Hello girls! Imi cer mii de scuze ca aduc nectu` atat de tarziu, insa mi-am rupt mana, din nou :]], si... a fost cam greu sa scriu cu o singura mana, insa, intr-un final am terminat.
Va multumesc foarte, foarte mult pentru comentariile vostre. Nici nu stiti cat inseamna asta pentru mine. Sper din suflet sa va placa acest capitol. Lectura placuta!
Capitolul doi
Totul mi se pare atat de bizar... De ce ar vrea domnul White, seful meu, sa scape de Chase Williams? Din informatiile obtinute am inteles ca cei doi sunt parteneri, sau ceva de genul asta. Hmm... poate din cauza asta. Poate vrea sa scape de el pentru a putea pune el mana pe toata firma. Da, doar asa s-ar putea explica asta. De cand lucrez pentru el, de doi ani mai exact, nu m-a pus niciodata sa ucid pe cineva. Doar montez bombe si alte explozibile acolo unde imi spune el si dupa ii santajeaza pe acei oameni. Asta era tot ce eu trebui sa fac, iar pentru asta primesc o suma substantiala de bani. De ce cred ca acum e diferit? Ei bine, din spusele amicului meu se pare ca el vrea ca de data asta sa-i dau lui telecomanda ce activeaza toate explozibilele. De obicei eu o tin, fiind una din conditiile puse pentru a lucra pentru el, nu voiam sa am pe constiinta moartea unor oameni, nevinovati sau nu, nu conta.
Oftez si imi pun mana la ochiul lovit si ma incrunt usor. William si-a trimis oamenii sa-mi faca asta pentru ca si-a dat seama ca il urmaream de ceva timp, ceea ce inseamna ca ziua urmatoare va trebui sa fiu foarte prudent, orice greseala ar putea fi fatala. In momentul de fata nu am nicio idee despre cum as putea intra in biroul lui fara sa fiu vazut. Fereastra e eliminata din start, asta daca nu cumva as avea ganduri sinucigase. La cat de ciopartite imi sunt oasele, va fi o minune daca maine as putea sa merg normal. Blemtemat sa fii tu, Chase Williams.
Din pacate, sau din fericire, depinde din ce punct de vedere privesc lucrurile, soarele a rasarit parca mai repede decat de obicei. Mijesc ochii atunci cand privesc pe fereastra, sorele orbindu-ma. Nu e mai mult de ora sase, insa soarele straluceste puternic, semn ca va fi o zi buna. E si cazul avand in vedere ca ultimele saptamani au fost foarte ploioase si friguroase, ceva, intr-adevar, obisnuit pentru Londra, insa e minunat sa mai vezi si zile insorite. Cu gandul la vreme, cu toate ca aveam ceva mult mai important la care sa ma gandesc, ma ridic din pat. Spre propria-mi surprindere imi dau seama ca oasele nu ma mai dor asa de tare si ca pot sa merg cat de cat normal.
In timpul dusului incerc sa-mi fac un plan si sa-mi pun gandurile in ordine. Din informatiile pe care le-am acumulat in ultimele zile, se pare ca Chase apare la birou pe la ora noua, insa secretara sa este acolo pe la opt, ceea ce inseamna ca am suficient timp sa ma strecor si sa amplasez bombele. Cu zambetul pe buze, ies de sub apa fierbinte si-mi infasor un prosop in jurul taliei, dupa care ma reintorc in camera. Imi arunc ochii spre ceasul de pe noptiera asa ca ma grabesc sa ma imbrac cu o pereche de blugi , un tricou si o camasa ce o las desfacuta, toate astea fiind negre. Ideea e sa nu ies prea mult in evidenta. Imi frec parul saten cu prosopul pana se mai usca putin dupa care mi-l prind cu un elastic lasand liber bretonul ce aproape imi acopera ochiul stang. Dupa ce sunt gata ma incalt dupa care ma duc in sufragerie si trag o carte din biblioteca, aceasta dandu-se la o parte. Asta e "ascunzatoarea" mea, daca pot sa-i spun asa. Aici imi tin toate explozibilele, pot sa spun ca asta e comoara mea. De mic am fost fascinat de aceste lucruri. Tata a fost in armata si a participat la multe razboiaie, el fiind specializat in bombe. El m-a invatat tot ce stiu pentru ca tata spera ca ea sa ma duc in armata, sa-i "calc pe urme", dupa cum spunea el. Insa nu a fost asa. Eu am o fire libertina, n-as putea suporta sa respect atatea reguli.
