Ooo, am adus nextul. Chiar a trecut mult timp, dar nu am renuntat la fic, mi-au venit idei noi si fiindca o sa se termine primul semestru o sa pot posta mai des.
Din pacate acest capitol este foarte scurt, este partial scris acum o luna si astazi. xD Minunata sincronizare, am corectat eventualele greseli, dar imi dau seama ca mai sunt, nu ma deranjeaza daca mi se enumera, chiar va multumesc celor care s-ar osteni sa faca asa ceva. *hug*
Nu o sa mai pot raspunde acum la fiecare com in parte, dar va spun "multumesc"! Chiar din suflet o fac.
Edit: fetelor am corectat dupa ce mi-ati insirat greselile, totusi mai sunt doua pe care nu le gasesc, oricum voi trece din nou cu un edit, ceva mai complex. Mersi!! *tighthug*
Respiratiile noastre se aflau la unison, cu aceeasi bataie de inima, cu acelasi ritm, trupurile ne tremurau de frig si de adrenalina. A fost un moment unic pentru amandoi, ne-a luat prins surprindere aceasta mica incaierare, la nici unul nu ne-a trecut prin cap ca ar fi putut sa ne urmareasca. Insa nu aveam dubii, sigur toti tinerii din acest oras stiu unde sta Kizo, cel putin o pondere mica.
M-am apropiat de el cu pasi lenti, acum totul era calm si rece, i-am pus mana pe umar batandu-l de doua ori, astfel incat sa-l trezesc din transa formata, aratandu-i apoi cu degetul casa. Trebuia sa intram, altfel urma sa ne inghita fulgii.
Inainte de a intra pe usa, privirea mea s-a lasat asupra apusului minunat, cu toate ca norii incepeau sa acopere bolta si sa astupe portile pe unde razele mai aveau sansa de a iesi, totul parea desprins din basm, era ceva nou ce nu mai intalnisem si dorul parca ma lasase, acum consideram ca este timpul sa incerc sa ma adaptez. In urma, usa lasase un scartait, inchizand orice mijloc de a face contact cu lumea de afara. Eram doar eu si Kizo, singuri.
Caldura din interior incepea sa patrunda prin stratul inghetat de piele, dandu-mi dureri mari. Credeam ca era ingrozitor atunci cand de prajeai la soare, dar se parea ca durerea cea mai acuta era cand te „decongelai”. Ca tot ma gandeam la frigider, il intrebasem pe Kizo ce vom avea la cina, eram lihnit, de la atata miscare aveam nevoie de vitamine ca sa ma recuperez.
- Nu sunt bucatarul tau, de ce nu te duci sa cauti in frigider. Si mie imi este foame, dar mai intai va trebui sa dau drumul la centrala, asa ca tu ocupa-te de ingredinetele pentru cina. Da? Ridicase in urma o spranceana, de parca credea ca nu am descurc sa fac un lucru asa de simplu, cotrobaitul in frigider era specialitatea mea, mai ales ca aveam un apetit mare. Puteam sa ma consider un adevarat fomist si cu toate acestea nimic nu se punea pe mine, doar muschii pe care ii mai dezvoltasem in urma surfului.
In rest puteam spune ca aratam ca scheletul din laboratorul de biologie. Cat de multe amintiri cu acesta, deja melancolia si dorul pusesera stapanire pe mine, asta cauzand mersul meu asa de lent si privirea dusa peste tot in camere.
Cand am deschis frigiderul am inceput sa fluier la cat de bogat in produse alimentare era. Se mai regaseau si cateva chestii marine, lucru care imi facuse parul sa se ridice. Adoram fructele de mare si mai descoperisem si o punga cu tentacule de caracatita.
Paream un caine mai mult decat un om, Kizo ma privea dubios, de parca mi-ar fi crescut o coada si urechi, care se miscau in voie, ghidandu-se dupa sentimentele puternice ce le simteam.
Cu degetul aratator pe butoanele de la centrala, ma intrebase:
- Vrei caracatita? Sa stii ca as putea sa iti fac, chiar daca nu fac favoruri pentru straini. Insa fiindca suntem singuri si tu esti musafirul, voi face o exceptie.
