22-02-2011, 01:27 AM
Well am revenit si eu intr-un sfarsit cu nextul al fic, gata am sa va anunt ca in urmatorul capitol am sa bag o scena yaoi.. si sper sa-mi iasa bine de tot. :))
Neko_tamashi00 : Multumesc pentru comm !! Chiar ma bucur ca ti-a placut cu adevarat acest capitol, insa legat de motiv o sa mai trebuiasca sa ma ami gandesc, ca deja l-am uitat..si da o sa apara destule kissuri dar si altele :> .
De data aceasta am scris mai mult, chiar nu ma asteptam, aproape 5 pagini in word, cu siguranta am scris 5.
E destul de tarziu, asa ca am de gand sa revin cu editul maine de dimineata. Si promit ca am sa revin cu nextul mai repede, am sa incerc.
Zilele au trecut, mai repede de cat ma asteptam eu sa treaca. Vremea se schimba, totul parca o lua de la inceput. Stateam si ma uitam pe geamul de la camera mea de spital, unde am fost internat. Vantul batea lin aducand cu el o caldura placuta insa foarte fierbinte.
Primavara era pe sfarsite, copii se pare ca nu mai aveau mult si terminau scoala, la fel si eu. Al doilea an de liceu a fost destul de placut, nici chiar cum m-am asteptat eu sa fie.
Insa a fost destul de plin de .. incercari, unele chiar fatale, mai ales atunci cand l-am cunoscut pe Kei.
- Joshua ! Nu mai pierde vremea la geam si vino odata. A strigat o voce feminine de jos, de la parter. Inca eram la spital insa era ziua, in care eu trebuia sa-l parasesc si sa ma duc in sfarsit acasa.
Mi-am luat lucrurile si am coborat jos pe scari, inainte de a iesi pe usile de la iesire le-am multumit foarte mult medicilor si asistentelor pentru grija purtata, iar apoi mi-am facut aparitia afara.
Cu totii erau acolo si ma asteptau cu nerabdare, i-am salutat si i-am sarutat pe parinti si apoi am intrat in masina, de acolo am plecat acasa la ei, pentru a sarbatorii reintoarcerea mea.
Ce surpiza minunata au putu sa-mi faca, dar nu numai ei, erau si prietenii mei de clasa acolo, la fel ca si bunici. I-am salutat politicos pe toti asa cum o face eu deobicei si dupa aceea m-am alaturat petrecerii.
Totusi ceva lipsea din peisaj, cu siguranta era Kei, care se pare ca aflasem de la cineva ca avea sa intarzie sau ceva de genul acesta. Am luat o pauza din a petrece si m-am dus la poarta ca sa-l astept, cu siguranta avea sa vina cu limuzina lui personala si cu inca cateva garzii de corp, nu ca ar fi vreo stea de cinema, insa este o persoana foarte importanta.
Cat timp am stat in spital, multe probleme ce ne dadeau dureri de cap, au fost intr-un final rezolvate, misterul a fost deslusit.
In dreapta si in stanga, m-am uitat in contiinu, imi intorceam capul din cinci in cinci minute doar ca sa ma asigur ca acesta avea sa vine, imi era dor de el, de parca nu il mai vazusem un an intreg.
Cu adevarat trecusera aproape doua saptamani de cand acesta a fost plecat undeva intr-o tara staina, pe o insula parca, de unde avea sa resolve ceva anume cu un ministru. Nici eu nu stiam in detaliu, fiindca acesta a refuzat sa-mi da mai multe explicatii. Insa mi-a promis ca atunci cand v-a ajunge ma va suna, sau imi va trimite o scrisoare sau un email.
- Oare unde o fi, e aproape ora doua, iar el tot nu apare ? imi faceam griji, daca ii se intamplase ceva groaznic. Trupul mi l-am intors cu spatele la strada si am ramas asa cateva minute, pana cand am fost luat prin surprindere de cineva, care mi-a acoperit ochii cu palmele.
