26-12-2010, 11:54 PM
Well dragii mei am revenit cu urmatorul capitol. Stiu ca a trecut ceva vreme de cand nu am mai postat, dar va asigur acesta este primul meu fic yaoi si am de gand ca de acesta sa ma ocup mai mult, caci am idei :X:X
Gaby esti o dulceata mica, mercii de com promit ca o sa am grije la cum o sa scriu si eu sa stii vreau sa rezolv treaba cu virgulele.. a naiba ele sa fie. :(
Soarele rupea cu spinii lui aurii intreg regatul intunecat, lasand ca ziua sa-si faca apritia. Simteam cum capul imi explodeaza, pe langa asta Flow, catelusa mea nazdravana nu-mi dadea pace. Imi tot lingea fata pentru ca sa ma trezesc si sa nu intarzii iara la scoala. M-am ridicat cu greu de pe canapea, m-am sprijinit in ambele mele picioare si am incercat sa ma apropii de masa de unde aveam sa-mi iau ceasca pentru am turna cafea in ea. M-a luat prins surprindere un bilet lasat pe suprafata maronie din lemn a mesei unde scria cursive si elegant:
Am fost putin uimit, oare de ce acesta si-a cerut scuze ? Eu eram de vina, el a fost cu ochii numai pe mine eu m-am incapatanat si am fost sedus de gustul alcoolului. Trebuia sa stau la locul meu, nu trebuia sa accept provocare. M-am comportat ca un nesimtit, iresponsabil fata de mine sigur am creat o impresie neplacuta noului meu prieten. Ma simteam jenat de ceea ce am facut, mi-ma pus palmele la ochii, iar apoi mi le-am dus la obraji. Care ardeau de mama focului, pictati usor cu noanta rosiatica a sangelui. Mi-am scuturat repede parul rebel care sub nici o forma nu dorea sa stea asa cum il lasam eu, am bagat viteza pana in baie si m-am refugiat in cabina de dus. M-am lasat rasfatat pentru cateva minunte in apa cristalina si calda ce se prelingea repede pe trupul meu descoperit.
Mi-am rezemat spatele de sticla rece a cabinei, ridicandu-mi fruntea impreuna cu privirea spre tavanul albastru deschis. Incercam sa-mi aduc aminte ce se petrecuse noaptea trecuta, chiar imi doream sa stiu ce nebunii am facut, imi doream ca Kei sa nu fi asistat la posibilele mele comportari asupra alcoolului. Cand ma gandeam ca inainte ca toata lumina din fata ochilor mei sa dispara si sa se afiseze cortina intunecata ce mi-a ingreunat vederea, am vazut acei ochii superbi, de un albastru patrunzator care parca pentru o clipa m-au trezit la realitate. Din nefericire i-am pierdut in ceata infernala ce se intindea in gandirea mea. Am fost din nou cuprins de visare asa cum patesc mereu, insa de data acesta era un sentiment cu totul altfel. Obrajii mei din nou au fost acaparati de o caldura cumplita ce le dadea noanta de rosu aprins, nu stiam ce se intampla cu mine, cu sentimentele mele parca se jucau in continuare prin acea cutie care zacea ascunsa in pieptul meu, ce nu inceta din bataia ritmica accelerata provocata de gandurile mele. Am incercat sa-mi revin la normal am iesit repede din dus mi-am infasurat prosopul pe partea inferioara a corpului si am zburat repede in camera mea de unde mi-am luat uniforma si cartile pe care le-am aruncat intr-o graba fulgeratoare in rucsacul meu.
Mi-am aruncat si o sticluta cu parfum pentru ca nu cumva daca se intampal sa aflu ca intarzii din nou, sa ajung iara mirosind a mort. Nici nu am apucat sa imi ususc parul care iara statea asa cum dorea el, am apucat cheile de la apartament , am anuntat-o pe Flow sa stea si sa pazeasca apartamentul cat timp eu sunt plecat de acasa. Am coorat incet scarile si am ajuns in fata blocului meu de unde am aruncat o scurta privire spre ceasul de la mana care indica ora opt si patruzeci si sase de minute cand am vazut mai ca era aproape sa imi cada ochii din orbite.
Din nou aveam sa intarzii, trebuia sa maresc pasul. Norocul meu a fost ca pe strada noastra a trecut un camion care cu siguranta era portita mea de scapare, am asteptat pana cand a ajuns in fata mea m-am agatat de usa ce inchidea de tot compartimentul unde se aflau produsele ramanand asa pana cand am ajuns aproape de facultate. De acolo am sarit si m-am impedicat cazand cu fata intr-o balta. “Asta mai ramanea sa cad si intr-o balta, mai umilitor de atata ce ar fi ?†am spus eu cu vocea ridicata, toti de pe strada se uitau la mine si radeau.
