare. Uram cand trebuia sa ma trezesc de dimineata pentru a merge la Universitate pentru doua sau trei ore, care si asa sunt puse ca pierdere de vreme. Ce ma interesa pe mine geografia fiecarui tari din fiecare continent sau istoria tuturor popoarelor, ca nu sunt arheolog. Pufnesc usor in bajocora, in timp ce intram in baie, dand drumul la apa rece de la dus, pentru a ma trezi mai bine. Dusul reusi pe o parte sa ma trezeasca din mahmureala de dimineata, dar cealalta parte au fost nervi facuti in plus, fiindca apa era rece ca si gheata si nu calda.
- Yuri arati ca si cand ai baut toata saptamana si ti-ai tras-o ca un nesatul cu tot ce misca, mormai, cand imi vad ochii mei de un albastru de gheata, care acum pareau mai degraba drogati, s-au reflectat pe oblinda din baie, in timp ce ma barbieream.
Nu stiam de ce ma miram atata de felul cum imi arata fata, inainte sa beau o cana mare de cafea fara zahar. Ies din incapere, ducandu-ma in bucatarie, unde am inceput sa imi prepat niste sadviciuri pentru a le lua cu mine, in timp ce cafea se prepara in cafietiera. Am dat drumul la radio pentru a mai auzi ce melodi cam idioate au aparut peste noapte, in timp ce trageam pe mine o pereche de blugi mai larguti, de culoare neagra, cu o multime de buzunare si cu cateva lanturi legate de curea. Mormai o injuratura, cand aud sunetul cafetierei, ce il scoate, cand cafeaua e gata. Iau repede pe mine un tricou negru, cu o imagine din filmul Star Wars si ma grabesc in bucatarie, oprind aparatul. Imi torc intr-o cana, lichidul maroniu cu miros mirific si cu gust inovator, apoi incep sa beau inghitituri mici, ca sa nu ma frig la limba.
- Da? Raspund plictisit la telefonul meu, care era un Nokia N93, negru cu clapeta.
- Yuri Kurasabi! Unde mama dracu esti? Se auzi vocea celui mai bun prieten al meu din copilarie, care acum era ca un ghimpe in coasta.
- Dcjhfd, ii raspund cu gura plina de paine prajita, tinand mobilul intre umarul stang si ureche, in timp ce ma incaltam in niste adidasi negri.
- Vorbeste cu toata gura si in japoneza, ca sa inteleg si eu, ma astropofa Senji, putand sa ii simt prin undele radio sau satelit, cum era prin baia campusului, ocupandu-se de vreo boboaca.
- Acasa, ma rog, am fost, acum am iesit pe usa. Ajung in douazeci de minute, il reped, inchizand telefonul in nas, incui usa de la apartament si pornesc spre scara.
Aveam norocul sa am locuinta la etajul intai, fiindca astfel eram foarte comod coborand cu liftul. Imi dau ochii peste cap si ma opresc la magazinul de manga si reviste din incinta blocului, uitandu-ma sa vad daca a aparut urmatorul numar din manga-ul Koi ja nai. Nu puteam sa imi imaginez ca cel care a creat aceasta manga era de fapt o ea. Ai Mikazi, era creatoarea celei mai citite shounen ai din intreaga lume. Mi-ar placea sa o intalnesc, imi spun in gand, bagand in mapa, alergand spre metrou, fiindca eram in tarziere. Mda, mi-am inceput saptamana, cum nu se putea mai bine.

Incercam din rasputeri sa nu adorm cu creionul in mana, deasupra pagini, pe care era desenat proful de geografie, dar in varianta caricaturizata. Abia asteptam sa ajung acasa si sa citesc urmatorul numar din manga, ca pe urma sa sfarsesc prin baie, satisfacandu-ma.
- Kurasabi, unde este localizata pe harta India? Ma intreba babuinul batrand din fata, tigand batul aratator chiar pe tara respectiva.
- Arata-ti pe harta unde este India, ii raspund ironic, dandu-mi ochii peste cap.
Barbatul incepu sa tipe ca apucatu vreo cinci minute, ca pe urma sa observe ca unul dintre colegi mei de ora, dormea dus cu capul pe banca, chiar in fata lui, sforaind de zori, iar saliva formase deja baltoaca pe caietul sau. Pentru alte cinci minute, am auzit vocea sa pitigaiata, ce imi dadea ca cineva strangea de gat o mata in calduri. Niste colege de ale mele au inceput sa susoseasca intre ele, ca vocea nervoasa a profului era foarte excitanta. Cand mi-am dat seama ca vorbeau serios, am crezut ca in acel moment imi vomit tot ce am manancat inaintea orei.
- Yuri de ce esti alb la fata, zici ca am vazut o fantoma, imi atrase atentia una dintre colege, care mi-au facut asta.
- Sincer, nu stiu ce vedeti la Haku-sensei, dar tipul are acasa o sotie si fiul sau e plecat din Japonia din cauza lu' tasu, le informez pe fete, iar acestea oftara dezamagite.
Ridic perspicace o spranceana, dar o las balta, fiindca se suna de ultima ora de stat degeaba. Imi strang lucrurile din banca si ma indrept spre casa cu pasi grabiti, mai ales ca acum a inceput sa ploua. Ma opresc in statia de autobuz, fiindca am pierdut deja metroul spre apropierea blocului meu, ramandu-mi doar autobuzul si... alergatul printre stropi de ploaie. Trag aer in piept si scot din mapa manga, uitandu-ma la comperta, zambind superior numarului optsprezece, cea ce insemna, ca cei sub acea varsta, nu puteau sa o cumpere. Ce bine de mine ca am deja douazeci si trei de ani, imi spun in gand, ascuzand din nou manga prin mapa, fiindca veni autobuzul. Ma urc in transportul comun, pletesc biletul si ma asez pe scaun, privind plictisit afara. In Tokyo e cam naspa cand ploua...
[Imagine: opus.jpg?t=1332600540]
If I can't move Heaven, I'll raise Hell... - Sebastian Morgenstern (The mortal instruments)
Perfect enemyMy fan fic blog[Imagine: chibi_4003.gif]Yo man, chibi Manu^.^