Doar gandindu-ma ca are sa fie si el dragut in aceasta seara cu mine, pur si simplu sangele imi clocotea in vene. Nu am ezitat sa-l prind pe la spate intr-o imbratisare care oricum avea sa dureze putin, el mereu ripostand in astfel de situatii. Totusi, i-am soptit cat de mult il iubesc cand se comporta frumos cu mine, incat obrajii i s-au rosit puternic.
Am reusit sa-mi strecor palmele pe sub haina lui, totusi am ajuns sa fiu indepartat de cotul sau ascutit, care m-a nimerit fix in abdomen. Cu greu am reusit sa ma pun pe picioare, totusi am continuat sa-i privesc chipul frumos. Cu adevarat era incantator, iar reactiile sale erau atat de explozive si dinamice, ma provocau sa actionez si sa sar pe el si sa-l imbratisez. Era simpatic.
Intr-un timp nu foarte lung, am reusit sa-l cunosc catusi de putin pe acest baiat numit Kizo, Yeti, pentru prieteni, cu toate ca doar partea sa vulganica, pot spune ca temperamentul sau variaza in functie de oamenii din jur. Momentan nu am reusit sa scot din partea lui multumiri sau vorbe bune, doar urlete si maraituri.
- Mi-ar face placere ca in aceasta seara sa incercam sa ne intelegem, ar fi cel mai bine pentru ambii. Ce spui, Kizo?
- Ar fi o idee buna, insa stii ca nu prea am incredere in tine, gay-ule. Iesirile tale ma pun pe ganduri, ma simt de parca as fi vanat de un animal salbatic.
- Bingo, iubire, nu e vina mea ca arati ca o prada delicioasa. I-am facut cu ochiul, in timp ce degetul aratator tintea spre el.
A marait puternic, dar s-a conformat in privinta mea, de parca era ceva obisnuit, totusi credeam cu tarie ca incerca sa fie calm si sa nu strice aceasta seara. Puteam sa o consider noaptea oportunitatilor, caci aveam destul timp sa il cunosc mai bine.
Kizo mi-a facut semn sa urc sus si sa ma imbrac, fiinca mai dura pana ce intreaga casa avea sa se incalzeasca. Dand aprobator din cap, am luat drumul scarilor din lemn si am urcat spre camera, de unde am inceput sa cotrobai dupa haina, dar fiindca deja erau cateva scoase afara pe pat, am decis ca ar fi bine sa iau tricoul acela gri si blugii negri, niste sosete si sa ma pun la masa.
In seara aceasta Kizo gatea, cu toate ca ma simteam putin vinovat, caci toate se intamplasera din vina mea, m-am hotorat ca ar fi bine sa-l ajut cu ceva, asa ca luand hainele ude, ce sedeau impreuna toate pe un calorifer, le-am dus pe hol sus, unde le-am atarnat de o sfoara pe care o gasisem in camera mea.
Montarea lor a fost simpla, fiindca legand sfoara de “ramurile” corpurilor de iluminat de pe hol, am reusit sa fac ceva util si practic, asa hainele aveau destula caldura, totusi cum inca se simtea putina racoare in casa, mi-a trecut prin cap ca un feon nu ar strica, asa aveam sa le termin in cateva minute, pana atunci masa avea sa fie gata.
Noroc ca mama brunetului avea un feon mare si cu mai multe butoane, asa puteam regla aerul cald la o viteza prielnica uscarii materialelor.
Intorcandu-ma, l-am observat pe Kizo cum privea “inventia” din partea cealalata, caci asa hainele formau un fel de bariera intre scari si holul de la etaj.
A intrebat ce e cu toate acestea si cum de le-am pus asa, eu am raspuns incantat vazand ca nu face scandal, ci doar statea cu mainile la solduri, privind.
- E temporar, nu o sa dureze prea mult uscarea lor, tu poti sta linistit. Gateste, gateste! L-am indemnat, in timp ce fluturam mana spre scari in jos.
- Daca spui tu, oricum am pus tentaculele in apa.
- Nu le prajesti? Intrebasem dezamagit. Credeam ca facuse asa cum ma gandisem la inceput.
- Nu, am sa fac ceva si mai bun de atat, deci asteapta doar, o sa vezi ce surpriza iti fac. La colturile gurii i se ridicasera intr-un ranjet inchis si provocator, de diavol mic ce era.