Un domn politicos la care nu am apucat sa-i vad chipul pentru ca ma aflam jos m-a apucat de brat si m-a ajutat sa ma ridic. Spre uimirea mea era chiar Kei care din nou avea treaba la noi la scoala.
- Baha ?! Ce hauti aici.. adica scuze, spun eu dandu-ma cu doi pasi in spate de uimire.
- Ha ha ha ! Chiar ma asteptam la reactia ta, asa de copilareasca si inocenta, spune acesta prin multimea de hohote de ras.
- Imi cer scuze, strig eu, nu am vrut.
- Ce ? Joshua tu nu ai facut nimica, ai noroc ca nu a dat o masina peste tine, esti bine ? ma intreaba acesta pe un ton ingrijorat.
- Aaa..aa da, normal ca da lucruri din acestea se intampla des, deci este ceva obisnuit pentru mine nu ai de ce sa-ti faci griji Kei, ii raspund eu repede desprins din visare.
- Hmm… nu cumva ar trebui sa fi la ore acuma ?
- O nu, am intarziat… mai rau ca inainte, o sa ma omoare femeia aia, strig eu alergand ca fulgerul spre clasa lasandu-l in urma pe prietenul meu.
- Domnisorule Joshua din nou mi-ati intarziat la ore, cred ca este a o suta miia oara cand intarziati, striga diriginta spre mine traganduma de ureche in fata colegilor mei, sper sa nu se mai repede ori altfel o sa fiti exmatriculat din scoala.
- Cum ? Dar eu nu…
- Daca aveti la indemana la dumneavoastra o scuza bine cladita va rog sa o enuntati in clasa, imi spune acesta incrundandu-si din nou privirea de scorpie batrana la mine.
- Eu, eu nu am cum sa va explic, ii spun eu pe un ton jos lasandu-mi privirea spre podeaua din parchet maroniu deschis.
- Asa cum ma asteptam..
- Doamna directoare va rog sa-mi scuzati prezenta ne anuntata in clasa dumneavoastra, spune o voce rasunata de la intrarea din clasa, care cu success atrage prin vocea aceea masculine privirile elevilor si a profesoarei.
- Domnule Kei, nu ma gandeam ca veti veni astazi ? spune diriginta
- Kei ? spun eu in soapta uimit de prezenta lui .
-Hump, v-am mai spus eu sunt peste tot, acesta isi deschide ochii lasant farmecul noantei albastre ce ii pictau migalos privirea sa ne cuprinda la toti gandirea. Legat de elevul dumneavoastra, nu este vina lui ca a intarziat eu sunt responsabil pentru acest pacat de neiertat pe care saracul tanar nu are de aface.
- Vorbiti serios ? sau doar incercati sa-i luati apararea celui mai neastamparat elev al meu ? intreaba acesta neconvinsa de vorbele destul de patrunzatoare ale satenului.
- Sinceritatea imi poseda vorbele doamna, precum si trupul, va sarut dulce dar mai intai de toate dati drumul prietenului meu, spune acesta aplecandu-se si sarutandu-i mana dirigintei, lasand-o fara grai, iar pe restul al fel si pe mine ne uimeste cu atitudinea lui matura si fermecatoare.
-Tinere domn, noi doi trebuie sa purtam o discutie la o cafea dupa ce imi termin ora, sa inteles ? Ii porunceste diriginta in timp ce-i cuprinde barbia cu rigla si i-o ridica pana la nivelul ochilor ei.
- Placerea este a mea madam, din nou acesta ii saruta mana si iese odata la auzirea clopotelului pe use afara.
Chipul mi se rosise din nou la revederea neasteptata a lui Kei, mi-am rezemat trupul moale de catedra profesorilor si mi-am asezat fundul pe ea. Ceilalti prieteni ai mei s-au apropiat repede de mine in incercarea de a scoate informatii legate de intamplarile de aseara trecuta. Cu greu am reusit sa le spun tot ce s-a petrecut, ceilalti au ras ca deobicei, eram un mare prost ca trebuia sa strig in gura mare in clasa de rusine, dar ce sa fac era un obicei prostesc de al meu. Dupa inca doua ore lungi, am resusit si eu sa ies afara in a treia pauza ca sa pot sa ma linistesc dupa toate intamplate. De data acesta m-am refugiat la fantana, unde am purtat a doua mea discutie cu Kei, tineam in mana aceiasi carte pe care am avut-o si atunci in mana, exact la aceiasi pagina. Singurul lucru care lipsea era el, singura piesa din pazzal care lipsea. Am incercat sa uit tot ce se petrecuse, incercam sa ma linistesc nu sa adun iara pachete de emotii in inima mea. Pe langa asta era primavera: pasarile cantau armonios pe cerul limpede ca apa, totul era plin de viata. Mi-am afundat din nou privirea si gandirea in cartea aceea, totul era linistit simteam picaturile de apa ce sareau pe gatul meu atunci cand loveau marginile dure din piatra ale fantanii arteziene din curte.
