Ok, sunt inca la tara, dar am scris nextul si vad ca il si postez datorita prietenelor mele. : ))
Nu e mare lucru de asta va asigur, nici prea corectat din pacate, dar l-am analizat in mare.
Nu am sa mai rasund integral la comentariile de sus, dar le stiu si va multumesc pentru tot fetelor si pentru ca imi cititi ficul, mersii, mersii.
Sper sa va placa.
Trecuse doar o ora sau doua de cand ma aflam in avion si indiferent cat de mult incercam sa imi fac un plan pentru cum sa ma incadrez in acel tablou inghetat, Hawaiiul imi fura orice alta fantezie si dorul ma intepa precum o sageata in piept.
Nu credeam ca voi fi asa de plangacios, dar in acest moment imi doream o imbratisare de la mama si mai ales alinturile ei mieroase, care ma ungeau pe suflet de fiecare data. Insa fiindca aveam sapte spre zece ani nu mai trebuia sa fiu un asa copil, adica sa fim seriosi cine ar vrea la mama…?
Am stat putin pe ganduri analizand profund acea intrebare si am dat un raspuns destul de lacrimogen: „Eu, eu, eu, vreau…Vreau la mamica mea!” – niciodata in viata mea nu ma mai comportasem in halul acesta, eram obisnuit sa spun mereu ca vreau sa plac naiba din locul acela si sa fiu independent, la fel ca si sora mea. Insa ei io fi fost dor vreodata de casa? Iar raspunsul sigur este „da”, fiindca pe fata ei se vedea bucuriea aceea scanteietoare atunci cand ajunsese intr-un final in Honolulu.
Ma mai intrebam daca lor le era dor de mine acum? Mai ales lui tata cu care ma certam atat de des, incat si luptele corp la corp erau la orfinea zilei… Imi era dor de el deja si simteam cum inima plangea in mine. Am devenit prea moale, dar cine nu devine asa atuncincand isi parasesc tara sau locul nasterii, e devastator, ti se sfasie sufletul in multe parti care ar tanji pentru o calatorie gratis pana acasa, dar cum nimeni nu te poate ajuta si decat tu insati trebuie sa le aduni pe toate cu grija si sa le pastrezi bine pana cand totul se va sfarsii.
Un oftat prelung se strecurase printre buzele mele si intr-un fel sau altul eram curios cat faceam pana in America, caci totusi eram la capatul celalalt al lumii.
O zi, doua, trei? Asa neprimind nici un raspuns mi-am soptit in intimitatea mea ca nu va dura prea mult fiindca mergeam cu avionul, cel mai rapid transport aerian din toate timpurile si totusi ma rugam sa nu ne prabusim.
Mi-am rezemat capul de spatarul scaunului meu si mi-am lasat pleoapele sa-mi acopere ochii obositi.
Eram de ceva vreme in avion si doar inainte cu o ora terminasem scrisoarea pentru ai mei, unde le spusesem sa aiba grija de ei, caci eu o sa fiu bine si ca totul se va schimba de acum in acolo, iar cand voi ajunge in Alaska sper sa reusesc sa o expediez cat mai repede.
Imi era putin cald, incepusem sa-mi flutur din pulovar cu putere si tot aveam impresia ca mama exagerase putin cu imbracamintea, totusi nu avea sa fie atat de frig, nu?
Mi-am trecut mana prin parul satin care statea mult prea ciufulit acum si cu cateva atingerii am reusit sa-l fac sa arate cat se poate de decent si frumos, apoi mi-am lasat capul din nou pe spatar si am inchis ochii pentru a ma culca, chiar nu aveam chef sa stau sa admir pe geam tarile prin care treceam…
Incercam din rasputeri sa adorm, cu toate ca nu imi era somn si eram treaz rau, energic si doritor sa fac nu stiu cate chestii. In acel moment plaja mi se aratase intr-un vis frumos, fete care dansau hula si altii surferi sexy pe acolo ce imi faceau gura sa salivez si da, nu ma indoiam de sexualitatea mea, ma atrageau baietii. Apoi valurile care spargeau rocile cu spuma lor involburata si agitata, soarele care sclipea atat de puternic si frumos incalzea nisipul auriu si pe mine, care stateam in varful terenului nisipos cu placa de surf, doritor sa ma avand in neantul oceanic.
Mi-am luat avant si cand am simtit apa atingandu-ma, mi-am lasat trupul pe placa si inotand spre valurile mari care odata incalecandule m-au purtat aproape de cer, precum armasarii cu trup fluid si aripi din nori albi si larg deschise, atat de sus incat parca zburam spre cosmos.
Cu toate acestea parea un vis superb, dar intr-o fractiune de secunda totul se destrama si se clatina intr-un hal fara de hal si o furtuna se aratase pe cer, intunecand imprejurimile.
Am inceput sa ma zbat in acel loc atat de negru si sufocant, pana cand m-am trezit din somn.
- Ce plangacios! S-a auzit o voce din spatele meu si dupa mi-am dat seama ca cineva imi agita scaunul, m-am intors cu capul spre el avand o expresie nervoasa si el a inceput sa rada.
Era un baietel neastamparat, ce nu avea stare si se stramba la mine ca un tampit…
- Hei, baiete, te poti potolii macar o ora doua ca sa dorm si eu?
- Mama mi-a spus sa nu vorbesc cu strainii. Si-a pus mainile in san si a scos limba obraznic la mine, iar apoi a inceput sa dea din nou cu picioarele in scaunul meu. Devenea enervant si cu toate ca eram o persoana destul de calma, aveam iesiri vulcanice, ca acum.