#2
Capitolul 2



Data limita, data limita, data limita! Atat puteam gandi. Era ora doua noaptea si eu mai aveam inca cinci pagini de terminat. Cam cat de greu trebuie sa fie sa faci asta? Probabil ca am si uitat cum e sa ai timp liber din moment ce de cand predau un set de pagini vine alt manuscris, cu alta idee si trebuie iar sa ma apuc de desenat fara oprire. Plus ca pentru luna aceasta a trebuit sa fac un personaj nou, sa-l introduc in actiune. Daca as mai fi avut optsprezece ani cu siguranta nu m-as mai fi apucat de asta. Insa asta era acum zece ani, cand a fi painter mi se parea ceva usor, lejer si plin de amuzament. Nu asta arata fata mea acum... Cearcanele proeminente imi ascundeau o parte din ochii mei a caror irisi erau infloriti pestrit cu un violaceu sters. Pleoapele imi cadeau greu, fiind mai mult decat adormit iar parul meu negru-bleumarin era ravasit, lasat sa cada pe langa obraji rozalii si pe fruntea ingusta. Deodata o furnicatura ma facu sa stranut.
- Probabil ca nu e bine sa stau cu geamul deschis tot timpul, am spus eu mai mult pentru mine. Nu ca as fi avut cui sa spun, in tot apartamentul asta imens fiind singur. Cred ca uitasem si ce-i aia singuratate din moment ce nici macar pauza de mers la baie nu mai aveam. M-am ridicat de pe jos, dintre foile desenate, lasand creionul sa-mi cada la intamplare si am inchis geamul, mai intai inspirand putin aer. Parfumul noptii se simtea cu un iz aparte, un misterios miros ce imi ineca simturile intr-o moleaseala continua.
M-am intors in schimb la lucru... Patru ore de munca continua si era gata. Am alergat cu ultimele puteri si am predat foile editorului iar cand am ajuns acasa, am intrat incaltat, lovindu-ma de podeaua rece. Apoi... Somn de voie.
M-am trezit cu o durere serioasa de oase. Cred ca era deja amiaza. Ma simteam odihnit chiar daca dormisem pe jos. Aveam unele seri in care nici macar cafelele repetate nu ma tineau in priza adormind pur si simplu in fund. Acum era bine ca ajunsesem in casa. M-am dezbracat de toate hainele in drum spre baie apoi am lasat apa sa imi clateasca corpul. Dupa ce eram cat de cat revigorat m-am gandit ca in mini-vacanta asta de trei zile puteam sa ma mai destind si eu un pic. Dar cum?
Am hotarat sa incep prin a manca. M-am imbracat, calcand pe hartiile mazgalite si hainele murdare, dand cu piciorul la canile de cafea goale si impiedicandu-ma de papucii lasati prin toata casa. Am iesit din apartament si am luat-o spre un restaurant. Ajuns acolo mi-am luat pranzul, cat trei mese de fapt. Chelnerul se uita la mine ca la extraterestri, avand in vedere imensitatea comenzii ce o cerusem, insa atat timp cat ii lasam un bacsis bun nu cred ca avea sa ma streseze cu privirea lui idioata. Am parasit si restaurantul si dupa ce m-am plimbat putin prin oras admirand metropola ce se infatisa mai aglomerata ca niciodata, am ajuns acasa, din nou in acea mizerie infernala.
Asa nu se mai poate! mi-am spus eu suflecandu-mi manecile bluzei pentru a ma apuca de curatenie. Am strans, spalat, aspirat tot, pana la ultima farama de praf, pana la ultima cana, iar dupa vreo ora de curatat am cazut rupt de oboseala in fata televizorului. Noroc ca erau numai tampenii nefolositoare, astfel putand sa adorm. Avand un stil de viata dezordonat, sarind mesele si somnul din timpul noptii nu puteam sa dorm. Corpul meu nu era obisnuit cu somnul asa ca dupa vreo trei-patru ore de somn adanc m-am trezit.
M-am uitat pe cadranul ceasului si am vazut ca e abia ora 23, ceea ce insemna ca am dormit mai mult decat crezusem. Ma asteptam; la cat am avut de munca in ultima luna. Sper ca macar cititorii sa aprecieze detaliile lucrate fin, toate acele pagini. Nu degeaba eram Ai Mikaze, bine cunoscut... Da. Ca scriitor eram cunoscut ca femeie, desi eram barbat in toata firea. Bine, nu chiar. Nu eram genul de barbat lucrat la sala ce pur si simplu da pe spate toate „puicutele” cu muschii lui de Adonis. Ci mai degraba modelul acela de baiatel inocent ce abia poate pronunta doua cuvinte cand e intimidat si se inroseste daca cineva il priveste insistent. De fapt; nici nu stiu daca eram rimid, caci la cat am intrat in contact cu lumea cam de cand m-am apucat de manga abia mai stiu cateva nume ale unor persoane cu care nici macar nu am tangente prea mari decat un "Buna ziua" respectuos pe strada. Cu toate astea nu resimteam singuratatea, poate pentru ca nu prea stiam cum e sa ai companie si cum e sa nu ai. "Singuratate"; un termen cam vag pentru cineva care nu a mai stat de vorba cu nimeni -inafara de el insusi- timp de mai bine de trei ani.
M-am rezemat cu coatele de marginea balconului privind la sclipirea necontenita a Tokyo-ului, oras care nici in cele mai adormite zile nu doarme. Parul meu lung era fluturat de o adiere calda a vantului de primavara si daca ascultam atent, trecand de zgomotul infernal al motoarelor turate la maxim, puteam auzi linistea nocturna.
Cred ca din romantismul si poezia asta a existentei mele am si devenit scriitor de manga shounen ai, recunoscut prin „Koi ja nai”. Desi lumea credea ca eu chiar sunt femeie –asta, dupa spusele editorului meu, dand bine in fata cititorilor- Ai Mikaze, una din cele mai bune scriitoare de manga eram de fapt eu; Ai Mikaze, tipul ce sta ingropat in hartii si mormane de haine, ce uita cum ii cheama pe prietenii lui si care sta si viseaza la iubiri prin carti insa nu a fost indragostit niciodata.
Nando  mo kimi no moto e...
No matter how many times it will be, I will go back to you
[Imagine: 346l2lx.jpg]

