03-02-2011, 06:12 PM
Hey, scuzati-mi intarzierea.
Ma bucur ca le place unora, doar pentru asta mai continui.
Astept comentariile si criticile!
Capitolul 4.
-Buna dimineata , s-a intamplat ceva?ma intreaba turnand ceaiul intre timp.
-Nu, nimic, raspund nedumerit…ce s-a intamplat?
-Aseara ai adormit in trasura, dormeai prea profund, si nu am vrut sa te trezesc asa ca am avut grija de tine si te-am lasat sa dormi in continuare. Nu iti aduci aminte?
-Nu…deci totul a fost doar un vis!ce usurare…asta inseamna ca nu trebuie sa imi fac griji. Imi beau ceaiul linistit asteptand ca Sebastian sa imi spuna programul zilei de azi.
Ma aflu iar in birou, stand de unul singur, uitandu-ma peste cateva acte, incercand din greu sa nu ma gandesc la visul de noaptea trecuta. Totul e plictisitor, nimic interesant de facut. Decid sa ii raspund lui Lizzy la una din scrisorile trimise. Privind cum foaia absoarbe cerneala albastra, recitesc, apoi o pun intr-un plic sigiland-o si lasand-o deoparte. Ma gandesc ce as putea face in continuare, toata ziua mea e libera, am anulat orice fel de lectie, nu am deloc dispozitia necesar pentru a dansa sau a asculta o lectie de franceza. Din nou imaginile visului imi vin in minte. Ce tortura! De ce trebuie sa mi se intample acest lucru? Eu, un conte atasat de un majordom, ce lucru fara sens. Chiar daca Sebastian nu e doar un simplu servitor, dar tot nu are sens.
Cand am devenit oare asa de atasat de el, si de ce? Unde este caracterul meu de alta data, ce nu da atentie unor asemenea lucruri. Mi se pare atat de ciudat ca m-am schimbat asa de mult, ma intreb, oare a observat cineva aceasta schimbare? Ce se va intampla cu mine? Voi sfarsi umilindu-ma datorita inimii ce nu vrea cu nici-un chip sa asculte ratiunea? Nu, niciodata, asta niciodata…trebuie sa ma schimb, sa fiu din nou eu. usa se deschide brusc intrerupandu-mi sirul gandurilor…
-Conte, imi pare rau daca te deranjez, eram prin apropiere, si m-am gandit ca nu ar strica sa-ti fac o vizita.
Lau a venit din nou neanuntat. Ca de fiecare data, ii spun ca poate sa trimita o scrisoare inainte, dar el vine mereu cu acelasi raspuns, "Nu vad care ar mai fi rostul, avand in vedere ca trec pe aici aproape in fiecare zi". M-a intrebat ce am mai facut in ultima vreme, iar eu nu aveam degand sa ii spun toate amanuntele asa ca i-am raspuns ca nimic interesant.
Lau, si-a incrucisat mainile si a deschis putin ochii, ceea ce ma mira, si mi-a spus ca a auzit de iesirea mea la picnic, si de datul cu barca pe apa. El mi-a reprosat ca de ce nu l-am invitat, ca ar fi fost amuzant.
-Ce zici Ciel, mergem la noul meu restaurant, azi?
Nu aveam de gand sa stau toata ziua cu niste fete, in poala lui Lau, fumand din narghilea. El bineinteles ca a insistat, dar Sebastian a intervenit cu o scrisoare de la Regina.
-Hmm, spun eu in timp ce citesc scrisoarea, o crima misterioasa a unui om apropriat familiei regale. Destul de interesant. Sa mergem Sebastian.
-Ciel, vin si eu! Stiu cate ceva despre caz!
-De ce nu ai zis de la inceput? ah, normal imi va raspunde ca de fiecare data, ca a uitat.
-Pai am uitat pe moment!
