21-11-2010, 10:53 PM
Isi deschise ochii,vazind doar albastru,nimic altceva.Deodata simti o durere ingrozitoare de cap,se ridica incet,in capul oaselor,atunci vazu intrega camera,era simpla un pat ceva mobila si flori pe o masuta din mijlocul camerii.Se ridica,iesind din camera,deschise incet usa,provocind un scirtiit enervant.Inaintea ei se intinse un hol lung si luminos,avea covorul rosu,pufos,linga pereti se mai gaseau masute,cu flori de diferite culori,iar pe peretii aveau tablori sau oglinzi.
Se uita intr-o oglinda vazindu-se,era imbracata intr-o rochita neagra cu albastra.Avea un colanas legat sub sini,era ridicata pina la git,nelasind sa se vada pielea fina.Parul il avea legat intr-o coada la spate.Se uita ciudat la ea,neintelegind unde este sau cum a ajuns in acele haine.Mai merse putin,deschise o usa,dind peste alt hol dar acesta pe o parte avea balustrada care ducea la o scara ducind la etajul de jos intr-un frumos salon,cu o mare masa si canapele.Pe una dintre canapea era asezat un baiat un blond care tot citea dintr-un ziar,avea parul rebel,iar ochii de un albastru inchis,parca te hipnotiza si nu puteai sa nu te gindesti la ei.Cobori incet scarile,dar cind o observa el lasa ziarul intr-o parte ridicindu-se mergind linga scari,apoi cu o voce calda si foarte dulce ii spuse facind o plecaciune zimbind si intingindui mina,pentru a o saruta.
-Buna ziua,ne bucuram enorm ca ai ajuns in sfirsit in umila noastra casa.Ea se uita cu semne de intrebare la el,refuzind sa-i dea mina.
-Cine esti tu?
-Eu sunt Printul Maximilian,urmas al regelui Stefan.Facu o plecaciune.Ea tot ciudat se uita la ea.
-Ok,iar eu ce fac aici?
-...Nu reusi sa-si spuna raspunsul,doarece a fost intrerupt de un alt baiat,acesta avea parul brunet iar ochii negri,era imbracat cu totul diferit de primul,Max avea o camasa alba si pantaloni negri,parea mai mult genul cuminte care te da pe spate de la prima privire si cu care ai vrea sa-ti traiesti restul vietii linga el,al doilea era genul rebel,imbracat tot in negru,te indragostesti din prima dar nu ai vrea sa stai linga el prea mult timp,asta era din cauza caracterului carei indeparta pe toti de linga el,interveni in discutia lor,cu un ris foarte fals.
-S-a trezit si papusa mea.Ce faci?Veni linga ea luind-o in brate lasind-o putin pe spate.Ea se revolta aratind nervoasa.
-Tu...tu esti cel care m-a adus aici.
-Unicul,vrind sa para seducator.Ea se zbatu in bratele lui pina scapa,apoi foarte enervata ii reprosa.
-De ce dracu mai adus aici,cine dracu sunteti,de ce dracu eu...nu inteleg nimic duceti-ma dracu acasa.Ei ramasera uimiti,ea arata de parca scotea flacari nari,iar ei ca niste pitici speriati.Dar Max isi reveni la pozitia lui de om serios sii spuse calm dar ironic.,
-Tu il iubesti atit de mult pe dracu ca fara el nu poti?Ea se enerva la culme tipind.
-Vreau acasa.Apoi interveni brunetul.
-Auzi papusa,calmeaza-te,vei afla curind,apoi ii spuse blondului,atentie vine tata gata,iar el ii reprosa.
-Stiu,cine te crezi sa-mi spui ce sa fac.
-Nu am fa...
-Terminati,striga un barbat in virsta blond dar foarte frumos,veni spre Rose sarutindui mina.
-Buna ziua,te-as ruga sa ma urmezi,si voi tot le spuse pe un ton mai ridicat.E il urma fara sa puna intrebari chiar daca avea o gramada.Il urmase pina afara pe terasa,era miros frumos de cais,se aseza in fata unei doamne in virsta bruneta,facura la fel si restul.
-Probabil te afli intr-un riu de intrebari,spuse domnul in virsta.Te vom lamuri chiar acum.Eu sunt Regele Stefan,rege al Utopiei,ea este sotia mea Abigael,iar ei,fiii mei Max si Em.