- Ghici cine este ? spune vocea pe care am reusit sa o recunosc fara nici o probleme, iar cand m-am intors spre el am fost intampinat de un buchet foarte mare de florii, pareu destul de diferite de cele ce cresc la noi in tara, cu siguranta le luase de pe acea insula tropical in care a fost.
- Kei ! am strigat eu foarte fericit si i-am sarit imediat in brate, strangandu-l tare de tot. Mi-a fost dor de tine, am spus eu in timp ce i-am dat drumul barbatului din faţa mea, de la care am luat florile si apoi l-am poftit inauntru, pentru a ni se alatura la petrecere.
- Nu mi-ar fi trecut de loc prin cap un asemenea lucru, ca tie sa-ti fie asa de dor de mine, spune el umpic intristat dar afisand un zambet destul de sincer, arata ca era si trist dar si bucuros.
L-am luat de mana, apoi l-am tarat dupa mine in casa de unde am lasat florile intr-o vaza, pe undeva in bucatarie, iar apoi mi-am luat portofelul si am plecat cu el afara.
- Unde mergem, m-a intrebat acesta destul de uimit de comportamentul meu.
- Undeva anume, nu-ti pot spune, e secret.
La inceput a dorit sa luam limuzina, insa mi se parea mai bine ca sa mergem pe jos, caci asa nu prea avea farmec.
Pana la urma s-a lasat condus de mine si a tacut pe tot parcursul plimbarii, nici nu a incercat sa ma intrebe daca ma simt mai bine, preferam mai mult sa ma intrebe in acel loc, para mult mai magic.
Orasul parca disparea din peisaj si isi faceau mai mult aparitia copacii si intreaga natura, nu iesisem din oras, ba din contra eram intr-un parc, in care eu impreuna cu prietenii mei ne furisam si ne ascundeam intr-un loc secret stiut numai de noi.
Lumea trecea mai rar prin aceasta mica padurice a parcului Niugez, asa ca nu aveam de ce sa ma tem ca cineva ar putea sa ne strice distractia.
- Am ajuns, am rostit eu entuziasmat.
- Unde ? ma intreaba el uitandu-se in jur sa vada pe unde am ajuns. O casa in copac ? Asta doreai sa-mi arati ? Intreaba el destul de uimit de ceea ce vede, locul nu era doar simplu si pasnic, ci si plin de amintiri placute de ale mele, iar admosfera pe care acest loc minunat o creea te ducea la visare, iti trezea cele mai nastrujnice idei.
- Da ! Nu este ceva super, insa aici ma jucam eu cu prietenii mei, tot ce vezi tu aici, adica: casuta aceasta din copac, pe scurt un mic sediu, l-am facut chiar noi, spun eu zabindu-i.
- Interesant, e chiar un loc placut, crezi ca ai putea sa-mi prezinti incaperea ?
- A, da desigur, ce prost sunt deja am uitat sa-ti arat locul, spun eu lovinduma cu plama peste cap, iar poi l-am poftit pe acesta sa intre inauntru pentru ai prezenta locul.
Casuta nu era nu stiu eu ce mare minunatie a noastra, insa era foarte spatioasa si foarte draguta, pe langa ca aveam parter, exista si un etaj insa umpic mai sus. Asta necesita sa urcam scarile in sus pentru a ajunge pana in varf.
Dupa ce i-am prezentat parterul in care erau numai si numai vechituri, sau cate o arma create de noi, am urcat pe scarita in sus pentru ai prezenta prietenului meu etajul, unde se gaseau toate pozele, toate trofeele si toate obiectele mai sentimentale si frumoase pe care noi le ascunsesem aici.
Erau multe rafturi, pline cu poze de cand aveam opt ani, pana la varsta de doisprezece ani. Mi-a parut rau atunci cand a trebuit sa-mi iau ramas bun de la acest loc secret minunat, multi mi-au spus ca nu mai sunt copil si ca ar trebui sa ma maturizez, iar aceasta catuta oricum va dainui vesnic in acest parc.
