Umbra Demonului yaoi (+18)

[Grella.]

Am revenit dupa cum v-am promis.
Va multumesc pentru comentarii, si dupa cum am mai spus, daca ai o sugestie, spune-o!
Astept comentarii si critici pe continut, gramatica, other, etc :))
P.S.: Nu ma pot abtine sa nu pun o poza cu Vicontele ;))
O sa aflati de ce am pus-o!

Capitolul 7
Am intrat in casa, si ca deobicei Nina ne-a intampinat cu mult entuziasm, pe mine cel putin, lui Sebastian abia daca i-a spus 2 vorbe. Imediat incepe sa ma masoare admirand faptul ca sunt mai inalt decat ultima oara, cand ne-am vazut si povestindu-mi ca are idei minunate pentru costumul de craciun, si pentru altele si ar putea fi in culori mai deschise. Si din nou, intervine aceasi discutie in contradictoriu legata de culoarea rosie. Sebastian care spune ca nu mi se potriveste, iar Nina, ce nu suporta sa i se dea indicatii de amatori.
Ii reproseaza incontinuu ca nu ar trebui sa dea indicatii unde nu se pricepe, ca nu stie el ce e moda. Ii privesc pe amandoi oftand in sinea mea. M-am saturat de toata discutia asta dusa la infinit, de ce trebuie sa fie mereu asa? aiurea. Ascultandu-i in continuare pe cei doi ma gandesc ca poate ar trebui sa intervin, dar salvarea mea e Meyrin ce vine cu vicontele ce isi cere scuze ca a venit neanuntat. Terminand tot ce avea de facut, Nina isi ia la revedere spunand ca va termina costumul destul de repede.
-Sebastian pregateste ceaiul, si cateva gustari!
-Imediat!
-Si carui fapt datorez am deosebita placere sa te am ca oaspete azi?.. Spun zambind in timp ce eu si vicontele ne asezam pe canapea, servind din ceaiul ce a fost adus in doar cateva clipe.
-O afacere ce e destul de profitabila si care cred ca te va interesa, si ma gandeam ca daca tot nu iesi asa de des in lume, as putea sa te invit la teatru daca doresti sa accepti, bineinteles. aud raspuns ce e dat cu acelasi zambet sarmant ce il are intotdeauna pe chip.
-Mi-ar face placere! zambesc ascultand apoi detaliile afacerii despre care imi spusese mai devreme, si ce parea cu adevarat una buna. Vicontele e persoana in care nu am avut incredere foarte mult timp. Acum parca imi vine sa rad gandindu-ma cum ma ingrozeam de fiecare data cand il vedeam pentru ca inca aveam in minte intamplarea de la bal, cand eram sub acoperire ca sa-l pot descoperi pe Jack Spintecatorul. Increderea am capatat-o abia dupa ce la nenumaratele sale rugaminti am acceptat sa facem o afacere, iar de atunci de fiecare data cand e vreun bal important, o piesa de teatru sau evenimente importante ce se petrec in societate el vine si ma invita, eu nefiind foarte interesat sa aflu aceste lucruri.
Considerand ca am zabovit destul timp vorbind, urc scarile impreuna cu Sebastian, pentru a ma imbraca adecvat unei iesiri in societate.
-Sigur dorseti sa mergem la teatru? Ma intreaba incheind butonii de la camasa.
-Bineinteles! altfel nu as fi acceptat invitatia, si doar eu voi merge.
-Poftim? De ce? Ma priveste putin uimit.
-Pentru ca vreau, ca totul sa fie inregula cand ma intorc, ci nu sa gasesc jumatate de conac daramat. E un ordin, si oricum voi fi bine.