Vazand ca nu se mai potoleste, am scos din bagaj o masca traditionala care infatisa un cap de demon din Iad, cu doua patru perechi de coarne carlionatate si un zambet cu dintii foarte ascutiti si iesiti de tot printre buze, sinistru pictat cu rosu sii negru, dar si putin maro.
Mi-am pus-o pe fata si cand m-am intors la el am strigat:
- O sa arzi in focurile Iadului, iar organele ti le vom da lui Satanaaa~!
Cand m-a vazut a cascat ochii si a inceput sa tipe, maicasa era langa el cu taicasau si s-au trezit din somn observandu-ne, el strigand dupa ajutor, iar eu urland infricosator.
Au spus sa ma potolesc si sa il las pe fiul lor in pace si vazand ca nu pricep situatia in care eu am fost pus in m-am rastit si la ei cu masca, fara sa-mi dezvalui fata.
- Si voi, pacatosilor, veti muri trasi prin teapa, apoi vi se vor topii trupurile cu smoala sangerie, fiindca nu doriti sa ascultati adevarul. Ha, ha, ha!
La randul lor parintii s-au speriat si nu au mai comentat, desigur ca atrasesem atentie in compartimentul in care ma aflam si am strigat spre restul:
- Ce, de parca pe voi nu va deranjeaza cand un mucos va loveste scaunul ca un bezmetic.
Apoi m-am lasat inapoi pe scaun si am incercat sa dorm, avand in continuare masca, in caz ca pustiul va incerca ceva din nou.
Cineva ma atingea insisten, dorind sa ma trezeasca si a reusit, era o domnisoara din avion care mi-a spus ca in curand vom ateriza in Alaska si sa fiu pregatit pentru coborare.
Am dat buimac din cap si dupa mi-am lasat capul pe spatar, dorind sa dorm in continuare, dar deja avionul se agita din cauza vremii. Mi-am luat masca de pe fata si am privit pe geam – viscol, ningea puternic si se parea ca asta agita avionul. Insa am incercat sa ma calmez, fiindca nimic rau nu avea sa se intample, pilotii aveau totul sub control si am avut o aterizare placuta intr-un fel sau altul.
Bagajele stateau sa cada din loc si cu grija luandu-le am pus unul pe umar, iar pe celalat care avea roti il trageam in urma mea, si desigur cum sa lipseasca urcsacul care il avea pe celalat umar.
Cu greu am coborat din avion, fiindca toate erau grele si privind in jur toata acea zapada, vantul puternic care batea nebun, am strigat:
- E frig ca dracu aici! Strigasem atat de tare incat toti se uitau la mine ca la nu stiu ce. Acum ma bucuram enorm ca mama imi daduse toate hainele astea groase. Insa intrebarea era cum facuse rost de toate? Dar deja ma infricosa orice gand, adica… femeile, ce sa mai vrei.
Mi-am croit drum alaturi de grupul mare din avion si am ajuns in siguranta in statia de decolare unde era cald si placut. Frigul de afara imi amortise picioarele deja si nici nu mersesem foarte mult, era clar ca aici vor fi zile grele pentru mine daca nu ma voi adapta cat mai repede la mediul inconjurator.
Inauntru era multa lume care misuna de colo-colo si pe o parte se aflau cei care isi asteptau musafirii din partea cealalata a lumii. Toti cu pancarde cu numele persoanei , insa cu cat ma adanceam mai mult acolo, intre ei nu ii gaseam pe cei care trebuiau sa ma gazduiasca si asta deja ma facea sa ma indoiesc de multe, cu toate acestea m-am gandit ca poate nu au ajuns inca si ca sunt pe drum, or fi ei de aici, dar ce vreme este afara te ia vantul pe sus, mai rau decat pe un pescarusi in zilele furtunoase din Honolulu.
Mi-am dat caciula cu ciucure din cap si m-am indreptat spre un rand lipit de scaune si m-am asezat, ca sa pot sa-mi trag suflul, obosisem doar de la mers si asta era grav. Trebuia neaparat ca a doua zi sa merg si sa ma tavalesc in zapada ca sa o pot intelege mai bine. Era apa in stare solida deci nu cred ca vor fi probleme.
Asa faceam si acasa, cand venea vorba de fenomene naturale mereu incercam sa le patrund si sa le traiesc pe pielea, ca sa le pot intelege demersul. Ciudat, stiu, dar nu puteam nega ca ma si distram de multe ori.
Mi-am aruncat fugitiv o privire spre ceasul de la mana sa vad cat indica, caci mi se parea prea tarziu, trecuse o ora aproape de cand ma aflam aici si totusi u facusem mare lucru inafara de a ma holba la atii care stateau pe scaun si dezvoltau activitati cat mai plictisitoare, ce imi provocau cascatul.
Nu intelegeam de ce copii care stateau langa mine nu sareau in sus, nu se jucau nu alergau sau ceva de genul ca sa iti omoare plictiseala, eu unul eram mai mare si daca faceam asta lumea avea sa ma arate cu degetul si sa ma critice ca sunt prea copilaros pentru a mea varsta, dar ei, fiind cred ca de sapte-zece ani ar fi trebuit sa fie vioi si doritori de cateva aventuri in acest taram inghetat…
Incrucisandu-mi bratele la piept si rezemandu-ma de spatar, am cugetat cum sa le aprind gustul de joaca, insa cu toate acestea era lume multa si sigur obosita dupa drum, poate ca si cei care stateau langa mine erau din avion, asa ca scotand o revista din rucsac, plina de lucruri interesante si nu numai de vedete si alte prostii din astea, insa erau cateva articole interesante si despre sporturi extreme pe care le-ai putea face intr-o zona inghetata.
