Astrul Trandafirului Albastru

[BloodyInnocence]

Nimeni? Sper ca de data aceasta voi primi niste comentarii ceva... Sa stiu si eu ce va place si ce nu..:|

Capitolul XIII
Ruslana Petrovski – Prieten sau dusman?

A trecut o luna jumate de cand se afla aici si eu tot nu stiu pe ce pozitie se afla. Ce vrea, ce urmareste. Este ceva suspect in legatura cu ea, insa nu pot spune cu siguranta ce.
Ruslana Petrovski prietena sau dusmanca? Aceasta intrebare nu imi da pace, de altfel tot ce inseamna ea nu ma lasa in pace. Ceva in adancul fiintei mele imi zice sa ma feresc de ea, desi nu inteleg de ce. Daca ar fi vrut, frumoasa rusoaica cu ochii verzi ar fi putut sa ma ucida in cateva secunde. Lucru care ma scoate din sarite. Alt lucrur care ma enerveaza este faptul ca ora mea cu Angelique nu mai este a mea ci si a ei, deoarece in loc de o singura profesoara, acum am doua. Si ma oftic pentru ca nu mai pot sa fiu singur cu Angelique. Vreau sa o am din nou, dar de data aceasta aveam sa am o alta perspectiva, o alta traire. Numai ca Ruslana nu ma lasa o secunda singur cu Angel. Unde ma aflam eu, trebuia sa apara si ea. Este mai rau decat umbra mea, care si aceasta dispare din cand in cand, inghitita de intunericul abisal al acestor timpuri.
Si nu inteleg ce vrea, iar ingerul meu devine din ce in ce mai indifernta fata de mine, aruncandu-mi priviri furioase si ucigase, nelasandu-ma sa ii explic ce se intampla. Insa ceea ce a facut azi la ora de antrenamente a pus capac la toate. M-a sarutat de fata cu roscata, facand-o pe aceasta sa dispara din incapere. Nu stiu de ce ma comport asa, pana acum nu mi-a pasat de ceea ce se intampla sau ceea ce simteau cuceririle cand ma prindeau cu altcineva, dar pentru un motiv necunoscut mie pana acum, de data aceasta imi pasa ceea ce credea Angel. O dau la o parte pe nebuna, insa ea doar m-a strans mai tare in brate, oblingandu-ma sa stau in acea pozitie. Dupa ce roscata dispare, Ruslana imi da drumul, incepand sa rada ca o nebuna, lasandu-ma pe mine sa ma uit ca un idiot la ea. Cu siguranta are ceva la mansarda.
-De ce faci asta?
-Scumpule, ce este intre mine si domnisoara du Solei nnu te priveste pe tine, imi spune ea intorcandu-si spatele.
Nimeni pana acum nu m-a mai tratat cu spatele pana acum. Nimeni nu a avut tupeul sa o faca! Ceva incepe sa arda inauntrul meu si simt cum mainile oasoase ale furiei ma prind in plasa lor, cum cu buzele ei descompuse imi sopteste in ureche, sa o imbratisez, sa las coltii sa iasa si ochii sa devina acel rosiu demonic, vroia sa imi arat adevarata mea infatisare. Un marait amenintator i-a nastere in gatul meu, impietrind-o pe Ruslana, in momentul in care reuseste sa scape din inchisoarea sa carnala.
-Ma ameninti?! Intreaba aceasta fara sa se intoarca.
-Nu stiu ce a fost intre tine si Angelique, dar nu imi pasa. Refuz sa te las sa ma folosesti ca pe un pion in jocul tau.
-Daca vei trai cat am trai eu o sa iti aduci aminte de aceste cuvinte si o sa razi cand cineva ti le va spune tie, zise razand.