Dupa ce imi pun intr-o sacosa tot ce am nevoie chem un taxi si ma indrept spre tinta mea. Daca totul va decurge asa cum sper, voi termina totul in mai putin de jumatate de ora. Am deja bombele pregatite, trebuie doar sa le amplasez. Ma uit la ceasul de pe mana stanga ce indica ora sapte si jumatate. Perfect! Voi ajunge exact la timp. Va fi foarte smplu sa ma furisez pe langa secretara sa, ea nu fiind una dintre cele mai prudente persoane pe care le cunoscu, in plus, nici nu vedea prea bine fara acei ochelari odiosi, iar de asta... m-am ocupat chiar eu. Zambesc jucaus si ma dau jos din taxi in fata unei cladiri impunatoare cu doisprezece etaje. Urc cu liftul pana la cel de-al zecelea etaj, insa se pare ca secretara nu ajunsese inca. Privesc in jur, iar intr-un colt al holului observ o camera ce era indreptata chiar spre biroul barbatului. Norocul meu e ca nu era indreptata spre lift asa ca, atata timp cat nu aveam sa ma apropii de acea usa, nu avea cum sa ma vada.
Fac cativa pasi pana ajung langa peretele pe care e amplasata camera. E mult prea sus, nu am cum sa ajung... Blestemata fie mama natura ca mi-a dat o inaltime de doar un metru saptezeci si cinci. Ma uit in jur, iar in stanga mea observ o fereastra. Slava Domnului! Imi scot briceagul din buzunar dupa care cu o mana ma agat de pervazul geamului si ma ridic in asa fel incat cu mana libera ajungeam exact in spatele camerei. Inchid cateva secunde ochii si oftez afectat. Simt cum incep sa transpir. Am de ales intre doua fire, daca il aleg pe cel gresit alarma va porni, iar eu voi fi mort. Nu am niciun nenorocit de indiciu. Ambele fire arata la fel. Dupa alte cateva secunde de gandire inghit in sec si tai ambele fire in acelasi timp. Strang puternic din ochi, insa, din fericire, nimic nu s-a intamplat. Oftez usurat si sar inapoi pe podea si, dupa ce ma asigur ca nu mai exista nicio alta camera, ma pun in genunchi in fata usii ce ma despartea de indeplinirea misiunii si imi desprind doua agrafe din par. Asta e avantajul parului meu lung. Nimeni nu se intreaba de ce port agrafe. Bine, ca sa fiu sincer, unele persoane ma confunda cu o fata. E adevarat, am cateva trasaturi mai... feminine, insa nu destul incat sa fiu considerat o papusica.
Dupa doua minute reusesc sa deschid usa si oftez usurat. Privesc cateva clipe admirativ decoratiunile din interiorul biroului. Peretele din spatele biroului e defapt un geam prin care se vede o mare parte a orasului, cea mai buna parte a lui, defapt. In stanga e amplasata o biblioteca si, la o privire mai atenta, observ ca aceasta continea o varietate impresionanta de volume pe care eu le indragesc foarte mult. In partea dreapta e o canapea din piele maro, iar in fata ei o masuta din sticla, pe ea fiind o vaza cu un buchet de orhidee, florile mele preferate.
-Gata, inceteaza... daca vei mai sta sa admiri mult, vei fi prins... imi spun si dupa ma intreb oare de ce gandesc cu voce tare. Chicotesc usor dupa care ma pun pe treaba. Amplasez bombele strategic, aceasta munca luandu-mi ceva timp. Tocmai amplasam ultima bomba cand tot corpul mi se cutremura cand aud usa in spatele meu deschizandu-se. Ma intorc rapid si, spre groaza mea, cel ce tocmai intrase era un barbat inalt, binefacut, imbracat intr-un costum negru, elegant. Parul blond si dezordonat ii stralucea in lumina soarelui, iar ochii de un albastru inchis precum adancul marii ma priveau cu o sclipire ciudata. Cu un zambet increzator face cativa pasi spre mine, dupa care se opreste si isi baga mainile in buzunarele pantalonilor.
-Mai, mai... e chiar Tyler Green. Te asteptam de ceva timp!
