Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Chestionar: Ce parere aveti?
lasa-te... very bad!
11.59%
8 11.59%
hm.... este ok
4.35%
3 4.35%
m-ai trebuie sa lucrezi
7.25%
5 7.25%
asa si asa
7.25%
5 7.25%
destul de bun, chiar imi place
69.57%
48 69.57%
Total 69 vot(uri) 100%
* Opțiunea ta. [Arată Rezultatele]

Astrul Trandafirului Albastru

#12
Ok, deci stiu ca v-am pus sa asteptati ceva timp...dar acum ma revansez cu un capitol foaaarte mare.
App vreau sa imi spuneti ce credeti pentru ca de acum nu mai pun continuarea daca nu am nici o critica. Imi postez povestile aici pentru a incerca sa ma imbunatatesc si nu pot face asta daca nu stiu unde trebuie sa lucrez...

Capitolul VII
Sfarsit sau poate inceput?

Intuneric. Nu pot sa vad nimic prin aceasta negura care imi acopera ochii si care se incapataneaza sa se dea la o parte. Pe nepregatite simt doua maini mici, delicate si reci care imi maseaza spatele. Imi amintesc de dulcea mea ducesa, dar sunt constient ca nu are cum sa fie ea. Este mai mult ca sigur o alta iluzie pe care o am in timp ce incet ma indrept spre taramul celalalt. Mainile ei coboara in jos si ajung in locul unde sunt ranit. Ma atinge usor iar corpul mi se cutremura din cauza dureri neasteptate. Atunci imi dau seama. Nu este o iluzie, sunt cat se poate de treaza. Cineva ma salvat si acum imi face masaj. Am luat o cazatura pe cinste, asa ca atunci cand incerc sa imi misc mana nu ma mira ca nu prea reusesc. Incet incep sa imi dau seama de ceea ce se intampla in jurul meu. Eu ma aflu gol intr-un pat strain care e ciudat de confortabil pentru a fi intr-o casa de oameni modesti, din popor. Incerc sa ma ridic, dar nu pot. Numai ca de aceasta data nu pot din cauza ca cineva ma tine sa nu ma ridic. Sa fie cea carema maseaza? Sa aibe ea atata putere sau sa fiu eu atat de lipsit de vlaga? Nu imi pot da seama. Parca nu pot sa accept asa de usor ranile care le-am dobandit.
-Nu te mai foi atata. Esti in siguranta, spune o voce atat de cunoscuta de femeie.
-Angelique? Intreb eu incercand sa ma intorc pentru a o vedea.
-Chiar ea, in persoana, zice cu o voce jucausa.
Aporoape ca mi-o imaginez cum scoate limba la mine zambind.
Incerc inca o data sa imi ridic capul dintre perne si reusesc dar foarte putin, nu pot sa vad decat foarte putin din ceea ce ma inconjoara. Sunt intr-o camera mare, in partea stanga se afla niste geamuri imense ce dau spre o campie inghetata iar in cea dreapta se afla un dulap, pe usile caruia se gasesc doua oglinzi. Imi vad reflexia si pot vedea si unul dintre picioarele ei cum se lipesc de pilea mea. Stau intins intr-un pat cu baldachin, care este dat la o parte, dezbracat de tot iar deasupra mea, masandu-mi spatele, se afla ducesa du Solei. Un val de fierbinteala a pus stapanire pe mine. Imi simt membrul cum se trezeste la imaginea ducesei, care este imbracata intr-o camasa de noapte din matase subtire, transparenta si alba. Daca s-ar fi aplecat inca putin m-ar fi atins cu sanii ei superbi. Din pacate nu pot sa ii vad prea bine in oglinda din cauza pozitiei in care stau. Ah, nu mai suport! Vreau sa o ating. Sa o simt. Sa ii simt picioarele cum se strang in jurul coapselor mele primindu-ma inauntru… Incerc sa ma misc si sa ma intorc cu fata in sus fara sa o dezechilibrez pe frumoasa mea si reusesc. Acum ea sta pe mine cu membrul meu aproape tare intre picioarele ei. Misiune indeplinita as putea spune, daca nu ar fi fost pentru acea durere agonizanta care ma lovi cand m-am miscat. Aproape ca mi-a distrus seara trimitandu-l la culcare pe micul “demon” pentru tot restul serii. Oricum nu coteaza, sunt sigur ca o sa reuseasca ea sa il trezeasca. Simt caldura din acel loc minunat iar dansul isi revine imediat, cerandu-si dreptul.