In secunda urmatoare se afla in spatele meu cu unghiile sale infipte in gat. Nici nu mi-am dat seama cand si-a infipt unghiile, simt doar o durere ingrozitoare ce imi injunghie gatul ca niste mici pumnale. Imi dau seama cat de neinsemnat sunt eu in fata ei. Nu exista nici o diferenta intre mine sau furnica ce isi duce viata linistita, undeva acolo in pamant. Acest lucru ma doare si ma macina mult mai mult decat rana provocata de rusoaica. Isi scoate incet degetele lingand sangele de pe acestea, scotand sunete de placere ce spre rusinea si dezgustul meu, ma excita. Terminand sangele ce ii murdarea degetele, incepe sa imi linga ranile, zabovind cu limba in locurile unde pielea mi-a fost penetrata de unghiile sale. Ii simt cealalta mana cum imi apuca madularul incepand sa il mangaie. Pentru cateva minute inchid ochii, cazand prada atingerilor ei, insa ies din aceasta stare cand imi amintesc cine este autoarea lor.
-O, hai...zice ea frustrata.
-Nu sunt pionul tau! Strig eu si vreau sa ies, insa se pune in dreptul usii blocand iesirea.
-Cand esti atat de puternic ca mine, totul este usor, totul este simplu. Sunt nemuritoare, sunt invincibila si daca vei fi o jucarie cuminte te voi rasplati, zice cu ochii sclipindu-i malefic.
-Ce ai putea tu sa imi oferi? Intreb eu cazand in plasa.
-Sangele meu. Putere.
-si ce vrei in schimb?
-Sa fi al meu. O data, o noapte intreaga... sa fi al meu si doar al meu.
Ma face sa ma dau doi pasi in spate. Se uita la mine cu o asa intensitate incat ii simt privirea cum sapa in ochii mei, in sufletul meu. Culoarea de peruzea a ochilor ei devine si mai intensa, aproape incepand sa sclipeasca.
-Nu ai pic de onoare? O intreb eu intorcandu-ma cu spatele.
Acea lumina din ochii Ruslanei semana mult prea mult cu acea culoare de un albastru lichid pe care a avut-o cei ai ingerului meu cand a incercat sa o farmece pe rusoaica. Nu sunt sigur ca este acelasi lucru, dar mai bine sa fiu precaut decat prost. Deci ma intorc cu spatele si refuz sa o privesc. Nu sunt prost.
-Daca mi-ai fi dat un raspuns, nu as fi apelat la aceste metode josnice. Oricum imi placi, pentru un vampir nou-nascut esti destul de tenace. O sa fi pe placul Romanovilor cand iti vei face marea intrare.
-Marea intrare? Intreb eu curios.
-Of, nu ti-a spus nimic? Orice nou vampir daca creatorul il considera demn ii va face prezentarea in lumea noastra si mai ales il va prezenta regelui sau reginei. Stiu ca mai devreme sau mai tarziu o sa fi al ei, dar eu vreau sa fi si al meu. Pentru o noapte.
Stau si ma gandesc. Nu este ca si cum as insela-o pe Angelique, adica pana acum nu am facut decat sa ne jucam de-a soarecele si pisica. Eu am niste nevoi ce trebuiesc indeplinite si pana la urma este o singura noapte. Cineva va sti?
-S-a facut, respund eu.
Ruslana se uita la mine de-a dreptul extaziata de noaptea ce primitea atat de multe in aceasta clipa. Ma pupa pe obraz si apoi dispare, lasandu-ma singur.

