Pure Satisfaction[yaoi][18+]

[Kayura]

Multumesc mult pentru sfaturi,sper ca acest capitol sa fie mult mai bun decat celelalte si sa'l cititi cu drag.Sper ca nu am complicat lucrurile si sper ca ati inteles pana aici despre ce e vorba.


Capitolul 9
-Adevarul-




-Ma plimbam alene prin parc,chiuleam de la ultimele doua ore:Franceza si Tehnologie pentru ca stiam ca nici un profesor nu’mi va pune absenta.Ma simteam intr’o alta galaxie,parca eram intr’un vis.Simt cum umarul imi este acoperit de o palma,cand imi intorc capul il vad pe el.Era aratos,blond cu niste ochi pe care aveau puterea de a hipnotiza pe oricine.Acea persoana hipnotizata am fost eu.Brusc a plecat din spatele meu,nestiind de ce…Dupa o luna am aflat ca acea persoana era chiar colegul nostru,adica al meu,care era cu 3 ani mai mare.Shiki,Minato Shiki.Tipul ma dezgusta,dar inainte il placeam si am realizat ca era doar o pura prosteala de a mea.A intrat chiar si in camera mea dupa acele ore de la care nu mai chiuleam.M’a….
Se opri,luand o gura din doza de suc.
-Apoi..m’a violat,fara sa’i pese ce se va mai intampla in continuare.Iar acum…simt ca ma iubeste si eu pe el.Ma crezi Shara,ma crezi?
Simti nevoia sa’i spuna tot adevarul,fata ramanand cu gura cascata si cu ochii cat farfuriile.Asculta cu atentie pana la sfarsit aproband din cap.
-De ce nu mi’ai spus?Te puteam ajuta…
-Stiu Shara,dar..aici a fost si vina mea.Nu am avut destula incredere.Iar acum ca sti adevarul,cu siguranta o persoana ca tine imi poate da sfaturi si ma va ajuta.Am dreptate?
-Normal!
Clipele de tacere durara cam 20 de minute,intre timp tinerii isi terminara dozele de suc si farfuriuta cu fursecuri.Blonda se ridica de pe fotoliu si isi lua hanoracul vernil pe ea.
-Cel mai bine ar fi sa nu te intalnesti prea des cu el,sau daca o faci,sa ramai in permanenta langa Shiki,nu sti cum fratele lui te poate urmari peste tot.
Brunetul o saruta scurt pe obraz apoi isi luara la revedere.Se intinse pe suprafata moale a patului simtind cum tot corpul ii cedeaza,era epuizat.Respiratia ii devenea din ce in ce mai grea,nereusind sa adoarma.Lua din ghiozdan plansa pe care o facuse la ora de desen,privind inimioarele turtite.Corpul ii tremura iar ochii erau spalati de lacrimi sarate.Chiar plangea?Dar de ce?Simtea un sentiment pentru Shiki dar parea atat de ciudat,sa’l iubeasca oare?Erau baieti…dar ce conta?Lasa hartia pe masa scotand si restul cartilor din ghizdan,apoi le arunca pe jos luand un pix in mana.Nu se putea concentra deloc la teme,gandurile ii zburau asupra blondului.Parca simtea in acel moment placerea pe care i‘o oferise.
-Ce prostie…Dar,ce tot vorbesc?Eu sunt prostul.Tot timpul am fost dus de nas si acum o merit,sopti printre suspine si lacrimi.Paginile caietului devenira umede si triste odata cu sufletul baiatului.Adormi pe jos dorind ca atunci cand se va trezi sa se termine totul,insa era imposibil.Visele sale se amestecau,cosmarurile cu visele placute,devenind un univers paralel in mintea baiatului.Corpul ii vibra usor simtind adieri de vant cum I se plimba prin suvitele sale,invartindu’le in toate partile.Tricoul pe care’l purta avea mirosul lui Shiki,zambi usor in coltul gurii visand in continuare.Isi stranse picioarele la piept simtind cum temperature din incapere se racea.Stropii de ploaie se auzeau cand acestia faceau contact cu pamantul.Afara ploua,unele picaturi chiar patrunzand in incapere