Ma uit direct in ochii ei asteptand rabdator ca ea sa imi dea un raspuns la acea intrebare muta.
-Duce! Exclama Angelique uimita de ceea ce se intampla.
Scumpei mele ii este imposibil sa ignore cat de viril sunt. Si totusi nici un pic de roseata nu ii coloreaza pielea de alabast a obrajilor, ceea ce ma face sa ma intreb cat de experimentata este ingerul meu in arta aceasta a trubadurilor?
Eu ii zambesc dulce si o prind de maini, tragand-o mai aproape de mine pentru a o putea saruta. Ea protesteaza insa o ignor continund sa o sarut. Din pacate nu ma satur cu ceva asa de simplu, de cuminte, asa ca o musc de acele buze rozalii. Protestele sale dispar pierdute prin mangaierile mele iscusite. Acum nu mai aud decat niste gemete infundate, venind din gatul ei. Avand aceasta aprobare aproape muta, ii smulg camasa de noapte de pe ea si imi ingrop fata in sani ei, mari. Imi trec limba peste sfarcurile ei, care imediat se intaresc, apoi o musc de unul dintre ei, inrosindu-l. Isi baga mainile in parul meu si imi trage capul pe spate. Isi trece limba peste gatul meu… In acea clipa un fior trece pe spatele meu, facandu-mi trupul sa tremure. Imi eliberez capul din mainile acesteia si este randul meu sa ma joc cu ea. Asa ca m-am rasucit, stand acum deasupra ei, tanand-o de maini. Nu pot spune ca aceasta miscare a fost fara probleme. Din nou un junghi imi da peste cap planurile pentru cateva minute. Ignor acea durere si continui sa o ling pe gat, pe sani, pe abdomenul plat si intr-un sfarsit ajung in acel loc minunat. Ii desfac picioarele, apoi mi-am bagat doua degete in gura, umezindu-le bine, dupa care am mangaiat-o acolo, introducandu-le foarte putin. Doar atat cat sa o amagesc si sa vina ea singura sa ceara mai mult. Simtindu-mi degetele s-a ridicat putin mai sus, vrand sa scape de acea penetrare. Am lasat-o, dar cand incerc a doua oara, nu I le mai bag incet ci repede si cat mai adanc cu putinta, reusind sa scot o exclamatie din gura ei apetisanta. Incept sa fac acea miscare de dute vino din ce in ce mai repede, iar ea ofteaza si isi misca bazinul in acelasi ritm cu mine. Ii ofer orgasmul in acest fel, insa in clipa cand ii vine ii astup acel loc cu limba mea, introducand-o si lingand-o. Aproape ca lesinase cand mi-a simtit acel muschi intrand in ea. Isi baga din nou mainile in parul meu si ma trage de acesta, soptindu-mi printre gemete, rugaminti fierbinti sa nu ma opresc. Sta gafaind in pat si tocmai ce ma pregatesc sa ii fac cunostinta cu micul “demon”, cand ea se resuceste si se pune deasupra mea. Ma saruta rapid, coborand in jos, oferindu-mi pentru cateva secunde un zambet si apucandu-mi “demonul” in maini, imi ia capul in gurita ei, incepand sa se joace cu el. Este pentru prima oara cand o femeie il ia pe dansul in gura. Este o noua senzatie opentru mine, Vreau sa mi-l ia pe tot nu doar o parte asa de mica, asa ca preiau initiativa si bagandu-mi mana in parul ei o fortez sa il ia pe tot sau atat cat poate in gura. Nu spune nimic ci continua in acel ritm pana simte ca sunt pe punctul de a exploda. Atunci se opreste si ma saruta, muscandu-mi buzele.
