Gata sunt acasa si pregatita sa va aduc nextul pe care l-am scris cat timp am fost plecata.
Nu am vrut sa stau degeaba, plus ama vut idei, dar ca orice om am avut indoieli si nu am avut repere foarte mari, insa sunt bucuroasa ca am reusit sa scriu ceva si sper ca acest capitol sa fie mai bun ca cel precedent. De asemenea sa fie ceva mai corect. <3
Desigur ca astept pareri, critica, fiindca nu sunt perfecta si doresc in continuare sa ma imbunatatesc.
Thanks to all who read this fic.
Un vis urat sau realitate? Dar mereu batea spre real, fiindca totul se desfasurase precum un film in capul meu. Ma durea in acelasi timp si incercand sa-mi calmez zona indurerata cu palma, priveam in jur locul unde ma aflam.
Nu mai eram acasa si de asta eram constient, dar nu regretam intr-un fel sau altul. Mi se indeplinise dorinta de a fi pe cont proriu, insa oare acesti oameni sunt ca ai mei, mai exact ca tata? In orice caz, sufrageria lor era precum in filme: calduroasa, cu un semineu mare in care mocnea focul si desigur bine decorata, care iti inspira o caldura blanda si un aer de familie.
La mine nu era chiar asa, poate si din cauza ca fiind soare, atmosfera era mereu incinsa si energica, fiecare membru cu treburile lui, insa nu puteam sa ma pronunt inca, deoarece nu ii cunoscusem pe membrii acestei familii, care ma salvase de la inghet. Totusi am impresia ca inainte de a lesina au spus ceva ca am ajuns singur - inca un lucru de care sunt mandru, m-am descurcat, chiar daca aratam in cel mai rau hal posibil.
Am dormit pe canapea si chiar daca aveam impresia ca avea sa fie inconfortabil, am avut numai vise placute, precum oceanul, insula, oamenii de acolo si desigur pe amica mea, de care imi era dor nespus de mult. As fi minti daca as fi spus ca nu vreau sa ma mai intorc - ultimul an de liceu, aici... nu imi va fi prea usor sa imi fac prieteni si deja am impresia ca am inceput cu stangul, dar cum spune bunicul: "Intotdeauna un obstacol nou reprezinta un nou inceput."
I-am dat de fiecare data dreptate, e pentru mine ca un inger care m-a luat sub aripa lui, dar acum sunt singur si lipsit de aparare. Un mic rozator intr-un labirint muntos, plin de mistere stravechi ce abia astepata sa ma prinda in capcanele lor primejdioase si mortale. Oare un astfel de animal poate trece peste toate, doar cu un salt mic si pricajit?
Am stat asa pe ganduri cateva minute, vantul batea in gemuri, transmitandu-mi fiorii pe sirea spinarii, iar imediat pielea mi s-a zgribulit, parul mi s-a ridicat socat in sus, de parca cineva ma biciuia cu randuri imprelite din gheata si totusi stateam la caldura. Nici ca am mai pierdut vremea si m-am acoperit cat am putut cu patura, insa ceva parea ca o tragea in jos si de cateva ori m-am chinuit sa o pun pe toata pe mine, insa indiferent cat de mult incercam ea pica in jos.
Cu fruntea incruntata si ochii mijiti spre capatul canapelei , am putut observa cum o fetita mica incerca sa se intoarca spre lumea viselor. Ramasesem cu gura cascata, ea de unde mai aparuse? Ziceai ca este un pui de pisica, ghemuit acolo jos, in speranta ca putina caldura se va rasfira prin blanai-i pufoasa. Putea fi ceva mai dragut de atat? Nu e imposibil!
In acele momente de aur in care cu mainile la falca am privit induiosat firava fetita, ce imi facea inima sa bada puternic, puteam deja sa-mi imaginez cum ar fi zilele mele cu aceasta dulceata mica. Nimic nu ma ingrijora si ma uimea faptul ca doar fotografiind cu ochii mintii chipul copilei, grijile mi se risipeau, putea magia sa existe si ea sa fie o vrajitoare atotputernica?
Cu toate ca imi doream asa ceva, stiam ca era imposibil, insa ma bucuram ca venisem si speram ca lucrurile vor fi frumoase.
Eram un incurabil in legatura cu lucrurile dragute, iar pe mine copii ma fascinau. Bine... incidentul din avion nu se pune, deobicei baietii sunt mai neastamparatii. Si eu cand eram mic imi placea sa-i enervez pe altii, iar acum parca ii inteleg mai bine pe cei mari si totusi atunci aveam o scuza, eram doar un copil, acum insa nu mai am, ceea ce mi se pare extrem de trist, insa asta nu avea sa ma doboare usor.
Printre buze mi s-a strecurat un prelung oftat, care a facut-o pe fetita sa se intoarca cu spatele si sa ingane ceva, dupa am incercat sa nu mai scot tot felul de sunete care ar fi putut sa o deranjeze. Ii dadeam cam sase ani, caci mai mare sau mai mica nu mi se parea, plus ma bucuram ca aveam sa o invat foarte multe si deisigur lucruri care o sa o ajute in viata... sau cel putin eu asa credeam pe moment.
- Tie sigur nu iti spune nimeni sa fi cuminte sau sa nu mai faci aia, ca nu stiu ce.
Tata se astepta la schimbari mari de la mine si doar cu gandul daca zburam la chipul sau incruntat cand era suparat, ma facea sa ma ascund dupa canapea. Era greu de convins si totusi mereu ne-a facut poftele si mie si lui Kalani, dar acum se pare ca nu prea a mai incercat sa ne resfete, bine pe sora mea da, totusi pe mine nu de parca a uitat ca exist. Oare sa fie asa, fiindca lunile care au trecut, mi-a dat atata atentie, insa nu strangeri de mana, felicitari, ci doar strigate si certuri, morala. Nu spun ca nu ar avea dreptate, insa crede ca mie imi este usor sa ies pe usa afara si in loc sa calc pe nisip, calc pe zapada rece, ce imi inghiata sangele in vene, vrea cumva sa devin un om fara inima ca el? Vrea sa fiu rigid precum un munte?