Increzator ca voi reusi sa il fac pe pustiul de langa mine ceva mai interesant, m-am aplecat spre el si i-am spus:
- Pustiu` sigur te plictisesti, isi ridicase privirea spre mine, iti dau revista mea, o sa ai ce sa citesti, e foarte amuzanta si interesanta.
- Daca prin interesant te referi la pornografie si nu la erotism care inseamna dragoste si se vor afisa femei goale in toate pozitiile acelea perverse si pline de dorinte carnale, fara un mesaj educativ care sa informeze omul ca ceva sau cineva nu este bun, atunci nu imi trebuie porcaria aia de hartie indoita.
Nici un cuvant nu mai iesea pe buze, ramasesem uimit de ceea ce spusese.
Avea doar sapte ani pentru numele Lui Dumnezeu!
- Prefer sa citesc altceva, asa ca nu ma deranja ori o vei patii! A ridicat ziarul si la intins in fata sa, eu nemaiputand sa-i vad chipul.
Asta deja era mult prea mult pentru mine, parintii lui cine erau –Chuck Norris si Bush?
Trecand peste asta am intors capul spre peretele mare de geam unde puteam admira zapada care se lasase pe intreaga pista de aterizare, iar fulgii dansau asa de ritmic, insa muzica nici nu canta, de parca ei o provocau atunci cand cadeau si se loveau.
Nu mai vazusem asa ceva, pentru mine era nou si de toate aceste fenomene stiam de la scoala, la noi in Hawaii era soare si ploaie, atat. Iarna nu ningea, insa atunci era considerat anotimpul ploios si era si putin frig, dar nici un fulg.
Spuneai ca eram un copil mic ce privea stelele cazatoare care foarte rar isi lua zborul in cosmos, picand atat de rapid incat doar intr-o secunda magia se revarsa asupra muritorilor.
Ma consideram si acum mic, totusi nu eram un adult, mai aveam un an si dupa aveam sa treg pragul maturizarii si chiar daca pe altii ii raneam sufleteste cu acest comportament degajat de copil, stiam ca nu puteam sa le provoc raul necesar incat sa se piarda in spatiul mort si negru al neantului. Chiar si asa stiam ca tata facuse toate acestea doar ca sa imi arate ca e vremea sa ma nalt si sa nu mai stau, pe langa asta trebuia sa ma invat sa ma descurc de unul singur, dar cum asa daca eu stateam la alta familie, normal ca oamenii aceia imi vor gatii, imi vor face patul si restul nevoilor. Insa consider ca nu ar fi frumos din partea mea sa ii las sa faca totul, nu sunt print si nu merit atata unavointa din partea lor. Va trebui sa contribui si eu cu ceva, caci de acum in colo ei vor fi familia mea cat voi sede aici.
Cat trecuse de cand ma consulatam cu mine insumi? Cred ca inca o ora si privind pe geam afara vedeam cum se insenineaza incetul cu incetul, iar acea furtuna de zapada o ia mai moale cu Alaska. Surprinzator nici macar nu stiam unde eram mai exact, asa ca m-am dus la o receptie si am intrebat cum se numeste acest loc, iar femeia mi-a spus amabil ca Ashasu.
Era un oras nu foarte mare si plin de locuri frumoase si pline de mister - citisem toate acestea dintr-o brosura pe care o luasem de la ea, cel putin asa vedeam eu pe harta din hartia aia.
Am inspirat aer si am lasat brosura in sos, am mijit ochii si am privit inspre intrarea pe unde am venit si eu atunci, din nou, nici un semn de vreo pancarda cu numele meu. M-am incruntat usor si dupa am facut o pirueta si am observat un dozator de unde puteam lua cu doar cativa centi o doza si alte dulciuri. Imediat m-am indreptat spre ea si am privit atent sa vad ce avea. Intr-un final m-am decis sa-mi iau un ceai cald la doza, spunea ca este ceai negru si natural. Oricum stiam prea bine ca cel natural avea alt gust.
Am bagat maruntii si am scos doza de jos, apoi am deschis-o pentru a incepe sa beau. Cu adevarat era cald, dupa am observat ca erau pe compartimente racite sau incalzite bauturile si dulciurile.
- Americanii astea! Am exclamat uimit si dupa cand am vrut sa dau sa ma pun din nou pe scaun, am mai intors odata privirea spre acea intrare si spre acel amar de oameni, iar nimic, asa ca landu-mi bagajele de jos am pornit spre iesirea din aeroport. Nu avea rost sa tot astept, caci ei nu mai veneau, asa ca aveam eu sa ii gasesc pe ei, luand-o spre casa lor.
Vremea era ceva mai blanda acum - nu mai viscolea, si fulguia incet, zapada oricum era a naiba de mare, dar ma descurcam fiindca aveam niste bocanci imblaniti buni de traversat orice fel de pamant.
Nu aveam cum sa stau fara caciula si fular si repunandu-le am inaintat prin zapada de un metru aproape, dupa realizand ca erau si drumuri si trotuare dezapezite, asa ca luand-o pe ele am pornit spre casa familiei Nenobu, care din tot sufletul speram sa fie acasa cand aveam sa ajung.
Aveam impresia ca ma invarteam in cerc, totusi ma indepartasem cam mult de case si cladiri si ma aventurasem pe partie unde erau destule persoane care se bucurau de aceasta zapada .
Eram bucuros ca reusisem sa dau de multa lume, nu ca in oras nu erau, doar ca eu o luasem prin spatele unor cladiri si asa am ajuns aici.
Am fugit spre cabana cea mare din capatul cel mai inalt al partiei fiindca doream sa intreb pe careva de acolo unde e casa familiei Nenobu, nu aveau cum sa nu stie, caci toti erau de aici, asa intr-o pondere mare fiindca eram sigur ca se regaseau si turisti.