Asa si a fost, a rezistat aceasta bucata de lemn mult timp. Insa imi era dor sa ma mai joc in acest loc.
- Deci asa aratai tu cand erai mic, se pare ca aici faceai baita, a inceput acesta sa rada in timp ce isi strecura privirea printre rafturile prafuite, unde se aflau pozele mele.
- Hey ! Da eu sunt acela, am spus eu luandu-i din mana repede poza si ascunzand-o la spate, simteam cum imi iau obrajii foc, insa am incercat sa ma calmez si sa-i prezint in continuare acestuia casuta.
Nici nu am observat cat de repede a putu sa treaca timpul, deja era tarziu, aproape ora sase.
- Alo ?
- Surioara vezi ca venim acasa, sunt cu prietenul meu Kei, am spus eu in timp ce ma urcam intr-un taxi.
- Da ! A inceput aceasta sa strige entuziasmata de vestea mea.
Odata ajunsi acasa, am parasite taxiul platind pe sofer cu suma necesara. Iar apoi ne-am indreptat obositi spre intrare.Nu am mai fost intampinati de nimeni, se parea ca toti stateau linistiti in sufragerie si depanau amintiri, sau spuneau povesti.
L-am poftit pe Kei inauntru si l-am condus spre camera mea, de unde i-am spus sa se simta ca si la el acasa, caci nu mai aveam de ce sa ma tem de el, era acel Kei pe care l-am stiut din totdeauna : bland, bun, foarte intelligent, amuzant, puternic, increzator si curajos.
Dupa ce acesta s-a asezat pe pat, eu am coborat jos sa-i anunt pe parinti si pe restul ca am ajuns casa teafar si ca m-am intalnit cu prietenul meu Kei. Imediat ce toti i-au auzit numele, deja au inceput sa discute despre el, numai vorbe bune si laude au fost rostite la adresa lui.
Mama era foarte incantata de prezenta lui la noi acasa, ii si spusese cu cateva zile mai inainte de a iesii eu de la spital, ca este mereu bine venit la noi si ca ea il va astepta cu bratele deschise. Caci acum era unul de al familiei, insa ei chiar nu aveau habar de ceea ce se intamplase, bine tata stia mai multe detalii, insa se impacase cu idea.
Pe langa acestia, pana si prietenii mei acum il agreau foarte mult, se intelegeau de minune cu el. Nici nu mai aduc vorba de sora mea, care era topita dupa el. Mereu cand venea sa ma viziteze cu colegele ei, sau cu Angela, intreba daca cumva el a trecut pe la mine si ma tot exaspera cu intrebarile ei stupide de fata indragostita si aeriana. Ce sa fac, asta imi este familia, insa o iubesc nespus de mult, mai ales pe Kei. Acum ca nu mai imi doreste raul, eu cu el suntem din nou prietenii foarte apropiati.
Acele saruturi pe care acesta mi le-a dat de la inceput, inca ma puneau pe ganduri, nu mi se parea prea normal ca doi barbatii sa se sarute asa. Dar mereu cand o facea, parca ma simteam plutind pe un nor, in drum spre Rai. Era ciudat la cate simturi imi trezea acesta, ma facea sa imi pierd mintile.
- Oni-san, Kei nu coboara jos ? ma intreaba sora mea.
- Nu cred, de data aceasta am sa ma satur eu de el, ca tu mereu cand ai venit la spital, hopa calare pe el, nici macar nu apucam sa-l salut ca tu deja ii stateai in cale, am spus eu bosumflat.
- Gelos, striga fetele si colgele surorii mele, deja intreceau masura, nu era adevarat, nu il iubeam asa cum credeau unii.. sau cel putin asa credeam eu.
- Eu am duc sus la el sigur ma asteapta, am spus eu in timp ce urcam scarile.
- In seara asta Kei e binevenit sa doarma la noi, la tine in camera, mi-a spus mama zambind.