Idiot, exact cum am zis
Ne indreptam spre locul investigatiei, in timp ce Lau ne spune ca victima era un client de-al lui si nu isi aminteste sa fi avut probleme. Exact cum ma asteptam Lau nu detine niciodata destule informatii daca nu fac parte din domeniul lui. In scurt timp ajungem la locul crimei, o straduta ingusta si intunecata unde se adunasera tot felul de oameni curiosi si unde Scotland Yard-ul investiga. Am aruncat o privire peste rapoarte dar nici acestea nu detineau destule informatii, ca deobicei Lordul Arthur Randall a avut ceva de obiectat privind faptul ca se poate descurca si fara sa ma amestec eu. Exista o singura persoana ce detine orice tip de informatie, Undertaker. Nu dupa mult timp ajungem in fata magazinului ce ii apartine.
O cladire veche pe care troneaza o sigla mareata cu un craniu deasupra, lipit de zid se afla un sicriu prafuit, deasemenea langa el sunt pietre si steaguri funerare, deoparte si de alta a usi sofisticate. Intrand inauntru dai de o atmosfera si mai sinistra. Podele din piatra frumos slefuita, pereti de un gri verzui ce poarta cateva tablouri, pe post de birou doua sicrie supra puse pe care se afla cateva lumanari topite, peste tot se afla rafturi cu carti si tot felul de recipiente si obiecte ciudate, incepand de la sticlute de diferite forme pana la urne si cutii cu medicamente, alte cateva sicrie ocupa incaperea lipsita de geamuri, singura sursa de lumina find geamul usii si candelabrul plin de plase de paianjen la fel ca in fiecare ungher.
Intreb daca e acolo, de undeva se aude vocea lui ciudata spunand ca mereu e acolo, ma intreb oare de unde va mai aparea de data asta, niciodata nu stii unde ar putea sa fie. Ma asez pe un sicriu asteptand in timp ce Lau inspecteaza fiecare colt, oare a cata oara face aste lucru, Sebastian priveste locul la fel de plictisit ca si mine.
-Bine ai venit, conte! imi indrept privirea spre el vazand cum vine din camera alatrurata, zambind criptic si razand sinistru.
Are aceeasi vestimentatie ca deobicei, o haina lunga cu maneci mari si largi, cizmele pana in genunchi cu multe curele, palaria cu o forma asemanatoare unui joben careia ii atarna o fasie lunga de material, bucata de panza cenusie pusa pe umarul stang si inodata la mijloc, unde se afla si cateva medalioane contrasteaza cu restul hainelor negre, parul lung de un gri pal este intodeauna liber avand o codita impletita in partea dreapta, iar bretonul ii este mereu pe ochi, acestia nefiind vizibili. Se apropie de biroul improvizat, intorcandu-se apoi strigand cuiva din camera alaturata sa aduca niste ceai si biscuiti. In cateva momente in incapere isi face aparitia Grell, avand o tava in mana pe care o lasa jos la vederea lui Sebastian.
-Sebbyyyyyyy!!!!! Fuge in spre el dar Sebastian se fereste lasandu-l sa se izbeasca de perete.
-Grell? ce cauti tu aici? intreb nepasator.
-In cetate e plictisitor asa ca am venit sa stau cu Undertaker. afiseaza un zambet larg zarindu-se dintii ascutiti. In tot acest intuneric el este ca o picatura sangerie si luminoasa.
-Sa ne linistim. Stiu de ce ai venit conte azi iti voi da toate informatiile gratis, sa mergem dincolo.
Intram in cealalta camera unde aspectul dezordonat este deasemenea prezent. Cateva rafturi pline cu borcane etichetate, funii cu usturoi agatate de un perete, tablouri, alte cateva sicrie, nu exista aproape nici o diferenta intre camera asta si cea anterioara poate doar ca ar parea mult mai mare daca nu ar fi peste tot teancuri de carti, pe jos, pe rafturi, pe sicrie chiar si pe patul din colt, uitandu-te mai atent, ai putea observa o usa deschisa ce pare a duce spre o alta camera facuta in totalitate din faianta. Preferand sa raman in picioare ascult cu atentie ce spune Undertaker.
-Lordul Jhon nu era urmarit de cineva sau avea datorii, totusi cine l-a omorat a facut-o intr-un mod razbunator, aplicand cele 7 lovituri de cutit cu furie. Dupa zona si adancimea pana unde a patruns cutitul, crima a fost infaptuita de….
Face o pauza razand sinistru, iar noi asteptam raspunsul, crima a fost infaptuita de? ...
