29-01-2010, 06:46 PM
Scuze de intarziere dar lenea asta:-"
acum nextul
Varcolaci: Mit sau realitate
Sasuke: Stateam pe acoperisul unui bloc din Calcuta, India. Soarele apunea intr-o vapaie de foc, colorand cerul in nuante de rosu-aprins. Vantul batea usor, ciufulindu-mi parul negru ca carbunele, taiat in spate, scurt, facut tepi. In fata aveam doua suvite, pe langa chip. Lumina de la ultimele raze ale soarelui, picau usor pe parul meu, formand o aura intunecata, ca la un inger negru. Ochii mei negri, citeau scrisoarea primita de la stra-stra-stra-stra-stranepoata mea, Hinata Hyuuga. Culoarea albastra a scrisului, era mai puternica in ochii mei, decat albul foi.
" Draga Nee-chan
Nu stiu daca aceasta scrisoare a ajuns la tine, dar cand am primit ultima oara vesti, erai in Calcuta. Vreau sa sti, ca eu cu Neji si Hanabi iti ducem dorul. Au trecut 17 ani, cand te-am vazut prima si ultima oara. De atunci, am vorbit doar din scrisori. Am nevoie disperata de tine. Hanabi si Neji, vor sa faca ceva nesabuit. Nu stiu exact despre ce este vorba, dar stiu ca este periculos, mai ales ca umbla zvonuri, ca vampiri conduc Tokyo-ul. Nu stiu daca este adevarat, dar mi-e frica.
Acum cateva zile, am vazut un vampir. Nu am vazut niciodata unul, dar din cate mi-ai spus tu si am citit in carti, ala nu avea nici umbra sau reflexie sau poate nu am vazut eu bine. Ma rog, dar am nevoie de tine aici in Tokyo. Ti-am rezervat bilete pentru avion, pentru ora patru in India. Poate vei fi furios, dar confom cunostintelor mele, tu ai fi dusmanul natural al mortilor-vii din capitala Japonei. Neji te v-a astepta la aeroport. Imi este foarte frica si spaima sa mai ies din casa, si asa nu te pot astepta eu. Apropo, Neji se da cu Axx Chocolate, de proasta calitate. Fiindca tu ai miros foarte fin, il vei simti imediat.
Abia astept sa ne povestesti in fata focului, pe unde ai fost in acesti 17 ani, urmarit acele creaturi ale nopti.
Te pup foarte dulce, Hinata"
Vampiri?! In Tokyo? Mai citesc inca o data scrisoarea, pentru a fi sigur, daca nu am citit eu gresit. Oftez si o impaturesc fumos hartia si o bag intr-un buzunarul interior al hanoracului meu negru. Ma ridic in picioare si imi scutur blugi albastri toti rupti si imi bag in blugi, tricoul negru cu semnul diavolului in fata. In picioare aveam niste adidasi negri. Sar de pe cladirea de cinci etaje si aterizez cu o bufnitura seaca pe trotuar, facand un mic crater. Imi bag mainile adanc in buzunare si merg relaxat pe strazile din calcuta. Culorile hainelor: albastru, mov, rosu-sangeriu si negru, erau puternice pe retina mea, aproape stergand restul culorilor. Ma opresc la o trecere de pietoni si un miros usor de rugina amestecata cu sulf imi intepa narile, anuntandu-ma ca este un vampir in preajma. Ranjesc si dinti, incepura sa mi se transforme in coti ascutiti ca pumnalele. Ochii imi devenira de un albastru-fosforescent, dar fara pupila. Inima imi batea cu putere, mai sa-mi sara din piept. Mereu imi batea inima asa, inainte de transformare. Acest lucru atragea vampiri, ca becul cum atragea fluturi de noapte la el. Cu cat mai multi cu atat mai bine. Carnea de vampir era destul de buna, daca aveai stomacul tare.