- Cum ? am coborat eu in graba scarile jos deja parca rusinat de ceea ce auzisem. Nu mai avem camere libere ? intreb eu emotionat si imbujorat.
- Nu, raspunde aceasta scurt si la subiect. Nu e mare lucru dragul meu, amandoi sunteti baieti, ce ati putea face voi doi in acelasi pat, serios acum ? Haide Joshua scumpule, macar o noapte. Incearca aceasta sa ma induplece, pana la urma dau afiramtiv din cap si ma duc spre camera mea, in timp ce-mi tineam faţa rosiatica acoperita de palme.
Am deschis usa de la camera mea incet, iar in faţa ochilor meu mi s-a aratat un tip ud, cu prosopul aproape cazut de pe el care incerca sa-si gaseasca haine curate. Numai cand l-am vazut intr-o asemenea postura am crezut ca am sa fac atac de cord. Am simtit cum obrajii mi s-au inrosit,iar inima a inceput sa-mi bata si mai tare de atat. S-a apropiat de mine si m-a intrebat daca am ceva haine ca sa-i imprumut, am incercat sa nu-l privesc direct in ochii, caci daca faceam un semenea lucru isi dadea seama ca ma rusinasem si sigur avea sa incerce o manevra asupra mea. Mama, chiar nu avea habar despre ce vorbea atunci cand imi spunea ca acesta poate sa doarma la mine in camera si la mine in pat.
I-am aratat dulapul, iar el dupa aceea s-a dus singur la el ca sa caute ceva de marimea lui printre hainele mele. Aveam noroc ca inca nu golisem intreaga mea garderoba de la casa parinteasca, atunci cand m-am hotarat sa locuiesc de unul singur.
Geamurile de la camera, le-am deschis ca sa pot lasa putin aer proaspat de primavera se se infiltreze la mine in camera si sa distruga acei aburi, acea caldura infernala din camera.
Am isnpirat pentru putin, aer rece de afara, caci imediat i-am simtit trupul cald al satenului, langa al meu. Privea si el cerul ca si mine, iar poi si-a atintit privirea spre mine, spunandu-mi sa ma urc pe acoperis cu el, ca sa ne fie mai bine. Camera mea facea legatura cu pimul acoperis de la casa, numai daca ma urcam pe geam si ieseam afara eram pe acoperis.
Chiar cand am vrut sa ma asez pe tigla, am alunecat, dar din fericire Kei ma prinsese de mana si ma trasese la el in poala si ma tinea strans de burta, ca nu cumva sa se mai intample un lucru ca acesta.
- Stii nu mai vreu sa te mai vad in acel pat de spital, spune el zambind.
- Nici eu.. scuze nu am vrut sa iti provoc din nou probleme,am soptit eu incet umpic trist.
- Dar sa stii, chiar imi trezeai fantezii atunci la spital, statei asa de...
- Taci, am spus eu, dupa care i-am trantit un pumn in cap, facandu-l sa geama de durere.
- Joshua nu te-ai schimbat, dar nu trebuia sa ma lovesti, chiar vorbesc serios, spune el razand.
Mi-am intors trupul spre el si m-am sprijinit de genunchii lui.
- Multumesc, ca iti place sa razi de mine, chiar vrei sa te cred, am spus eu suparat. Cum sa-ti placa de mine, in primul rand suntem amandoi la genul masculin, iar...
- Joshua, Joshua ! M-a strigat el de doua ori, iar eu mi-am si inchis pliscul si l-am ascultat. Eu chiar te plac, mai mult de atat, te iubesc ! Nu imi pasa daca suntem amandoi barbate, atata timp cat stiu ca te iubesc imi ajunge. Dupa aceste cuvinte care parca m-au sagetat fix in inima, am crezut ca aveam sa lesin. M-am panicat repede si chiar nu mai reuseam sa scot nimic pe gura, am incercat sa-i spun ceva insa am fost imediat oprit de acesta. Printr-un sarut, a reusit sa ma duca la tacere.