#3
Capitolul 3

Ma leganam pe scaunul rotativ de la birou intr-o parte si alta, avand buzele tuguiate, iar intre nas si buza superioara, aveam pus creionul special pentru tablita de desen. Ma gandeam cum sa colorez noul personaj care vine sa se lupte cu Superboy si Nightwing, ce se iubeau prin padure. Ma las pe gubas si ma ridic de la birou, indrepandu-ma spre bucatarie pentru a-mi face ceva de mancare, apoi sa mai strang prin apartament, ca oricand parinti mei ar putea sa vina intr-o vizita neanuntata.
- Ce naiba am pus aici? Ma intreb eu pe mine insami, vazand o pata cam lucioasa si lipicioasa, pe masuta din sticla din sufragerie.
Scot din pantaloni de trening albi, ce ii purtam prin casa, un pachet de servetele umede. Ma asez in genunchi langa masa si incep sa sterg acea pata, care se dovedi ca fiind urma unei budinci dulci din orez, pe care Yahiko a rasturnat-o alaltaieri seara, cand am avut o seara ca intre baieti.
- Norocul lor ca nu au ascuns bautura sau mancare pe sub canapea, ca am sa-i ucid, mormai plictisit, trecandu-mi degetele prin parul meu visiniu, taiat in trepte, fiind mai lung pe ceafa, ajugandu-mi pana aproape de omoplati.
Imi placea sa il port facut tepi in varful capului si bretonul sa imi acopere partea stanga a chipului. Zambesc amuzant, cand imi vad reflexia in usa de la frigider, cand m-am indreptat spre el, pentru a-mi lua cele trebuincioase pentru doua sau trei sandviciuri. Puteam sa ma mandresc cu muschi de felina ce ii aveam, care se incordau discreti la fiecare miscare care o faceam. Dupa ce imi prepar de mancare, ma intorc in camera, asezandu-ma la birou si iau in mana Koi ja nai, incepand sa recitesc manga, minunandu-ma de miticulozitatea desenelor, asezarea ei in pagina si mai ales de iubirea dintre Asatto si Yoshino. Iau o gura de sandvici, in timp ce citeam partea in care Asatto si Yoshino erau in plina actiune, dar sunt intrerupti de un apel din partea unui necunoscut.
- Black Canary sa ii gaseasca, spun pe un ton conspirativ, asemenea filmelor americane cu detectivi si psihopati.
Imi pun pe I-Pad niste imagini cu Black Canary, apoi incep sa o desenez, ca pe urma sa o colorez. Puteam sa spun cu modestie ca ma pricep sa desenez orice. De la desene si imagini inventate de mine pana la reproducerea exacta a unor personaje, in cel mai mic detaliu. Dupa ce am terminat de desenat, incep sa colorez, in timp ce ascultam stirile de la televizor. Mda, aceleasi lucruri vechi, imi spun in gand, cand prezentatoarea spuse ca peste trei zile va incepe campionatele mondiale de fotbal. Era la fel ca in fiecare an. Suporteri se bateau ca idioti, de se trezeau la spital si nu stiau cum au ajuns acolo, portari isi primeau la greu mingi in "broaste", incat mereu se aflau cu ochii bulbucati si cu gura cascata, scotand sunete de soprana. Incep sa rad ca prostul imaginandu-l pe Haku-sensei ca si portar, iar eu ii dadeam mingi doar in "bilute".
- Uh, ce mai ras, vorbesc singur, oftand usurat, stergandu-mi lacrimile din cotul ochilor.
Dupa ce termin de colorat si ultima scena din acest capitol al asa-zise-i manga pe care am creeat-o sub numele de Just us..., ce reprezenta povestea de dragoste dintre Superboy clona lui Superman si Nightwing, fostul acolit a lui Batman, primul Robin. Ma uit putin la blogul care l-am creeat pentru ca toata lumea sa imi vada creatia, dar eu aveam alte ganduri, decat sa devin un drawner de manga, ci de anime. Sa le dau viata, sa se miste si eventual sa fac vocea unuia dintre personajele principale. Pufnesc usor in ras. Aveam vise mari, dar puteam sa pun pariu pe oricat, ca o sa lucrez toata viata mea ca un vanzator. Imi lovesc fruntea de birou.
- Doar vise, soptesc pentru mine, trantindu-ma pe pat, dupa ce mi-am dat jos pantaloni, ramand in boxeri. Vise la fel cum ar fi sa o intalnesc pe creatoarea lui Koi ja nai.
Pun revista pe noptiera, sting becul si inchid ochii, alunecand in lumea somnul, find foarte obosit. Prea obosit...