- Ce ma gandesc si acum la el, de ce nu pot sa ma gandesc la o campie cu flori, plina de baieti frumosi? Atat de tare o spusesem, incat fetita sarise in sus intreband ca unde arde si ca de ce tipa ursul de afara. Acest lucru a fost atat de amuzant, incat am bufnit in ras si am cazut pe jos cu patura cu tot, acoperind-o de-a intregul pe copila.
Ma prapadeam acolo pe covor, iar ea creindu-si drum prin patura, s-a pus deasupra mea incepand sa zambeasca si cu un glas atat de mieros si vesel s-a pronuntat:
- Ai dormit bine, nenea soare?
- Soare? Intrebasem eu uimit, de ce sa-mi spuna asa, aratam ca soarele? Te referi la par? Iar ea a dat din ca afirmativ.
- E foarte luminos si sclipitor, atat de deschis si totusi nici chiar la fel ca soarele, plus suvitele de saten te schiteaza precum un Zeu grec.
Uau, a avut un discurs nu foarte lung, dar care m-a lasat cu gura cascata si dupa a inceput sa-mi mangaie cu ale sale degete mici si firave, suvitele, apoi scalpul. Ma gadila, am avut mereu un punct slab - capul. Oricine ma atingea pe el, ma facea sa lesin in placere... caci altfel nu puteam sa descriu acest sentiment. Eram sensibil si cu asta basta.
Am vrut sa ii indepartez manutele inainte ca sa scot alte sunete jenante, ce sigur aveau sa o lase socata si oripilata intr-un colt al camerei. Insa nimic, fiindca de fiecare data cand i le indepartam, ea si le infingea din nou. Asa ca incercand din nou, i-am spus sa nu mai faca asta deoarece va trezii monstruletii din capul meu, ce se vor ridica daca somnul le este intrerupt. Noroc, m-a crezut, insa nu s-a intristat prea mult, caci povestea scurta legata de scalpul meu a impresionat-o si i se parea plauzibil. Inca credea in lucruri magice si nu aveam de gand sa-i distrug visele, asa ca m-am alaturat si eu ei, incepand sa nascocesc alte povesti noi, insa de data aceasta legate de Honolulu.
Deodata strigate au inceput sa rasune de pe scari in sus si impreuna cu fetita am privit in acea directie.
Cat era oare ceasul?
- Luptee~! In jos cobora un baiat destul de maricel, oricum mult mai mare cu multi ani decat cea mica care imediat cand il vazuse il trasese spre noi ca sa imi faca cunostinta cu el. Tu esti surferul acela tare din Honolulu, sunt un mare fan omule. Imi aratase semnul surferilor si eu cat de incantat eram sa aud ca am un fan tocmai aici, am dat pumnul cu el, desigur tot in stil hawaian.
- Tu ma stii pe mine, insa eu pe tine nu, cum te cheama?
- Riuuta si am trei spre zece ani!
- Sa cresti mare! Si acum, unde te indreptai?
- La bucatarie, vino si tu ca sa manaci, caci dupa avem planuri mari pentru tine, o sa mergem pe afara.
- Prin zapada.
- O da!
Era atat de haios copilul, incat imi venea sa-l iau in brate.
M-am ridicat din loc si l-am urmat, apoi m-am intalnit cu tatal si mama lor care se parea ca erau de mult treji, am luat un scaun si l-am pus la masa pentru a ma aseza jos.
- Ka Nui, cum ai dormit? Intrebase tatal copiilor.
- Foarte bine, iar spre dimineata am avut un musafir destul de adorabil care incerca sa-mi fure patura... Adica am dormit bine. Deja deveneam prea degajat, asa ca am lasat-o prea moale.
- Nu e asa ca e tare tata, maretul surfer Ka Nui, manaca cu noi la masa si mai sta si...
- Riuuta, te rog, stapaneste-te! doamna Nenobu intervenise, apoi ne zambise cald. Imi cer scuze pentru asta, e un fan mare si mereu imi repeta ca daca mergem in Hawaii...
- Honolulu, mai exact, mama. Adaugase baiatul.
- Cum spune tipul cel maret de acolo, asa, va face surfing si vrea sa fie la fel de bun ca tine. Deci intelegi ce vreau sa spun Ka Nui.
- Desigur, doamna.
- O, poti sa-mi spui Mizura.
Am dat afirmativ din cap si continuand sa admir bucataria, atentia mi-a fost captata de un al treilea copil.
- Mama, unde imi sunt cerealele cu vitamine? Intrebase tanarul brunet, a carui ochii negrii ma lasasera fara suflare. Era superbi, dar am tacut din gura si am continuat sa ma uit la el cum gesticuleaza si merge. Insa imediat m-a observat.
- La ce te holbezi? Vezi ceva interesant pe fata mea de te uiti asa, hawaianule?
Cum sa spun, dar nu ma simteam jignit, din contra paream mai mult uimit de felul in care mi se adresase, ma gandeam ca inca era somnoros si putin morocanos.
S-a intors spre frigider, mama lui indicandu-i unde se afla cerealele si spunandu-i in acelasi timp sa termine cu tot ceea ce face, fiindca eram un oaspete de onoare aici.
- Uite ca am aflat cine s-a trezit cu fata la cearsaf. Am exclamat eu in soapta, insa tipul avea urechile ciulite bine si a auzit ceva-ceva, insa nu tot, asa ca am avut noroc ca nu s-a rastit la mine mai rau de cat o facuse deja.
Nu il invinovateam, puteam si eu sa reactionez asa daca venea cineva strain la mine in casa, totusi as fi facut mai urat daca imi lua camera, insa speram ca aici sa nu fie cazuri de genul. As fi preferat o camera separata, nici de cum sa o impart cu cineva si pana la urma fiecare cu intimitatea sa. Oricum, nu doream cearta din primele zile.