Sper din suflet sa nu am greseli, pentru ca acest capitol este necorectat.
Va multumesc foarte, foarte mult pentru comentariile vostre. Nici nu stiti cat inseamna asta pentru mine. Sper din suflet sa va placa acest capitol. Lectura placuta!
Capitolul doi
Totul mi se pare atat de bizar... De ce ar vrea domnul White, seful meu, sa scape de Chase Williams? Din informatiile obtinute am inteles ca cei doi sunt parteneri, sau ceva de genul asta. Hmm... poate din cauza asta. Poate vrea sa scape de el pentru a putea pune el mana pe toata firma. Da, doar asa s-ar putea explica asta. De cand lucrez pentru el, de doi ani mai exact, nu m-a pus niciodata sa ucid pe cineva. Doar montez bombe si alte explozibile acolo unde imi spune el si dupa ii santajeaza pe acei oameni. Asta era tot ce eu trebui sa fac, iar pentru asta primesc o suma substantiala de bani. De ce cred ca acum e diferit? Ei bine, din spusele amicului meu se pare ca el vrea ca de data asta sa-i dau lui telecomanda ce activeaza toate explozibilele. De obicei eu o tin, fiind una din conditiile puse pentru a lucra pentru el, nu voiam sa am pe constiinta moartea unor oameni, nevinovati sau nu, nu conta.
Oftez si imi pun mana la ochiul lovit si ma incrunt usor. William si-a trimis oamenii sa-mi faca asta pentru ca si-a dat seama ca il urmaream de ceva timp, ceea ce inseamna ca ziua urmatoare va trebui sa fiu foarte prudent, orice greseala ar putea fi fatala. In momentul de fata nu am nicio idee despre cum as putea intra in biroul lui fara sa fiu vazut. Fereastra e eliminata din start, asta daca nu cumva as avea ganduri sinucigase. La cat de ciopartite imi sunt oasele, va fi o minune daca maine as putea sa merg normal. Blemtemat sa fii tu, Chase Williams.
Din pacate, sau din fericire, depinde din ce punct de vedere privesc lucrurile, soarele a rasarit parca mai repede decat de obicei. Mijesc ochii atunci cand privesc pe fereastra, sorele orbindu-ma. Nu e mai mult de ora sase, insa soarele straluceste puternic, semn ca va fi o zi buna. E si cazul avand in vedere ca ultimele saptamani au fost foarte ploioase si friguroase, ceva, intr-adevar, obisnuit pentru Londra, insa e minunat sa mai vezi si zile insorite. Cu gandul la vreme, cu toate ca aveam ceva mult mai important la care sa ma gandesc, ma ridic din pat. Spre propria-mi surprindere imi dau seama ca oasele nu ma mai dor asa de tare si ca pot sa merg cat de cat normal.
In timpul dusului incerc sa-mi fac un plan si sa-mi pun gandurile in ordine. Din informatiile pe care le-am acumulat in ultimele zile, se pare ca Chase apare la birou pe la ora noua, insa secretara sa este acolo pe la opt, ceea ce inseamna ca am suficient timp sa ma strecor si sa amplasez bombele. Cu zambetul pe buze, ies de sub apa fierbinte si-mi infasor un prosop in jurul taliei, dupa care ma reintorc in camera. Imi arunc ochii spre ceasul de pe noptiera asa ca ma grabesc sa ma imbrac cu o pereche de blugi , un tricou si o camasa ce o las desfacuta, toate astea fiind negre. Ideea e sa nu ies prea mult in evidenta. Imi frec parul saten cu prosopul pana se mai usca putin dupa care mi-l prind cu un elastic lasand liber bretonul ce aproape imi acopera ochiul stang. Dupa ce sunt gata ma incalt dupa care ma duc in sufragerie si trag o carte din biblioteca, aceasta dandu-se la o parte. Asta e "ascunzatoarea" mea, daca pot sa-i spun asa. Aici imi tin toate explozibilele, pot sa spun ca asta e comoara mea. De mic am fost fascinat de aceste lucruri. Tata a fost in armata si a participat la multe razboiaie, el fiind specializat in bombe. El m-a invatat tot ce stiu pentru ca tata spera ca ea sa ma duc in armata, sa-i "calc pe urme", dupa cum spunea el. Insa nu a fost asa. Eu am o fire libertina, n-as putea suporta sa respect atatea reguli.