- Sunt idiot! Sunt idiot! Sunt idiot! Maraiam nevos, in timp ce imi miscam mana din ce in ce mai repede pe organul, pentru a ma termina.
In viata mea nu am sa mai citesc sau sa desenez ceva yaoi seara, inainte de culcare, fiindca dimineata ma trezesc foarte plin jos. Scot un geamat stins cand ma eliberez pe faianta din interiorul dusului, apoi imi continui linistit imbaierea mai departe. Trebuia sa nu ma gandesc la absolut nimic pana termin si apoi sa stau cuminte, ca timp voi fi cu soramea a mare, pentru a cumpara cadou iubitului ei.
- Imediat! Strig, cand aud interfonul sunand ca disperatul in coridor.
Ma clatar repede de spuma si claburi, opresc dusul, ies din cabina si imi infasor un prosot in jurul taliei, luand altul in cap, ca sa nu ud pe jos. Ies din baie si apas butonul de la interfon, in timp ce ma stergeam pe par.
- Sunt eu, Yuri, Aisha, se auzi un glas de fata, cam ragusit, aratand ca cineva a avut ceva activitate aseara in pat.
- In zece minute sunt jos, ii spun si incep sa alerg de nebun prin casa.
Mi-am sters repede parul, perindu-l si lasandu-l liber, fiindca nu aveam timp pentru o frizura in adevaratul sens al cuvantului. Trag pe mine o pereche de blugi, taiati in genunchi si un tricou alb, pe trup. Imi dau cu parfum, imi iau bani, mobilul si cheile, apoi ies din apartament, incuindu-l. De ce presimt ca va fi o zi lunga?...
[Imagine: opus.jpg?t=1332600540]
If I can't move Heaven, I'll raise Hell... - Sebastian Morgenstern (The mortal instruments)
Perfect enemyMy fan fic blog[Imagine: chibi_4003.gif]Yo man, chibi Manu^.^

#4
Bun,deci ma bucur ca am gasit un fic yaoi nou pe aici.Chiar vroiam sa citesc cv nou.Ideea este foarte buna,iar personajele interesante.Imi place felul in care scrii.Greseli nu am vazut,iar daca ai sunt putine,Sper sa pui cat mai repede continuarea.BYE!!!!!

#5
Hei, all~ Am adus, deci, noul capitol si va urez lectura placuta. ^^
rozalix, scumpo, multumim sincer ca citesti si pentru comm-ul tau. Speram sa nu te dezamagim in continuare. Kiss-you~ ^^


Capitolul 4


- De ce am adormit iar pe jos? am spus eu buimac cand am realizat ca sunt iar pe jos. Ah... Asa e, aseara dupa ce m-am uitat la televizor eram prea adormit si probabil am picat in picioare de somn. Mi se intampla des, mai ales in ultimul timp caci mai toata ziua si toata noaptea stateam cu creionul in mana pentru a desena. Se intampla o chestie ciudata ca la inceputul lucrului nu aveam inspiratie si imi bateam tot timpul gandurile cu asta, iar, apoi, simtind cum data de predare e aproape, ma apucam de desenat ca bezmeticul.
Soarele ce patrundea suav prin geamul inca deschis lasa prada culorii sale aurii corpul meu ce se ridica incet de pe jos.
- Iti trebuie un ajutor, spuse Makoto, editorul ce se ocupa de manga mea in timp ce tranti pe masa noul manuscris pentru volumul de care trebuia sa ma apuc. Cum intrase aici? El era cam singurul cu care mai comunicam si tot timpul uitam ca el are cheie de la apartamentul meu. Ma gasea des dormind incomod si tot de atat de multe ori ma aseza in patul meu, ceea ce nu facuse in dimineata asta. Ma privea cu ochii lui mari, inexpresivi de parca m-ar fi certat pentru ceva, desi nu stiam ce as fi putut face sa-l supar. Sa fi fost oare de vina greselile din ultimul volum?
- Ajutor? am spus eu privindu-l ironic. Poate era doar mandria insa nu vioam ajutor; eram destul de capabil sa fac fata.
- Da, ajutor pentru ca te vad tot mai rupt de oboseala, tot mai nervos si ultimul volum a avut mici scapari.
Scapari? Scapari ai tu cand e vorba de erectie, nu eu! imi venea sa-i spun, insa, la naiba, nu puteam. Alt editor mai bun nu gaseam, sunt sigur, si atat timp cat isi facea treaba pentru mine era in regula.
- In regula... am spus eu acceptand pana la urma ideea unei alte persoane. Chiar daca nu ma incanta, avea dreptate. Si nu imi placea sa o spun, dar aveam mare nevoie de ajutor. Nici nu imi mai aminteam cand am iesit ultima data cu prietenii sau ultima data cand am baut un ceai in liniste.
- Si unde vrei sa gasesc eu acel ajutor? am spus eu sceptic, privind peste randurile scrise ale manuscrisului. Din nou multe pagini... Oare cat o s-o mai tina in ritmul asta?
- Nu stiu. Vezi... Am vazut acum ceva timp un blog cu niste manga. Poti incerca pe niste bloguri, poate gasesti ceva care iti place.
L-am privit, apoi am oftat, si mi-am deschis laptop-ul. Uram ca avea tot timpul atata dreptate si gasea mereu solutia la toate problemele. Probabil ca el era genul de persoana dupa care as intoarce capul pe strada, gandindu-ma ca sigur e perfect. Makoto pleca dupa ce imi mai spusese cate ceva si dupa ce am stabilit data limita. Desi stia ca ori voi intarzia ori ii voi da lucrarea chiar in acea zi, el se tot incapatana sa stabilim o data limita.
Mi-am plimbat privirea pe atatea pagini de internet, pe atatea bloguri, pe atatea manga si ma tot intrebam: de ce se mai apuca unii, daca talentul nu-i ajuta? N-am putut sa o inteleg niciodata, nu ca as intelege pe complet oamenii. Deja ma plictisisem de desenele proaste, replicile plictisitoare si greselile de gramatica asa ca am lasat pentru putin cautarea noului meu ajutor si mi-am facut o cafea, sunandu-l pe Makoto. Desi ca editor-scriitor eram destul de ostili unul ca altul, ca cunostinte ne intelegeam perfect. Dupa ce l-am intrebat ce face - desi plecase cu mai putin de o ora inainte de la mine - i-am spus ca n-am cu cine sa stau si ca m-am plictisit singur. Veni rapid, asta insemnand ca intr-o jumatate de ora sosi, timp in care mi-am delectat privirea cu niste articole legate de noile premii pentru literatura. As fi vrut sa iau si eu unul din acela insa era prea putin posibil. Pe cat de bun eram la desen, pe atat de prost la scris si compus.
- Ce vrei sa mananci?
- Orice, dar sa fie gatit de tine, am spus eu alintandu-ma. Imi placea sa fiu ca un copil mic, iar cu Makoto puteam face asta linistit, de cele mai multe ori brunetul raspunzand la copilariile mele infantile.
Din nou m-am intors la cautarea mea continua, band din acea cafea amara a carui gust imi incanta cu desavarsire papilele. Daca gaseam o manga desenata cat de cat corect era plina de alte detalii nefolositoare, ori era scrisa in cel mai plictisitor mod astfel incat trebuia iar sa ma apuc de cautat. Si tot asa, pana cand in sfarsit prietenul meu terminase mancarea. Inainte de a ma pune la masa am dat click pe o pagina a unui blog si... Asta era. Gasisem noua persoana care sa ma ajute; totul era atat de curat, atat de bine asezat in pagina, era superb desenat, povestea inventiva, plus ca era yaoi, deci, pe gustul meu.
- Yuri Kurasabi... am spus parca pentru mine in momentul in care i-am vazut numele.
- Il vreau! am strigat dupa brunet ce veni si se aseza langa mine, admirand de asemenea creatia acelui Yuri. I-am trimis rapid un e-mail in care ii spuneam de propunerea mea, in numele firmei, bineinteles, caci nu imi puteam folosi numele. Dupa ce rezolvasem treaba asta, am luat masa cu Maki, asa cum il alintam eu adesea, si acesta pleca rapid fiindca avea o sedinta legata de vanzarea urmatorului volum din Koi ja nai.
Am strans rapid din bucatarie apoi am inceput sa citesc una din acele manga ale baiatului necunoscut. Ma pierdusem deja in poveste fiind de-a dreptul captivat de aceasta.
- Nu-i de mirare ca are atatia vizitatori, am spus eu entuziasmat de felul in care acesta lucra, cand am auzit soneria. Cine oare sa fie chiar acum?
Nando  mo kimi no moto e...
No matter how many times it will be, I will go back to you
[Imagine: 346l2lx.jpg]