Dupa ce ne-am asezat toti la masa intr-un final ca sa infulecam, mama copiilor ne-a pus la fiecare in farfurie cate ceva delicios, insa doar tanarului brunet cu ochii abisali, ce imi captasera privirea nu ii daduse ce ne daduse nou. Dupa cate intelesesem nu ii placea sa consume mancare din aceasta dimineata, ci prefera ceva usor. Eram cu totul in de acord cu el, erau destule grasimi, dar era mult prea bun preparatul facut de Mizura, gatea genial si mirodeniile puse in mancare dadeau un gust aparte, ce imi rasfata la extrem papilele gustative si nasul. De parca ajunsesem intr-un rai inghetat.
Desigur ca nu au lipsit acele laude venite din partea mea si maraiturile amenintatoare ale baiatului care sedea langa mine.
- Acum de dai bine pe langa mama, sa stii ca eu nu iti inghit vorbele siropoase.
- Nici mie nu-mi pasa de prezenta ta, defapt esti doar o gura de aer toxic intr-o dimineata atat de mirifica. Deja ma calcase pe nervi, insa incercam sa raman calm, totusi nu fusesem atat de dur cu el, deoarece mi se facuse drag de aparenta sa. Era atat de adorabil, iar bretonul sau nu foarte lung care pica pe acea privire neagra, am facea sa-mi infig degetele in firele naravase si sa le indepartez pentru a mai savura inca cateva clipe acea privire mortala.
Nu doream sa ma dau la el, sau poate o faceam, inconstient... Hmmm, macar buni prieteni as vrea sa fim, deoarece nu mai am pe nimeni aici inafara de ei. Cu cei mici deja ma inteleg de minune, doar el e ghimpul din pantof.
Mi s-au dat cateva date legate de programul din aceasta zi, iar tatal copiilor mi se parea mult prea angelic si intelegator ,opusul lui tata, care se transforma intr-o fiara feroce gata sa te manace pentru orice greseala mica pe care o infaptuiai.
Dupa ce am terminat si am parasit bucataria, Mizura l-a rugat pe Kizo - asa il chema pe cel mai mare mezin, tipul cu privirea de super erou, ce ma fermecase, al carui umor acruu chiar starnea hohote in ale mele corzi vocale, facandu-le sa tremure, sa ma ajute cu bagajele si cu instalarea in camera mea. Eram foarte incantat asa ca am apucat si eu rucsacul ca sa nu il las pe el sa faca toata munca grea, urcand pe scari un sus, iar dupa ce am luat-o la dreapta am inaintat pe holul spatios si lung, unde oricand puteai juca volei sau fotbal. Ce ganduri sinistre puteam avea, abia de ajunsesem, trebuia mai intai sa ma integrez.
- Am ajuns! Ma desprinsese din gandire si lasase jos bagajele, deschisese usa si intrase inauntru.
Odata aflat acolo, imi picase rucsacul, camera sigur era desprinsa din filme. Era atat de frumoasa, nici nu prea puteam sa ma exprim in cuvinte cum venea, insa avea acea structura ca de "camera din pod". Imi placea si imediat m-am aruncat in pat, care de la mine primea zece stele, era atat de elastic, arcurile erau numai bune de sarit pe ele.
- Sa strii ca daca strici ceva platesti, nu stai aici degeaba sa stii.
- Stai calm, frate, nu am sa stric nimic, oricum daca e ceva voi pune si eu bani de asya sa fi sigur. Ii zmabisem sincer si el imediat se bosumlase, intorcandu-si capul in alta parte, analizand oglinda de la dulap.
- Sa strii ca nu avem nevoie de banii tai, avem conditiile necesare.
- Dar nu am spus ca ati avea nevoie de bani, tu ai inceput.
- Nu ma invinovatii! Spusese incruntat.
- Calmeaza-te, nu te invinovatesc cu nimic. M-am ridicat din pat si m-am indreptat spre el. Cumva hainele acestea de pe mine sunt ale tale? Intrebasem, uitandu-ma la maioul gri si pantalonii galbeni.
- Da si desigur ca...
- Ti voi da acum! Exclamasem si ma indepartasem. Ma poti ajuta putin cu despachetatul, daca nu cer prea mult?
Dadu-se afirmativ din cap si se aplecase in jos ca sa scoata lucrurile, pustusem sa observ asta cand ma uitasem la el cu coada ochiului. Chiar era dragut.
Apucasem de maiou si il ridicasem in sus, apoi dupa ce il plasasem pe mana mea drepata, ma pregateam sa imi dau jos si pantalonii, dar vocea socata a tanarului din spatele meu ma oprise din a mai face ceva.
- Nu te mai dezbraca, adica... nu poti si tu sa mergi in baie? Se inrosise la fata, nu era obisnuit sa se schimbe cu cineva in camera, dar eu eram mult prea incantat de faptul ca aveam baie la mine in camera si indreptandu-ma spre ea, am dat peste Kizo, ce incerca sa dupa o parte din haine pe pat. Astfel ca impactul nu fussese dureros, insa privirile ni se intalnisera, iar instinctul meu imi soptea suav la ureche sa-l apuc de undeva si asa si facusem, desigur ca de mijloc.
- Esti un dragut ca ma ajuti, poftim maioul si nu voi mai astepta ca tu sa-ti faci indeajuns de mult curaj sa te uiti direct la mine cand ma dezbrac. Cu cele spuse, lepadasem si pantalonii si i inmanasem.
- Poti sa le pastrezi, se rastise, nu mai am nevoie, odata ce stiu ca trupul tau le-a atins. Cred ca nu ii placuse cum il abordasem, dar ce sa-i fac, sunt gay, nu pot rezista prea mult cand vad astfel de fapturi adorabile precum el. Oricum lucrul acesta este normal, toti o patesc, insa el cred ca era nou in astfel de lucruri. Si totusi nici eu nu eram expert, dar imi urmam instinctele.
Ranjisem amuzant si ii dadusem drumul, apoi el parasise nervos incaperea si nu trecuse prea mult, iar domnul Nenobu ne strigase sa iesim pe afara.
Pasisem spre usa si imi scosesem capul ca sa il vad pe Kizo cum incearca sa intre in camera, era langa a mea, insa putin mai departe.
- Abia astept sa ne jucam in zapada!
Dupa asta se uitase urat la mine si trantise usa in urma sa, lucru care ma facuse sa rad cu zgomot, ceilalti doi frati ai sa-i intrebandu-ma ce ma facea asa de puternic sa rad. Nu le raspunsesem, doar dadusem din cap in semn pozitiv si apoi fiecare in camera lor ca sa se echipeze.