Trec strada si trec pe langa o vitrina. Vad in urma mea niste haine umblatoare. Intr-un gang si imi dau jos hainile, ramanand gol pusca. Cand o sa ma transform, o sa-mi rup hainele si nu aveam chef sa fur din nou altele. Simt cum doua maini ma cuprinse de mijloc si un glas cu acctent exotic, ca totul se v-a sfarsi intr-o secunda. Il prind de gat si il izbesc in peretele unui bloc. Copul meu incepe sa creasca si sa creasca par negru pe el, putin latos si stralucitor. Avem pratele si picioare foarte puternice si capul triunghiular, alungit, cu bot lunguiet, urechi mici si ascutite. Ochii de un albastru-fosforescent, fara pupile. Casc gura plina de colti ascutiti si ii musc gatul. Ii rup trahea, pe care o inghit lacom. Vampirul muri inecat in propriul sange. Am inceput sa devorez o parte din el si dupa ce m-am saturat, ma transform inapoi in om. Dupa ce ma spal pe fata de sange, ma imbrac si plec de acolo. Daca ati ghicit sau nu, sunt un varcolat. De fapt sunt unicul varcolac existent pe acest pamant. au existat si alti, dar din cauza lacomiei lor, au fost ucisi de vampiri. Eu am ramas singur in aceasta lume vasta, sa distrug aceste creaturi ale nopti.
Ajung la aeroport pe jos, cu un rucsac furat si actele mele false. Trec de poarta de control si ma urc in avion. Niciodata nu mi-a placut zborul, dar scrisoarea de la Hinata, ma facu foarte curios si ingrijorat, ca sa ma urc in avion. Cum m-am pus pe scaun, am luat un somnifer si m-am scunfundat intr-un somn superficial, ca medicamentele nu aveau efect asupra mea in totalitate...
******
Ma simt zguduit si ma trezesc prea brusc. O speri pe insotitoarea de zbor, care ma calma si ma instiinta ca am ajuns in Tokyo. Ma ridic de pe scaun si cobor din avion. Imi iau rucsacul si trec de punctul de control. Trag aer in piept si simt un miros imputit de Axx Chocolate si transpiratie. Ma ghitez dupa miros si dau de Neji. Un barbat de douazeci si noua de ani, cu parul saten-inchis, lung pana la fund prin la varfuri si ochii indigo. Purta o camasa alba, deschisa la primi trei nasturi, o pereche de jeansi negri si in picioare tenisi, tot negri. La cap avea un bandaj, cea ce ma facu sa-mi ingust periculos ochi. Ce dracu a mai facut ametitul asta?
- Nee-chan, ce faci? Ma intreba satenul si ma imbratisa.
Il imbratisez si eu, dar mecanic si instramb din nas, la danful care imi intrase pe nari, mutandu-mi nasul la spate. Dupa ce ma despart din imbratisare, il urmez pe tanar la masina lui, un Ferrari de un rosu foarte apris, ca mi-am mutat rapid privirea, din cauza ca ma dureau ochii. Urc in fata, langa sofer si deschid imediat geamul, pentru a numai simti putoarea lui. Tanarul porni masina si incepu sa conduca pe strazile aglomerate din timpul zile. Caldura era infernala si zgomotul insuportabil pentru urechile mele, era un calvar pentru mine. Abia asteptam sa ajung acasa la ei, pentru a scapa din acest infern. Dupa jumatate de ora, parcheaza in fata unui bloc de cinci etaje, de coloare monotana, gri. Coboram din masina si urcam la ultimul etaj. Macar voi avea parte de aer curat si nu de sconcsul de langa mine, care imi muta nasul de pe fata. Muritorul batu la o usa si la ea raspunse Hanabi, o pustoaica de nouasprezece ani, cu parul saten-inchis ca scoarta copacului, lung pana aproape de fund, lasat liber. Ochii indigo, ma priveau cu semne de intrebare. Purta o rochita alba cu decolteu adanc si sandale cu toc, arginti.
- Cine este el Neji? Il intreba in soapta sora lui si urechile mele au depistat imediat vorbele ei.
- Nee-chan, aud glasul inconfundabil al Hinatei si tanara de douazeci si sapte de ani, imi sari in brate.