Ma bucur ca le place unora, doar pentru asta mai continui.
Astept comentariile si criticile!
Capitolul 4.
-Buna dimineata , s-a intamplat ceva?ma intreaba turnand ceaiul intre timp.
-Nu, nimic, raspund nedumerit…ce s-a intamplat?
-Aseara ai adormit in trasura, dormeai prea profund, si nu am vrut sa te trezesc asa ca am avut grija de tine si te-am lasat sa dormi in continuare. Nu iti aduci aminte?
-Nu…deci totul a fost doar un vis!ce usurare…asta inseamna ca nu trebuie sa imi fac griji. Imi beau ceaiul linistit asteptand ca Sebastian sa imi spuna programul zilei de azi.
Ma aflu iar in birou, stand de unul singur, uitandu-ma peste cateva acte, incercand din greu sa nu ma gandesc la visul de noaptea trecuta. Totul e plictisitor, nimic interesant de facut. Decid sa ii raspund lui Lizzy la una din scrisorile trimise. Privind cum foaia absoarbe cerneala albastra, recitesc, apoi o pun intr-un plic sigiland-o si lasand-o deoparte. Ma gandesc ce as putea face in continuare, toata ziua mea e libera, am anulat orice fel de lectie, nu am deloc dispozitia necesar pentru a dansa sau a asculta o lectie de franceza. Din nou imaginile visului imi vin in minte. Ce tortura! De ce trebuie sa mi se intample acest lucru? Eu, un conte atasat de un majordom, ce lucru fara sens. Chiar daca Sebastian nu e doar un simplu servitor, dar tot nu are sens.
Cand am devenit oare asa de atasat de el, si de ce? Unde este caracterul meu de alta data, ce nu da atentie unor asemenea lucruri. Mi se pare atat de ciudat ca m-am schimbat asa de mult, ma intreb, oare a observat cineva aceasta schimbare? Ce se va intampla cu mine? Voi sfarsi umilindu-ma datorita inimii ce nu vrea cu nici-un chip sa asculte ratiunea? Nu, niciodata, asta niciodata…trebuie sa ma schimb, sa fiu din nou eu. usa se deschide brusc intrerupandu-mi sirul gandurilor…
-Conte, imi pare rau daca te deranjez, eram prin apropiere, si m-am gandit ca nu ar strica sa-ti fac o vizita.
Lau a venit din nou neanuntat. Ca de fiecare data, ii spun ca poate sa trimita o scrisoare inainte, dar el vine mereu cu acelasi raspuns, "Nu vad care ar mai fi rostul, avand in vedere ca trec pe aici aproape in fiecare zi". M-a intrebat ce am mai facut in ultima vreme, iar eu nu aveam degand sa ii spun toate amanuntele asa ca i-am raspuns ca nimic interesant.
Lau, si-a incrucisat mainile si a deschis putin ochii, ceea ce ma mira, si mi-a spus ca a auzit de iesirea mea la picnic, si de datul cu barca pe apa. El mi-a reprosat ca de ce nu l-am invitat, ca ar fi fost amuzant.
-Ce zici Ciel, mergem la noul meu restaurant, azi?
Nu aveam de gand sa stau toata ziua cu niste fete, in poala lui Lau, fumand din narghilea. El bineinteles ca a insistat, dar Sebastian a intervenit cu o scrisoare de la Regina.
-Hmm, spun eu in timp ce citesc scrisoarea, o crima misterioasa a unui om apropriat familiei regale. Destul de interesant. Sa mergem Sebastian.
-Ciel, vin si eu! Stiu cate ceva despre caz!
-De ce nu ai zis de la inceput? ah, normal imi va raspunde ca de fiecare data, ca a uitat.
-Pai am uitat pe moment!
Idiot, exact cum am zis
Ne indreptam spre locul investigatiei, in timp ce Lau ne spune ca victima era un client de-al lui si nu isi aminteste sa fi avut probleme. Exact cum ma asteptam Lau nu detine niciodata destule informatii daca nu fac parte din domeniul lui. In scurt timp ajungem la locul crimei, o straduta ingusta si intunecata unde se adunasera tot felul de oameni curiosi si unde Scotland Yard-ul investiga. Am aruncat o privire peste rapoarte dar nici acestea nu detineau destule informatii, ca deobicei Lordul Arthur Randall a avut ceva de obiectat privind faptul ca se poate descurca si fara sa ma amestec eu. Exista o singura persoana ce detine orice tip de informatie, Undertaker. Nu dupa mult timp ajungem in fata magazinului ce ii apartine.