Lasasem despachetatul pentru mai incolo, caci era destul timp si am inceput sa-mi aleg hainele, iar dupa ce m-am gatat` am fugit afara cu restul.
Totul era acoperit de acea zapada alba si pura care ma fascina la maxim, mi se parea ceva extraordinar din moment ce nu vedeam asta decat in filme sau in reportaje. Desigur ca nu ezitasem sa ma arunc si sa fac ingeri, apoi ceilalti doi mai mici mi se alaturasera, doar Kizo care se uita indiferent la noi.
Abia dupa ce il rugasem de cateva ori sa ni se alature o facuse, eu apucandu-l de maini si invartindu-ma cu el in cerc, cazusem in gramada mare de zapada care se adunase intr-un loc.
Era pur si atat de fantastic, de parca ne aflam intr-o poveste unde regatul era faurit dn gheata cristalina si campii de zapada, iar razele soarelui ce patrundeau prin nori erau brazdati de dansul haios al fulgilor de nea marunti, dar cu o structura atat de bine definita si artistica.
- Si avem sa ne holbam toata ziua la fulgi? Intrebase Kizo, plictisit.
- Pentru mine e fascinant. Spusesem eu entuziasmat.
- Da, caci tu nu ai mai vazut asa ceva, fi dintr-un loc insorit si cald.
- Bne ca stii tu ma bine, frate.
- Nu sunt fratele tau! Eu m-am carat in casa, oricum prefer sa ma ocup de ale mele.
- Lectiile pentru scoala, cumva?
- NU! Si din nou trantise usa in urma sa, zapada cazand de pe acoperis.
Fetita venise cu ideea de a ne juca tupu si cum eram un gentleman, ma oferisem sa-i gasesc eu, iar ei sa se ascunde. Desigur ca nu stiam locurile precum cele din Hawaii, insa aveam sa incer si totusi speram sa nu se ascunda prea bine, cat mai aproape.
Incepusem sa numar, cei doi ascunzadandu-se, iar dupa ce terminasem incepusem cautarile.
Pe Riuuta il gasisem chiar rapid, insa pe Ayu - fetita, nu. Asa ca il rugasem pe saten sa ma ajute putin si ne despartiseram, luand-o pe drumuri opuse, asa ca mergand pe acelasi drum pe care si venisem, ajunsesem pe partia aceea din nou, insa eram mult prea ocupat cu gasirea adorabilei Ay, care chiar era de negasit, ajunsesem sa intreb lumea, desigur cei care mi se pareau ca sunt din acest oras.
Ma uitasem la teleferic, la cabane, peste tot, nimic. Mai mult ghinion nu se putea?
- Hei, e tipul de ieri care la ranit pe Ash! Pe el, de data asta nu ne mai scapa.
- O la dracu`! Ma panicasem, fiindca daduse-m iar peste aceste creiere pane, ce se parea ca nu doreau sa ma lase odata in pace. Acelasi traseu enervant ca ieri, sa ma rostogolesc prin zapada, apoi sa fiu lovit de multe ori cu bulgari si cand credeam ca am scapat, doar ii vad la colt mai multi decat inainte.
Fug cat ma tine si incerc sa ajung acasa, la familia Nenobu, ei inceteaza sa ma mai urmareasca, insa dau de alt necaz.
- Esti inconstient! Apoi un pumn ma loveste fix in fata. Unde e Ayu, parca trebuia sa ai grija de ea? Tampitu-le ai pierdut-o.
Kizo se rastise nervos la mine, iesisera toti din casa, si cand eu si cu el aveam impresia ca nu aveam sa o mai gasim, aparuse ca prin minune in fata ochilor nostrii. Kizo luand-o in brate si surprinzator primind o palma zdravana de la ea, spunandu-i ca nu trebuia sa ma loveasca.
De asemenea intervenise si un caine care se pusese in fata mea cu spatele si latra la stapanul sau care se parea ca era brunetul. Uimit de tot ceea ce se petrece am tacut din gura si am lasat lucrurile sa decurga in ritmul lor, deja imi ajunsese pe ziua de astazi.
Lucrurile se lamurisera intr-un final si vina nu cazuse pe mine, ci pe Kizo si pe Ayu, de ce, fiindca: fata nu trebuia sa se ascunda atat de bine, fiindca e nu stiam ascunzatorile, iar Kizo fiindca nu fusese atent la noi, chiar daca eram de aceiasi varsta si puteam amandoi sa ne purtam de grija, eu eram nou, iar el trebuia sa-mi fie ghid pana ce aveam sa stiu meleagul acesta ca pe al meu. Cand incheiasera discutia parintii lor, eu ma refugiasem in camera, incepand sa... plang, un lucru destul de obisnuit la mine. Ultimele luni au fost un chin si doar gandindu-ma ca si acest an are sa fie asa, durerea nu avea cum sa nu se intrupeze in lacrimi si sa curga din ai mei ochii.
Ma simteam prost, mai primisem si un punm, ce naiba avea lumea cu mine? Ce am facut sa merit una ca asta, de ce nimeni nu vrea sa ma inteleaga?
Am dat cu piciorul in lucrurile lasate anapoda langa birou si mi-a intrat in vizor teancul de hartii dat de Brik si o scrisoare care iesise din el.
Apucand-o si deschizand-o am inceput sa o citesc:
"Ka Nui, sper ca ai ajuns cu bine in Alaska si ca totul este ok.
Cum a fost prima zi, dar a doua, ai avut parte de multe peripetii, caci dupa cum te stiu eu, esti foarte energic si nu stai prost cu capitolul oameni, deci sigur ti-ai facut multi prieteni..."
Am continuat sa o citesc, pana ce am decis sa-i scriu si eu o scrisoare, unde aveam sa ma descarc. Eram dezamagit de tot si de toate, nu as fi crezut ca lucrurile se pot intoarce in favoarea mea in felul acesta, de parca eram nisipul din paharul cu apa. Nu ne puteam combina, cum nici eu nu ma puteam integra in aceasta regiune.