Neko_tamashi00 : Multumesc pentru comm !! Chiar ma bucur ca ti-a placut cu adevarat acest capitol, insa legat de motiv o sa mai trebuiasca sa ma ami gandesc, ca deja l-am uitat..si da o sa apara destule kissuri dar si altele :> .
De data aceasta am scris mai mult, chiar nu ma asteptam, aproape 5 pagini in word, cu siguranta am scris 5.
E destul de tarziu, asa ca am de gand sa revin cu editul maine de dimineata. Si promit ca am sa revin cu nextul mai repede, am sa incerc.
Capitolul 11
-Sentimentele “Dragonului Japonezâ€-
-Sentimentele “Dragonului Japonezâ€-
Zilele au trecut, mai repede de cat ma asteptam eu sa treaca. Vremea se schimba, totul parca o lua de la inceput. Stateam si ma uitam pe geamul de la camera mea de spital, unde am fost internat. Vantul batea lin aducand cu el o caldura placuta insa foarte fierbinte.
Primavara era pe sfarsite, copii se pare ca nu mai aveau mult si terminau scoala, la fel si eu. Al doilea an de liceu a fost destul de placut, nici chiar cum m-am asteptat eu sa fie.
Insa a fost destul de plin de .. incercari, unele chiar fatale, mai ales atunci cand l-am cunoscut pe Kei.
- Joshua ! Nu mai pierde vremea la geam si vino odata. A strigat o voce feminine de jos, de la parter. Inca eram la spital insa era ziua, in care eu trebuia sa-l parasesc si sa ma duc in sfarsit acasa.
Mi-am luat lucrurile si am coborat jos pe scari, inainte de a iesi pe usile de la iesire le-am multumit foarte mult medicilor si asistentelor pentru grija purtata, iar apoi mi-am facut aparitia afara.
Cu totii erau acolo si ma asteptau cu nerabdare, i-am salutat si i-am sarutat pe parinti si apoi am intrat in masina, de acolo am plecat acasa la ei, pentru a sarbatorii reintoarcerea mea.
Ce surpiza minunata au putu sa-mi faca, dar nu numai ei, erau si prietenii mei de clasa acolo, la fel ca si bunici. I-am salutat politicos pe toti asa cum o face eu deobicei si dupa aceea m-am alaturat petrecerii.
Totusi ceva lipsea din peisaj, cu siguranta era Kei, care se pare ca aflasem de la cineva ca avea sa intarzie sau ceva de genul acesta. Am luat o pauza din a petrece si m-am dus la poarta ca sa-l astept, cu siguranta avea sa vina cu limuzina lui personala si cu inca cateva garzii de corp, nu ca ar fi vreo stea de cinema, insa este o persoana foarte importanta.
Cat timp am stat in spital, multe probleme ce ne dadeau dureri de cap, au fost intr-un final rezolvate, misterul a fost deslusit.
In dreapta si in stanga, m-am uitat in contiinu, imi intorceam capul din cinci in cinci minute doar ca sa ma asigur ca acesta avea sa vine, imi era dor de el, de parca nu il mai vazusem un an intreg.
Cu adevarat trecusera aproape doua saptamani de cand acesta a fost plecat undeva intr-o tara staina, pe o insula parca, de unde avea sa resolve ceva anume cu un ministru. Nici eu nu stiam in detaliu, fiindca acesta a refuzat sa-mi da mai multe explicatii. Insa mi-a promis ca atunci cand v-a ajunge ma va suna, sau imi va trimite o scrisoare sau un email.
- Oare unde o fi, e aproape ora doua, iar el tot nu apare ? imi faceam griji, daca ii se intamplase ceva groaznic. Trupul mi l-am intors cu spatele la strada si am ramas asa cateva minute, pana cand am fost luat prin surprindere de cineva, care mi-a acoperit ochii cu palmele.