Ma relaxa acest lucru, nu ma mai simteam incordat eram mult mai fericit, imi revenisem complet. Brusc am simtit cum cineva mi-a pus palma in cap si a inceput sa-mi ciufuleasca parul gri-argintiu, lasandu-l rebel pe chipul meu inocent dar bosumflat. O voce masculine, atragatoare mi s-a adresat : “Ne intalnim din nou in acest loc, nu este asa Joshua ?†Era piesa lipsa a pazzalului meu, care cu un zambet bland mi-a atras ochii hipnotizati de chipul alb si frumos al acestuia. A inceput sa rada de privirea pe care i-am aruncat-o m-a apucat de obraji,a inceput sa-i mangaie apoi sa traga de ei in sus si in jos . M-a facut sa scot un scrancet de durere insa rasul si-a facut aparitia pe chipul meu imediat, Kei insa a tacut pentru un moment si-a pus piciorul drept pe suprafata dura de paitra a fantanii, intre picioarele mele s-a apropiat incet de fruntea mea si a sarutat-o.
Obrajii mei din nou au capadat acea culoare aprinsa de rosu, simteam cum inima isi accelera bataile in incercarea de am parasii trupul. Era liniste, toti erau deja la ore, era oare un vis ceea ce se intampla ? Am incercat sa scot un cuvant pe gura, iar in momentul acela Kei a rupt contactul cu fruntea mea si-a lasat privirea spre ochii mei,intimidandu-ma, iar apoi mi-a sarutat bland si incet buzele. Un val de presiune, caldura si emotii s-au napustit asupra inimii mele care batea mai tare decat un ceas care indica ora doisprezece noaptea. Am tresarit repede rupand legatura dintre buzele noastre care parca erau lipite cu lipici, dar din nefericire am cazut fix in fantana arteziana.
Kei a inceput sa rada de parca nu sar fi intamplat de cat lucrul acesta, am incercat si eu sa uit dar nu prea am putut, umpic nedumerit de reactia lui am luat acel mic “pupic†ca pe unu prietenesc, ca doar nu era asa de grav, nu ?
M-am ridicat in picioare incet, iar in palmele mele se afla apa din fantana care am arucnat-o spre el, reusind sa-l opresc din ras acesta mi s-a alaturat incepand sa arunce cu apa in mine. Am tinut-o asa pana cand orele s-au sfarsit si trebuia sa plecam cu toti acasa, amandoi eram franti dupa mica noastra bataie cu apa si chiar la mine in scoala.
- Asta a fost distractive, spun eu rasufland de bucurie.
- De mult nu m-am mai distrat asa, am fost mai mult ocupat cu munca pe care tata mi-a puso pe umeri, am uitat complet de mine dar multumita tie am aflat din nou cum este distractia, am resimtit din nou acea placer de bucurie pe care cu siguranta acuma mult timp in urma am inchis-o in mine .
-Ma bucur ca te-ai distrat Kei pana si eu m-am distrat mai bine ca oricand, ii spun eu aplecandu-mi capul spre ciment pentru am ascunde obrajii inrositi.
- Cu siguranta bobocule, imi spune acesta incepand sa rada in timp ce ma apuca cu bratul de gat si imi ciufuleste parul pana mi-l imprastie iara.
- Hei ! Termina, strig eu razand, Kei esti asa o figura, ii spun eu.
- Uite cine a spus, micul meu boboc de facultate, vrei sa te duc acasa ? intreba acesta in timp ce-si aranjeza camasa sifonata si-si trece degetele lungi prin parul acela saten-castaniu.
-Nu, nu este necesar ma descurc si singur, sigur ai treaba si trebuie sa ajungi undeva, imi cer mii de scuze pentru tot ce ti-am cauzat, nu am vrut, ii raspund eu pe un ton incet si foarte plangacios.
- Joshua nu ai de ce sa-ti ceri scuze, tu nu mi-ai cauzat mie nici o problema dar ti-am propus acest lucru fiind ca acuma pe seara umbla tot felul de golani si nu se stie ce pot sa-ti faca, raspunde acesta pe un ton serios incruntand usor sprancenele.