Urcase sus ca sa se schimbe de haine, nu apucase complet sa se dezbrace de ele. Lasandu-ma in urma sa usuc hainele care oricum erau deja uscate si miroseau frumos, a zapada proaspata, daca macar avea logica, a intrat in a sa camera ca sa isi ia ceva mai lejer.
Ma uita la el pe furis, lasasem feonul undeva pe scari sau parca atarnat de lampi. Ii analizam fiecare miscare, fiecare contractie a muschilor. Arata asa de frumos, avea un trup slabut si firab, totusi emana o mireasma fresh care imi deregla simturile. Pleoapele mi se ingreunasera, eram fermecat si atras in totalitate de corpul sau nud. Da, era gol acum, la fel ca mine se udase pana la lenjerie.
Nu ma deranja, din contra cu fiecare pas facut de acesta, eu incepeam sa-mi ling lascib buzele ca sa le umezesc. Ca un leu pandeam prada si asteptam momentul oportun ca sa o prins. Insa nu cutezasem sa fac ceva, as fi stricat seara, trebuia sa ma multumesc cu atat.
Vocea lui ma atentioanse si ascunzandu-ma de dupa perete, am asteptat in liniste sa iasa din camera.
- Acum ma duc sa prepar sosul, hainele sunt uscate? Aruncase vorba in drum spre scari, eu stand nemiscat langa usa camerei.
- Nu mai uscate decat buzele mele care tanjesc dupa sucul tau delicios. O spusesem inconstient, venise din suflet, chiar nu reuseam sa ma controloz. Dusesem palmele la gura din reflex, dar se parea ca el auzise ceva, insa nu in totalitate percepuse corect informatia, astfel lasand un zambet amalil la iveala.
Rasuflasem usurat, prelingandu-ma pe peretele rece. Simteam cum inima o ia la goana, cum de rezistam, il vedeam asa de adorabil, incat orice gand decent era spulberat de caldura nutrita in suflet. Ma infierbantasem, obrajii ii simteam arzand, imaginea din fata incepea sa se incetoseze si respiratia imi era din ce in ce mai greoaie. Iar ma lasasem prada instinctelor.
Din pacate acest capitol este foarte scurt, este partial scris acum o luna si astazi. xD Minunata sincronizare, am corectat eventualele greseli, dar imi dau seama ca mai sunt, nu ma deranjeaza daca mi se enumera, chiar va multumesc celor care s-ar osteni sa faca asa ceva. *hug*
Nu o sa mai pot raspunde acum la fiecare com in parte, dar va spun "multumesc"! Chiar din suflet o fac.
Edit: fetelor am corectat dupa ce mi-ati insirat greselile, totusi mai sunt doua pe care nu le gasesc, oricum voi trece din nou cu un edit, ceva mai complex. Mersi!! *tighthug*
10.
Respiratiile noastre se aflau la unison, cu aceeasi bataie de inima, cu acelasi ritm, trupurile ne tremurau de frig si de adrenalina. A fost un moment unic pentru amandoi, ne-a luat prins surprindere aceasta mica incaierare, la nici unul nu ne-a trecut prin cap ca ar fi putut sa ne urmareasca. Insa nu aveam dubii, sigur toti tinerii din acest oras stiu unde sta Kizo, cel putin o pondere mica.
M-am apropiat de el cu pasi lenti, acum totul era calm si rece, i-am pus mana pe umar batandu-l de doua ori, astfel incat sa-l trezesc din transa formata, aratandu-i apoi cu degetul casa. Trebuia sa intram, altfel urma sa ne inghita fulgii.
Inainte de a intra pe usa, privirea mea s-a lasat asupra apusului minunat, cu toate ca norii incepeau sa acopere bolta si sa astupe portile pe unde razele mai aveau sansa de a iesi, totul parea desprins din basm, era ceva nou ce nu mai intalnisem si dorul parca ma lasase, acum consideram ca este timpul sa incerc sa ma adaptez. In urma, usa lasase un scartait, inchizand orice mijloc de a face contact cu lumea de afara. Eram doar eu si Kizo, singuri.