Nu am vrut sa stau degeaba, plus ama vut idei, dar ca orice om am avut indoieli si nu am avut repere foarte mari, insa sunt bucuroasa ca am reusit sa scriu ceva si sper ca acest capitol sa fie mai bun ca cel precedent. De asemenea sa fie ceva mai corect. <3
Desigur ca astept pareri, critica, fiindca nu sunt perfecta si doresc in continuare sa ma imbunatatesc.
Thanks to all who read this fic.
5
..:*:Dezamagirea:*:..
..:*:Dezamagirea:*:..
Un vis urat sau realitate? Dar mereu batea spre real, fiindca totul se desfasurase precum un film in capul meu. Ma durea in acelasi timp si incercand sa-mi calmez zona indurerata cu palma, priveam in jur locul unde ma aflam.
Nu mai eram acasa si de asta eram constient, dar nu regretam intr-un fel sau altul. Mi se indeplinise dorinta de a fi pe cont proriu, insa oare acesti oameni sunt ca ai mei, mai exact ca tata? In orice caz, sufrageria lor era precum in filme: calduroasa, cu un semineu mare in care mocnea focul si desigur bine decorata, care iti inspira o caldura blanda si un aer de familie.
La mine nu era chiar asa, poate si din cauza ca fiind soare, atmosfera era mereu incinsa si energica, fiecare membru cu treburile lui, insa nu puteam sa ma pronunt inca, deoarece nu ii cunoscusem pe membrii acestei familii, care ma salvase de la inghet. Totusi am impresia ca inainte de a lesina au spus ceva ca am ajuns singur - inca un lucru de care sunt mandru, m-am descurcat, chiar daca aratam in cel mai rau hal posibil.
Am dormit pe canapea si chiar daca aveam impresia ca avea sa fie inconfortabil, am avut numai vise placute, precum oceanul, insula, oamenii de acolo si desigur pe amica mea, de care imi era dor nespus de mult. As fi minti daca as fi spus ca nu vreau sa ma mai intorc - ultimul an de liceu, aici... nu imi va fi prea usor sa imi fac prieteni si deja am impresia ca am inceput cu stangul, dar cum spune bunicul: "Intotdeauna un obstacol nou reprezinta un nou inceput."
I-am dat de fiecare data dreptate, e pentru mine ca un inger care m-a luat sub aripa lui, dar acum sunt singur si lipsit de aparare. Un mic rozator intr-un labirint muntos, plin de mistere stravechi ce abia astepata sa ma prinda in capcanele lor primejdioase si mortale. Oare un astfel de animal poate trece peste toate, doar cu un salt mic si pricajit?
Am stat asa pe ganduri cateva minute, vantul batea in gemuri, transmitandu-mi fiorii pe sirea spinarii, iar imediat pielea mi s-a zgribulit, parul mi s-a ridicat socat in sus, de parca cineva ma biciuia cu randuri imprelite din gheata si totusi stateam la caldura. Nici ca am mai pierdut vremea si m-am acoperit cat am putut cu patura, insa ceva parea ca o tragea in jos si de cateva ori m-am chinuit sa o pun pe toata pe mine, insa indiferent cat de mult incercam ea pica in jos.
Cu fruntea incruntata si ochii mijiti spre capatul canapelei , am putut observa cum o fetita mica incerca sa se intoarca spre lumea viselor. Ramasesem cu gura cascata, ea de unde mai aparuse? Ziceai ca este un pui de pisica, ghemuit acolo jos, in speranta ca putina caldura se va rasfira prin blanai-i pufoasa. Putea fi ceva mai dragut de atat? Nu e imposibil!
In acele momente de aur in care cu mainile la falca am privit induiosat firava fetita, ce imi facea inima sa bada puternic, puteam deja sa-mi imaginez cum ar fi zilele mele cu aceasta dulceata mica. Nimic nu ma ingrijora si ma uimea faptul ca doar fotografiind cu ochii mintii chipul copilei, grijile mi se risipeau, putea magia sa existe si ea sa fie o vrajitoare atotputernica?
Cu toate ca imi doream asa ceva, stiam ca era imposibil, insa ma bucuram ca venisem si speram ca lucrurile vor fi frumoase.
Eram un incurabil in legatura cu lucrurile dragute, iar pe mine copii ma fascinau. Bine... incidentul din avion nu se pune, deobicei baietii sunt mai neastamparatii. Si eu cand eram mic imi placea sa-i enervez pe altii, iar acum parca ii inteleg mai bine pe cei mari si totusi atunci aveam o scuza, eram doar un copil, acum insa nu mai am, ceea ce mi se pare extrem de trist, insa asta nu avea sa ma doboare usor.
Printre buze mi s-a strecurat un prelung oftat, care a facut-o pe fetita sa se intoarca cu spatele si sa ingane ceva, dupa am incercat sa nu mai scot tot felul de sunete care ar fi putut sa o deranjeze. Ii dadeam cam sase ani, caci mai mare sau mai mica nu mi se parea, plus ma bucuram ca aveam sa o invat foarte multe si deisigur lucruri care o sa o ajute in viata... sau cel putin eu asa credeam pe moment.
- Tie sigur nu iti spune nimeni sa fi cuminte sau sa nu mai faci aia, ca nu stiu ce.
Tata se astepta la schimbari mari de la mine si doar cu gandul daca zburam la chipul sau incruntat cand era suparat, ma facea sa ma ascund dupa canapea. Era greu de convins si totusi mereu ne-a facut poftele si mie si lui Kalani, dar acum se pare ca nu prea a mai incercat sa ne resfete, bine pe sora mea da, totusi pe mine nu de parca a uitat ca exist. Oare sa fie asa, fiindca lunile care au trecut, mi-a dat atata atentie, insa nu strangeri de mana, felicitari, ci doar strigate si certuri, morala. Nu spun ca nu ar avea dreptate, insa crede ca mie imi este usor sa ies pe usa afara si in loc sa calc pe nisip, calc pe zapada rece, ce imi inghiata sangele in vene, vrea cumva sa devin un om fara inima ca el? Vrea sa fiu rigid precum un munte?