-Vrei mai mult? Imi sopteste ispititor la ureche dupa care mi-o musca si pe aceasta.
-Normal, spun eu incercand sa o sarut dar ea se fereste asa ca ma multumesc cu muscatul urechii ei.
Simt cum pune mana pe el si singura, alt lucru pe care nici o alta femeie nu l-a facut, il introduce incet in ea. Apoi in ritmul acelei miscari de dute-vino incepe sa ma calareasca. Si o face atat de bine. O, Domne! Stie cum sa multumeasca un barbat. Stie atat de bine incat nici nu imi dau seama cand mi-a lins gatul si apoi cum si-a infipt coltii in el. Am simtit cum sangele imi este furat si cum eu incet imi pierd stamina si cunostinta.
-Ce faci? Reusesc sa spun cu o voce ragusita.
-Sstt… nu mai vorbi, imi zice ea punandu-mi un dege peste buze.
In cateva minute imi bea sangele lasandu-ma gol. O raceala incredibila imi cuprinde corpul si mi se opreste inima. Lupt cu disperare cu corpul meu pentru a imi metine inima batand, insa pierd lupta. Imi dau seama cu teama ca desi inima mea s-a oprit, eu inca traiesc. Ma uit ingrozit la ducesa. Nu arata deloc asa cum o stiam. Ochii verzii sunt acum rosii, are doi canini lungi ca de pisica, plini de sange si o privire de pradator foarte periculos. Regret acum ca nu am ascultat de acea voce care imi spunea ca ea nu este cineva cu care te poti juca. Intotdeauna platesti pentru greselile tale, asa spunea mama mea si acum imi dau seama cat de multa dreptate avea.
-Ce mi-ai facut?
-Ti-am zis ca esti special. Te-am intrebat daca vrei si ai acceptat. O sa iti explic maine seara. Acum trebuie sa te concentrezi sa treci peste aceasta transformare cu mintea intreaga sau vei muri.
A spus aceste lucruri de parca sunt cele mai normale lucruri din lume, de parca in fiecare seara cineva este muscat si transformat in ceva ce numai Dumnezeu stie. Vreau sa ii raspund dar o durere necunoscuta venind de la gatul meu imi cuprinde trupul, impideicandu-ma sa vorbesc, sa gandesc. Credeam ca mi-a sosit ceasul, durerea aceea este de nesuportat si imi vine sa ma dau cu capul de pereti, sa fac orice numai sa scap de ea. Daca diavolul ar fi venit in acea clipa la mine si mi-ar fi cerut sufletul meu I l-as fi dat fara nici un pic de retinere doar cu condintia de a ma scapa de acea agonie. Este ca si cum o mie de ace imi strapung pielea in acelasi timp si nu se multumesc cu acea intepatura, repeta aceasta actiune la nesfarsit vrand sa faca din mine mici bucati de carne. Nu stiu cat de repede sau cat de incet trece timpul, dar eu am impresia ca trece extrem de incet. Incerc sa imi apar mintea de nebunia care bate la usa, insa imi este foarte teama ca pierd acea batalie. Incerc sa ma gandesc la altceva, dar fiecare vena din corp incepe sa ma arda. Sunt in stare sa cad in genunchi si sa ma milogesc la oricine I se face mila de mine, numai sa se indure si sa ma scape de acest chin. Intr-un sfarsit am adormit.
