Pure Blood [Mistery, Romance]

[wonderCaT]

Partea a IX-a

O liniste apasatoare se lasa in odaia in care Amyra urma sa studieze geometria in spatiu. Il privea insistent pe cel care, cu cateva seri in urma ii salva viata. Un sir de emotii puternice ii strabatura corpul, se simtea prizoniera in acea camera unde domnea tacerea. Era ciudat. Karl nu parea deloc surprins, era chiar foarte calm. Isi deschise rucsacul, din care scoase cateva caiete si un penar, care era dotat cu tot ceea ce avea nevoie. O privea din cand in cand pe Amyra, dar de data asta fara a o cerceta.
- Astazi iti voi spune tot ceea ce trebuie sa stii despre figurile geometrice de baza. Isi deschise unul dintre caiete.
- Sunt numai ochi si urechi. Amyra ii evita privirea.
- Atunci sa incepem. Cilindrul circular drept are o desfasurare…
Amyra incerca sa se concentreze, dar in zadar caci gandul o purta in alta parte. Baiatul acesta era cu adevarat deosebit, cunostea atatea lucruri despre materia pe care ea o ura cel mai mult, era puternic si frumos. Oare era real? Se simtea ignorata, el vorbind doar despre o stiinta care pentru unii era de neinteles. Isi lua inima in dinti si ii vorbi.
- Prietenul tau a renuntat sa ma mai vaneze? Acum se simtea si mai incordata.
- Da. Cred ca a inteles si el cat esti de firava si inofensiva. Ii aparu din nou acel zambet in coltul gurii.
- Tu razi cumva de mine? Se enerva Amyra.
- Nu am motive sa fac asta. Ti-am spus doar adevarul.
Amyra isi pleca privirea, devenind din nou o visatoare. Karl era atat de linistit si asta il facea si mai sexy. Auzi ceva miscandu-se, apoi isi simti spatele cuprins de ceva care ii era atat de cunoscut. Era Karl, care statea acum langa ea. Ii prinse cu o mana barbia, inaltand-o in asa fel incat ea sa il poata privi drept in ochi.
- Vad ca nu prea esti atenta la ceea ce trebuie sa iti predau. Crezi ca ai putea sa imi oferi atentia ta macar pentru un minut? Ii afisa un zambet larg.
- C... c … cred ca as putea incerca.
- Sunt sigur… Isi retrase mana cautand ceva intr-un caiet.
Amyra inghiti in sec, isi aranja parul si lua un creion in mana. Se simtea atat de atrasa de vanatorul devenit acum professor, incat nu isi mai putea muta privirea de pe chipul lui. El continua cu explicatiile, care deveneau tot mai plictisitoare. Avea un character greu de descifrat. La inceput a privit-o serios, cercetand-o, apoi i s-a parut inocenta si lipsita de aparare, iar mai tarziu a inceput sa ii zambeasca si sa o tina atat de aproape de el.
- Vad ca pentru tine nu exista leac, poate asta te va ajuta sa te concentrezi mai bine. Ii lua chipul in palme atingandu-i usor buzele, care erau atat de moi. Desi surprinsa de gestul baiatului, Amyra isi trecu mainile dupa gatul lui, dorind sa continue astfel pentru o eternitate. Buzele lor se contopeau intr-un joc nebun care iti taia respiratia. Desi nu a durat atat de mult, pentru Amyra a fost o experienta de neuitat. Era primul dar si cel mai dulce sarut din viata sa.
- Sper ca acum ma vei asculta cu atentie. Gresesc cumva?
Amyra simtea cum sangele ii clocoteste in vene, dar obrajii ii ramaneau tot de un alb pur.
- Nu sunt sigura de asta… Incepu sa devina mai agitata. Cum as putea sa mai fiu atenta? Se incrunta.
- Atunci va trebui sa lasam asta pe maine. Ii arunca o privire telefonului, care incepu sa sune. Avea un mesaj. Il citi cu atentie, dupa care il puse la loc in buzunar.
- S-a intamplat ceva, pari ingrijorat?
- Trebuie sa plec. Ne vedem maine. Isi aduna lucrurile in graba fara a da vreo explicatie.
Amyra il urma pana la usa, fiind putin ingrijorata. Dar orice problema ar avea, era sigura ca o sa se descurce. Karl o privi o ultima data, ciufulindu-i parul.
- Hey! Ce crezi ca faci? Isi duse mana in par.
- Mi-a facut placere sa iti predau, esti un elev special. Ii trase cu ochiul.
- Sunt…? Il privea cum se indeparteaza, asta intristand-o putin. Sunt convinsa ca orice problema ar avea de rezolvat, are legatura cu meseria sa secreta.