- Ghici cine este ? spune vocea pe care am reusit sa o recunosc fara nici o probleme, iar cand m-am intors spre el am fost intampinat de un buchet foarte mare de florii, pareu destul de diferite de cele ce cresc la noi in tara, cu siguranta le luase de pe acea insula tropical in care a fost.
- Kei ! am strigat eu foarte fericit si i-am sarit imediat in brate, strangandu-l tare de tot. Mi-a fost dor de tine, am spus eu in timp ce i-am dat drumul barbatului din faţa mea, de la care am luat florile si apoi l-am poftit inauntru, pentru a ni se alatura la petrecere.
- Nu mi-ar fi trecut de loc prin cap un asemenea lucru, ca tie sa-ti fie asa de dor de mine, spune el umpic intristat dar afisand un zambet destul de sincer, arata ca era si trist dar si bucuros.
L-am luat de mana, apoi l-am tarat dupa mine in casa de unde am lasat florile intr-o vaza, pe undeva in bucatarie, iar apoi mi-am luat portofelul si am plecat cu el afara.
- Unde mergem, m-a intrebat acesta destul de uimit de comportamentul meu.
- Undeva anume, nu-ti pot spune, e secret.
La inceput a dorit sa luam limuzina, insa mi se parea mai bine ca sa mergem pe jos, caci asa nu prea avea farmec.
Pana la urma s-a lasat condus de mine si a tacut pe tot parcursul plimbarii, nici nu a incercat sa ma intrebe daca ma simt mai bine, preferam mai mult sa ma intrebe in acel loc, para mult mai magic.
Orasul parca disparea din peisaj si isi faceau mai mult aparitia copacii si intreaga natura, nu iesisem din oras, ba din contra eram intr-un parc, in care eu impreuna cu prietenii mei ne furisam si ne ascundeam intr-un loc secret stiut numai de noi.
Lumea trecea mai rar prin aceasta mica padurice a parcului Niugez, asa ca nu aveam de ce sa ma tem ca cineva ar putea sa ne strice distractia.
- Am ajuns, am rostit eu entuziasmat.
- Unde ? ma intreaba el uitandu-se in jur sa vada pe unde am ajuns. O casa in copac ? Asta doreai sa-mi arati ? Intreaba el destul de uimit de ceea ce vede, locul nu era doar simplu si pasnic, ci si plin de amintiri placute de ale mele, iar admosfera pe care acest loc minunat o creea te ducea la visare, iti trezea cele mai nastrujnice idei.
- Da ! Nu este ceva super, insa aici ma jucam eu cu prietenii mei, tot ce vezi tu aici, adica: casuta aceasta din copac, pe scurt un mic sediu, l-am facut chiar noi, spun eu zabindu-i.
- Interesant, e chiar un loc placut, crezi ca ai putea sa-mi prezinti incaperea ?
- A, da desigur, ce prost sunt deja am uitat sa-ti arat locul, spun eu lovinduma cu plama peste cap, iar poi l-am poftit pe acesta sa intre inauntru pentru ai prezenta locul.
Casuta nu era nu stiu eu ce mare minunatie a noastra, insa era foarte spatioasa si foarte draguta, pe langa ca aveam parter, exista si un etaj insa umpic mai sus. Asta necesita sa urcam scarile in sus pentru a ajunge pana in varf.
Dupa ce i-am prezentat parterul in care erau numai si numai vechituri, sau cate o arma create de noi, am urcat pe scarita in sus pentru ai prezenta prietenului meu etajul, unde se gaseau toate pozele, toate trofeele si toate obiectele mai sentimentale si frumoase pe care noi le ascunsesem aici.
Erau multe rafturi, pline cu poze de cand aveam opt ani, pana la varsta de doisprezece ani. Mi-a parut rau atunci cand a trebuit sa-mi iau ramas bun de la acest loc secret minunat, multi mi-au spus ca nu mai sunt copil si ca ar trebui sa ma maturizez, iar aceasta catuta oricum va dainui vesnic in acest parc.