#6
Hey girls^^ fic-ul e genial. O.O Povestea decurge lin si te captiveaza intr-un fel. De asemenea nu am prea observat greseli de ortografie (poate din neatentie, poate nu) iar asta e bine. Capitolele sunt destul de lungi (desi daca ar fi dupa mine le-as vrea si mai lungi;-"), dar meh, nu e dupa mine. Ideea cat si titlul sunt ok. Imi plac personajele, cat si caracterul acestora. Deja am o banuiala cine o sa fie uke si cine o sa fie seme. Apropo de Yuri, e asa o figura, mereu pus pe fuga. Grrr. Da nu inteleg de ce Mikaze e prezentat drept femeie publicului (?), ma rog. Ramane de vazut. Vreau next-ul! Kissez.
[Imagine: tumblr_mfcg2sBNaZ1rnbh24o3_r1_500_large.gif]
Boys love.

#7
Capitolul 5

Incercam sa numai mut greutatea de pe un picior pe altul, aratand ca am emoti in ai da interviu directorului de publicitate a firmei de manga, care promoveaza si manga mea preferata. Ma rugam din suflet, ca directorul de la Nijikon sa imi dea macar un post de femeie de serviciu, ca nu ma suparat, astfel putand sa fur putin din meserie de la alti. Aud pasi de pe partea cealalta a usi, iar cand aceasta se deschise, am ramas usor suprins, sa vad un tanar atat de frumos, incat nu parea mai mare decat douazeci de ani.
- Te pot ajuta cu ceva? Ma intreba curios, iar ochii aceia albastri, mari, ma priveam intrebatori.
- Buna ziua, ma numesc Yuri Kurasabi, ma prezint politicos, inclinandu-ma usor in fata lui. Am venit aici in urma e-mail-ului pe care mi l-ati trimis, mai adaug si ii dau foaia cu e-mail-ul, scoasa la imprimanta.
Tanarul citi rapid scris, iar eu nu am putut sa nu admir parul negru cu reflexi de bleumarin la lumina, ce parea atat de fin si frumos, aratand ca era ingrijit cu sfintenie.
- Yuri ce ar fi sa stam de vorba la un ceai? Imi propuse, invitandu-ma in apartamentul sau.
Cand am intrat, primul lucru am putut sa observ a fost curatenea, dar si niste tablouri in creion, desenate atat de frumos. Puteam sa vad finetea si atentia cu care a fost creiat aceste tablouri.
- Ce fel de ceai ti-ar placea sa bei? Ma intreba tanarul, iar zambetul sau atat de inocent, incat ma facu sa rosesc foarte usor in obraji.
- Fructe de padure, daca ai, ii raspund, asezandu-ma pe canapea si scotand din rucsacul ce il aveam la mine, o mapa, in care se aflau diferite desene de ale mele.
Dupa vreo zece minute aparu si el, cu o tava din argint, pe care era asezat un ceainic din portelan, doua cesti si o zaharnita. Ma servi cu ceai, apoi ma intreba daca poate sa se uite in mapa. Ii dau voie, iar vocea mea suna ragusita de emotie, fiindca depindeam acum cu adevarat de lucrarile mele. Il auzeam cum scotea din cand in cand cate un o, a si foarte frumos.
- Yuri, tu ai un adevarat talet si cum am spus in e-mail, am nevoie de ajutorul tau pentru a-mi fi asistent, spuse tanarul, facandu-ma sa ridic o spranceana sceptic si curios. Numele meu este Ai Mikazi si sunt un drawn-er manga, imi spuse in sfarsit numele sau, facandu-ma sa casc gura suprins.
Nu ma asteptam ca Ai Mikazi sa fie un barbat si ca el sa imi ceara sa ii fiu asistent. Trag de cateva ori aer in piept pentru a ma calma, apoi il intreb ce trebuie sa fac, fiindca acum aveam ocazia sa invat de la cel mai bun dintre cei mai buni.
- Tu trebuie doar sa imi corectezi desenele, sa imi arati unde am scapari, sa ma ajuti in alcatuirea replicilor si eventual sa imi mai faci prin casa unele treburi. Salariul tau, ma gandeam undeva la saptezeci de yeni japonezi pe saptamana. Vei lucra cu contract, totului tot, imi explica, iar eu imi notam pe o foaie ce trebuia sa aduc maine, ca sa imi faca cartea de munca.
- Ai-sama, eu mai sunt si la facultate si nu am chiar un orar fix pe o zi pe alta, cum facem? Il intreb curios, fiindca nu vroiam sa ii incetinesc munca sau sa il incurc, cu facultatea mea.
- Maine ai putea sa imi aduci orarul pentru poimaine sau ai acum orarul la tine? Ma intreba curios, iar eu i-am dat rapid o foaie pe care aveam scris orele pentru maine.
Incepu sa le parcurga foarte repede, apoi imi spuse, ca maine la ora doua sa vin la el cu C.V.-ul facut la imprimanta, niste desene, copie dupa buletin, certificatul de nastere, notele de la facultate si recomandare de la profesorul de desen. Am aprobat din cap entuziasmat, incercand sa nu par umflat in pene, ca lucrez pentru cineva atat de cunoscut. Am inceput sa vorbim despre una-alta, dar mai mult despre mine si talentul meu la manga. E atat de frumos...

