10-01-2012, 08:07 PM
Am venit cu nextul. Precizez, e capitolul MIREI
Va multumim pentru comentarii!
- Marcus -
***
-Te-ai stropit cu bere pe gat, i-am zis indiferent si usor amuzat de fata lui speriata. I-am dat intr-un final drumul si mi-am apris o tigare, uitandu-ma insa cu coada ochiului la el. Injura printre dinti si se sterse la gura si pe gat cu maneca bluzei, apoi se intoarse la bar si lua o gura de suc. Chiar si in acea lumina difuza din club mi-am putut da cu usurinta seama de culoarea rosie ce ii picta obrajii, si de tremurul usor al trupului sau plapand.
Am baut si ultima gura de bere din sticla si mi-am terminat tigarea apoi l-am prins de mana si l-am facut sa ma priveasca.
-Ce dracu mai vrei acum? tonul sau era rastit si enervat, dar nu prea imi pasa.
-Mergi acasa. E deja tarziu. Zicand acestea l-am tras printre barbatii ce dansau fara oprire inca de cand intrasem noi in bar, dar baiatul se smuci.
-Cine dracu te crezi sa-mi dai ordine? Pleaca si lasa-ma in pace!
Deja incepea sa ma calce pe nervi pustiul asta. Niciodata pana acum nu a trebuit sa relationez atat de mult cu cineva. Era enervant si obositor. Chiar am inceput sa ma gandesc ca poate ar fi mai bine sa-l impusc eu si sa-i cer banii lui Boom pentru prada, dar gandindu-ma la Hope am ignorat repede idee. Imi placea sau nu pentru moment eram blocat cu acest pusti iar el cu mine. Dar asta nu insemna ca trebuie sa ma port si civilizat. L-am prins de gulerul bluzei si l-am apropiat de mine ca sa nu trebuiasca sa urlu ca sa acopar muzica.
-Daca tu crezi ca te vei descurca in locul asta fara mine, n-ai decat. Dar iti garantez ca din momentul in care eu plec, vor sari pe tine si nimeni nu va fi aici ca sa te scape de ei. I-am dat drumul si l-am impins in spate, facandu-l sa se dezechilibreze, apoi m-am intors si m-am indreptat spre iesire.
Imediat ca m-am vazut afara, am mai aprins inca o tigare ca sa-mi calmez nervii si am asteptat. Cunosteam mult prea bine natura umana ca sa-mi dau seama ca pustiul ma va urma. Nu era atat de prost incat sa riste sa fie violat de o matahala din locul acela. Si, din fericire, avusesem dreptate.
Nu trecura mai bine de cinci mintute, iar el iesi pe usa si privi stinger in toate partile ca si cum m-ar cauta.
-Unde naiba a plecat? bombani pentru sine, dar destul de tare incat am putut auzi.
-In spatele tau, pustiule. Se intoarse, aratand mai nervos decat inauntru, apoi incepu sa tipe la mine.
-M-ai pacalit! Nu vroiai decat sa ma faci sa vin cu tine, ma acuza el gesticuland violent si plimbandu-se dintr-o parte in alta.
-Si am reusit, nu-i asa?
Auzindu-ma veni in dreptul meu si-si ridica mana ca si cum intentiona sa-mi dea un pumn in fata, dar era mult prea incet si neexperimentat. I-am oprit mana la jumatatea drumului, sucindu-i incheietura, apoi i-am dus-o la spate imobilizandu-l.
-Lasa-ma! Cine esti? De ce nu pot sa scap de tine? se zbatea atat de tare incat mai avea un pic si-si rupea el singur osul, asa ca m-am vazut nevoit sa-i dau drumul. Insa, baiatul s-a intors, mai repede decat credeam eu ca e in stare si m-a lovit cu cealalta mana peste fata. Chiar daca nu era decat un pusti rasfatat, avea ceva forta in maini. Obrazul incepuse sa ma piste, dar nu am schitat nicio miscare si niciun gest. Am oftat, deja mult prea obosit pentru a mai reactiona in vreun fel si i-am intors spatele, indepartandu-ma.
Stai! striga dupa mine. Cine esti?
-Sunt doar o umbra, veni raspunsul meu simplu. Du-te acasa, pustiule.