-Vreau sa intelegeti un lucru. Ma simteam atras de Angelique, in mare parte din cauza ca era creatoarea mea, dar eu nu stiam acest lucru in acel moment. Doar ca eu eram obisnuit sa trec de la o femeie la alta foarte repede, asa ca atunci cand Ruslana mi-a propus acea noapte eu oricum nu aveam de gand sa o refuz. Era frumoasa, atragatoare, as fi fost nebun sa o fac. Plus niciodata nu prefuz o propunere facuta de o femeie frumoasa, iar Ruslana era al dracului de apetisanta. Sa revin.

Seara a venit relativ repede. Ma aflu in camera ei, asteptand-o sa isi faca aparitia. Raman uimit cand o vad la picioarele patului, goala. Sunt frapat de perfectiunea corpului sau. Nu reusesc sa vad nici macar o singura cicatrice. Sanii ei sunt mici, dar foarte obraznici, avand sfarcurile rozalii, abdomenul este plat, iar picioarele sunt lungi si subtiri, exact cum imi plac. Dupa ce ma lasa cateva secunde sa o studiez, apare in pat langa mine. Nici nu ma saruta. Primul lucru pe care il face este sa imi puna mana pe organ masandu-l ca o specialista. Ii pun mana pe barbie si incerc sa o sarut, insa ea ma plesneste peste mana, facandu-mi semn ca nu am voie. Se pune peste mine si rupe camasa din bumbac cu care sunt imbracat. Se apleaca si cu coltii imi zgarie superficial gatul coborand incet tot mai jos. Ajungand la pantaloni ii smulge si pe acestia de pe mine. Nu mai asteapta, nu se mai joaca ci trece direct la fapte. Incepe sa se miste de sus in jos din ce in ce mai repede lasandu-ma pe mine fascinat de modul in care a ales sa o facem. Este prima femeie care nu sta la discutii ci trece direct la actiune. Se plictiseste repede, rasucindu-se pentru a sta pe spate, in timp ce eu stau deasupra sa. Isi pune mainile pe fundul meu, infigandu-si unghiile in acesta si facandu-ma sa tresar. Ma obliga sa adopt acelasi ritm ametitor pe care ea il alesese cand statuse deasupra. Incerc sa ii fac pe plac, in timp ce eu ma misc, aceasta isi zgarie gatul, dandu-si sangele si dupa care bagandu-si mana in parul meu brunet, scurt ma obliga sa beau sangele ei. Nu ma impotrivesc. Sangele ei are un gust ciudat si imbatator. Desi nu am baut mult, lucrurile din jur incep sa se invarta, iar pe Ruslana nu mai reusesc sa o vad cum trebuie. Nu mai stiu unde se termina corpul meu si unde incepe al ei. Este ca si cum nu mai exista eu sau ea ci doar noi, doar unul singur. Si apoi totul dispare cand Angelique sare furioasa la gatul rusoaicei, asta dupa ce ma ia pe mine de pe ea.
-Este al meu! Si apoi parca aducandu-si aminte de ce a venit spune: Suntem atacati si voi ce faceti?! Tipa ea.
Eu sunt inca mult prea ametit din cauza sangelui pe care l-am ingerat si nu inteleg ce spune. Stau in fund langa pat si ma uit la Angelique care o ajuta pe Ruslana sa se imbrace. In realitate Ruslana era deja imbracata cand angel a apucat-o de guler si o ridicase, enervata ca ea mi-a oferit sangele ei. Numai ca eu sunt atat de ametit ca nu inteleg ce se intampla, iar in momentul in care un tip intra in incapere cu un arc, avand trei sageti de argint in tolba. Are urechile lungi ca spiridusii despre care vorbeau irlandezii si o pereche de ochi albi care ma sperie si ma imobilizeaza, nelasandu-ma sa ma misc. Jur ca sunt albi! Clipesc de cateva ori uitandu-ma in ochii aceluia, incercand sa inteleg ce se intampla. Incercand sa pricep ca el chiar are ochii albi ca neaua si nu este imaginatia mea dusa cu pluta. Parul sau lung, argintiu impreuna cu hainele sale in tonuri de auriu si argintiu stralucesc si sclipesc feeric in lumina falsa data de lumanarile candelabrului. Erau aprinse cand am intrat in incapere? Sincer, nu mai stiu. As putea sa pariez pe tot ceea ce am ca aceasta nu este realitatea, ca eu dorm undeva intr-un pat. Lumanarile palesc in fata stralucirii acestei fiinte aproape ca am impresia ca fura lumina data de acei mici inlocuitori ai soarelui si o inapoiaza sub acea forma.
Vad cum isi i-a una din acele sageti din argint si cum se pregateste sa traga. Ochii mei vad aceste fapte, mintea mea ma face sa inteleg ce se intampla, dar nici un semn de alarma nu se trage in mintea mea. Sunt un simplu observator care din cauza ca este ametit, nu isi da seama cand trebuie sa se fereasca din calea pericolului. Imi intorc capul pentru a vedea ce fac cele doua femei. Ruslana o tine pe Angelique care tipa si incearca sa imi zica ceva numai ca eu nu inteleg ce. Observ doua lacrimi cristaline ce se preling pe fata ingerului meu. Pot vampirii sa planga? Nu stiu. Nici nu imi mai pasa deoarece o durere ingrozitoare apare in abdomenul meu si ma chinuie. Si atunci ma trezesc si o aud si pe Angel.
-O, nu! Este plina cu argint lichid, o sa intre in sangele tau!
Otrava! Totul revine la normal, iar atmosfera de vis dispare, gonita de acea durere. Mirosul sangelui meu umpla incaperea trimitandu-ma intr-un acces de furie. Ma ridic in picioare dupa ce smulg fara sa ma gandesc acea sageata din mine. Ma intorc cu fata spre acel elf si atac. El isi pregateste din nou arcul si trage. Din fericire nu imi nimereste inima, ci umarul din cauza ca eu ii ridic arcul in sus. Ma doare ingrozitor umarul dar in loc sa ma opresc continui sa il atac. Cu unghiile ii sfasii carnea de pe piept si abdomen, dupa care imi infig coltii in gatul lui vrand sa ii beau sangele pentru a-l inlocui pe cel varsat, numai ca nici nu ii ating bine sangele ca ma prabusesc pe jos. Ceva din-nauntru ma arde si ma arde ingrozitor. Ma doare si nu vreau decat sa tip si sa uit tot. Vad zambetul victorios al elfului si nu inteleg de ce il are. Doar va muri. Nimeni nu poate supravietui dupa ce a pierdut atata sange. Incet dar sigur totul in jur se intuneca si eu imi pierd cunostinta.
Se pare ca pana la urma Ruslana Petrovski este un dusman al familiei si poate nu numai al familiei ci si al regentei. Prea tarziu imi dau seama de acest lucru. Acum nu mai conteaza. Si uite asa realizez de ce elful zambea. Vom muri amandoi la doar cateva minute departare unul de altul. La naiba! Si eu care speram la o viata lunga...