Dupa ce imi pun intr-o sacosa tot ce am nevoie chem un taxi si ma indrept spre tinta mea. Daca totul va decurge asa cum sper, voi termina totul in mai putin de jumatate de ora. Am deja bombele pregatite, trebuie doar sa le amplasez. Ma uit la ceasul de pe mana stanga ce indica ora sapte si jumatate. Perfect! Voi ajunge exact la timp. Va fi foarte smplu sa ma furisez pe langa secretara sa, ea nu fiind una dintre cele mai prudente persoane pe care le cunoscu, in plus, nici nu vedea prea bine fara acei ochelari odiosi, iar de asta... m-am ocupat chiar eu. Zambesc jucaus si ma dau jos din taxi in fata unei cladiri impunatoare cu doisprezece etaje. Urc cu liftul pana la cel de-al zecelea etaj, insa se pare ca secretara nu ajunsese inca. Privesc in jur, iar intr-un colt al holului observ o camera ce era indreptata chiar spre biroul barbatului. Norocul meu e ca nu era indreptata spre lift asa ca, atata timp cat nu aveam sa ma apropii de acea usa, nu avea cum sa ma vada.
Fac cativa pasi pana ajung langa peretele pe care e amplasata camera. E mult prea sus, nu am cum sa ajung... Blestemata fie mama natura ca mi-a dat o inaltime de doar un metru saptezeci si cinci. Ma uit in jur, iar in stanga mea observ o fereastra. Slava Domnului! Imi scot briceagul din buzunar dupa care cu o mana ma agat de pervazul geamului si ma ridic in asa fel incat cu mana libera ajungeam exact in spatele camerei. Inchid cateva secunde ochii si oftez afectat. Simt cum incep sa transpir. Am de ales intre doua fire, daca il aleg pe cel gresit alarma va porni, iar eu voi fi mort. Nu am niciun nenorocit de indiciu. Ambele fire arata la fel. Dupa alte cateva secunde de gandire inghit in sec si tai ambele fire in acelasi timp. Strang puternic din ochi, insa, din fericire, nimic nu s-a intamplat. Oftez usurat si sar inapoi pe podea si, dupa ce ma asigur ca nu mai exista nicio alta camera, ma pun in genunchi in fata usii ce ma despartea de indeplinirea misiunii si imi desprind doua agrafe din par. Asta e avantajul parului meu lung. Nimeni nu se intreaba de ce port agrafe. Bine, ca sa fiu sincer, unele persoane ma confunda cu o fata. E adevarat, am cateva trasaturi mai... feminine, insa nu destul incat sa fiu considerat o papusica.
Dupa doua minute reusesc sa deschid usa si oftez usurat. Privesc cateva clipe admirativ decoratiunile din interiorul biroului. Peretele din spatele biroului e defapt un geam prin care se vede o mare parte a orasului, cea mai buna parte a lui, defapt. In stanga e amplasata o biblioteca si, la o privire mai atenta, observ ca aceasta continea o varietate impresionanta de volume pe care eu le indragesc foarte mult. In partea dreapta e o canapea din piele maro, iar in fata ei o masuta din sticla, pe ea fiind o vaza cu un buchet de orhidee, florile mele preferate.
-Gata, inceteaza... daca vei mai sta sa admiri mult, vei fi prins... imi spun si dupa ma intreb oare de ce gandesc cu voce tare. Chicotesc usor dupa care ma pun pe treaba. Amplasez bombele strategic, aceasta munca luandu-mi ceva timp. Tocmai amplasam ultima bomba cand tot corpul mi se cutremura cand aud usa in spatele meu deschizandu-se. Ma intorc rapid si, spre groaza mea, cel ce tocmai intrase era un barbat inalt, binefacut, imbracat intr-un costum negru, elegant. Parul blond si dezordonat ii stralucea in lumina soarelui, iar ochii de un albastru inchis precum adancul marii ma priveau cu o sclipire ciudata. Cu un zambet increzator face cativa pasi spre mine, dupa care se opreste si isi baga mainile in buzunarele pantalonilor.
-Mai, mai... e chiar Tyler Green. Te asteptam de ceva timp!
Sper din suflet sa nu am greseli, pentru ca acest capitol este necorectat.
![[Imagine: 2h83b7t.jpg]](http://img141.imageshack.us/img141/6473/2h83b7t.jpg)