- Nu multumesc , ma descurc Kei oricum iti multumesc din suflet , ii spun eu batandu-I cu palma pe umar.
Impreuna ne indreptam spre poarta de la iesirea din facultate, acolo se afla o limuzina neagra pregatita special pentru seful cele mai mari bande din intreg orasul, adica Kei. Eu pe langa el nu eram asa de mare ca statura finaciara, dar nu imi pasa de loc ca el era mult mai bogat decat mine ne intelegeam foarte bine si eram prieteni, chiar el a spus asta. Am zambit de fericire pe la spatele lui, acesta m-a acaparat atentia cu privirea lui patrunzatoare, ce iti taia pana si respiratia s-a apropiat de mine soptindu-mi la ureche: “Te rog sa ai grije, daca se intampla ceva doar strigama caci voi fi acolo pentru tine.†Dupa vorbele acelea dulci si blande pe care satenul mi le-a soptit la ureche am simtit ca eram mai in siguranta ca niciodata, nu imi era frica de nimica atata timp cat purtam in mine vorbele lui. Acesta sa asezat pe bancheta din spate unde se aflau si cativa tipi si cateva tipe care imediat si-au strecutat mainile subtire prin camasa acestuia, a inchis usa si a deschis geamul, m-a privit drept in ochii de parca dorea sa fie sigur ca nu o sa patesc nimica.
I-am facut cu mana in timp ce el se tot adancea in josul strazii. Am oftat odata si mi-am adus aminte ca trebuia sa merg pana la supermarket sa cumpar alimentele necesare pentru prepararea mesei nu am ami stat si am pornit-o si eu in josul strazi. Lume era destula nu aveai cum sa-ti dai seam ace se intampla, cadn am ajuns in centrul orasului luminile barurilor, cazinourilor, firmele m-au acaparat era totul luminat, fiecare persoana avea treaba lui parca erau toti intr-un stup cu albine fiecare cu treaba pe care trebuia sa o indeplineasca. Am inceput sa zambesc la vazul tuturor, era placut sa admire luminile acelea orbitoare care parca te faceau sa lesini, dar nu mi-a trecut de loc prin cap ca as putea ajunge o victim. Mergeam linistit pe strada ca orice alt cetatean si deodata am simtit cum cineva ma trage de umar am incercat sa ma opun dar era mult prea puternic asa ca am cedat si am fost azvarlit intr-o masina neagra, parea a fi o dubita imi era greu sa descriu am fost imediat legat la ochii cu ceva pentru a nu vedea faptasii.
Ma simteam ca o pasare prinsa in cusca, fara scapare auzeamn tot felul de voci, pareau a fi de barbat, dar erau mai multi nu numai unul.
-De data asta ai pus mana pe unul bun Kenji, sefului cu siguranta o sa-I placa, pune unul dintre rapitori.
-Cu siguranta, cu asa o bunaciune sigur o sa-si satisfaca orice placer, spune un altul care ma tinea de mana.
-Cum ? Cine sunteti ? Ce doriti de la mine ? intreb eu panicat si speriat.
- Usor papusa, nu trebuie sa te agiti noi suntem zanele tale bune, spune primul barbat care cu brutalitate imi apuca suvitele de par si ma trage in jos. Noi o sa te ducem in paradis acuma, nu esti fericit sa auzi asta ? intreaba acesta razand, facandu-I si pe ceilalti sa rada.
- Nu.. dati-mi drumul animalelor, sa nu credeti ca .. ahh.
- Gata, gata mititelule doar nu vrei sa o incurci cu noi, spune un altul care ma apuca de punctul meu sensibil incepand sa stranga de el, facandu-ma sa scot pe gura scrancete de durere.
- Nu credeti ca ar fi mai bine sa-l testam inainte sa-l ducem la sefu ? spune altcineva.
- Daca ar afla sefu ca ne jucam cu marfa lui, ne-ar taia capul la toti, spune cel ce ma tinea de mana.
-Da cred ca ai dreptate, spune primul indivit care pe langa asta ma mai si strangea de unde nu trebuie. Dupa cum scoate sunetele acestea melodioase e clar ca e de buna calitate.
Simteam frica, spaima asa ceva nu mi se mai intamplase niciodata. Doream ca cineva sa ma salveze, sa ma rupa din acest cosmar infernal. Kei te rog ajutama.. te rog.