Cu greu am urcat, iar vantul batea destul de puternic dar din minut in minut sau din trei in trei secunde, venea asa un pumn mare de aer rece si se izbea de mine precum o masina in viteza.
Da, am trait si experiente mai extreme acasa, in Hawaii, m-a lovit o masina odata cand alergam cu cativa prieteni si am fugit pe strada ca sa prind mingea unor copii. Neplacuta, nu, foarte interesanta eperienta, am invatat ca mai bine las naiba mingea sa se sparga ca oricum parintii ne iau altele. Pe scurt, sa nu ma arunc in plina strada pentru obiecte, ci mai bine pentru oameni, iar acel accident ne-a dat multe de invatat dupa.
A trebuit sa-mi pun mana la ochii ca sa pot sa urc, oamenii astea care se dadeau pe skiuri sau pe ce naiba se mai dadeau nu aveau treaba, macar ei purtau ochelai speciali, dar eu nu eram chiar atat de nebun sa-mi pun ochelarii de soare, sau poate eram?
M-am oprit ca sa-i scot, dar proasta idee caci bagajul mi-a luat-o la vale. Astfel ca trebuind sa fug si eu dupa el, avertizand lumea ca sa se dea la o parte, insa acesta lovise pe cineva in picioare, apoi eu mi-am pierdut echilibrul si am cazut pe tipul la care se oprise bagajul… Hilar, stiu, insa m-am impiedicat, iar baiatul acela nu ma observase prea bine.
Eram deasupra lui, iar el gemuse de durere cand incercase sa-si miste mana.
- Imi cer scuze, mii de scuze, nu am vrut sa o fac intentionat, dar bagajul a luat-o la vale.
Incercam eu sa-mi cer scuze, timp in care ma ridicam usor de pe el ca sa nu il zdruncin prea tare, caci mana lui era ranita.
- Vrei sa taci si nu iti mai ceri de atatea ori iertare.
- Scuze, chiar nu am vrut sa se intample asta…
- Doar taci si da-te de pe mine odata, blondinule!
Au mai venit cativa baieti, care m-au dat la o parte atunci cand doream sa-l ajut pe tanarul acela. A fost un gest nepoliticos, incercam sa ajut, iar dupa au inceput sa se rasteasca nervosi.
- Hei, tu! Cum indraznesti sa-l lovesti?
- Nu am facut-o intentionat, bagajul meu…
- Atunci ai mai multa grijă, cap de grau. A dat cu piciorul in geamantan si a inceput sa rada copios, el si cu restul.
- Ce par are, e atat de deschis, nu esti de aici, nu? Ma intrebase altul, care il tinea de bratul drept pe baiatul pe care il lovisem.
- Nu, nu sunt si daca ati fi amabili, mi-ati putea spune unde se afla casa familiei Nenobu?
- Nu, oricum nu meriti ajutorul nostru, dupa ce l-ai lovit pe Ash, meriti mai degraba o bataie.
Odata ce spusese asta, il lasasera pe tanarul lovit si se napustisera spre mine cu bulgari, instinctul imi spunea sa fug si asta am facut, uitand sa-mi cer din nou scuze fata de tipul ala, dar gandindu-ma mai bne nici ca merita…
Avea o privire foarte ciudata, iar culoarea ceea gri metalizata din iris ma ingheta pe loc.
In nici cinci minute am ajuns din nou in oras, alergand pentru viata mea mai mult, normal erau doar bulgarii, dar putea sa fie si gheata in ei.
Norocul meu a fost ca am ajuns la posta, sau asta parea cel putin si chiar atunci iesise un barbat pe care il abordasem rapid:
- Unde este…
Nu apucasem sa spun totul, fiindca el aratase cu degetul in sus de tot, indicand unde ar putea fi casa familiei Nenobu. I-am multumit din priviri si am fugit spre locul indicat. Speram sa ajung cat mai repede si speram sa ca tipii aia sa nu ma mai urmareasca.
Ii pierdusem, iar vocile lor nu se mai auzeau, deja se intunecase, nici nu ma mai puteam uita la ceas, caci era atat de frig incat trebuia sa ma frec de brate cu plamele in continuu.
Incepuse a viscolii de ceva vreme si nu mai vedeam nimic, doar niste lumini in sus, asta insemna ca ma apropiam, sau nu… Oricum cred ca proveneau de la felinare sau ceva de genul, insa la cat de rau imi era aveam impresia ca voi ajunge sa inghet pe loc, dupa sa devin mancare la Ieti si presupun ca din oasele mele se vor infrucata ceva lupi albi, mai stiu eu.
Am alunecat, picioarele nu mi le mai simteam, bagajele deveneau din ce in ce mai grele.
Incetul cu incetul am inceput sa ma tarasc pe jos si am strigat in gura mare:
- O sa mor aici! Vreau sa ajung odata la casa aia nenorocita!
In momentul acela am simtit ceva dur sub palmele mele, nu puteam sa-mi dau seama din ce material era confectionat, dar parea a avea forma unul patrat.
Mi-am lasat capul pe el si mi-am spus in gand ca voi dormi aici…
- Ka Nui Noa? Tu esti, baiete?
O voce masculina ma trezise din visare si incercasem sa-mi ridic capul spre el.
- D-Da!
- Nu pot sa cred ca ai reusit sa ajungi la noi deja, insa nu ma gandeam ca in halul asta, hai sus! M- a luase de brate si ma ridicase, dar imediat m-am prabusit pe el si i-am spus.
- Vreau caldura! Apoi am lesinat.