Nu stiu cat am dormit sau cum am reusit sa adorm cu acel foc care ma ardea, dar atunci cand ma trezesc nimic nu ma mai doare si ma simt mai puternic. Deschid ochii si observ o imensa diferenta. Desi este deja intuneric afara eu vad de parca ar fi zi. Clipesc de cateva ori si nu imi vine sa cred. Modul in care vad s-a imbunatatit considerabil. Este incredibil! Am impresia ca pana in aceasta clipa am avut ceva peste ei, un val cenusiu ce nu ma lasa sa observ toate acele mici detalii din jur. Culorile sunt atat de vii si lucrurile minuscule, detaliile neimportante pe care inainte nu le puteam vedea, acum le observ fara sa vreau. Pun mana pe cearceaful cu care sunt invelit si il dau la o parte. Ma uit fascinat cum acesta se misca in aer de parca cineva l-ar fi aruncat. De la aceasta imagine imi intorc privirea pentru a-mi analiza mana. Singurul lucru care este schimbat este culoarea pielii. Din culoarea ei naturala, putin bronzata acum este de un alb imecabil, intrecandu-se cu albul zapezii. Nu imi vine sa cred, totul este un vis sunt sigur. Oare cat am stat in pat? Nu conteaza. Ma intorc si ma indrept spre oglinda. In nici o secunda ma aflu in fata acesteia. Sunt confuz si nu inteleg ce se intampla cu mine. Ce am devenit? Ce mi-a facut? Cand am ajuns in fata oglinzii? Mai sunt om sau am fost transformat in altceva? Ma uit la reflexia mea si in afara pielii de alabast,nimic nu s-a schimbat. Parul este acum scurt, probabil cineva mi l-a taiat si sta la fel ca intotdeauna ravasit, nimic nu poate sa il faca sa stea aranjat. O pereche de ochi de necitit, negri ma privesc uimiti si o gura cu buze carnoase, se misca incercand sa formeze cateva cuvinte insa fara succes. Corpul mi-a ramas acelasi. Sunt la fel de bine facut si plin de muschi cum eram si inainte deci nu am stat mult timp imobilizat. Ma privesc ca un prost si incerc sa inteleg ce mi s-a intamplat. Ridic mana vrand sa ating ogllinda, numai ca atunci cand o fac aceasta se sparge si cioburi cad la picioarele mele. Fascinat ma uit la ea si nu vad nici macar o zgarietura. Ce mi s-a intamplat? Ca un raspuns la intrebarile mele mute, aud pe cineva pe hol. As fi cazut in genunchi daca as fi putut deoarece in tocul usii aparu ducesa du Solei. Nu imi vine sa cred. Pana in aceasta clipa nu reusisem sa ii aud pantofi pe dalele de piatra, iar acum ii aud atat de clar. Si pentru prima oara observ o muscatura pe gatul ei perfect, imi dau seama ca niciodata cu cohii mei umani nu as fi putut sa vad acele doua puncte mici facute de doi canini. Oare asa arata si muscatura mea? Inconstient imi duc mana in acel loc, mangaindu-l. Vreau sa vad cat de bine pot auzi si ma concentrez putin. Raman uimit cand reusesc sa aud prin geamurile inchise vietuitoarele care isi duc veacul linistite pe campia inghetata. Asa ceva nu este normal! Clar nu mai sunt om! Aceasta afirmatie atat de simpla, de evidenta m-a cutremurat.
-Buna scumpule, ma saluta ducesa.
Ma uit la ea si simt cum furia creste in mine. Ea este de vina pentru tot ceea ce am suferit, pentru tot ceea ce mi se intampla. Mi se pare ciudat ca in acest moment nu sunt capabil sa simt decat furie pentru cea din fata mea, desi cu cateva clipe inainte sau poate chiar ore o iubeam ca un nebun. Oare nu o iubisem niciodata? Nu stiu. Nu mai stiu nimic. Totul este aiurea, totul este pe dos, nu inteleg ce se intampla, Este un vis din care ma voi trezi.
-Nu este nici vis, spune ea uitandu-se direct in ochii mei oparca provocandu-ma sa o atac.