Caldura din interior incepea sa patrunda prin stratul inghetat de piele, dandu-mi dureri mari. Credeam ca era ingrozitor atunci cand de prajeai la soare, dar se parea ca durerea cea mai acuta era cand te „decongelai”. Ca tot ma gandeam la frigider, il intrebasem pe Kizo ce vom avea la cina, eram lihnit, de la atata miscare aveam nevoie de vitamine ca sa ma recuperez.
- Nu sunt bucatarul tau, de ce nu te duci sa cauti in frigider. Si mie imi este foame, dar mai intai va trebui sa dau drumul la centrala, asa ca tu ocupa-te de ingredinetele pentru cina. Da? Ridicase in urma o spranceana, de parca credea ca nu am descurc sa fac un lucru asa de simplu, cotrobaitul in frigider era specialitatea mea, mai ales ca aveam un apetit mare. Puteam sa ma consider un adevarat fomist si cu toate acestea nimic nu se punea pe mine, doar muschii pe care ii mai dezvoltasem in urma surfului.
In rest puteam spune ca aratam ca scheletul din laboratorul de biologie. Cat de multe amintiri cu acesta, deja melancolia si dorul pusesera stapanire pe mine, asta cauzand mersul meu asa de lent si privirea dusa peste tot in camere.
Cand am deschis frigiderul am inceput sa fluier la cat de bogat in produse alimentare era. Se mai regaseau si cateva chestii marine, lucru care imi facuse parul sa se ridice. Adoram fructele de mare si mai descoperisem si o punga cu tentacule de caracatita.
Paream un caine mai mult decat un om, Kizo ma privea dubios, de parca mi-ar fi crescut o coada si urechi, care se miscau in voie, ghidandu-se dupa sentimentele puternice ce le simteam.
Cu degetul aratator pe butoanele de la centrala, ma intrebase:
- Vrei caracatita? Sa stii ca as putea sa iti fac, chiar daca nu fac favoruri pentru straini. Insa fiindca suntem singuri si tu esti musafirul, voi face o exceptie.
Doar gandindu-ma ca are sa fie si el dragut in aceasta seara cu mine, pur si simplu sangele imi clocotea in vene. Nu am ezitat sa-l prind pe la spate intr-o imbratisare care oricum avea sa dureze putin, el mereu ripostand in astfel de situatii. Totusi, i-am soptit cat de mult il iubesc cand se comporta frumos cu mine, incat obrajii i s-au rosit puternic.
Am reusit sa-mi strecor palmele pe sub haina lui, totusi am ajuns sa fiu indepartat de cotul sau ascutit, care m-a nimerit fix in abdomen. Cu greu am reusit sa ma pun pe picioare, totusi am continuat sa-i privesc chipul frumos. Cu adevarat era incantator, iar reactiile sale erau atat de explozive si dinamice, ma provocau sa actionez si sa sar pe el si sa-l imbratisez. Era simpatic.
Intr-un timp nu foarte lung, am reusit sa-l cunosc catusi de putin pe acest baiat numit Kizo, Yeti, pentru prieteni, cu toate ca doar partea sa vulganica, pot spune ca temperamentul sau variaza in functie de oamenii din jur. Momentan nu am reusit sa scot din partea lui multumiri sau vorbe bune, doar urlete si maraituri.
- Mi-ar face placere ca in aceasta seara sa incercam sa ne intelegem, ar fi cel mai bine pentru ambii. Ce spui, Kizo?
- Ar fi o idee buna, insa stii ca nu prea am incredere in tine, gay-ule. Iesirile tale ma pun pe ganduri, ma simt de parca as fi vanat de un animal salbatic.
- Bingo, iubire, nu e vina mea ca arati ca o prada delicioasa. I-am facut cu ochiul, in timp ce degetul aratator tintea spre el.
A marait puternic, dar s-a conformat in privinta mea, de parca era ceva obisnuit, totusi credeam cu tarie ca incerca sa fie calm si sa nu strice aceasta seara. Puteam sa o consider noaptea oportunitatilor, caci aveam destul timp sa il cunosc mai bine.