Nu e mare lucru de asta va asigur, nici prea corectat din pacate, dar l-am analizat in mare.
Nu am sa mai rasund integral la comentariile de sus, dar le stiu si va multumesc pentru tot fetelor si pentru ca imi cititi ficul, mersii, mersii.
Sper sa va placa.
4.
..:*:Salvatorii:*:..
..:*:Salvatorii:*:..
Trecuse doar o ora sau doua de cand ma aflam in avion si indiferent cat de mult incercam sa imi fac un plan pentru cum sa ma incadrez in acel tablou inghetat, Hawaiiul imi fura orice alta fantezie si dorul ma intepa precum o sageata in piept.
Nu credeam ca voi fi asa de plangacios, dar in acest moment imi doream o imbratisare de la mama si mai ales alinturile ei mieroase, care ma ungeau pe suflet de fiecare data. Insa fiindca aveam sapte spre zece ani nu mai trebuia sa fiu un asa copil, adica sa fim seriosi cine ar vrea la mama…?
Am stat putin pe ganduri analizand profund acea intrebare si am dat un raspuns destul de lacrimogen: „Eu, eu, eu, vreau…Vreau la mamica mea!” – niciodata in viata mea nu ma mai comportasem in halul acesta, eram obisnuit sa spun mereu ca vreau sa plac naiba din locul acela si sa fiu independent, la fel ca si sora mea. Insa ei io fi fost dor vreodata de casa? Iar raspunsul sigur este „da”, fiindca pe fata ei se vedea bucuriea aceea scanteietoare atunci cand ajunsese intr-un final in Honolulu.
Ma mai intrebam daca lor le era dor de mine acum? Mai ales lui tata cu care ma certam atat de des, incat si luptele corp la corp erau la orfinea zilei… Imi era dor de el deja si simteam cum inima plangea in mine. Am devenit prea moale, dar cine nu devine asa atuncincand isi parasesc tara sau locul nasterii, e devastator, ti se sfasie sufletul in multe parti care ar tanji pentru o calatorie gratis pana acasa, dar cum nimeni nu te poate ajuta si decat tu insati trebuie sa le aduni pe toate cu grija si sa le pastrezi bine pana cand totul se va sfarsii.
Un oftat prelung se strecurase printre buzele mele si intr-un fel sau altul eram curios cat faceam pana in America, caci totusi eram la capatul celalalt al lumii.
O zi, doua, trei? Asa neprimind nici un raspuns mi-am soptit in intimitatea mea ca nu va dura prea mult fiindca mergeam cu avionul, cel mai rapid transport aerian din toate timpurile si totusi ma rugam sa nu ne prabusim.
Mi-am rezemat capul de spatarul scaunului meu si mi-am lasat pleoapele sa-mi acopere ochii obositi.
Eram de ceva vreme in avion si doar inainte cu o ora terminasem scrisoarea pentru ai mei, unde le spusesem sa aiba grija de ei, caci eu o sa fiu bine si ca totul se va schimba de acum in acolo, iar cand voi ajunge in Alaska sper sa reusesc sa o expediez cat mai repede.
Imi era putin cald, incepusem sa-mi flutur din pulovar cu putere si tot aveam impresia ca mama exagerase putin cu imbracamintea, totusi nu avea sa fie atat de frig, nu?
Mi-am trecut mana prin parul satin care statea mult prea ciufulit acum si cu cateva atingerii am reusit sa-l fac sa arate cat se poate de decent si frumos, apoi mi-am lasat capul din nou pe spatar si am inchis ochii pentru a ma culca, chiar nu aveam chef sa stau sa admir pe geam tarile prin care treceam…
Incercam din rasputeri sa adorm, cu toate ca nu imi era somn si eram treaz rau, energic si doritor sa fac nu stiu cate chestii. In acel moment plaja mi se aratase intr-un vis frumos, fete care dansau hula si altii surferi sexy pe acolo ce imi faceau gura sa salivez si da, nu ma indoiam de sexualitatea mea, ma atrageau baietii. Apoi valurile care spargeau rocile cu spuma lor involburata si agitata, soarele care sclipea atat de puternic si frumos incalzea nisipul auriu si pe mine, care stateam in varful terenului nisipos cu placa de surf, doritor sa ma avand in neantul oceanic.
Mi-am luat avant si cand am simtit apa atingandu-ma, mi-am lasat trupul pe placa si inotand spre valurile mari care odata incalecandule m-au purtat aproape de cer, precum armasarii cu trup fluid si aripi din nori albi si larg deschise, atat de sus incat parca zburam spre cosmos.
Cu toate acestea parea un vis superb, dar intr-o fractiune de secunda totul se destrama si se clatina intr-un hal fara de hal si o furtuna se aratase pe cer, intunecand imprejurimile.
Am inceput sa ma zbat in acel loc atat de negru si sufocant, pana cand m-am trezit din somn.
- Ce plangacios! S-a auzit o voce din spatele meu si dupa mi-am dat seama ca cineva imi agita scaunul, m-am intors cu capul spre el avand o expresie nervoasa si el a inceput sa rada.
Era un baietel neastamparat, ce nu avea stare si se stramba la mine ca un tampit…
- Hei, baiete, te poti potolii macar o ora doua ca sa dorm si eu?
- Mama mi-a spus sa nu vorbesc cu strainii. Si-a pus mainile in san si a scos limba obraznic la mine, iar apoi a inceput sa dea din nou cu picioarele in scaunul meu. Devenea enervant si cu toate ca eram o persoana destul de calma, aveam iesiri vulcanice, ca acum.