Aude ce gandesc? Dar cum este posibil? Panica pune stapanire pe mine, facandu-ma sa devin paranoic.
-Linisteste-te.
Incearca sa se apropie de mine, sa ma atinga si sa ma calmeze dar se opreste cand imi vede privirea salbatica.
-Esti vampir, ca si mine. Eu te-am transformat. Esti special deoarece stiam din-nainte sa te abordez ca tu vei supravietui transformarii. Daca te calmezi o sa iti zic tot ce ai nevoie.
Nu imi vine sa cred. Trec de la o stare la alta in cateva secunde. Sunt instabil si orice imi poate declansa acele stari. Nu ma pot controla. Nici nu mai stiu care sunt sentimentele mele si care sunt cele provocate de ducesa. Inchid ochi, ma asez pe jos si incerc sa ma calmez. Sper surprinderea mea, reusesc. Cand m-am calmat deschid din nou ochii si ma uit la Angellique.
-Spune tot ce trebuie sa stiu.
Ea ramane cu gura cascata cand ma aude vorbind. Nu am nici cea mai mica idee de ce are aceasta reactie dar sunt sigur ca voi afla in curand.
-Deci… esti vampir, copil al noptii, sugator de sange, pradatorul perfect… avem multe nume, dar toate inseamna acelasi lucru: persoana nemuritoare care se hraneste cu sange uman. Bine, daca doresti te poti hrani si cu sange de animal, chiar nu conteaza atat de tare. Sangele uman iti ofera posibilitatea de a te folosi de toata forta ta, in timp ce celalalt nu iti ofera aceasta posibilitate. Un vampir este rapid, extrem de rapid, puncteaza ea, are vazul dezvoltat, practic ai impresia ca tocmai ti-a luat cineva un val de pe ochi si auzul ascutit. Auzi micile animale de afara, nu?
Stiam ca nu se asteapta sa ii raspund, era doar o intrebare retorica, asa ca m-am multumit sa dau din cap in semn de abrobare.
-Practic toate simturile ti s-au amplificat pentru a fi pradatorul suprem. Nimic nu ne poate ucide sau aproape nimic. Doar sabiile si cutitele de argint pot sa ne taie. Daca suntem raniti de ceva din argint acele rani se vindeca normal. A, apropo uitasem, ne vindecam rapid. Suntem ca si noi in cateva secunde. Suntem nemuritori si teoretic morti. Ai o inima care bate de patru ori mai incet decat cea umana, dar nu te ajuta cu nimic. Daca cineva te injunghie cu ceva din argint nu mori. In schimb daca iti zgarie gatul sau iti taie capul si razele apusului sau rasaritului te ating esti mort fara drept de intoarcere. Asa. Ai inteles?
-Da.
Acum ii raspund stiind ca asta vrea. Nu stiu de unde stiu aceste lucruri, pur si simplu imi apar si eu le urmez. Este ca si cum as avea o persoana in mine care poate simti ce vrea cea cu care vorbesc si imi sopteste sa pot da raspunsul corect.
-Cu cat inaintezi in varsta cu atat devi mai bun si uni chiar isi descopera abilitati diferite si speciale. De exemplu eu am douazeci si trei de ani de cinci sunte patruzeci si sapte de ani, cand am implinit trei sute cinci am descoperit ca pot sa manipulez sentimentele muritorilor. Tu poti sa descoperi maine ca poti arunca foc sau peste nu stiu cati ani sau nu o sa afli niciodata care este abilitatea ta. Poti avea mai multe puteri sau nici una. Depinde de multe variabile. Ok, am lamurit si acest aspect. Nu toti oameni pot deveni vampiri. Foarte multi mor cand constientizeaza ca au fost muscati, iar dinbtre cei care reusesc jumatate mor in timpul transformari sau dupa pentru ca nu pot fi controlati. Ca sa poti transforma pe cineva cu succes trebuie sa il musti in timpul actului sexual, atunci multi nu simt cand coltii le strapung pielea.