Gaby esti o dulceata mica, mercii de com promit ca o sa am grije la cum o sa scriu si eu sa stii vreau sa rezolv treaba cu virgulele.. a naiba ele sa fie. :(
Capitolul 3
-Prins in capcana-
-Prins in capcana-
Soarele rupea cu spinii lui aurii intreg regatul intunecat, lasand ca ziua sa-si faca apritia. Simteam cum capul imi explodeaza, pe langa asta Flow, catelusa mea nazdravana nu-mi dadea pace. Imi tot lingea fata pentru ca sa ma trezesc si sa nu intarzii iara la scoala. M-am ridicat cu greu de pe canapea, m-am sprijinit in ambele mele picioare si am incercat sa ma apropii de masa de unde aveam sa-mi iau ceasca pentru am turna cafea in ea. M-a luat prins surprindere un bilet lasat pe suprafata maronie din lemn a mesei unde scria cursive si elegant:
“Sper sa fi avut un somn dulce si placut, micul meu bobocel, nu am vurt sa deranjez atunci cand a trebuit sa te duc pana acasa, din cauza ca ai fost afectat de alccol. Am observant ca nu esti obisnuit cu el, aratai foarte amuzant si foarte dragu dar pe langa asta ai picat mai repede de cat credeam. Imi cer scuza ca nu am avut grije de tine asa cum se cuvinea.â€
Am fost putin uimit, oare de ce acesta si-a cerut scuze ? Eu eram de vina, el a fost cu ochii numai pe mine eu m-am incapatanat si am fost sedus de gustul alcoolului. Trebuia sa stau la locul meu, nu trebuia sa accept provocare. M-am comportat ca un nesimtit, iresponsabil fata de mine sigur am creat o impresie neplacuta noului meu prieten. Ma simteam jenat de ceea ce am facut, mi-ma pus palmele la ochii, iar apoi mi le-am dus la obraji. Care ardeau de mama focului, pictati usor cu noanta rosiatica a sangelui. Mi-am scuturat repede parul rebel care sub nici o forma nu dorea sa stea asa cum il lasam eu, am bagat viteza pana in baie si m-am refugiat in cabina de dus. M-am lasat rasfatat pentru cateva minunte in apa cristalina si calda ce se prelingea repede pe trupul meu descoperit.
Mi-am rezemat spatele de sticla rece a cabinei, ridicandu-mi fruntea impreuna cu privirea spre tavanul albastru deschis. Incercam sa-mi aduc aminte ce se petrecuse noaptea trecuta, chiar imi doream sa stiu ce nebunii am facut, imi doream ca Kei sa nu fi asistat la posibilele mele comportari asupra alcoolului. Cand ma gandeam ca inainte ca toata lumina din fata ochilor mei sa dispara si sa se afiseze cortina intunecata ce mi-a ingreunat vederea, am vazut acei ochii superbi, de un albastru patrunzator care parca pentru o clipa m-au trezit la realitate. Din nefericire i-am pierdut in ceata infernala ce se intindea in gandirea mea. Am fost din nou cuprins de visare asa cum patesc mereu, insa de data acesta era un sentiment cu totul altfel. Obrajii mei din nou au fost acaparati de o caldura cumplita ce le dadea noanta de rosu aprins, nu stiam ce se intampla cu mine, cu sentimentele mele parca se jucau in continuare prin acea cutie care zacea ascunsa in pieptul meu, ce nu inceta din bataia ritmica accelerata provocata de gandurile mele. Am incercat sa-mi revin la normal am iesit repede din dus mi-am infasurat prosopul pe partea inferioara a corpului si am zburat repede in camera mea de unde mi-am luat uniforma si cartile pe care le-am aruncat intr-o graba fulgeratoare in rucsacul meu.
Mi-am aruncat si o sticluta cu parfum pentru ca nu cumva daca se intampal sa aflu ca intarzii din nou, sa ajung iara mirosind a mort. Nici nu am apucat sa imi ususc parul care iara statea asa cum dorea el, am apucat cheile de la apartament , am anuntat-o pe Flow sa stea si sa pazeasca apartamentul cat timp eu sunt plecat de acasa. Am coorat incet scarile si am ajuns in fata blocului meu de unde am aruncat o scurta privire spre ceasul de la mana care indica ora opt si patruzeci si sase de minute cand am vazut mai ca era aproape sa imi cada ochii din orbite.
Din nou aveam sa intarzii, trebuia sa maresc pasul. Norocul meu a fost ca pe strada noastra a trecut un camion care cu siguranta era portita mea de scapare, am asteptat pana cand a ajuns in fata mea m-am agatat de usa ce inchidea de tot compartimentul unde se aflau produsele ramanand asa pana cand am ajuns aproape de facultate. De acolo am sarit si m-am impedicat cazand cu fata intr-o balta. “Asta mai ramanea sa cad si intr-o balta, mai umilitor de atata ce ar fi ?†am spus eu cu vocea ridicata, toti de pe strada se uitau la mine si radeau.