Vazand ca nu se mai potoleste, am scos din bagaj o masca traditionala care infatisa un cap de demon din Iad, cu doua patru perechi de coarne carlionatate si un zambet cu dintii foarte ascutiti si iesiti de tot printre buze, sinistru pictat cu rosu sii negru, dar si putin maro.
Mi-am pus-o pe fata si cand m-am intors la el am strigat:
- O sa arzi in focurile Iadului, iar organele ti le vom da lui Satanaaa~!
Cand m-a vazut a cascat ochii si a inceput sa tipe, maicasa era langa el cu taicasau si s-au trezit din somn observandu-ne, el strigand dupa ajutor, iar eu urland infricosator.
Au spus sa ma potolesc si sa il las pe fiul lor in pace si vazand ca nu pricep situatia in care eu am fost pus in m-am rastit si la ei cu masca, fara sa-mi dezvalui fata.
- Si voi, pacatosilor, veti muri trasi prin teapa, apoi vi se vor topii trupurile cu smoala sangerie, fiindca nu doriti sa ascultati adevarul. Ha, ha, ha!
La randul lor parintii s-au speriat si nu au mai comentat, desigur ca atrasesem atentie in compartimentul in care ma aflam si am strigat spre restul:
- Ce, de parca pe voi nu va deranjeaza cand un mucos va loveste scaunul ca un bezmetic.
Apoi m-am lasat inapoi pe scaun si am incercat sa dorm, avand in continuare masca, in caz ca pustiul va incerca ceva din nou.
Cineva ma atingea insisten, dorind sa ma trezeasca si a reusit, era o domnisoara din avion care mi-a spus ca in curand vom ateriza in Alaska si sa fiu pregatit pentru coborare.
Am dat buimac din cap si dupa mi-am lasat capul pe spatar, dorind sa dorm in continuare, dar deja avionul se agita din cauza vremii. Mi-am luat masca de pe fata si am privit pe geam – viscol, ningea puternic si se parea ca asta agita avionul. Insa am incercat sa ma calmez, fiindca nimic rau nu avea sa se intample, pilotii aveau totul sub control si am avut o aterizare placuta intr-un fel sau altul.
Bagajele stateau sa cada din loc si cu grija luandu-le am pus unul pe umar, iar pe celalat care avea roti il trageam in urma mea, si desigur cum sa lipseasca urcsacul care il avea pe celalat umar.
Cu greu am coborat din avion, fiindca toate erau grele si privind in jur toata acea zapada, vantul puternic care batea nebun, am strigat:
- E frig ca dracu aici! Strigasem atat de tare incat toti se uitau la mine ca la nu stiu ce. Acum ma bucuram enorm ca mama imi daduse toate hainele astea groase. Insa intrebarea era cum facuse rost de toate? Dar deja ma infricosa orice gand, adica… femeile, ce sa mai vrei.
Mi-am croit drum alaturi de grupul mare din avion si am ajuns in siguranta in statia de decolare unde era cald si placut. Frigul de afara imi amortise picioarele deja si nici nu mersesem foarte mult, era clar ca aici vor fi zile grele pentru mine daca nu ma voi adapta cat mai repede la mediul inconjurator.
Inauntru era multa lume care misuna de colo-colo si pe o parte se aflau cei care isi asteptau musafirii din partea cealalata a lumii. Toti cu pancarde cu numele persoanei , insa cu cat ma adanceam mai mult acolo, intre ei nu ii gaseam pe cei care trebuiau sa ma gazduiasca si asta deja ma facea sa ma indoiesc de multe, cu toate acestea m-am gandit ca poate nu au ajuns inca si ca sunt pe drum, or fi ei de aici, dar ce vreme este afara te ia vantul pe sus, mai rau decat pe un pescarusi in zilele furtunoase din Honolulu.
Mi-am dat caciula cu ciucure din cap si m-am indreptat spre un rand lipit de scaune si m-am asezat, ca sa pot sa-mi trag suflul, obosisem doar de la mers si asta era grav. Trebuia neaparat ca a doua zi sa merg si sa ma tavalesc in zapada ca sa o pot intelege mai bine. Era apa in stare solida deci nu cred ca vor fi probleme.
Asa faceam si acasa, cand venea vorba de fenomene naturale mereu incercam sa le patrund si sa le traiesc pe pielea, ca sa le pot intelege demersul. Ciudat, stiu, dar nu puteam nega ca ma si distram de multe ori.
Mi-am aruncat fugitiv o privire spre ceasul de la mana sa vad cat indica, caci mi se parea prea tarziu, trecuse o ora aproape de cand ma aflam aici si totusi u facusem mare lucru inafara de a ma holba la atii care stateau pe scaun si dezvoltau activitati cat mai plictisitoare, ce imi provocau cascatul.
Nu intelegeam de ce copii care stateau langa mine nu sareau in sus, nu se jucau nu alergau sau ceva de genul ca sa iti omoare plictiseala, eu unul eram mai mare si daca faceam asta lumea avea sa ma arate cu degetul si sa ma critice ca sunt prea copilaros pentru a mea varsta, dar ei, fiind cred ca de sapte-zece ani ar fi trebuit sa fie vioi si doritori de cateva aventuri in acest taram inghetat…
Incrucisandu-mi bratele la piept si rezemandu-ma de spatar, am cugetat cum sa le aprind gustul de joaca, insa cu toate acestea era lume multa si sigur obosita dupa drum, poate ca si cei care stateau langa mine erau din avion, asa ca scotand o revista din rucsac, plina de lucruri interesante si nu numai de vedete si alte prostii din astea, insa erau cateva articole interesante si despre sporturi extreme pe care le-ai putea face intr-o zona inghetata.