Nu puteam sa nu ma intreb cand am auzit-o daca ea se simsese atrasa vreo secunda de mine. Oare nu insemnasem nimic pentru ea? Dar sunt simple intrebari care nu ma afecteaza cu nimic. Ma asteptam sa ma simt ranit sau furios. Adica tocmai ce aflasem ca s-a culcat cu mine doar pentru a ma face vampir si pentru nimic altceva… Parca stia la ce ma gandesc pentru ca se opreste pentru a ma lamuri.
-De fapt… Wolf eu chiar ma simt atrasa de tine si as vrea ca ceva sa existe intre noi, dar momentan trebuie sa te initiez in aceasta noua si necunoscuta viata asa ca vom lasa distractiile pe mai tarziu, bine?
-Ok.
-Un nou vampir se numeste nou-nascut si trebuie sa stea obligatoriu trei ani cu creatorul. In acest timp creatorul este obligat sa il invete pe nou-nascut ce este, cum sa se hraneasca fara sa divulge secretul, cum sa se piarda in multime si legile pe care trebuie sa le respecte. Singurele legi pe care esti obligat sa le respecti sunt cele ale lumii noastre. Cele umane nu exista pentru noi desi multi dintre noi le respecta, este pur o alegere personala. Deasemenea ecxista vampiri nomazi, adica prefera sa traiasca singuri si nu interactioneaza cu ceilalti decat atunci cand este stricta nevoie si cei care prefera sa traiasca in familii sau clanuri. Exista trei reguli pe care trebuie sa le urmezi, daca le incalci vei fi pedepsit, si anume: nu ai voie sa divulgi adevarul despre ceea ce esti umanitatii, nici macar unui singur om; nu ai voie sa transformi copii, deoarece daca supravietuiesc sunt un pericol foarte mare pentru secretul nostru si nu ai voie sa te indragostesti de un om. Desi aici este putin aiurea, deoarece ai voie sa te indragostesti de un om, daca ai de gand sa il transformi daca nu, nu ai voi. Si c-am asta ar fi tot, termina ea cu o voce senina si jucausa.
Am ascultat-o cu atentie, retinand fiecare cuvant ce ii iesea pe buze. Totul facea sens in aceasta clipa. Lucruri pe care le alungasem in trecut imi apareau acum ca normale si deloc interesante. Imi aduc aminte fiecare cuvant si gest facut in timpul vietii mele umane, doar ca totul este invaluit intr-o ceata de parca nu le vazusem bine. In timp ce ma gandesc la aceste lucruri, imi pica fisa. Cine avea sa ne pedepseasca daca vom incalca legile? Ma uit la ea intrebator. Angelique statea si astepta rabdatoare ca eu sa o intreb ceva, orice. Incurajat de atitudinea ei, vorbesc.
-Cine ne va pedepsi?
-Oh, buna intrebare. Inca nu se stie.
Ma uit la ea, neintelegand.
-Imediat iti explic, spune ea repede si dispare.
O astept calm, fara sa misc un deget. Mi se parea atat de normal sa nu ma misc, nu ma deranja cu nimic. Nu amorteam, nu ma dureau picioarele… si nici sa respir nu aveam nevoie. Respiram pentru ca asa ma obisnuisem o viata intreaga, dar cred ca daca ma chinuiam putin puteam sa stau si fara aer. Este totusi greu sa renunti la a face un lucru pe care il executai inconstient. Simt vantul cum imi mangaie pielea si imi dau seama ca a aparut Angelique. Ciudat. Desi simt ca este rece acea briza nu ma deranjeaza cu nimic. Pur si simplu am constientizat ca este rece si gata. Actiunea lui asupra mea s-a terminat.