O imbratisez si imi afund fata in parul ei negru cu tente de albastru, la lumina, ca la meu. Parul ei mirosa a iasomie, dar pielea ei mirosa un pic transpiratie. Ne despartim si o privesc din cap pana in picioare. Purta niste pijamale de un albastru-deschis, placut pentru ochii mei. Se parea ca devenise o adevarata femeie micuta Hinata. Ochii ca ai fratilor ei, varsau lacrimi de bucurie. Ma trage in bucatarie si vad ca nimic nu s-a schimbat in ultimi saptesprezece ani. Bucataria era tot micuta, cu gresie alba pe jos si pe pereti si mobila de un portocaliu amestecat cu roz. Ma asez pe un scaun si o intreb, despre vampiri.
- Sunt aici in Tokyo si Neji vrea sa devina vampir. Si-a facut un tatuaj pe frunte, care arata ca incurand v-a fi transformat si daca alt vampir il ataca si il ucide, ii v-a da socoteala stapanului sau, spuse bruneta dintr-o suflare si ochii mei se ingustara rapid.
- Neji! Misca-te aici! Acum! Tip si satenul veni repede in bucararie.
Ma ridic in picioare si ii rup usor si rapid bandajul si vad semnul regal de pe fruntea muritorului. Il prind de gat si il dau cu spatele de un perete. Ma apropi de el si ii miros hainele cu atentie. Mascat cu multa sarguita, pe langa transpiratia si Axx Chocolatte, era un miros de rugina si sulf. Deci el petrecea timp cu vampiri. Ii spun daca v-a deveni vampir, il voi ucide fara mila, chiar daca se v-a pune in genunchi si ma v-a implora sa-l crut, nu il voi cruta. Ii dau drumul si baiatul aluneca la podea. Ma duc in camera mea, care fusese din totdeauna si deschid usa. Incaperea avea pereti lila, simpli, o canapea-pat, un birou si un scaun. Mai aveam un dulap, gol. Arunc rucsacul in dulap, ne avand chef sa ma uit in el si ma trantesc pe canapea, dupa ce deschid geamul, pentru a iesi praful afara. Razele soarelui ma mangaia pe fata, relaxandu-ma. Cum naiba familia regala a vampirilor supravietuise, ca imi amintesc clar, cum i-am macelarit acum doua mii si ceva de ani. Poate sunt slugile lor. Ma rog. Ma scufund intr-un somn cu vise indepartate si sadice, dar eram obisnuit cu astfel de vise.
acum nextul
Varcolaci: Mit sau realitate
Sasuke: Stateam pe acoperisul unui bloc din Calcuta, India. Soarele apunea intr-o vapaie de foc, colorand cerul in nuante de rosu-aprins. Vantul batea usor, ciufulindu-mi parul negru ca carbunele, taiat in spate, scurt, facut tepi. In fata aveam doua suvite, pe langa chip. Lumina de la ultimele raze ale soarelui, picau usor pe parul meu, formand o aura intunecata, ca la un inger negru. Ochii mei negri, citeau scrisoarea primita de la stra-stra-stra-stra-stranepoata mea, Hinata Hyuuga. Culoarea albastra a scrisului, era mai puternica in ochii mei, decat albul foi.
" Draga Nee-chan
Nu stiu daca aceasta scrisoare a ajuns la tine, dar cand am primit ultima oara vesti, erai in Calcuta. Vreau sa sti, ca eu cu Neji si Hanabi iti ducem dorul. Au trecut 17 ani, cand te-am vazut prima si ultima oara. De atunci, am vorbit doar din scrisori. Am nevoie disperata de tine. Hanabi si Neji, vor sa faca ceva nesabuit. Nu stiu exact despre ce este vorba, dar stiu ca este periculos, mai ales ca umbla zvonuri, ca vampiri conduc Tokyo-ul. Nu stiu daca este adevarat, dar mi-e frica.
Acum cateva zile, am vazut un vampir. Nu am vazut niciodata unul, dar din cate mi-ai spus tu si am citit in carti, ala nu avea nici umbra sau reflexie sau poate nu am vazut eu bine. Ma rog, dar am nevoie de tine aici in Tokyo. Ti-am rezervat bilete pentru avion, pentru ora patru in India. Poate vei fi furios, dar confom cunostintelor mele, tu ai fi dusmanul natural al mortilor-vii din capitala Japonei. Neji te v-a astepta la aeroport. Imi este foarte frica si spaima sa mai ies din casa, si asa nu te pot astepta eu. Apropo, Neji se da cu Axx Chocolate, de proasta calitate. Fiindca tu ai miros foarte fin, il vei simti imediat.