Increzator ca voi reusi sa il fac pe pustiul de langa mine ceva mai interesant, m-am aplecat spre el si i-am spus:
- Pustiu` sigur te plictisesti, isi ridicase privirea spre mine, iti dau revista mea, o sa ai ce sa citesti, e foarte amuzanta si interesanta.
- Daca prin interesant te referi la pornografie si nu la erotism care inseamna dragoste si se vor afisa femei goale in toate pozitiile acelea perverse si pline de dorinte carnale, fara un mesaj educativ care sa informeze omul ca ceva sau cineva nu este bun, atunci nu imi trebuie porcaria aia de hartie indoita.
Nici un cuvant nu mai iesea pe buze, ramasesem uimit de ceea ce spusese.
Avea doar sapte ani pentru numele Lui Dumnezeu!
- Prefer sa citesc altceva, asa ca nu ma deranja ori o vei patii! A ridicat ziarul si la intins in fata sa, eu nemaiputand sa-i vad chipul.
Asta deja era mult prea mult pentru mine, parintii lui cine erau –Chuck Norris si Bush?
Trecand peste asta am intors capul spre peretele mare de geam unde puteam admira zapada care se lasase pe intreaga pista de aterizare, iar fulgii dansau asa de ritmic, insa muzica nici nu canta, de parca ei o provocau atunci cand cadeau si se loveau.
Nu mai vazusem asa ceva, pentru mine era nou si de toate aceste fenomene stiam de la scoala, la noi in Hawaii era soare si ploaie, atat. Iarna nu ningea, insa atunci era considerat anotimpul ploios si era si putin frig, dar nici un fulg.
Spuneai ca eram un copil mic ce privea stelele cazatoare care foarte rar isi lua zborul in cosmos, picand atat de rapid incat doar intr-o secunda magia se revarsa asupra muritorilor.
Ma consideram si acum mic, totusi nu eram un adult, mai aveam un an si dupa aveam sa treg pragul maturizarii si chiar daca pe altii ii raneam sufleteste cu acest comportament degajat de copil, stiam ca nu puteam sa le provoc raul necesar incat sa se piarda in spatiul mort si negru al neantului. Chiar si asa stiam ca tata facuse toate acestea doar ca sa imi arate ca e vremea sa ma nalt si sa nu mai stau, pe langa asta trebuia sa ma invat sa ma descurc de unul singur, dar cum asa daca eu stateam la alta familie, normal ca oamenii aceia imi vor gatii, imi vor face patul si restul nevoilor. Insa consider ca nu ar fi frumos din partea mea sa ii las sa faca totul, nu sunt print si nu merit atata unavointa din partea lor. Va trebui sa contribui si eu cu ceva, caci de acum in colo ei vor fi familia mea cat voi sede aici.
Cat trecuse de cand ma consulatam cu mine insumi? Cred ca inca o ora si privind pe geam afara vedeam cum se insenineaza incetul cu incetul, iar acea furtuna de zapada o ia mai moale cu Alaska. Surprinzator nici macar nu stiam unde eram mai exact, asa ca m-am dus la o receptie si am intrebat cum se numeste acest loc, iar femeia mi-a spus amabil ca Ashasu.
Era un oras nu foarte mare si plin de locuri frumoase si pline de mister - citisem toate acestea dintr-o brosura pe care o luasem de la ea, cel putin asa vedeam eu pe harta din hartia aia.
Am inspirat aer si am lasat brosura in sos, am mijit ochii si am privit inspre intrarea pe unde am venit si eu atunci, din nou, nici un semn de vreo pancarda cu numele meu. M-am incruntat usor si dupa am facut o pirueta si am observat un dozator de unde puteam lua cu doar cativa centi o doza si alte dulciuri. Imediat m-am indreptat spre ea si am privit atent sa vad ce avea. Intr-un final m-am decis sa-mi iau un ceai cald la doza, spunea ca este ceai negru si natural. Oricum stiam prea bine ca cel natural avea alt gust.
Am bagat maruntii si am scos doza de jos, apoi am deschis-o pentru a incepe sa beau. Cu adevarat era cald, dupa am observat ca erau pe compartimente racite sau incalzite bauturile si dulciurile.
- Americanii astea! Am exclamat uimit si dupa cand am vrut sa dau sa ma pun din nou pe scaun, am mai intors odata privirea spre acea intrare si spre acel amar de oameni, iar nimic, asa ca landu-mi bagajele de jos am pornit spre iesirea din aeroport. Nu avea rost sa tot astept, caci ei nu mai veneau, asa ca aveam eu sa ii gasesc pe ei, luand-o spre casa lor.
Vremea era ceva mai blanda acum - nu mai viscolea, si fulguia incet, zapada oricum era a naiba de mare, dar ma descurcam fiindca aveam niste bocanci imblaniti buni de traversat orice fel de pamant.
Nu aveam cum sa stau fara caciula si fular si repunandu-le am inaintat prin zapada de un metru aproape, dupa realizand ca erau si drumuri si trotuare dezapezite, asa ca luand-o pe ele am pornit spre casa familiei Nenobu, care din tot sufletul speram sa fie acasa cand aveam sa ajung.
Aveam impresia ca ma invarteam in cerc, totusi ma indepartasem cam mult de case si cladiri si ma aventurasem pe partie unde erau destule persoane care se bucurau de aceasta zapada .
Eram bucuros ca reusisem sa dau de multa lume, nu ca in oras nu erau, doar ca eu o luasem prin spatele unor cladiri si asa am ajuns aici.
Am fugit spre cabana cea mare din capatul cel mai inalt al partiei fiindca doream sa intreb pe careva de acolo unde e casa familiei Nenobu, nu aveau cum sa nu stie, caci toti erau de aici, asa intr-o pondere mare fiindca eram sigur ca se regaseau si turisti.
