Exces de idei [eseuri/povesti]

[Mitsukai Yoru]

ma mult Aly a ai redeschis topicul...:),
::)...primul meu One shot...nu stiam ce sa fac, daca sa postez sau nu mi-am luat the heart in dinti si am zis.......Astept critic dure si multe multe sfaturi...

so this is my one shot

Sarutul unei stele


Frig. Mult prea rece pentru a ma trezi la viata. Deschid ochii si tot ce apare in fata mea e un ultim vis apus , un ultim crampei dintr-o dorinta uitata de sufletul meu.
Stau rezemata de tocul usii, privind cum regina noptii isi duce veacul pe cerul lipsit de lumina, inecat intr-un intuneric inspaimantator. O singura stea e pe cer si incearca sa lumineze cat pentru toate.
In aceasta seara, luna isi ascunde stralucirea sub norii nedeslusiti ce-si imbiba negrul dezolant intr-o imensitate pustie de care, de multe ori ma speri. As fi vrut sa ma ascund sub imperiul unui ultim zambet, insa oricat intind mana spre acel vis sunt coplesita de o singuratate apasatoare, ce-si scurge veninul in mintea mea, in corp...in inima, lasandu-ma stinghera, fara un ideal, fara o soarta in care sa cred .
Timpul isi intrerupe cursul infinit, incetand sa mai treaca. De ce nu-mi pot dezlipi privirea de la acea priveliste ce-mi devasteaza sufletul? Poate din cauza a ceea ce sunt...un nimeni intr-o lume plina de oameni. Ma simt singura, ca acea stea abandonata in infinitul albastru al oceanului inghetat. O stea smulsa din abisul de deasupra lumii .
Nu de mult aveam tot...Fericirea mi-era stapana pe suflet, zambetul imi deschidea inima spre o alta lume in care sa cred...dar acum...acum ce am?
Cum am reusit sa raman singura, abandonata chiar si de viata, intr-un pustiu nemarginit?
Ma ridic din fata usii, iesind afara . Vantul imprastie petalele florilor de cires. O ploaie rozalie imi asterne in cale un covor nemarginit de amintiri crunte. Un puls surd se scurge prin clipele infinite ce par a trece, luand cu ele si ultimul strop de speranta ce odata imi rodea in suflet ca un trandafir.
Ma plimb singura prin noaptea obscura, pe strazile abandonate chiar si de umbrele copacilor ce odinioara se sprijineau de umerii mei. Nu mi-e teama de nimic, nici macar de norii aroganti ce incep sa-si scurga picaturile de gheata peste parul meu maroniu. Nu reusesc sa ma trezeasca din starea mea de agonie profunda.
Ma opresc. Mainile nu ma mai asculta, mintea nu mai gandeste si sufletul a disparut demult. Ma simt goala .
Simt cum inima mi se opreste si ochii mei cafenii incep sa tremure. Noaptea plange si isi revarsa tristea pe chipul meu. Lacrimile de mult secate par a invia si a se prelinge pe fata mea palida. Nu se observa. Inchid ochii si ma las prada mortii. Nu ma zbat. Stiu ca ea vrea sa ma scape de aceasta suferinta si sa imi readuca in inima un ultim cuvant, pe care eu am uitat sa-l pronunt acum mult timp "Iubire".
Stau intinsa pe asfaltul rece. Nu mai constientizez nimic. Respiratia mea incepe sa se stinga, odata cu viata ce pare a pleca spre acea lume la care visez de mult. Inchid ochii si totul devine intunecat.
Deodata, din obscuritatea noptii se zareste o lumina, ce se opreste melancolica langa mine. Era..un inger. Un inger cu par de aur tors, ce flutura in vant ca firele de matase. Ochii sai albastrii semanau cu doua diamante scufundate intr-o mare involburata. Se pune in genunchi si ma saruta bland. E cald, pot sa-mi simt trupul readus la viata. Ce se intampla cu mine? Visez...sau totul e real.
Cand deschid ochii observ ca sunt tot langa tocul usii, rezemata de el. Probabil am adormit. Insa afara se poate observa urmele picaturilor de ploaie ce-au spalat pacatele pamantului. Privesc cerul. Steaua a disparut...nu se mai zareste nicaieri. Locul sau a ramas acolo...putand fii observata acea dunga stralucitoare numita curcubeu. Inca mai simt sarutul ce mi-a incalzit inima precum un foc coborat din adancul raiului. Simt, vad, aud, toate par a-si relua activitatea in jurul meu. De ce sunt atat de dornica sa impart inima mea celorlalti? De ce vreau sa traiesc acum, daca mai devreme totul pentru mine era moartea ?
Acel vis...mi-a readus tot ce am pierdut, tot ce n-am stiut pretui o viata intreaga . Iubirea pentru acel suflet inecat in durere...