-Ma bucur sa va cunosc,dar tot nu inteleg ce fac eu aici.
-Iti spun acum.Toti spun ca Utopia nu exista,acum nu,dar a existat,acum este doar un mic orasel.Dar nimeni nu stie cine au trait in ea.Ei bine erau vampirii.Ea zimbi.
-Asta este imposibil asa ceva nu exista.
-Asa spui tu,dar eu nu sunt deacord.Ea se sperie putin apoi se uita la ceilalti,fiecare era concentrat in alteceva,doamna cusea,Max citea iar Em o privea putin pervers.
-Nu...nu inteleg,spuse intorcindusi incet privirea spre rege.
-Toti care au trait in Utopia au fost si sunt vampiri,nu crezi?Ea nu raspunse doar il privea putin speriata.
-Lara,striga regele,iar linga el veni o domnidoara roscata de vreo 20 de ani,se aseza in genunchi iar el isi infipse coltii in gitul firav al fetei,ea scoase un scincet iar dupa citeva secunde cajuse jos fara rasuflare,se ridica iar din coltul gurii avea prelins un firicel rosu care se duse pina pe git,el il sterse cu servetelul care era pe masa.Ea atunci isi dadu seama ca este adevarat avea miinile la gura,intrind intr-un soc.Dar el spuse foarte calm.
-Nu-ti fa griji tu nu vei pati nimic.
-Voi va-ti timpit de cap,cum sa nu-mi fac griji,eu nu va cunosc nu am idee ce caut eu aici.
-Calm paousa.
-Nu-mi mai spune asa,tipa la Em,vreau acasa.
-Te vei duce,acum,sa-ti spun despre tine.Tu esti printesa din Atlanda.
-Eu nu sunt vampir.
-Stiu,tu esti om,tara ta sa destramat din cauza oamenilor,parintii tai au murit,iti apun altadata cum si de ce,tot ce trebuie s astii e ca va trebui sa stai o perioada cu noi,fie ca vrei sau nu.Asta este tot ce trebuie sa stii pe moment.Acum poti pleca.Linga ea veni Max care o apuca de brat ducind-o in al;ta camera mai mare si mai luminoasa,mai frumoasa.Ea se aseza pe pat.
-Nu ti fa griji deseara vei afla tot cum se cade.El iesi din camera iar ea se intinse.
Se uita intr-o oglinda vazindu-se,era imbracata intr-o rochita neagra cu albastra.Avea un colanas legat sub sini,era ridicata pina la git,nelasind sa se vada pielea fina.Parul il avea legat intr-o coada la spate.Se uita ciudat la ea,neintelegind unde este sau cum a ajuns in acele haine.Mai merse putin,deschise o usa,dind peste alt hol dar acesta pe o parte avea balustrada care ducea la o scara ducind la etajul de jos intr-un frumos salon,cu o mare masa si canapele.Pe una dintre canapea era asezat un baiat un blond care tot citea dintr-un ziar,avea parul rebel,iar ochii de un albastru inchis,parca te hipnotiza si nu puteai sa nu te gindesti la ei.Cobori incet scarile,dar cind o observa el lasa ziarul intr-o parte ridicindu-se mergind linga scari,apoi cu o voce calda si foarte dulce ii spuse facind o plecaciune zimbind si intingindui mina,pentru a o saruta.
-Buna ziua,ne bucuram enorm ca ai ajuns in sfirsit in umila noastra casa.Ea se uita cu semne de intrebare la el,refuzind sa-i dea mina.
-Cine esti tu?
-Eu sunt Printul Maximilian,urmas al regelui Stefan.Facu o plecaciune.Ea tot ciudat se uita la ea.
-Ok,iar eu ce fac aici?
-...Nu reusi sa-si spuna raspunsul,doarece a fost intrerupt de un alt baiat,acesta avea parul brunet iar ochii negri,era imbracat cu totul diferit de primul,Max avea o camasa alba si pantaloni negri,parea mai mult genul cuminte care te da pe spate de la prima privire si cu care ai vrea sa-ti traiesti restul vietii linga el,al doilea era genul rebel,imbracat tot in negru,te indragostesti din prima dar nu ai vrea sa stai linga el prea mult timp,asta era din cauza caracterului carei indeparta pe toti de linga el,interveni in discutia lor,cu un ris foarte fals.