-De ce ar trebui sa te ascult? Vocea sa era plina de ironie specifica tineretului din ziua de azi. M-am intors si, pentru prima oara de ceva vreme i-am zambit. Un zambet fara urma de sarcasm...un zambet sincer.
-Pentru ca iti vreau binele. Probabil ramasese un pic perplex de raspunsul meu, caci nu mai spusese nimic altceva. Se intoarse pe calcaie si o lua la fuga in josul strazii, iar eu, dupa ce am asteptat cateva momente, l-am urmat, alergand fara sa fac zgomot si cufundandu-ma in umbrele de pe drum.
De cand am inceput sa-l pazesc nu am vazut nicio urma de oamenii lui Boom, dar stiam ca mai devreme sau mai tarziu acestia vor aparea si toata viata pustiului va fi data peste cap. Speram doar ca va fi destul de destept incat sa ia deciziile corecte, atunci cand va veni vremea lor.
Nu alerga de multa vreme, dar mi-am dat seama ca obosise deja. Se opri la coltul unui bloc ca sa-si traga sufletul. Se uita in spate, dar nu ma vazu caci stateam in penumbra. Ma facu sa zambesc in momentul in care isi atinse buzele cu degetele si statu asa cateva minute, privind in gol ca si cum nu stia ce sa creada.
Injura de cateva ori, dupa care dadu sa treaca strada, insa, ingandurat cum era, nu se asigura deloc. Vazand ce are de gand sa faca am inceput sa alerg spre el si, in ultimul moment l-am impins din fata unui tir ce amentitase sa-l transforme intr-un afis.
Am cazut amandoi pe partea cealalta a trotuarului, eu pe jos, iar el in bratele mele tot tremurand.
-Chiar vrei sa-mi dai de lucru in noaptea asta, am soptit atat de incet incant nu cred ca m-a auzit. Isi ridica ochii caprui, mari spre mine si-mi cerceta chipul, inca speriat. Profitand de moment, mi-am plecat fata spre el si i-am prins buzele usor intredeschise intr-un sarut la fel de lacom si de violent ca si cele precedente. Baiatul scanci si-si prinse mainile in geaca mea, tragand de ea cu putere. Era cald, dulce si mult mai gustos decat mi-as fi inchipuit ca e posibil. Nu mai avusesem pe nimeni de mai bine de jumatate de an, dar probabil era mai bine sa nu profit mult prea mult de el. L-am indeparta, m-am ridicat de pe jos cu el inca agatat de mine si am inceput sa-mi scutur hainele de praf.
-Cine esti? intreba pentru a 5 oara in acea seara. Intrebarea devenea deja agasanta, asa ca m-am hotarat sa-i raspund.
-Sunt sase, iar tu esti in intarziere. Hai sa mergem pana nu se face dimineata. Ma urma tacut pentru o vreme, dar exact cand crezusem ca voi scapa de intrebarile sale, el imi narui sperantele:
-Ce fel de nume e sase?
-Nu e un numea, e cifra, veni raspunsul meu plictisit.
-Eu te-am intrebat cum te cheama...
-Nu am un nume, Jason.
-Cum naiba sa nu ai nume! zise baiatul revoltat si, spre surpinderea mea, ma prinse de brat. Vrei sa spui ca parintii tai nu ti-au dat un nume?!
-Nu am parinti. Vocea mea indiferenta, rece si poate, vorbele mele, il facura sa tresara si sa-mi dea drumul la mana.
-Imi pare rau, l-am auzit zicand cu jumatate de gura.
-Cred ca socul pe care l-ai suferit este mai grav decat ma asteptam, i-am raspuns ironic. De cand ii pasa unui pusti rasfatat ca tine de altii?! Am inceput sa rad, iar el se incrunta si ma injura, apoi prinse viteza si o lua inaintea mea. Nu m-am mai grabit caci eram aproape in fata casei sale.
M-am oprit in dreptul unui copac si l-am privit cum sare gardul apoi se catara sus la el in camera fara sa priveasca in urma. Odata ajuns sus, tranti fereastra atat de tare incat eram sigur ca trezise toti vecinii.
Am zambit pentru mine si m-am cufundat in noapte le fel ca o umbra...
Va multumim pentru comentarii!