Asa si a fost, a rezistat aceasta bucata de lemn mult timp. Insa imi era dor sa ma mai joc in acest loc.
- Deci asa aratai tu cand erai mic, se pare ca aici faceai baita, a inceput acesta sa rada in timp ce isi strecura privirea printre rafturile prafuite, unde se aflau pozele mele.
- Hey ! Da eu sunt acela, am spus eu luandu-i din mana repede poza si ascunzand-o la spate, simteam cum imi iau obrajii foc, insa am incercat sa ma calmez si sa-i prezint in continuare acestuia casuta.
Nici nu am observat cat de repede a putu sa treaca timpul, deja era tarziu, aproape ora sase.
- Alo ?
- Surioara vezi ca venim acasa, sunt cu prietenul meu Kei, am spus eu in timp ce ma urcam intr-un taxi.
- Da ! A inceput aceasta sa strige entuziasmata de vestea mea.
Odata ajunsi acasa, am parasite taxiul platind pe sofer cu suma necesara. Iar apoi ne-am indreptat obositi spre intrare.Nu am mai fost intampinati de nimeni, se parea ca toti stateau linistiti in sufragerie si depanau amintiri, sau spuneau povesti.
L-am poftit pe Kei inauntru si l-am condus spre camera mea, de unde i-am spus sa se simta ca si la el acasa, caci nu mai aveam de ce sa ma tem de el, era acel Kei pe care l-am stiut din totdeauna : bland, bun, foarte intelligent, amuzant, puternic, increzator si curajos.
Dupa ce acesta s-a asezat pe pat, eu am coborat jos sa-i anunt pe parinti si pe restul ca am ajuns casa teafar si ca m-am intalnit cu prietenul meu Kei. Imediat ce toti i-au auzit numele, deja au inceput sa discute despre el, numai vorbe bune si laude au fost rostite la adresa lui.
Mama era foarte incantata de prezenta lui la noi acasa, ii si spusese cu cateva zile mai inainte de a iesii eu de la spital, ca este mereu bine venit la noi si ca ea il va astepta cu bratele deschise. Caci acum era unul de al familiei, insa ei chiar nu aveau habar de ceea ce se intamplase, bine tata stia mai multe detalii, insa se impacase cu idea.
Pe langa acestia, pana si prietenii mei acum il agreau foarte mult, se intelegeau de minune cu el. Nici nu mai aduc vorba de sora mea, care era topita dupa el. Mereu cand venea sa ma viziteze cu colegele ei, sau cu Angela, intreba daca cumva el a trecut pe la mine si ma tot exaspera cu intrebarile ei stupide de fata indragostita si aeriana. Ce sa fac, asta imi este familia, insa o iubesc nespus de mult, mai ales pe Kei. Acum ca nu mai imi doreste raul, eu cu el suntem din nou prietenii foarte apropiati.
Acele saruturi pe care acesta mi le-a dat de la inceput, inca ma puneau pe ganduri, nu mi se parea prea normal ca doi barbatii sa se sarute asa. Dar mereu cand o facea, parca ma simteam plutind pe un nor, in drum spre Rai. Era ciudat la cate simturi imi trezea acesta, ma facea sa imi pierd mintile.
- Oni-san, Kei nu coboara jos ? ma intreaba sora mea.
- Nu cred, de data aceasta am sa ma satur eu de el, ca tu mereu cand ai venit la spital, hopa calare pe el, nici macar nu apucam sa-l salut ca tu deja ii stateai in cale, am spus eu bosumflat.
- Gelos, striga fetele si colgele surorii mele, deja intreceau masura, nu era adevarat, nu il iubeam asa cum credeau unii.. sau cel putin asa credeam eu.
- Eu am duc sus la el sigur ma asteapta, am spus eu in timp ce urcam scarile.
- In seara asta Kei e binevenit sa doarma la noi, la tine in camera, mi-a spus mama zambind.