Un domn politicos la care nu am apucat sa-i vad chipul pentru ca ma aflam jos m-a apucat de brat si m-a ajutat sa ma ridic. Spre uimirea mea era chiar Kei care din nou avea treaba la noi la scoala.
- Baha ?! Ce hauti aici.. adica scuze, spun eu dandu-ma cu doi pasi in spate de uimire.
- Ha ha ha ! Chiar ma asteptam la reactia ta, asa de copilareasca si inocenta, spune acesta prin multimea de hohote de ras.
- Imi cer scuze, strig eu, nu am vrut.
- Ce ? Joshua tu nu ai facut nimica, ai noroc ca nu a dat o masina peste tine, esti bine ? ma intreaba acesta pe un ton ingrijorat.
- Aaa..aa da, normal ca da lucruri din acestea se intampla des, deci este ceva obisnuit pentru mine nu ai de ce sa-ti faci griji Kei, ii raspund eu repede desprins din visare.
- Hmm… nu cumva ar trebui sa fi la ore acuma ?
- O nu, am intarziat… mai rau ca inainte, o sa ma omoare femeia aia, strig eu alergand ca fulgerul spre clasa lasandu-l in urma pe prietenul meu.
- Domnisorule Joshua din nou mi-ati intarziat la ore, cred ca este a o suta miia oara cand intarziati, striga diriginta spre mine traganduma de ureche in fata colegilor mei, sper sa nu se mai repede ori altfel o sa fiti exmatriculat din scoala.
- Cum ? Dar eu nu…
- Daca aveti la indemana la dumneavoastra o scuza bine cladita va rog sa o enuntati in clasa, imi spune acesta incrundandu-si din nou privirea de scorpie batrana la mine.
- Eu, eu nu am cum sa va explic, ii spun eu pe un ton jos lasandu-mi privirea spre podeaua din parchet maroniu deschis.
- Asa cum ma asteptam..
- Doamna directoare va rog sa-mi scuzati prezenta ne anuntata in clasa dumneavoastra, spune o voce rasunata de la intrarea din clasa, care cu success atrage prin vocea aceea masculine privirile elevilor si a profesoarei.
- Domnule Kei, nu ma gandeam ca veti veni astazi ? spune diriginta
- Kei ? spun eu in soapta uimit de prezenta lui .
-Hump, v-am mai spus eu sunt peste tot, acesta isi deschide ochii lasant farmecul noantei albastre ce ii pictau migalos privirea sa ne cuprinda la toti gandirea. Legat de elevul dumneavoastra, nu este vina lui ca a intarziat eu sunt responsabil pentru acest pacat de neiertat pe care saracul tanar nu are de aface.
- Vorbiti serios ? sau doar incercati sa-i luati apararea celui mai neastamparat elev al meu ? intreaba acesta neconvinsa de vorbele destul de patrunzatoare ale satenului.
- Sinceritatea imi poseda vorbele doamna, precum si trupul, va sarut dulce dar mai intai de toate dati drumul prietenului meu, spune acesta aplecandu-se si sarutandu-i mana dirigintei, lasand-o fara grai, iar pe restul al fel si pe mine ne uimeste cu atitudinea lui matura si fermecatoare.
-Tinere domn, noi doi trebuie sa purtam o discutie la o cafea dupa ce imi termin ora, sa inteles ? Ii porunceste diriginta in timp ce-i cuprinde barbia cu rigla si i-o ridica pana la nivelul ochilor ei.
- Placerea este a mea madam, din nou acesta ii saruta mana si iese odata la auzirea clopotelului pe use afara.