- Ce ma gandesc si acum la el, de ce nu pot sa ma gandesc la o campie cu flori, plina de baieti frumosi? Atat de tare o spusesem, incat fetita sarise in sus intreband ca unde arde si ca de ce tipa ursul de afara. Acest lucru a fost atat de amuzant, incat am bufnit in ras si am cazut pe jos cu patura cu tot, acoperind-o de-a intregul pe copila.
Ma prapadeam acolo pe covor, iar ea creindu-si drum prin patura, s-a pus deasupra mea incepand sa zambeasca si cu un glas atat de mieros si vesel s-a pronuntat:
- Ai dormit bine, nenea soare?
- Soare? Intrebasem eu uimit, de ce sa-mi spuna asa, aratam ca soarele? Te referi la par? Iar ea a dat din ca afirmativ.
- E foarte luminos si sclipitor, atat de deschis si totusi nici chiar la fel ca soarele, plus suvitele de saten te schiteaza precum un Zeu grec.
Uau, a avut un discurs nu foarte lung, dar care m-a lasat cu gura cascata si dupa a inceput sa-mi mangaie cu ale sale degete mici si firave, suvitele, apoi scalpul. Ma gadila, am avut mereu un punct slab - capul. Oricine ma atingea pe el, ma facea sa lesin in placere... caci altfel nu puteam sa descriu acest sentiment. Eram sensibil si cu asta basta.
Am vrut sa ii indepartez manutele inainte ca sa scot alte sunete jenante, ce sigur aveau sa o lase socata si oripilata intr-un colt al camerei. Insa nimic, fiindca de fiecare data cand i le indepartam, ea si le infingea din nou. Asa ca incercand din nou, i-am spus sa nu mai faca asta deoarece va trezii monstruletii din capul meu, ce se vor ridica daca somnul le este intrerupt. Noroc, m-a crezut, insa nu s-a intristat prea mult, caci povestea scurta legata de scalpul meu a impresionat-o si i se parea plauzibil. Inca credea in lucruri magice si nu aveam de gand sa-i distrug visele, asa ca m-am alaturat si eu ei, incepand sa nascocesc alte povesti noi, insa de data aceasta legate de Honolulu.
Deodata strigate au inceput sa rasune de pe scari in sus si impreuna cu fetita am privit in acea directie.
Cat era oare ceasul?
- Luptee~! In jos cobora un baiat destul de maricel, oricum mult mai mare cu multi ani decat cea mica care imediat cand il vazuse il trasese spre noi ca sa imi faca cunostinta cu el. Tu esti surferul acela tare din Honolulu, sunt un mare fan omule. Imi aratase semnul surferilor si eu cat de incantat eram sa aud ca am un fan tocmai aici, am dat pumnul cu el, desigur tot in stil hawaian.
- Tu ma stii pe mine, insa eu pe tine nu, cum te cheama?
- Riuuta si am trei spre zece ani!
- Sa cresti mare! Si acum, unde te indreptai?
- La bucatarie, vino si tu ca sa manaci, caci dupa avem planuri mari pentru tine, o sa mergem pe afara.
- Prin zapada.
- O da!
Era atat de haios copilul, incat imi venea sa-l iau in brate.
M-am ridicat din loc si l-am urmat, apoi m-am intalnit cu tatal si mama lor care se parea ca erau de mult treji, am luat un scaun si l-am pus la masa pentru a ma aseza jos.
- Ka Nui, cum ai dormit? Intrebase tatal copiilor.
- Foarte bine, iar spre dimineata am avut un musafir destul de adorabil care incerca sa-mi fure patura... Adica am dormit bine. Deja deveneam prea degajat, asa ca am lasat-o prea moale.
- Nu e asa ca e tare tata, maretul surfer Ka Nui, manaca cu noi la masa si mai sta si...
- Riuuta, te rog, stapaneste-te! doamna Nenobu intervenise, apoi ne zambise cald. Imi cer scuze pentru asta, e un fan mare si mereu imi repeta ca daca mergem in Hawaii...
- Honolulu, mai exact, mama. Adaugase baiatul.
- Cum spune tipul cel maret de acolo, asa, va face surfing si vrea sa fie la fel de bun ca tine. Deci intelegi ce vreau sa spun Ka Nui.
- Desigur, doamna.
- O, poti sa-mi spui Mizura.
Am dat afirmativ din cap si continuand sa admir bucataria, atentia mi-a fost captata de un al treilea copil.
- Mama, unde imi sunt cerealele cu vitamine? Intrebase tanarul brunet, a carui ochii negrii ma lasasera fara suflare. Era superbi, dar am tacut din gura si am continuat sa ma uit la el cum gesticuleaza si merge. Insa imediat m-a observat.
- La ce te holbezi? Vezi ceva interesant pe fata mea de te uiti asa, hawaianule?
Cum sa spun, dar nu ma simteam jignit, din contra paream mai mult uimit de felul in care mi se adresase, ma gandeam ca inca era somnoros si putin morocanos.
S-a intors spre frigider, mama lui indicandu-i unde se afla cerealele si spunandu-i in acelasi timp sa termine cu tot ceea ce face, fiindca eram un oaspete de onoare aici.
- Uite ca am aflat cine s-a trezit cu fata la cearsaf. Am exclamat eu in soapta, insa tipul avea urechile ciulite bine si a auzit ceva-ceva, insa nu tot, asa ca am avut noroc ca nu s-a rastit la mine mai rau de cat o facuse deja.
Nu il invinovateam, puteam si eu sa reactionez asa daca venea cineva strain la mine in casa, totusi as fi facut mai urat daca imi lua camera, insa speram ca aici sa nu fie cazuri de genul. As fi preferat o camera separata, nici de cum sa o impart cu cineva si pana la urma fiecare cu intimitatea sa. Oricum, nu doream cearta din primele zile.
Dupa ce ne-am asezat toti la masa intr-un final ca sa infulecam, mama copiilor ne-a pus la fiecare in farfurie cate ceva delicios, insa doar tanarului brunet cu ochii abisali, ce imi captasera privirea nu ii daduse ce ne daduse nou. Dupa cate intelesesem nu ii placea sa consume mancare din aceasta dimineata, ci prefera ceva usor. Eram cu totul in de acord cu el, erau destule grasimi, dar era mult prea bun preparatul facut de Mizura, gatea genial si mirodeniile puse in mancare dadeau un gust aparte, ce imi rasfata la extrem papilele gustative si nasul. De parca ajunsesem intr-un rai inghetat.