- Cum ? am coborat eu in graba scarile jos deja parca rusinat de ceea ce auzisem. Nu mai avem camere libere ? intreb eu emotionat si imbujorat.
- Nu, raspunde aceasta scurt si la subiect. Nu e mare lucru dragul meu, amandoi sunteti baieti, ce ati putea face voi doi in acelasi pat, serios acum ? Haide Joshua scumpule, macar o noapte. Incearca aceasta sa ma induplece, pana la urma dau afiramtiv din cap si ma duc spre camera mea, in timp ce-mi tineam faţa rosiatica acoperita de palme.
Am deschis usa de la camera mea incet, iar in faţa ochilor meu mi s-a aratat un tip ud, cu prosopul aproape cazut de pe el care incerca sa-si gaseasca haine curate. Numai cand l-am vazut intr-o asemenea postura am crezut ca am sa fac atac de cord. Am simtit cum obrajii mi s-au inrosit,iar inima a inceput sa-mi bata si mai tare de atat. S-a apropiat de mine si m-a intrebat daca am ceva haine ca sa-i imprumut, am incercat sa nu-l privesc direct in ochii, caci daca faceam un semenea lucru isi dadea seama ca ma rusinasem si sigur avea sa incerce o manevra asupra mea. Mama, chiar nu avea habar despre ce vorbea atunci cand imi spunea ca acesta poate sa doarma la mine in camera si la mine in pat.
I-am aratat dulapul, iar el dupa aceea s-a dus singur la el ca sa caute ceva de marimea lui printre hainele mele. Aveam noroc ca inca nu golisem intreaga mea garderoba de la casa parinteasca, atunci cand m-am hotarat sa locuiesc de unul singur.
Geamurile de la camera, le-am deschis ca sa pot lasa putin aer proaspat de primavera se se infiltreze la mine in camera si sa distruga acei aburi, acea caldura infernala din camera.
Am isnpirat pentru putin, aer rece de afara, caci imediat i-am simtit trupul cald al satenului, langa al meu. Privea si el cerul ca si mine, iar poi si-a atintit privirea spre mine, spunandu-mi sa ma urc pe acoperis cu el, ca sa ne fie mai bine. Camera mea facea legatura cu pimul acoperis de la casa, numai daca ma urcam pe geam si ieseam afara eram pe acoperis.
Chiar cand am vrut sa ma asez pe tigla, am alunecat, dar din fericire Kei ma prinsese de mana si ma trasese la el in poala si ma tinea strans de burta, ca nu cumva sa se mai intample un lucru ca acesta.
- Stii nu mai vreu sa te mai vad in acel pat de spital, spune el zambind.
- Nici eu.. scuze nu am vrut sa iti provoc din nou probleme,am soptit eu incet umpic trist.
- Dar sa stii, chiar imi trezeai fantezii atunci la spital, statei asa de...
- Taci, am spus eu, dupa care i-am trantit un pumn in cap, facandu-l sa geama de durere.
- Joshua nu te-ai schimbat, dar nu trebuia sa ma lovesti, chiar vorbesc serios, spune el razand.
Mi-am intors trupul spre el si m-am sprijinit de genunchii lui.
- Multumesc, ca iti place sa razi de mine, chiar vrei sa te cred, am spus eu suparat. Cum sa-ti placa de mine, in primul rand suntem amandoi la genul masculin, iar...
- Joshua, Joshua ! M-a strigat el de doua ori, iar eu mi-am si inchis pliscul si l-am ascultat. Eu chiar te plac, mai mult de atat, te iubesc ! Nu imi pasa daca suntem amandoi barbate, atata timp cat stiu ca te iubesc imi ajunge. Dupa aceste cuvinte care parca m-au sagetat fix in inima, am crezut ca aveam sa lesin. M-am panicat repede si chiar nu mai reuseam sa scot nimic pe gura, am incercat sa-i spun ceva insa am fost imediat oprit de acesta. Printr-un sarut, a reusit sa ma duca la tacere.