Injuram printre dinti memoria si creierul, fiindca ma chinuiam de mai bine de doua ore si ceva la prostia asta de C.V.. Credeam ca acea scrisoare de recomandare e grea de obtinut, dar Carey-sensei a fost in toane bune - credeam si eu ca era in toane bune, cand a aflat ca sotia lui a nascut doi gemeni-siamezi, baieti, uniti doar usor la manuta de piele -, incat imi facu acea scrisoare de recomandare printre zambete si complimente. Puteam sa ii fi dat sa semneze ca isi da demisia, ca ar fi semnat ca si vedetele, cu ochii inchisi. Oftez usurat cand am terminat prostia aia de C.V., pe care il scot la imprimanta. Asez totul intr-un dosar pe sina, cu foli in interior, bagand acolo actele, pentru a nu ma pune sa le perforez.
- Cati ani ai? Intreb manga Koi ja nai, incercand sa ghicesc acum ani creatorului.
Nu parea ca are mai mult de douazeci de ani, maxim douazeci si trei, dar ar fi cam imposibil, fiindca primul volum a aparut cand eu aveam treisprezece ani. Imi scutur capul si ma trantesc pe pat, privind tavanul de culoarea lavandei. Mai mult ca sigur continua munca tatalui sau si s-a apucat de curand sa deseneze, spun sigur pe mine, zambind prosteste. Inchid ochii si adorm, bucuros ca voi avea ocazia sa lucrez cu cineva in acest domeniu...
[Imagine: opus.jpg?t=1332600540]
If I can't move Heaven, I'll raise Hell... - Sebastian Morgenstern (The mortal instruments)
Perfect enemyMy fan fic blog[Imagine: chibi_4003.gif]Yo man, chibi Manu^.^