Desigur ca nu au lipsit acele laude venite din partea mea si maraiturile amenintatoare ale baiatului care sedea langa mine.
- Acum de dai bine pe langa mama, sa stii ca eu nu iti inghit vorbele siropoase.
- Nici mie nu-mi pasa de prezenta ta, defapt esti doar o gura de aer toxic intr-o dimineata atat de mirifica. Deja ma calcase pe nervi, insa incercam sa raman calm, totusi nu fusesem atat de dur cu el, deoarece mi se facuse drag de aparenta sa. Era atat de adorabil, iar bretonul sau nu foarte lung care pica pe acea privire neagra, am facea sa-mi infig degetele in firele naravase si sa le indepartez pentru a mai savura inca cateva clipe acea privire mortala.
Nu doream sa ma dau la el, sau poate o faceam, inconstient... Hmmm, macar buni prieteni as vrea sa fim, deoarece nu mai am pe nimeni aici inafara de ei. Cu cei mici deja ma inteleg de minune, doar el e ghimpul din pantof.
Mi s-au dat cateva date legate de programul din aceasta zi, iar tatal copiilor mi se parea mult prea angelic si intelegator ,opusul lui tata, care se transforma intr-o fiara feroce gata sa te manace pentru orice greseala mica pe care o infaptuiai.
Dupa ce am terminat si am parasit bucataria, Mizura l-a rugat pe Kizo - asa il chema pe cel mai mare mezin, tipul cu privirea de super erou, ce ma fermecase, al carui umor acruu chiar starnea hohote in ale mele corzi vocale, facandu-le sa tremure, sa ma ajute cu bagajele si cu instalarea in camera mea. Eram foarte incantat asa ca am apucat si eu rucsacul ca sa nu il las pe el sa faca toata munca grea, urcand pe scari un sus, iar dupa ce am luat-o la dreapta am inaintat pe holul spatios si lung, unde oricand puteai juca volei sau fotbal. Ce ganduri sinistre puteam avea, abia de ajunsesem, trebuia mai intai sa ma integrez.
- Am ajuns! Ma desprinsese din gandire si lasase jos bagajele, deschisese usa si intrase inauntru.
Odata aflat acolo, imi picase rucsacul, camera sigur era desprinsa din filme. Era atat de frumoasa, nici nu prea puteam sa ma exprim in cuvinte cum venea, insa avea acea structura ca de "camera din pod". Imi placea si imediat m-am aruncat in pat, care de la mine primea zece stele, era atat de elastic, arcurile erau numai bune de sarit pe ele.
- Sa strii ca daca strici ceva platesti, nu stai aici degeaba sa stii.
- Stai calm, frate, nu am sa stric nimic, oricum daca e ceva voi pune si eu bani de asya sa fi sigur. Ii zmabisem sincer si el imediat se bosumlase, intorcandu-si capul in alta parte, analizand oglinda de la dulap.
- Sa strii ca nu avem nevoie de banii tai, avem conditiile necesare.
- Dar nu am spus ca ati avea nevoie de bani, tu ai inceput.
- Nu ma invinovatii! Spusese incruntat.
- Calmeaza-te, nu te invinovatesc cu nimic. M-am ridicat din pat si m-am indreptat spre el. Cumva hainele acestea de pe mine sunt ale tale? Intrebasem, uitandu-ma la maioul gri si pantalonii galbeni.
- Da si desigur ca...
- Ti voi da acum! Exclamasem si ma indepartasem. Ma poti ajuta putin cu despachetatul, daca nu cer prea mult?
Dadu-se afirmativ din cap si se aplecase in jos ca sa scoata lucrurile, pustusem sa observ asta cand ma uitasem la el cu coada ochiului. Chiar era dragut.
Apucasem de maiou si il ridicasem in sus, apoi dupa ce il plasasem pe mana mea drepata, ma pregateam sa imi dau jos si pantalonii, dar vocea socata a tanarului din spatele meu ma oprise din a mai face ceva.
- Nu te mai dezbraca, adica... nu poti si tu sa mergi in baie? Se inrosise la fata, nu era obisnuit sa se schimbe cu cineva in camera, dar eu eram mult prea incantat de faptul ca aveam baie la mine in camera si indreptandu-ma spre ea, am dat peste Kizo, ce incerca sa dupa o parte din haine pe pat. Astfel ca impactul nu fussese dureros, insa privirile ni se intalnisera, iar instinctul meu imi soptea suav la ureche sa-l apuc de undeva si asa si facusem, desigur ca de mijloc.
- Esti un dragut ca ma ajuti, poftim maioul si nu voi mai astepta ca tu sa-ti faci indeajuns de mult curaj sa te uiti direct la mine cand ma dezbrac. Cu cele spuse, lepadasem si pantalonii si i inmanasem.
- Poti sa le pastrezi, se rastise, nu mai am nevoie, odata ce stiu ca trupul tau le-a atins. Cred ca nu ii placuse cum il abordasem, dar ce sa-i fac, sunt gay, nu pot rezista prea mult cand vad astfel de fapturi adorabile precum el. Oricum lucrul acesta este normal, toti o patesc, insa el cred ca era nou in astfel de lucruri. Si totusi nici eu nu eram expert, dar imi urmam instinctele.
Ranjisem amuzant si ii dadusem drumul, apoi el parasise nervos incaperea si nu trecuse prea mult, iar domnul Nenobu ne strigase sa iesim pe afara.
Pasisem spre usa si imi scosesem capul ca sa il vad pe Kizo cum incearca sa intre in camera, era langa a mea, insa putin mai departe.
- Abia astept sa ne jucam in zapada!
Dupa asta se uitase urat la mine si trantise usa in urma sa, lucru care ma facuse sa rad cu zgomot, ceilalti doi frati ai sa-i intrebandu-ma ce ma facea asa de puternic sa rad. Nu le raspunsesem, doar dadusem din cap in semn pozitiv si apoi fiecare in camera lor ca sa se echipeze.