- Marcus -
***
-Te-ai stropit cu bere pe gat, i-am zis indiferent si usor amuzat de fata lui speriata. I-am dat intr-un final drumul si mi-am apris o tigare, uitandu-ma insa cu coada ochiului la el. Injura printre dinti si se sterse la gura si pe gat cu maneca bluzei, apoi se intoarse la bar si lua o gura de suc. Chiar si in acea lumina difuza din club mi-am putut da cu usurinta seama de culoarea rosie ce ii picta obrajii, si de tremurul usor al trupului sau plapand.
Am baut si ultima gura de bere din sticla si mi-am terminat tigarea apoi l-am prins de mana si l-am facut sa ma priveasca.
-Ce dracu mai vrei acum? tonul sau era rastit si enervat, dar nu prea imi pasa.
-Mergi acasa. E deja tarziu. Zicand acestea l-am tras printre barbatii ce dansau fara oprire inca de cand intrasem noi in bar, dar baiatul se smuci.
-Cine dracu te crezi sa-mi dai ordine? Pleaca si lasa-ma in pace!
Deja incepea sa ma calce pe nervi pustiul asta. Niciodata pana acum nu a trebuit sa relationez atat de mult cu cineva. Era enervant si obositor. Chiar am inceput sa ma gandesc ca poate ar fi mai bine sa-l impusc eu si sa-i cer banii lui Boom pentru prada, dar gandindu-ma la Hope am ignorat repede idee. Imi placea sau nu pentru moment eram blocat cu acest pusti iar el cu mine. Dar asta nu insemna ca trebuie sa ma port si civilizat. L-am prins de gulerul bluzei si l-am apropiat de mine ca sa nu trebuiasca sa urlu ca sa acopar muzica.
-Daca tu crezi ca te vei descurca in locul asta fara mine, n-ai decat. Dar iti garantez ca din momentul in care eu plec, vor sari pe tine si nimeni nu va fi aici ca sa te scape de ei. I-am dat drumul si l-am impins in spate, facandu-l sa se dezechilibreze, apoi m-am intors si m-am indreptat spre iesire.
Imediat ca m-am vazut afara, am mai aprins inca o tigare ca sa-mi calmez nervii si am asteptat. Cunosteam mult prea bine natura umana ca sa-mi dau seama ca pustiul ma va urma. Nu era atat de prost incat sa riste sa fie violat de o matahala din locul acela. Si, din fericire, avusesem dreptate.
Nu trecura mai bine de cinci mintute, iar el iesi pe usa si privi stinger in toate partile ca si cum m-ar cauta.
-Unde naiba a plecat? bombani pentru sine, dar destul de tare incat am putut auzi.
-In spatele tau, pustiule. Se intoarse, aratand mai nervos decat inauntru, apoi incepu sa tipe la mine.
-M-ai pacalit! Nu vroiai decat sa ma faci sa vin cu tine, ma acuza el gesticuland violent si plimbandu-se dintr-o parte in alta.
-Si am reusit, nu-i asa?
Auzindu-ma veni in dreptul meu si-si ridica mana ca si cum intentiona sa-mi dea un pumn in fata, dar era mult prea incet si neexperimentat. I-am oprit mana la jumatatea drumului, sucindu-i incheietura, apoi i-am dus-o la spate imobilizandu-l.
-Lasa-ma! Cine esti? De ce nu pot sa scap de tine? se zbatea atat de tare incat mai avea un pic si-si rupea el singur osul, asa ca m-am vazut nevoit sa-i dau drumul. Insa, baiatul s-a intors, mai repede decat credeam eu ca e in stare si m-a lovit cu cealalta mana peste fata. Chiar daca nu era decat un pusti rasfatat, avea ceva forta in maini. Obrazul incepuse sa ma piste, dar nu am schitat nicio miscare si niciun gest. Am oftat, deja mult prea obosit pentru a mai reactiona in vreun fel si i-am intors spatele, indepartandu-ma.
Stai! striga dupa mine. Cine esti?
-Sunt doar o umbra, veni raspunsul meu simplu. Du-te acasa, pustiule.
-De ce ar trebui sa te ascult? Vocea sa era plina de ironie specifica tineretului din ziua de azi. M-am intors si, pentru prima oara de ceva vreme i-am zambit. Un zambet fara urma de sarcasm...un zambet sincer.