-Imi amintesc toate aceste amanunte, deoarece eram fascinat de tot ceea ce se intampla in jurul meu, altfel nu dadeam nici o importanta. Nu eram genul care sa se opreasca si sa miroasa trandafiri. Pur si simplu luam ce imi oferea viata fara a pune prea multe intrebari, dar atunci cand m-am transformat totul era atat de nou, atat de interesant de simteam nevoia de a analiza totul. Asa ca eram atent la toate simturile mele, inregistrand si analizand cel mai mic detaliu, le explic eu celor din jur, desi sunt sigur ca intelegeau si fara aceste explicatii. Doar au trecut si ei prin aceeasi transformare. Sa revin.

Angelique s-a intors relativ repede. Oare unde s-o fi dus? Eh, nu ma intereseaza asa de tare. Oricum sunt sigur ca voi afla destul de curand.
-Deci… zice ea serioasa. Fi foarte atent. Exista multi vampiri, uni nomazi, altii care constituie clanuri. Printre aceste clanuri, trei sunt cele mai puternice: Veron din Italia, Carpatic din Romania si Petersburg din Rusia. Cel Carpatic si cel Petersburg se inteleg extraordinar de bine, daca ar sta intr-un oras impreuna atunci ar fi un singur clan. Ei bine, pana acum trei sute de anii, familia Carpatic si cea Petersburg conduceau lumea noastra si ei reprezentau legea, dar in acea perioada italieni s-au razvartit si au vrut ei sa faca legea. De atunci lumea noastra s-a impartit in doua: cei care tin cu italieni si cei care tin cu romani si rusii. Este o continua lupta care dupa cat se pare nu mai are nici un sfarsit. Clanul Veron este alcatuit din : Ilius, sotia lui, Evrika, Brutus, iubita lui, Eveline, Andreas, Iustin, iubita lui, Iris si Augustus. Ei au creat un fel de garda care sa lupte pentru acestia si din aceasta garda fac parte multi vampiri cu puteri, cei mai puternici sunt: Kat von Gunderberg si Ian. Kat poate sa te imobilizeze cu privirea, iar Ian creaza un fel de scut protector, insa trebuie sa te atinga in continuare pentru a fi aparat, asa ca scutul lui are o limita. Practic italieni fac colectie de animalute de companie. Clanul romanesc este alcatuit din: Vlad si Irina, Stefan si Catalina si Mihai, erau mai multi, dar au fost omoriti de Veroni. Cat despre cel rus, din el fac parte urmatori: Petru Romanov, Vladimir, Floris, Demetri si Tamara. Din pacate situatia nu este deloc roz pentru ei. Pana acum si-au mentinut pozitia, dar de ceva timp incep sa piarda c-am multe lupte si automat si razboiul.
-Deci sa inteleg ca tu m-ai creat pentru a te ajuta?
-Da… Ceva de genul acesta, pentru a-I ajuta, o sa iti explic mai incolo mai multe. De azi vei face parte din familia mea, numita du Solei. Suntem o familie respectata si stimata de ceilalti. In afara mea vei face cunostinta cu Margot, este un fel de sora pentru mine, adica am fost create de acelasi vampir, Frederic, l-am adunat de pe drum, Jeoffrey, un vampir pe care l-a creat Margot din greseala si Christine, un vampir nomad. Ii vei cunoaste atunci cand vei fi pregatit. Noi suntem foarte posesivi si nu prea acceptam musafiri, dar atata timp cat nu iti vei pleca privirea totul va fi in regula.
-Si cu viata mea ce fac? Soarele nu ma va ucide?
-Viata ta nu mai exista. Vei vinde tot si vei veni sa stai aici, cu mine. Nu putem risca sa afle cineva ce suntem si nu, soarele nu ne ucide. Este enervant deoarece ne raneste ochii dar in afara de acest lucru nu iti poate face nimic.
-Si daca nu vreau?