Lasasem despachetatul pentru mai incolo, caci era destul timp si am inceput sa-mi aleg hainele, iar dupa ce m-am gatat` am fugit afara cu restul.
Totul era acoperit de acea zapada alba si pura care ma fascina la maxim, mi se parea ceva extraordinar din moment ce nu vedeam asta decat in filme sau in reportaje. Desigur ca nu ezitasem sa ma arunc si sa fac ingeri, apoi ceilalti doi mai mici mi se alaturasera, doar Kizo care se uita indiferent la noi.
Abia dupa ce il rugasem de cateva ori sa ni se alature o facuse, eu apucandu-l de maini si invartindu-ma cu el in cerc, cazusem in gramada mare de zapada care se adunase intr-un loc.
Era pur si atat de fantastic, de parca ne aflam intr-o poveste unde regatul era faurit dn gheata cristalina si campii de zapada, iar razele soarelui ce patrundeau prin nori erau brazdati de dansul haios al fulgilor de nea marunti, dar cu o structura atat de bine definita si artistica.
- Si avem sa ne holbam toata ziua la fulgi? Intrebase Kizo, plictisit.
- Pentru mine e fascinant. Spusesem eu entuziasmat.
- Da, caci tu nu ai mai vazut asa ceva, fi dintr-un loc insorit si cald.
- Bne ca stii tu ma bine, frate.
- Nu sunt fratele tau! Eu m-am carat in casa, oricum prefer sa ma ocup de ale mele.
- Lectiile pentru scoala, cumva?
- NU! Si din nou trantise usa in urma sa, zapada cazand de pe acoperis.
Fetita venise cu ideea de a ne juca tupu si cum eram un gentleman, ma oferisem sa-i gasesc eu, iar ei sa se ascunde. Desigur ca nu stiam locurile precum cele din Hawaii, insa aveam sa incer si totusi speram sa nu se ascunda prea bine, cat mai aproape.
Incepusem sa numar, cei doi ascunzadandu-se, iar dupa ce terminasem incepusem cautarile.
Pe Riuuta il gasisem chiar rapid, insa pe Ayu - fetita, nu. Asa ca il rugasem pe saten sa ma ajute putin si ne despartiseram, luand-o pe drumuri opuse, asa ca mergand pe acelasi drum pe care si venisem, ajunsesem pe partia aceea din nou, insa eram mult prea ocupat cu gasirea adorabilei Ay, care chiar era de negasit, ajunsesem sa intreb lumea, desigur cei care mi se pareau ca sunt din acest oras.
Ma uitasem la teleferic, la cabane, peste tot, nimic. Mai mult ghinion nu se putea?
- Hei, e tipul de ieri care la ranit pe Ash! Pe el, de data asta nu ne mai scapa.
- O la dracu`! Ma panicasem, fiindca daduse-m iar peste aceste creiere pane, ce se parea ca nu doreau sa ma lase odata in pace. Acelasi traseu enervant ca ieri, sa ma rostogolesc prin zapada, apoi sa fiu lovit de multe ori cu bulgari si cand credeam ca am scapat, doar ii vad la colt mai multi decat inainte.
Fug cat ma tine si incerc sa ajung acasa, la familia Nenobu, ei inceteaza sa ma mai urmareasca, insa dau de alt necaz.
- Esti inconstient! Apoi un pumn ma loveste fix in fata. Unde e Ayu, parca trebuia sa ai grija de ea? Tampitu-le ai pierdut-o.
Kizo se rastise nervos la mine, iesisera toti din casa, si cand eu si cu el aveam impresia ca nu aveam sa o mai gasim, aparuse ca prin minune in fata ochilor nostrii. Kizo luand-o in brate si surprinzator primind o palma zdravana de la ea, spunandu-i ca nu trebuia sa ma loveasca.
De asemenea intervenise si un caine care se pusese in fata mea cu spatele si latra la stapanul sau care se parea ca era brunetul. Uimit de tot ceea ce se petrece am tacut din gura si am lasat lucrurile sa decurga in ritmul lor, deja imi ajunsese pe ziua de astazi.
Lucrurile se lamurisera intr-un final si vina nu cazuse pe mine, ci pe Kizo si pe Ayu, de ce, fiindca: fata nu trebuia sa se ascunda atat de bine, fiindca e nu stiam ascunzatorile, iar Kizo fiindca nu fusese atent la noi, chiar daca eram de aceiasi varsta si puteam amandoi sa ne purtam de grija, eu eram nou, iar el trebuia sa-mi fie ghid pana ce aveam sa stiu meleagul acesta ca pe al meu. Cand incheiasera discutia parintii lor, eu ma refugiasem in camera, incepand sa... plang, un lucru destul de obisnuit la mine. Ultimele luni au fost un chin si doar gandindu-ma ca si acest an are sa fie asa, durerea nu avea cum sa nu se intrupeze in lacrimi si sa curga din ai mei ochii.
Ma simteam prost, mai primisem si un punm, ce naiba avea lumea cu mine? Ce am facut sa merit una ca asta, de ce nimeni nu vrea sa ma inteleaga?
Am dat cu piciorul in lucrurile lasate anapoda langa birou si mi-a intrat in vizor teancul de hartii dat de Brik si o scrisoare care iesise din el.
Apucand-o si deschizand-o am inceput sa o citesc:
"Ka Nui, sper ca ai ajuns cu bine in Alaska si ca totul este ok.
Cum a fost prima zi, dar a doua, ai avut parte de multe peripetii, caci dupa cum te stiu eu, esti foarte energic si nu stai prost cu capitolul oameni, deci sigur ti-ai facut multi prieteni..."
Am continuat sa o citesc, pana ce am decis sa-i scriu si eu o scrisoare, unde aveam sa ma descarc. Eram dezamagit de tot si de toate, nu as fi crezut ca lucrurile se pot intoarce in favoarea mea in felul acesta, de parca eram nisipul din paharul cu apa. Nu ne puteam combina, cum nici eu nu ma puteam integra in aceasta regiune.