-Bine, atunci sa imi iau la revedere. Si legandu-mi funda la gat, ma saruta lung si dulce facandu-ma sa rosesc auzindu-i soapta ispititoare in ureche, ”Voi astepta cu nerabdare sa te intorci. Iti doresc sa ai o seara placuta.” Ceva a sunat totusi ciudat in vocea lui, oare ce anume? Imi ofera inca un sarut apoi coboram. Ii spun vicontelui ca putem pleca, iar Sebastian ne ureaza o seara placuta. Privirea ii e ciudata, pare ca il priveste cu invidie pe viconte. Oare poate fi….gelos?
Trasura ne asteapta in fata conacului. Pe parcursul drumului am discutat despre diverse lucruri printre care si ce fel de evenimente au mai avut loc in ultimul timp. Ajungand la teatru, ne ocupam locurile in loja si privim spectacolul.
O tragedie presarata cu multe momente comice ce ne-au facut sa radem. Spectacolul nu a durat mai mult de o ora, iar vicontele m-a invitat in casa lui pentru a servi ceai si a juca sah. Am acceptat invitatia gandindu-ma daca Sebastian avea sa isi faca griji ca intarzii. Priveam pe geamul trasurii uitandu-ma la toti oameni ce incercau sa profite inca de caldura ce se stingea incet, intre timp discutand despre subiectul piesei de teatru. In scurt timp am ajuns la conacul vicontelui unde ne-am facut comozi in fotolii si servind ceaiul, am inceput sa jucam sah. Eu aproape ca nici nu eram atent la joc. Ma gandeam ce face Sebastian. Imi imaginam ca e gelos si nelinistit vazand ca nu ajung acasa.
Fara sa imi dau seama, mintea mea incepuse sa creeze un scenariu. Sebastian ce incerca sa se relaxeze citind o carte, dar nu se putea stapani in niciun fel sa se gandeasca “De ce intarzie?spectacolul s-a terminat demult. Unde e? Ce face? E bine?, ar trebui sa ma linistesc nu imi sta in fire sa gandesc asa…ah dar cum sa nu ma gandesc cand iubitul meu stapan e cu vicontele, o persoana atat de vicleana si indecenta ce ar putea sa-i faca orice…gata trebuie sa ma calmez sau imi voi pierde mintile.”
-Oh nuuu nu, mi-ai luat regina, scumpa mea regina. Vocea dramatica a vicontelui ma face sa izbucnesc in ras.
-Dar imi iubesc regina! Cum o poti lua de langa mine, ea ma iubeste si eu la fel, cum pot eu trai fara regina mea? spune-mi cum?
-Ah, inceteaza! sau ma vei avea pe constiinta... orice as face nu ma pot opri din ras, cum as putea cand persoana din fata mea ce nu pare in acest moment in toate mintile dramatizeaza dupa regina tablei de sah mai rau ca actorii teatrului.
-Eu iti spun ca imi vreau regina inapoi. Acum! sau altfel iti voi declara razboi si voi pune caii si nebunii sa-ti atace Regele!
-Bine bine iti poti lua revansa, sa continuam te rog! spun incercand sa ma calmez din ras.
-Iti multumesc komadori, esti tare gentil.
-Mai spui odata asta si iti iei adio de la iubita ta regina! Incerc sa-l amentint. Ne concentram la joc, dar dupa putin timp de undeva din afara camerei se aude o voce ce intreaba de mine si altele ce ii spun sa nu intre. Cat timp jucam sah, vicontele nu suporta sa fie deranjat. Usile se deschid brusc facandu-ma sa tresar la sunetul strident.
Il privesc uimit pe Sebastian ce intrase ca o tornada in camera intreband ca "unde sunt?", iar apoi observandu-ma vad o oarecare linistire pe chipul sau. Ii confirm ironic ca sunt aici si il intreb de ce a venit asa de ingrijorat dupa mine. Astept raspunsul ce pare sa nu vina decat dupa cateva secunde. Motivul de a ma lua de aici a fost cel ca avem musafiri la conac, ce doresc sa ma vada. Il privesc suspicios, si ridicandu-ma imi cer scuze fata de viconte si ii promit ca vom continua altadata. Apoi plecam.