Chipul mi se rosise din nou la revederea neasteptata a lui Kei, mi-am rezemat trupul moale de catedra profesorilor si mi-am asezat fundul pe ea. Ceilalti prieteni ai mei s-au apropiat repede de mine in incercarea de a scoate informatii legate de intamplarile de aseara trecuta. Cu greu am reusit sa le spun tot ce s-a petrecut, ceilalti au ras ca deobicei, eram un mare prost ca trebuia sa strig in gura mare in clasa de rusine, dar ce sa fac era un obicei prostesc de al meu. Dupa inca doua ore lungi, am resusit si eu sa ies afara in a treia pauza ca sa pot sa ma linistesc dupa toate intamplate. De data acesta m-am refugiat la fantana, unde am purtat a doua mea discutie cu Kei, tineam in mana aceiasi carte pe care am avut-o si atunci in mana, exact la aceiasi pagina. Singurul lucru care lipsea era el, singura piesa din pazzal care lipsea. Am incercat sa uit tot ce se petrecuse, incercam sa ma linistesc nu sa adun iara pachete de emotii in inima mea. Pe langa asta era primavera: pasarile cantau armonios pe cerul limpede ca apa, totul era plin de viata. Mi-am afundat din nou privirea si gandirea in cartea aceea, totul era linistit simteam picaturile de apa ce sareau pe gatul meu atunci cand loveau marginile dure din piatra ale fantanii arteziene din curte.
Ma relaxa acest lucru, nu ma mai simteam incordat eram mult mai fericit, imi revenisem complet. Brusc am simtit cum cineva mi-a pus palma in cap si a inceput sa-mi ciufuleasca parul gri-argintiu, lasandu-l rebel pe chipul meu inocent dar bosumflat. O voce masculine, atragatoare mi s-a adresat : “Ne intalnim din nou in acest loc, nu este asa Joshua ?†Era piesa lipsa a pazzalului meu, care cu un zambet bland mi-a atras ochii hipnotizati de chipul alb si frumos al acestuia. A inceput sa rada de privirea pe care i-am aruncat-o m-a apucat de obraji,a inceput sa-i mangaie apoi sa traga de ei in sus si in jos . M-a facut sa scot un scrancet de durere insa rasul si-a facut aparitia pe chipul meu imediat, Kei insa a tacut pentru un moment si-a pus piciorul drept pe suprafata dura de paitra a fantanii, intre picioarele mele s-a apropiat incet de fruntea mea si a sarutat-o.
Obrajii mei din nou au capadat acea culoare aprinsa de rosu, simteam cum inima isi accelera bataile in incercarea de am parasii trupul. Era liniste, toti erau deja la ore, era oare un vis ceea ce se intampla ? Am incercat sa scot un cuvant pe gura, iar in momentul acela Kei a rupt contactul cu fruntea mea si-a lasat privirea spre ochii mei,intimidandu-ma, iar apoi mi-a sarutat bland si incet buzele. Un val de presiune, caldura si emotii s-au napustit asupra inimii mele care batea mai tare decat un ceas care indica ora doisprezece noaptea. Am tresarit repede rupand legatura dintre buzele noastre care parca erau lipite cu lipici, dar din nefericire am cazut fix in fantana arteziana.
Kei a inceput sa rada de parca nu sar fi intamplat de cat lucrul acesta, am incercat si eu sa uit dar nu prea am putut, umpic nedumerit de reactia lui am luat acel mic “pupic†ca pe unu prietenesc, ca doar nu era asa de grav, nu ?
M-am ridicat in picioare incet, iar in palmele mele se afla apa din fantana care am arucnat-o spre el, reusind sa-l opresc din ras acesta mi s-a alaturat incepand sa arunce cu apa in mine. Am tinut-o asa pana cand orele s-au sfarsit si trebuia sa plecam cu toti acasa, amandoi eram franti dupa mica noastra bataie cu apa si chiar la mine in scoala.
- Asta a fost distractive, spun eu rasufland de bucurie.
- De mult nu m-am mai distrat asa, am fost mai mult ocupat cu munca pe care tata mi-a puso pe umeri, am uitat complet de mine dar multumita tie am aflat din nou cum este distractia, am resimtit din nou acea placer de bucurie pe care cu siguranta acuma mult timp in urma am inchis-o in mine .
-Ma bucur ca te-ai distrat Kei pana si eu m-am distrat mai bine ca oricand, ii spun eu aplecandu-mi capul spre ciment pentru am ascunde obrajii inrositi.
- Cu siguranta bobocule, imi spune acesta incepand sa rada in timp ce ma apuca cu bratul de gat si imi ciufuleste parul pana mi-l imprastie iara.
- Hei ! Termina, strig eu razand, Kei esti asa o figura, ii spun eu.
- Uite cine a spus, micul meu boboc de facultate, vrei sa te duc acasa ? intreba acesta in timp ce-si aranjeza camasa sifonata si-si trece degetele lungi prin parul acela saten-castaniu.
-Nu, nu este necesar ma descurc si singur, sigur ai treaba si trebuie sa ajungi undeva, imi cer mii de scuze pentru tot ce ti-am cauzat, nu am vrut, ii raspund eu pe un ton incet si foarte plangacios.