Kizo mi-a facut semn sa urc sus si sa ma imbrac, fiinca mai dura pana ce intreaga casa avea sa se incalzeasca. Dand aprobator din cap, am luat drumul scarilor din lemn si am urcat spre camera, de unde am inceput sa cotrobai dupa haina, dar fiindca deja erau cateva scoase afara pe pat, am decis ca ar fi bine sa iau tricoul acela gri si blugii negri, niste sosete si sa ma pun la masa.
In seara aceasta Kizo gatea, cu toate ca ma simteam putin vinovat, caci toate se intamplasera din vina mea, m-am hotorat ca ar fi bine sa-l ajut cu ceva, asa ca luand hainele ude, ce sedeau impreuna toate pe un calorifer, le-am dus pe hol sus, unde le-am atarnat de o sfoara pe care o gasisem in camera mea.
Montarea lor a fost simpla, fiindca legand sfoara de “ramurile” corpurilor de iluminat de pe hol, am reusit sa fac ceva util si practic, asa hainele aveau destula caldura, totusi cum inca se simtea putina racoare in casa, mi-a trecut prin cap ca un feon nu ar strica, asa aveam sa le termin in cateva minute, pana atunci masa avea sa fie gata.
Noroc ca mama brunetului avea un feon mare si cu mai multe butoane, asa puteam regla aerul cald la o viteza prielnica uscarii materialelor.
Intorcandu-ma, l-am observat pe Kizo cum privea “inventia” din partea cealalata, caci asa hainele formau un fel de bariera intre scari si holul de la etaj.
A intrebat ce e cu toate acestea si cum de le-am pus asa, eu am raspuns incantat vazand ca nu face scandal, ci doar statea cu mainile la solduri, privind.
- E temporar, nu o sa dureze prea mult uscarea lor, tu poti sta linistit. Gateste, gateste! L-am indemnat, in timp ce fluturam mana spre scari in jos.
- Daca spui tu, oricum am pus tentaculele in apa.
- Nu le prajesti? Intrebasem dezamagit. Credeam ca facuse asa cum ma gandisem la inceput.
- Nu, am sa fac ceva si mai bun de atat, deci asteapta doar, o sa vezi ce surpriza iti fac. La colturile gurii i se ridicasera intr-un ranjet inchis si provocator, de diavol mic ce era.
Urcase sus ca sa se schimbe de haine, nu apucase complet sa se dezbrace de ele. Lasandu-ma in urma sa usuc hainele care oricum erau deja uscate si miroseau frumos, a zapada proaspata, daca macar avea logica, a intrat in a sa camera ca sa isi ia ceva mai lejer.
Ma uita la el pe furis, lasasem feonul undeva pe scari sau parca atarnat de lampi. Ii analizam fiecare miscare, fiecare contractie a muschilor. Arata asa de frumos, avea un trup slabut si firab, totusi emana o mireasma fresh care imi deregla simturile. Pleoapele mi se ingreunasera, eram fermecat si atras in totalitate de corpul sau nud. Da, era gol acum, la fel ca mine se udase pana la lenjerie.
Nu ma deranja, din contra cu fiecare pas facut de acesta, eu incepeam sa-mi ling lascib buzele ca sa le umezesc. Ca un leu pandeam prada si asteptam momentul oportun ca sa o prins. Insa nu cutezasem sa fac ceva, as fi stricat seara, trebuia sa ma multumesc cu atat.
Vocea lui ma atentioanse si ascunzandu-ma de dupa perete, am asteptat in liniste sa iasa din camera.
- Acum ma duc sa prepar sosul, hainele sunt uscate? Aruncase vorba in drum spre scari, eu stand nemiscat langa usa camerei.
- Nu mai uscate decat buzele mele care tanjesc dupa sucul tau delicios. O spusesem inconstient, venise din suflet, chiar nu reuseam sa ma controloz. Dusesem palmele la gura din reflex, dar se parea ca el auzise ceva, insa nu in totalitate percepuse corect informatia, astfel lasand un zambet amalil la iveala.
Rasuflasem usurat, prelingandu-ma pe peretele rece. Simteam cum inima o ia la goana, cum de rezistam, il vedeam asa de adorabil, incat orice gand decent era spulberat de caldura nutrita in suflet. Ma infierbantasem, obrajii ii simteam arzand, imaginea din fata incepea sa se incetoseze si respiratia imi era din ce in ce mai greoaie. Iar ma lasasem prada instinctelor.