-Pentru ca iti vreau binele. Probabil ramasese un pic perplex de raspunsul meu, caci nu mai spusese nimic altceva. Se intoarse pe calcaie si o lua la fuga in josul strazii, iar eu, dupa ce am asteptat cateva momente, l-am urmat, alergand fara sa fac zgomot si cufundandu-ma in umbrele de pe drum.
De cand am inceput sa-l pazesc nu am vazut nicio urma de oamenii lui Boom, dar stiam ca mai devreme sau mai tarziu acestia vor aparea si toata viata pustiului va fi data peste cap. Speram doar ca va fi destul de destept incat sa ia deciziile corecte, atunci cand va veni vremea lor.
Nu alerga de multa vreme, dar mi-am dat seama ca obosise deja. Se opri la coltul unui bloc ca sa-si traga sufletul. Se uita in spate, dar nu ma vazu caci stateam in penumbra. Ma facu sa zambesc in momentul in care isi atinse buzele cu degetele si statu asa cateva minute, privind in gol ca si cum nu stia ce sa creada.
Injura de cateva ori, dupa care dadu sa treaca strada, insa, ingandurat cum era, nu se asigura deloc. Vazand ce are de gand sa faca am inceput sa alerg spre el si, in ultimul moment l-am impins din fata unui tir ce amentitase sa-l transforme intr-un afis.
Am cazut amandoi pe partea cealalta a trotuarului, eu pe jos, iar el in bratele mele tot tremurand.
-Chiar vrei sa-mi dai de lucru in noaptea asta, am soptit atat de incet incant nu cred ca m-a auzit. Isi ridica ochii caprui, mari spre mine si-mi cerceta chipul, inca speriat. Profitand de moment, mi-am plecat fata spre el si i-am prins buzele usor intredeschise intr-un sarut la fel de lacom si de violent ca si cele precedente. Baiatul scanci si-si prinse mainile in geaca mea, tragand de ea cu putere. Era cald, dulce si mult mai gustos decat mi-as fi inchipuit ca e posibil. Nu mai avusesem pe nimeni de mai bine de jumatate de an, dar probabil era mai bine sa nu profit mult prea mult de el. L-am indeparta, m-am ridicat de pe jos cu el inca agatat de mine si am inceput sa-mi scutur hainele de praf.
-Cine esti? intreba pentru a 5 oara in acea seara. Intrebarea devenea deja agasanta, asa ca m-am hotarat sa-i raspund.
-Sunt sase, iar tu esti in intarziere. Hai sa mergem pana nu se face dimineata. Ma urma tacut pentru o vreme, dar exact cand crezusem ca voi scapa de intrebarile sale, el imi narui sperantele:
-Ce fel de nume e sase?
-Nu e un numea, e cifra, veni raspunsul meu plictisit.
-Eu te-am intrebat cum te cheama...
-Nu am un nume, Jason.
-Cum naiba sa nu ai nume! zise baiatul revoltat si, spre surpinderea mea, ma prinse de brat. Vrei sa spui ca parintii tai nu ti-au dat un nume?!
-Nu am parinti. Vocea mea indiferenta, rece si poate, vorbele mele, il facura sa tresara si sa-mi dea drumul la mana.
-Imi pare rau, l-am auzit zicand cu jumatate de gura.
-Cred ca socul pe care l-ai suferit este mai grav decat ma asteptam, i-am raspuns ironic. De cand ii pasa unui pusti rasfatat ca tine de altii?! Am inceput sa rad, iar el se incrunta si ma injura, apoi prinse viteza si o lua inaintea mea. Nu m-am mai grabit caci eram aproape in fata casei sale.
M-am oprit in dreptul unui copac si l-am privit cum sare gardul apoi se catara sus la el in camera fara sa priveasca in urma. Odata ajuns sus, tranti fereastra atat de tare incat eram sigur ca trezise toti vecinii.
Am zambit pentru mine si m-am cufundat in noapte le fel ca o umbra...
"Iadul e gol si toti diavolii sunt aici. " (W. Shakespeare)
Blog:
Codul Cuvintelor | L'art de L'amour
Blog:
Codul Cuvintelor | L'art de L'amour