Abia astept sa ne povestesti in fata focului, pe unde ai fost in acesti 17 ani, urmarit acele creaturi ale nopti.
Te pup foarte dulce, Hinata"
Vampiri?! In Tokyo? Mai citesc inca o data scrisoarea, pentru a fi sigur, daca nu am citit eu gresit. Oftez si o impaturesc fumos hartia si o bag intr-un buzunarul interior al hanoracului meu negru. Ma ridic in picioare si imi scutur blugi albastri toti rupti si imi bag in blugi, tricoul negru cu semnul diavolului in fata. In picioare aveam niste adidasi negri. Sar de pe cladirea de cinci etaje si aterizez cu o bufnitura seaca pe trotuar, facand un mic crater. Imi bag mainile adanc in buzunare si merg relaxat pe strazile din calcuta. Culorile hainelor: albastru, mov, rosu-sangeriu si negru, erau puternice pe retina mea, aproape stergand restul culorilor. Ma opresc la o trecere de pietoni si un miros usor de rugina amestecata cu sulf imi intepa narile, anuntandu-ma ca este un vampir in preajma. Ranjesc si dinti, incepura sa mi se transforme in coti ascutiti ca pumnalele. Ochii imi devenira de un albastru-fosforescent, dar fara pupila. Inima imi batea cu putere, mai sa-mi sara din piept. Mereu imi batea inima asa, inainte de transformare. Acest lucru atragea vampiri, ca becul cum atragea fluturi de noapte la el. Cu cat mai multi cu atat mai bine. Carnea de vampir era destul de buna, daca aveai stomacul tare.
Trec strada si trec pe langa o vitrina. Vad in urma mea niste haine umblatoare. Intr-un gang si imi dau jos hainile, ramanand gol pusca. Cand o sa ma transform, o sa-mi rup hainele si nu aveam chef sa fur din nou altele. Simt cum doua maini ma cuprinse de mijloc si un glas cu acctent exotic, ca totul se v-a sfarsi intr-o secunda. Il prind de gat si il izbesc in peretele unui bloc. Copul meu incepe sa creasca si sa creasca par negru pe el, putin latos si stralucitor. Avem pratele si picioare foarte puternice si capul triunghiular, alungit, cu bot lunguiet, urechi mici si ascutite. Ochii de un albastru-fosforescent, fara pupile. Casc gura plina de colti ascutiti si ii musc gatul. Ii rup trahea, pe care o inghit lacom. Vampirul muri inecat in propriul sange. Am inceput sa devorez o parte din el si dupa ce m-am saturat, ma transform inapoi in om. Dupa ce ma spal pe fata de sange, ma imbrac si plec de acolo. Daca ati ghicit sau nu, sunt un varcolat. De fapt sunt unicul varcolac existent pe acest pamant. au existat si alti, dar din cauza lacomiei lor, au fost ucisi de vampiri. Eu am ramas singur in aceasta lume vasta, sa distrug aceste creaturi ale nopti.
Ajung la aeroport pe jos, cu un rucsac furat si actele mele false. Trec de poarta de control si ma urc in avion. Niciodata nu mi-a placut zborul, dar scrisoarea de la Hinata, ma facu foarte curios si ingrijorat, ca sa ma urc in avion. Cum m-am pus pe scaun, am luat un somnifer si m-am scunfundat intr-un somn superficial, ca medicamentele nu aveau efect asupra mea in totalitate...
******
Ma simt zguduit si ma trezesc prea brusc. O speri pe insotitoarea de zbor, care ma calma si ma instiinta ca am ajuns in Tokyo. Ma ridic de pe scaun si cobor din avion. Imi iau rucsacul si trec de punctul de control. Trag aer in piept si simt un miros imputit de Axx Chocolate si transpiratie. Ma ghitez dupa miros si dau de Neji. Un barbat de douazeci si noua de ani, cu parul saten-inchis, lung pana la fund prin la varfuri si ochii indigo. Purta o camasa alba, deschisa la primi trei nasturi, o pereche de jeansi negri si in picioare tenisi, tot negri. La cap avea un bandaj, cea ce ma facu sa-mi ingust periculos ochi. Ce dracu a mai facut ametitul asta?