O cladire veche pe care troneaza o sigla mareata cu un craniu deasupra, lipit de zid se afla un sicriu prafuit, deasemenea langa el sunt pietre si steaguri funerare, deoparte si de alta a usi sofisticate. Intrand inauntru dai de o atmosfera si mai sinistra. Podele din piatra frumos slefuita, pereti de un gri verzui ce poarta cateva tablouri, pe post de birou doua sicrie supra puse pe care se afla cateva lumanari topite, peste tot se afla rafturi cu carti si tot felul de recipiente si obiecte ciudate, incepand de la sticlute de diferite forme pana la urne si cutii cu medicamente, alte cateva sicrie ocupa incaperea lipsita de geamuri, singura sursa de lumina find geamul usii si candelabrul plin de plase de paianjen la fel ca in fiecare ungher.
Intreb daca e acolo, de undeva se aude vocea lui ciudata spunand ca mereu e acolo, ma intreb oare de unde va mai aparea de data asta, niciodata nu stii unde ar putea sa fie. Ma asez pe un sicriu asteptand in timp ce Lau inspecteaza fiecare colt, oare a cata oara face aste lucru, Sebastian priveste locul la fel de plictisit ca si mine.
-Bine ai venit, conte! imi indrept privirea spre el vazand cum vine din camera alatrurata, zambind criptic si razand sinistru.
Are aceeasi vestimentatie ca deobicei, o haina lunga cu maneci mari si largi, cizmele pana in genunchi cu multe curele, palaria cu o forma asemanatoare unui joben careia ii atarna o fasie lunga de material, bucata de panza cenusie pusa pe umarul stang si inodata la mijloc, unde se afla si cateva medalioane contrasteaza cu restul hainelor negre, parul lung de un gri pal este intodeauna liber avand o codita impletita in partea dreapta, iar bretonul ii este mereu pe ochi, acestia nefiind vizibili. Se apropie de biroul improvizat, intorcandu-se apoi strigand cuiva din camera alaturata sa aduca niste ceai si biscuiti. In cateva momente in incapere isi face aparitia Grell, avand o tava in mana pe care o lasa jos la vederea lui Sebastian.
-Sebbyyyyyyy!!!!! Fuge in spre el dar Sebastian se fereste lasandu-l sa se izbeasca de perete.
-Grell? ce cauti tu aici? intreb nepasator.
-In cetate e plictisitor asa ca am venit sa stau cu Undertaker. afiseaza un zambet larg zarindu-se dintii ascutiti. In tot acest intuneric el este ca o picatura sangerie si luminoasa.
-Sa ne linistim. Stiu de ce ai venit conte azi iti voi da toate informatiile gratis, sa mergem dincolo.
Intram in cealalta camera unde aspectul dezordonat este deasemenea prezent. Cateva rafturi pline cu borcane etichetate, funii cu usturoi agatate de un perete, tablouri, alte cateva sicrie, nu exista aproape nici o diferenta intre camera asta si cea anterioara poate doar ca ar parea mult mai mare daca nu ar fi peste tot teancuri de carti, pe jos, pe rafturi, pe sicrie chiar si pe patul din colt, uitandu-te mai atent, ai putea observa o usa deschisa ce pare a duce spre o alta camera facuta in totalitate din faianta. Preferand sa raman in picioare ascult cu atentie ce spune Undertaker.
-Lordul Jhon nu era urmarit de cineva sau avea datorii, totusi cine l-a omorat a facut-o intr-un mod razbunator, aplicand cele 7 lovituri de cutit cu furie. Dupa zona si adancimea pana unde a patruns cutitul, crima a fost infaptuita de….
Face o pauza razand sinistru, iar noi asteptam raspunsul, crima a fost infaptuita de? ...
HOT. SEXY. and POWERFUL.