#8
Capitolul 6


Tiuitul soneriei ce se auzea din departare ma facu sa scancesc slab, punandu-mi patura peste cap. Nu voiam sa ma trezesc, mai ales daca era vreun vecin enervant sau postasul la usa. In timp ce soneria aia suna in draci mi-a sunat si telefon si vazand numarul imi venea sa-l arunc pe geam. Ce naiba vrea asta de la mine? Mi-am indreptat privirea, partial adormita, spre ceasul ce indica ora unsprezece apoi m-am ridicat greu din pat, cascand de cateva ori. Am iesit la usa, Makoto intrand fara ca macar sa spuna "buna dimineata".
- 'Neata, am spus eu cascand partial. Aseara statusem pana tarziu si acum nu aveam chef de absolut nimic, mai ales de el si manga lui. Ieri fusese ultima mea zi libera si mi-o petrecusem vorbind tot despre munca.
- Buna dimineata. Ia spune; cum e asistentul?
Zambetul lui parea putin provocator si stiam si ce avea sa insinueze. Orice barbat ce se apropia de mine trebuia sa treaca mai intai de ochii lui, stiind ca eu sunt naiv si cad repede in "capcana dragostei".
- Nu e asa!! am strigat eu la el facand pe bosumflatul. Bine, era asa. Deseori ajunsesem sa fiu ranit din cauza unor tipi ce pur si simplu mi-au facut rau intentionat. Probabil de asta ma temeam de lume atat de mult si imi era frica sa las increderea mea pe mainile cuiva si... Probabil de aceea sinteam ca nu am indragostisem niciodata. Gandindu-ma bine, nici nu am facut-o pentru ca tipii cu care m-am culcat au fost doar aventuri si nu au stat atat de mult cu mine incat sa simt ca tin al ei. Cu toate astea, aveam acel sentiment cum ca sunt folosit si asa am si fost; mereu folosit, mereu luat in gluma.
- Dar cum e? spuse acesta desfacand cutia cu lapte. Lua doua pahare si turna continutul alburiu in ele apoi imi inamana unul din ele, eu ducandu-l la gura. Am baut o gura din laptele rece ce ma mai trezi putin apoi i-am spus, privind suprafata lucioasa a mesei din sufragerie.
- E.. E un baiat de treaba si muncitor. Si e super-talentat. Daca ai vedea ce bine stie sa faca detaliile!! Plus ca arata si bine, iar parul lui atat de rosu, atat de intens.. Ah.. Stiai ca are ochii albastri, de gheata? Si doar stii cat de mult imi place gheata, iar contrastul dintre acei irisi misteriosi si suvitele lui de par sunt... Insa m-am oprit realizand ca vorbeam cu totul altceva decat ma intrebase prietenul meu. Brunetul ma privi putin apoi incepu sa rada de mine, spunand:
- Stiam eu ca-ti place de el. Esti imposibil!!
M-am inrosit serios si am baut o gura de lapte, incercand sa fiu calm cat inca Makoto se prapadea de ras.
- Ba nu... am negat eu nevrand sa-l privesc in ochi. Adevarul e ca... Yuri avea niste ochi foarte frumosi, in care sincer ma cam pierdusem si in combinatie cu parul sau atat de rosiatic era pur si simplu piesa de rezsitenta. Nici la corp nu arata rau; trup bine format, inalt, slabut dar totusi tonifiat. Makoto se apropie de mine si imi ciufuli parul, facandu-l sa navaleasca asupra fruntii mele, apoi ma privi sincer si imi spuse cu o oarecare blandete in voce:
- Doar ai grija, bine? Nu as vrea sa patesti ca datile trecute.
- Nu o voi face, am spus eu ridicandu-ma de pe scaun pentru a ma indrepta catre sufragerie. Mi-am luat instrumentele si am inceput sa desenez niste foi, fara sa am o tema anume -doar niste schite- in timp ce editorul meu imi vorbea despre noul volum. Am ascultat cu atentie tot ce a spus si i-am raspuns apatic la intrebari, gandindu-ma la cu totul altceva. Deodata am auzit soneria usii si Makoto iesi sa raspunda in locul meu. I-am auzit vocea lui Yuri apoi i-am vazut chipul, zambindu-mi cand a intrat in sufragerie.
- Eu va las, trebuie sa rezolv niste treburi printre care si cartea ta de munca, spuse brunetul iar inainte sa iasa imi facu cu cohiul iarasi cu subinteles. Iar munca...
- Hai sa trecem la treaba, i-am spus eu zambind baiatului ce ma privea cu ochii lui enigmatici ce ma facura pentru o clipa sa ma pierd din nou. Am inceput sa desenam, urmarindu-i cu atentie toate miscarile. Ma uimea rabdarea, meticulozitatea lui iesita din comun si fara sa-mi dau seama, privindu-l, obrajii mei au prin o nuanta rozalie pala. M-am intins dupa un creion moment in care el intinse mana dupa acelasi lucru, privirile noastre intalnindu-se pentru scurt timp. Imi zambi si imi inmana acel creion apoi imi spuse cu acelasi zambet dulce pe fata:
- Ai-sama... Am si eu o curiozitate.
- Care? am spus eu mutandu-mi privirea si chipul astfel incat el sa nu vada ca sunt rosu apoi imi spuse cu aceeasi blandete si fermitate in voce:
- Cati ani ai?
L-am privit o clipa apoi i-am spus, schitand un mic zambet pe chipul meu ce inca prezenta unele tente de roz in obraji:
-Douazeci si opt.
Nando  mo kimi no moto e...
No matter how many times it will be, I will go back to you
[Imagine: 346l2lx.jpg]

#9
Hei, am reusit si eu sa citesc pe aici si suna destul de dragut. Din ce mi am dat seama Yuri e semele si Ai ukele. Sincer, nu stiu de ce m-as fi asteptat invers :-? Stilul vostru de a scrie e ok, dar stiti ca se poate si mai bine, aveti greseli de tastare si unele de gramatica.

Ideea e placuta asa ca o sa va citesc in continuare ! :))

Succes la scris!
[Imagine: innocentlovesig.png]
"Only I know your pain…
Your uncertainty…
Your loneliness…
If only we could be toghether forever.
I’ll say it as many times as you wish.
I will not betray you!"
— Luka Crosszeria


#10
Capitolul 7

Il priveam pe seful meu cu ochi mari, avand buzele usor intredeschise, din cauza socului. Pare atat de tanar, imi soptesc in gand, uitandu-ma usor mirat la el. Parea ca un copil, dar unul talentat si destul de celebru. Il aud cum ma roaga sa ii dau schita corectata, pentru a ne ocupa pe urma de replici.
- Eu nu prea ma pricep la replici, ii spun, rosind usor in obraji de rusine, facandu-l pe barbat sa izbucneasca in ras.
- Eu zic ca te pricepi. Sunt foarte naturale, ca si cand tu ai fi in pielea lor. Ce spui sa incercam si acum? Ma intreba, clipind des din gene, facandu-ma sa constietizez ca are niste ochi cu adevarati superbi.
Aprob din cap, apoi incepem sa vedem care replici ar fi bune, alcatuirea lor si ce ar trebui sa exprime. Trebuia sa recunosc, ca Ai era deschis la orice sugestie de schimbare a stricturi replicilor sau a asezarea lor in pagina, iar eu imi dadeam toata silinta sa fie bine. Cam dupa jumatate de ora, imi masam muchi antebratului stang, care ma dureau destul de rau. Nici la examene, cand scriam ca un apucat, ca eram atunci cinci minute destept ca in armata, ca in rest sa fiu prost tamaie, nu ma durea asa de rau, cum simteam acum. Ii multumesc sefului meu din suflet, cand se oferi sa ma serveasca cu ceai de lamaie cu putina gheata si miere de albine.
- Va multumesc mult, ii multumesc mentorului meu, cand acesta aduse o carafa din cristal cu ceai si cuburi de gheata.
- Si este greu la facultate? Ma intreba, iar dupa tonul sau, puteam sa ii simt curiozitatea in glas si emotia.
- Unele materi sunt bune in viata, ca si praful. daca ma intelegi ce vreau sa spun Ai-sama, ii explic, fiindca dupa mine, unele materi care nu sunt pe acel profil, nici nu au ce cauta predate la altcineva.
Albastruiul incepu sa rada de expresia mea, apoi aproba din cap, dandu-mi dreptate. Am inceput sa vorbim una-alta, astfel aflat ca el este un fel de mic fan al meu, fiindca m-a descoperit din intamplare asa-zisa manga a mea pe net. Ii multumesc din suflet, fiind bucuros ca cineva ca Ai imi aprecia munca si credea in talentul meu. Buddha, este atat de frumos...