- Joshua nu ai de ce sa-ti ceri scuze, tu nu mi-ai cauzat mie nici o problema dar ti-am propus acest lucru fiind ca acuma pe seara umbla tot felul de golani si nu se stie ce pot sa-ti faca, raspunde acesta pe un ton serios incruntand usor sprancenele.
- Nu multumesc , ma descurc Kei oricum iti multumesc din suflet , ii spun eu batandu-I cu palma pe umar.
Impreuna ne indreptam spre poarta de la iesirea din facultate, acolo se afla o limuzina neagra pregatita special pentru seful cele mai mari bande din intreg orasul, adica Kei. Eu pe langa el nu eram asa de mare ca statura finaciara, dar nu imi pasa de loc ca el era mult mai bogat decat mine ne intelegeam foarte bine si eram prieteni, chiar el a spus asta. Am zambit de fericire pe la spatele lui, acesta m-a acaparat atentia cu privirea lui patrunzatoare, ce iti taia pana si respiratia s-a apropiat de mine soptindu-mi la ureche: “Te rog sa ai grije, daca se intampla ceva doar strigama caci voi fi acolo pentru tine.†Dupa vorbele acelea dulci si blande pe care satenul mi le-a soptit la ureche am simtit ca eram mai in siguranta ca niciodata, nu imi era frica de nimica atata timp cat purtam in mine vorbele lui. Acesta sa asezat pe bancheta din spate unde se aflau si cativa tipi si cateva tipe care imediat si-au strecutat mainile subtire prin camasa acestuia, a inchis usa si a deschis geamul, m-a privit drept in ochii de parca dorea sa fie sigur ca nu o sa patesc nimica.
I-am facut cu mana in timp ce el se tot adancea in josul strazii. Am oftat odata si mi-am adus aminte ca trebuia sa merg pana la supermarket sa cumpar alimentele necesare pentru prepararea mesei nu am ami stat si am pornit-o si eu in josul strazi. Lume era destula nu aveai cum sa-ti dai seam ace se intampla, cadn am ajuns in centrul orasului luminile barurilor, cazinourilor, firmele m-au acaparat era totul luminat, fiecare persoana avea treaba lui parca erau toti intr-un stup cu albine fiecare cu treaba pe care trebuia sa o indeplineasca. Am inceput sa zambesc la vazul tuturor, era placut sa admire luminile acelea orbitoare care parca te faceau sa lesini, dar nu mi-a trecut de loc prin cap ca as putea ajunge o victim. Mergeam linistit pe strada ca orice alt cetatean si deodata am simtit cum cineva ma trage de umar am incercat sa ma opun dar era mult prea puternic asa ca am cedat si am fost azvarlit intr-o masina neagra, parea a fi o dubita imi era greu sa descriu am fost imediat legat la ochii cu ceva pentru a nu vedea faptasii.
Ma simteam ca o pasare prinsa in cusca, fara scapare auzeamn tot felul de voci, pareau a fi de barbat, dar erau mai multi nu numai unul.
-De data asta ai pus mana pe unul bun Kenji, sefului cu siguranta o sa-I placa, pune unul dintre rapitori.
-Cu siguranta, cu asa o bunaciune sigur o sa-si satisfaca orice placer, spune un altul care ma tinea de mana.
-Cum ? Cine sunteti ? Ce doriti de la mine ? intreb eu panicat si speriat.
- Usor papusa, nu trebuie sa te agiti noi suntem zanele tale bune, spune primul barbat care cu brutalitate imi apuca suvitele de par si ma trage in jos. Noi o sa te ducem in paradis acuma, nu esti fericit sa auzi asta ? intreaba acesta razand, facandu-I si pe ceilalti sa rada.
- Nu.. dati-mi drumul animalelor, sa nu credeti ca .. ahh.
- Gata, gata mititelule doar nu vrei sa o incurci cu noi, spune un altul care ma apuca de punctul meu sensibil incepand sa stranga de el, facandu-ma sa scot pe gura scrancete de durere.
- Nu credeti ca ar fi mai bine sa-l testam inainte sa-l ducem la sefu ? spune altcineva.
- Daca ar afla sefu ca ne jucam cu marfa lui, ne-ar taia capul la toti, spune cel ce ma tinea de mana.
-Da cred ca ai dreptate, spune primul indivit care pe langa asta ma mai si strangea de unde nu trebuie. Dupa cum scoate sunetele acestea melodioase e clar ca e de buna calitate.
Simteam frica, spaima asa ceva nu mi se mai intamplase niciodata. Doream ca cineva sa ma salveze, sa ma rupa din acest cosmar infernal. Kei te rog ajutama.. te rog.