- Nee-chan, ce faci? Ma intreba satenul si ma imbratisa.
Il imbratisez si eu, dar mecanic si instramb din nas, la danful care imi intrase pe nari, mutandu-mi nasul la spate. Dupa ce ma despart din imbratisare, il urmez pe tanar la masina lui, un Ferrari de un rosu foarte apris, ca mi-am mutat rapid privirea, din cauza ca ma dureau ochii. Urc in fata, langa sofer si deschid imediat geamul, pentru a numai simti putoarea lui. Tanarul porni masina si incepu sa conduca pe strazile aglomerate din timpul zile. Caldura era infernala si zgomotul insuportabil pentru urechile mele, era un calvar pentru mine. Abia asteptam sa ajung acasa la ei, pentru a scapa din acest infern. Dupa jumatate de ora, parcheaza in fata unui bloc de cinci etaje, de coloare monotana, gri. Coboram din masina si urcam la ultimul etaj. Macar voi avea parte de aer curat si nu de sconcsul de langa mine, care imi muta nasul de pe fata. Muritorul batu la o usa si la ea raspunse Hanabi, o pustoaica de nouasprezece ani, cu parul saten-inchis ca scoarta copacului, lung pana aproape de fund, lasat liber. Ochii indigo, ma priveau cu semne de intrebare. Purta o rochita alba cu decolteu adanc si sandale cu toc, arginti.
- Cine este el Neji? Il intreba in soapta sora lui si urechile mele au depistat imediat vorbele ei.
- Nee-chan, aud glasul inconfundabil al Hinatei si tanara de douazeci si sapte de ani, imi sari in brate.
O imbratisez si imi afund fata in parul ei negru cu tente de albastru, la lumina, ca la meu. Parul ei mirosa a iasomie, dar pielea ei mirosa un pic transpiratie. Ne despartim si o privesc din cap pana in picioare. Purta niste pijamale de un albastru-deschis, placut pentru ochii mei. Se parea ca devenise o adevarata femeie micuta Hinata. Ochii ca ai fratilor ei, varsau lacrimi de bucurie. Ma trage in bucatarie si vad ca nimic nu s-a schimbat in ultimi saptesprezece ani. Bucataria era tot micuta, cu gresie alba pe jos si pe pereti si mobila de un portocaliu amestecat cu roz. Ma asez pe un scaun si o intreb, despre vampiri.
- Sunt aici in Tokyo si Neji vrea sa devina vampir. Si-a facut un tatuaj pe frunte, care arata ca incurand v-a fi transformat si daca alt vampir il ataca si il ucide, ii v-a da socoteala stapanului sau, spuse bruneta dintr-o suflare si ochii mei se ingustara rapid.
- Neji! Misca-te aici! Acum! Tip si satenul veni repede in bucararie.
Ma ridic in picioare si ii rup usor si rapid bandajul si vad semnul regal de pe fruntea muritorului. Il prind de gat si il dau cu spatele de un perete. Ma apropi de el si ii miros hainele cu atentie. Mascat cu multa sarguita, pe langa transpiratia si Axx Chocolatte, era un miros de rugina si sulf. Deci el petrecea timp cu vampiri. Ii spun daca v-a deveni vampir, il voi ucide fara mila, chiar daca se v-a pune in genunchi si ma v-a implora sa-l crut, nu il voi cruta. Ii dau drumul si baiatul aluneca la podea. Ma duc in camera mea, care fusese din totdeauna si deschid usa. Incaperea avea pereti lila, simpli, o canapea-pat, un birou si un scaun. Mai aveam un dulap, gol. Arunc rucsacul in dulap, ne avand chef sa ma uit in el si ma trantesc pe canapea, dupa ce deschid geamul, pentru a iesi praful afara. Razele soarelui ma mangaia pe fata, relaxandu-ma. Cum naiba familia regala a vampirilor supravietuise, ca imi amintesc clar, cum i-am macelarit acum doua mii si ceva de ani. Poate sunt slugile lor. Ma rog. Ma scufund intr-un somn cu vise indepartate si sadice, dar eram obisnuit cu astfel de vise.