-S-a trezit si papusa mea.Ce faci?Veni linga ea luind-o in brate lasind-o putin pe spate.Ea se revolta aratind nervoasa.
-Tu...tu esti cel care m-a adus aici.
-Unicul,vrind sa para seducator.Ea se zbatu in bratele lui pina scapa,apoi foarte enervata ii reprosa.
-De ce dracu mai adus aici,cine dracu sunteti,de ce dracu eu...nu inteleg nimic duceti-ma dracu acasa.Ei ramasera uimiti,ea arata de parca scotea flacari nari,iar ei ca niste pitici speriati.Dar Max isi reveni la pozitia lui de om serios sii spuse calm dar ironic.,
-Tu il iubesti atit de mult pe dracu ca fara el nu poti?Ea se enerva la culme tipind.
-Vreau acasa.Apoi interveni brunetul.
-Auzi papusa,calmeaza-te,vei afla curind,apoi ii spuse blondului,atentie vine tata gata,iar el ii reprosa.
-Stiu,cine te crezi sa-mi spui ce sa fac.
-Nu am fa...
-Terminati,striga un barbat in virsta blond dar foarte frumos,veni spre Rose sarutindui mina.
-Buna ziua,te-as ruga sa ma urmezi,si voi tot le spuse pe un ton mai ridicat.E il urma fara sa puna intrebari chiar daca avea o gramada.Il urmase pina afara pe terasa,era miros frumos de cais,se aseza in fata unei doamne in virsta bruneta,facura la fel si restul.
-Probabil te afli intr-un riu de intrebari,spuse domnul in virsta.Te vom lamuri chiar acum.Eu sunt Regele Stefan,rege al Utopiei,ea este sotia mea Abigael,iar ei,fiii mei Max si Em.
-Ma bucur sa va cunosc,dar tot nu inteleg ce fac eu aici.
-Iti spun acum.Toti spun ca Utopia nu exista,acum nu,dar a existat,acum este doar un mic orasel.Dar nimeni nu stie cine au trait in ea.Ei bine erau vampirii.Ea zimbi.
-Asta este imposibil asa ceva nu exista.
-Asa spui tu,dar eu nu sunt deacord.Ea se sperie putin apoi se uita la ceilalti,fiecare era concentrat in alteceva,doamna cusea,Max citea iar Em o privea putin pervers.
-Nu...nu inteleg,spuse intorcindusi incet privirea spre rege.
-Toti care au trait in Utopia au fost si sunt vampiri,nu crezi?Ea nu raspunse doar il privea putin speriata.
-Lara,striga regele,iar linga el veni o domnidoara roscata de vreo 20 de ani,se aseza in genunchi iar el isi infipse coltii in gitul firav al fetei,ea scoase un scincet iar dupa citeva secunde cajuse jos fara rasuflare,se ridica iar din coltul gurii avea prelins un firicel rosu care se duse pina pe git,el il sterse cu servetelul care era pe masa.Ea atunci isi dadu seama ca este adevarat avea miinile la gura,intrind intr-un soc.Dar el spuse foarte calm.
-Nu-ti fa griji tu nu vei pati nimic.
-Voi va-ti timpit de cap,cum sa nu-mi fac griji,eu nu va cunosc nu am idee ce caut eu aici.
-Calm paousa.
-Nu-mi mai spune asa,tipa la Em,vreau acasa.
-Te vei duce,acum,sa-ti spun despre tine.Tu esti printesa din Atlanda.
-Eu nu sunt vampir.
-Stiu,tu esti om,tara ta sa destramat din cauza oamenilor,parintii tai au murit,iti apun altadata cum si de ce,tot ce trebuie s astii e ca va trebui sa stai o perioada cu noi,fie ca vrei sau nu.Asta este tot ce trebuie sa stii pe moment.Acum poti pleca.Linga ea veni Max care o apuca de brat ducind-o in al;ta camera mai mare si mai luminoasa,mai frumoasa.Ea se aseza pe pat.
-Nu ti fa griji deseara vei afla tot cum se cade.El iesi din camera iar ea se intinse.