prin fereastra deschisa si uitata asa de aproximativ 7 ore.Acum era dimineata.O silueta se poate distinge pe parchet,ghemuita si nemiscata inca din noaptea trecuta.Corpul acoperit cu un material de blug ud si tricoul care inca emana parfumul blondului.Ochii lui se misca usor,deshizandu’se intr’un final.Crezand ca inca face parte din vis,se ridica in picioare si merse in bucatarie in cautarea lui Shiki,apoi realize ca era complet treaz si ca totul fusese un vis.Se aseza pe un scaun,frecandu’se la ochi.Privi ceasul,era ora 7:28 asa ca isi facu o cafea sa nu adoarma din nou.
-Doar un vis…cat de pacat,am crezut ca eu chiar ii oferisem un sarut.Ce tot vorbesc?Eu nu stiu sa sarut nici o fata,dar minte un baiat?!sopti tanarul ironic,cautand o ceasca rosie in care turna lichidul maroniu,gustandu’l mai apoi.Cand buzele sale reci facura contact cu lichidul fierbinte simti cum tot corpul ii arde,parca luase foc.Se opri brusc,lasand ceasca pe masa.Prea multe amintiri.Fiind sufocat intre patru pereti isi lua repede un alt tricou foarte larg si negru pe el si o pereche de blugi primiti de ziua lui de la Shara.Iesi din apartament fara sa mai incuie usa.Fugi afara,privirea fiindu’i atrasa de cerul inca inorat.Afara nu mai ploua dar se simtea o admosfera rece.Se plimba pe trotuar cu mainile incrucisate la piept ca sa’si incalzeasca corpul.Era atat de liniste,nimeni la ora aceea.Incerca sa se gandeasca daca e bine cum a procedat,probabil Shara va rade de el.Cu toate ca erau colegi niciodata nu’i spusese nimic in legatura despre el si acum…stia totul.Isi duse mainile pe fata,incruntandu’se usor.Se aseza pe o banca luandu’si telefonul din buzunar formand un numar pe care nu’l avea in agenda.
-Alo?
-Ce s’a intamplat?
Vocea ii parea atat de cunosuta,vru sa zambeasca dar ceva nu’l lasa.
-Imi este…
Nu termina propozitia si Youji iar incepu sa verse lacrimi.Insusi lacrimile lui erau picaturile de ploaie,iar ochii,cerul.
-Youji,inteleg ca iti este greu dar eu….Ah,uite,te sun eu mai tarziu,nu mai pot vorbi acum.
Ii inchise telefonul in nas,lasandu’l pe brunet cu gandurile si sentimentelele lui.
-Asa face mereu si nici nu se oboseste sa ma mai sune…sopti mai mult pentru el ducand telefonul inapoi in buzunar,mergand spre casa.Isi sterse usor lacrimile cu podul palmei.Simti o lovitura puternica in stomac facandu’l sa se opreasca brusc.
-Uita’te pe unde mergi,se rasti la el un trecator grabit,care isi continua drumul.
-Ma-ma scuzati,sopti fara sa’l auda,cazand in genunchi in plina strada.Nimeni,absolut nimeni nu’l ajuta,toti il ignorau crezand ca este doar un drogat.Isi acoperi intreaga fata cu mainile oprind toate lacrimile.De ce plangea?Nu,nu era din cauza acelui tip…ci din cauza persoanei care ii inchisese telefonul in nas.Tot trupul nu’i mai suporta greutatea si cazu,stand cateva ore bune pe cimentul rece al strazii,privind printre ploapele intredeschise,cerul.Si’ar fi dorit sa continue convorbirea la telefon,simtea cum micutul aparat ii vibreaza in buzunar,insa fara putere nu a raspuns.Isi inchise complet ochii dorind sa stea in liniste.Incepu din nou sa ploua,udandu’i tot trupul si hainele lipindu’se de corpul lui,conturandu’i fiecare parte a trupului sau.Mai bine ramanea in spital cu ingerul sau,Shiki.







PS:Scuze din nou daca acest capitol a fost prea micut,promit ca urmatorul va fi mult mai mare ^^
PS2:Nu stiu cand va veni urmatorul capitol :(