Cu greu am urcat, iar vantul batea destul de puternic dar din minut in minut sau din trei in trei secunde, venea asa un pumn mare de aer rece si se izbea de mine precum o masina in viteza.
Da, am trait si experiente mai extreme acasa, in Hawaii, m-a lovit o masina odata cand alergam cu cativa prieteni si am fugit pe strada ca sa prind mingea unor copii. Neplacuta, nu, foarte interesanta eperienta, am invatat ca mai bine las naiba mingea sa se sparga ca oricum parintii ne iau altele. Pe scurt, sa nu ma arunc in plina strada pentru obiecte, ci mai bine pentru oameni, iar acel accident ne-a dat multe de invatat dupa.
A trebuit sa-mi pun mana la ochii ca sa pot sa urc, oamenii astea care se dadeau pe skiuri sau pe ce naiba se mai dadeau nu aveau treaba, macar ei purtau ochelai speciali, dar eu nu eram chiar atat de nebun sa-mi pun ochelarii de soare, sau poate eram?
M-am oprit ca sa-i scot, dar proasta idee caci bagajul mi-a luat-o la vale. Astfel ca trebuind sa fug si eu dupa el, avertizand lumea ca sa se dea la o parte, insa acesta lovise pe cineva in picioare, apoi eu mi-am pierdut echilibrul si am cazut pe tipul la care se oprise bagajul… Hilar, stiu, insa m-am impiedicat, iar baiatul acela nu ma observase prea bine.
Eram deasupra lui, iar el gemuse de durere cand incercase sa-si miste mana.
- Imi cer scuze, mii de scuze, nu am vrut sa o fac intentionat, dar bagajul a luat-o la vale.
Incercam eu sa-mi cer scuze, timp in care ma ridicam usor de pe el ca sa nu il zdruncin prea tare, caci mana lui era ranita.
- Vrei sa taci si nu iti mai ceri de atatea ori iertare.
- Scuze, chiar nu am vrut sa se intample asta…
- Doar taci si da-te de pe mine odata, blondinule!
Au mai venit cativa baieti, care m-au dat la o parte atunci cand doream sa-l ajut pe tanarul acela. A fost un gest nepoliticos, incercam sa ajut, iar dupa au inceput sa se rasteasca nervosi.
- Hei, tu! Cum indraznesti sa-l lovesti?
- Nu am facut-o intentionat, bagajul meu…
- Atunci ai mai multa grijă, cap de grau. A dat cu piciorul in geamantan si a inceput sa rada copios, el si cu restul.
- Ce par are, e atat de deschis, nu esti de aici, nu? Ma intrebase altul, care il tinea de bratul drept pe baiatul pe care il lovisem.
- Nu, nu sunt si daca ati fi amabili, mi-ati putea spune unde se afla casa familiei Nenobu?
- Nu, oricum nu meriti ajutorul nostru, dupa ce l-ai lovit pe Ash, meriti mai degraba o bataie.
Odata ce spusese asta, il lasasera pe tanarul lovit si se napustisera spre mine cu bulgari, instinctul imi spunea sa fug si asta am facut, uitand sa-mi cer din nou scuze fata de tipul ala, dar gandindu-ma mai bne nici ca merita…
Avea o privire foarte ciudata, iar culoarea ceea gri metalizata din iris ma ingheta pe loc.
In nici cinci minute am ajuns din nou in oras, alergand pentru viata mea mai mult, normal erau doar bulgarii, dar putea sa fie si gheata in ei.
Norocul meu a fost ca am ajuns la posta, sau asta parea cel putin si chiar atunci iesise un barbat pe care il abordasem rapid:
- Unde este…
Nu apucasem sa spun totul, fiindca el aratase cu degetul in sus de tot, indicand unde ar putea fi casa familiei Nenobu. I-am multumit din priviri si am fugit spre locul indicat. Speram sa ajung cat mai repede si speram sa ca tipii aia sa nu ma mai urmareasca.
Ii pierdusem, iar vocile lor nu se mai auzeau, deja se intunecase, nici nu ma mai puteam uita la ceas, caci era atat de frig incat trebuia sa ma frec de brate cu plamele in continuu.
Incepuse a viscolii de ceva vreme si nu mai vedeam nimic, doar niste lumini in sus, asta insemna ca ma apropiam, sau nu… Oricum cred ca proveneau de la felinare sau ceva de genul, insa la cat de rau imi era aveam impresia ca voi ajunge sa inghet pe loc, dupa sa devin mancare la Ieti si presupun ca din oasele mele se vor infrucata ceva lupi albi, mai stiu eu.
Am alunecat, picioarele nu mi le mai simteam, bagajele deveneau din ce in ce mai grele.
Incetul cu incetul am inceput sa ma tarasc pe jos si am strigat in gura mare:
- O sa mor aici! Vreau sa ajung odata la casa aia nenorocita!
In momentul acela am simtit ceva dur sub palmele mele, nu puteam sa-mi dau seama din ce material era confectionat, dar parea a avea forma unul patrat.
Mi-am lasat capul pe el si mi-am spus in gand ca voi dormi aici…
- Ka Nui Noa? Tu esti, baiete?
O voce masculina ma trezise din visare si incercasem sa-mi ridic capul spre el.
- D-Da!
- Nu pot sa cred ca ai reusit sa ajungi la noi deja, insa nu ma gandeam ca in halul asta, hai sus! M- a luase de brate si ma ridicase, dar imediat m-am prabusit pe el si i-am spus.
- Vreau caldura! Apoi am lesinat.