-Nu ai de ales. Ori vei asculta de mine, ori te voi omori. Nu poti sa traiesti printre oameni, inca. Trebuie mai intai sa inveti sa te porti ca unul si este foarte greu pentru ca pana acum ca muritor faceai lucruri de care nu erai constient, pe cand acum vei fi constient de fiecare miscare, oricat de mica si apoi trebuie sa inveti sa te misti incet, deoarece acum mergi normal pentru un vampir care este foarte rapid pentru oameni. A si maine eu voi fi plecata cu ceilalti, iar poimaine vei invata sa vanezi. Acum nu ai nevoie de sange pentru ca sangele meu inca nu a fost asimilat de organismul tau si nu simti nevoia, dar poimaine vei innebuni teoretic dupa acest lichid.
-Pai si de ce nu mergem acum, ca poimaine sa nu ies de sub control? O intreb eu uimit de ceea ce aflu.
-Nu poti. Nu te poti transforma acum. Ai nevoie de gheare si de colti pentru a vana si a te hrani. Poimaine o sa iti apara acestea cu sau fara voia ta si atunci te voi invata cum le poti ascunde si cum le poti face vizibile. Oricum nu te astepta sa fie usor. Este mult de munca si ti-am zis, in trei ani te vei perfectiona. Dupa aceasta perioada vei putea pleca, daca vrei. Din pacate trebuie sa te parasesc. Avem o misiune de indeplinit.
-Stai asa! O singura intrebare. Pot manca mancare umana?
-Da, nu este nici o problema, dar corpul nostru nu mai are nevoie de ea desi o prelucreaza la fel ca orice organism uman.
Veni langa mine si ma pupa rapid pe buze, apoi disparu lasandu-ma singur, evitand astfel alte intrebari care mi-ar fi aparut.
Continui sa stau pe jos gandindu-ma la tot ceea ce am afkat. Nu imi venea sa cred dar tot ceea ce mi s-a intamplat sustinea ca este adevarat. Nu am dormit in acea seara.

Sper sa va placa!



Răspunsuri în acest subiect
RE: Astrul Trandafirului Albastru - de Berry. - 04-12-2009, 05:51 PM
RE: Astrul Trandafirului Albastru - de A'Svear - 07-12-2009, 12:21 AM
RE: Astrul Trandafirului Albastru - de Teh2 - 16-12-2009, 01:52 PM
RE: Astrul Trandafirului Albastru(16+) - de BloodyInnocence - 08-01-2010, 02:27 PM
RE: Astrul Trandafirului Albastru(16+) - de Denny - 16-02-2010, 09:00 PM
RE: Astrul Trandafirului Albastru(16+) - de Aiumy - 14-03-2010, 11:32 PM
RE: Astrul Trandafirului Albastru(18+) - de Tox - 25-04-2010, 07:54 PM
RE: Astrul Trandafirului Albastru [+18] - de Rain - 29-10-2011, 12:55 AM

Subiecte de discuție similare...
Subiect: Autor Răspunsuri: Vizite: Ultimul răspuns
  Albastru appuru 16 6.660 11-05-2013, 11:00 PM
Ultimul răspuns: appuru
  Sarutul trandafirului [ YAOI ] Hasamy lost vampire 118 47.817 05-08-2011, 12:06 PM
Ultimul răspuns: LoLix
  [ Twilight ] - Un trandafir albastru robsten 8 6.206 06-03-2011, 11:42 AM
Ultimul răspuns: Flash
  Trandafirul albastru Hope:) 1 2.151 02-01-2011, 02:49 AM
Ultimul răspuns: Akie
  Rasarit patat cu sange albastru [yaoi by Akadella & BL Forever] akadella 4 3.543 30-08-2010, 02:23 PM
Ultimul răspuns: Mitsukai Yoru
  Ocean albastru .mefistofelica.nihil. 2 3.360 26-01-2009, 09:42 PM
Ultimul răspuns: .mefistofelica.nihil.


Utilizatori care citesc acest subiect:
3 Vizitator(i)