Incercam sa fiu atent la tema ce o aveam despre istoria artei, care trebuia sa o predau maine la ora, dar gandul imi zbura mereu la Ai. Era asa de frumos, inocent si delicat. Ochii aceia patrunzatori, iar fata cam de copil jucaus, il facea aproape irezistibil.
- Uf! Yuri, mai lasa dracului sexul si termina-ti o data eseul ala nenorocit, ca la idiotul de Nagasi, nu treci daca nu ii aduci tema la timp! Strig nervos la pereti, ciufulindu-mi iritat parul cu degetele.
Privesc tavanul, tragand cu putere aer in piept, apoi cu ultima farama de rabdare, m-am chinuit sa ii termin nenorocitul ala de eseu lui Nagasi, pe urma sa il scot la imprimanta si sa il citesc, pentru a avea habar ceva din el, incaz ca ma intreaba. Ma ridic de la birou, intizandu-ma ca o pisica sub soare, pentru a-mi dezmorti cat de cat muschi intepeniti ai spatelui si ai umerilor. Cred ca Ai-sama are mereu dureri de muschi, mai ales cei de la ceafa, maini, umeri si spate, imi spun in gand, indreptandu-ma spre baie pentru a face o baie lunga si relaxanta, cu apa fierbinte, niste uleuri aromate si multa spuma.
- Cine dracu mai ma suna acum? Mormai injuraturi, cand am auzit sunandu-mi fixul. Da? Raspund iritat si plictisit, la telefon.
- Yuri, sunt mama, te-am sunat sa te intreb, daca vrei sa vi saptamana viitoare in Okanawa, pentru a sarbatori optzeci de ani de viata ai bunicului tau, ma intreba mama, facandu-ma sa imi dau cu podul palmei peste frunte.
- Sti, mami, nu pot ca muncesc saptamana viitoare, ii marturisesc, ca apoi sa imi carpesc una calumea peste frunte.
Cum auzi de munca, maicamea incepu sa ma traga de limba, ca unde muncesc, ca ce muncesc, colegi de munca se comporta bine cu mine, cat castig, ce spune seful despre mine, poate sa vina in Tokyo sa il intalneasca pe seful meu. Ii raspundeam cu da, nu si categoric nu. Dupa vreo zece minute de vorbit si cascat la telefon, inchid si ma indrept spre baie. Dau drumul la apa si pun un ulei aromat si relaxant in apa.
- Ca sa fiu sigur ca nu ma deranjeaza nici dracu, spun, zambind malefic, scot din priza fiecare aparat prin care se putea da de mine si imi inchid mobilul.
Ma intorc in camera de imbaiat si dupa ce ma dezbrac, ma bag in cada, oprind apa si inchid ochii relaxandu-ma sub efectul uleiului. Atat de bine..., imi soptesc in minte, in timp ce m-am ridicat in picioare si am inceput sa ma spal pe trup de ulei, cu ajutorul dusului, iar apa din vana se scurgea la canal. Ma spal pe cap, apoi ies, incepand sa ma sterg pe trup, pana am auzit suneria.
- Imediat! Strig, luand rapid o pereche de boxeri pe mine si punandu-mi un prosop in jurul umerilor.
Deschid usa si raman uimit sa il vad pe Ai in fata mea, usor ud, aratand ca afara ploua deja.
- S-a intamplat ceva, Ai-sama? Il intreb, incercand sa nu ma gandesc la cat de sexy arata cu parul ud de la ploaie.
Buddha, e asa dragut...
[Imagine: opus.jpg?t=1332600540]
If I can't move Heaven, I'll raise Hell... - Sebastian Morgenstern (The mortal instruments)
Perfect enemyMy fan fic blog[Imagine: chibi_4003.gif]Yo man, chibi Manu^.^



Subiecte de discuție similare...
Subiect: Autor Răspunsuri: Vizite: Ultimul răspuns
  [Yaoi] Dincolo de intuneric Yuki. 18 8.373 28-06-2013, 12:22 PM
Ultimul răspuns: hiimera
  [Naruto] Dincolo de tristete exista si fericirea. SakuraXLOVE 6 4.072 15-09-2012, 09:48 PM
Ultimul răspuns: KarinaD
  Dincolo de adevar Lanna 48 20.393 29-08-2011, 03:15 PM
Ultimul răspuns: Lanna
  Dincolo de adevar( titlu inca nedefinit ) Lanna 0 1.545 25-10-2010, 10:30 PM
Ultimul răspuns: Lanna
  O iubire dincolo de lume Sibel. 7 3.196 25-10-2010, 07:41 PM
Ultimul răspuns: hiimera
  Oameni de hartie Nevermind 0 1.468 18-09-2010, 12:38 PM
Ultimul răspuns: Nevermind
  Dincolo de limitele intunericului si luminii(Naruto) :.:. Onytsa :.:. xOxO 19 13.069 12-05-2010, 03:09 PM
Ultimul răspuns: Elena.
  Oamenii de hartie Nevermind 0 1.605 08-05-2010, 08:59 PM
Ultimul răspuns: Nevermind
  Dincolo de evantai coral 5 3.661 09-02-2010, 10:08 PM
Ultimul răspuns: coral
  Dincolo de aparente Erina Ozaki 2 2.590 04-08-2009, 01:40 AM
Ultimul răspuns: Alisia-chan*


Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)


This forum uses Lukasz Tkacz MyBB addons.