Amintiri pierdute

[Hasamy lost vampire]

Am venit cu un nou fic. In unele parti e grabita actiunea, dar sper sa va placa.

Capitolul I

Zgomotul motorului acapara galagia din autocar. Eu ocupam penuntimul loc in spate la etajul unu. Scaunele din spate erau libere, asteptandu-si rabdatoare pasagerii.
O noua oprire. Auzisem ca vor mai urca si elevi de la alta scoala, dar nimeni nu ne spusese exact de unde. Asta ma enerva. Noi eram mereu cei care aflau ultimi. De fiecare data.
Speram sa gasesc si eu o fata draguta. Ultima ma inselase cu capitanul echipei de fotbal, Takamoto. Il urasc si acum.
Autocarul se opri brusc, propulsandu-ma inainte. Din fericire, m-am oprit la doar cativa centrimetri de spatarul din fata. Ar fi fost o lovitura dureroasa.
Usa se deschise zgomotos si se auzea pasi urcand scarile la etajul unde eram si eu. Un grup de adolescenti mai mari decat mine isi facura aparitia.
Primul care intra se apropie de mine si ii facu cu ochiul fetei din stanga mea. Ce inganfat! Cine se credea, buricul pamantului? Nici nu intra bine si firteaza cu fetele.
Se apropie din ce in ce mai mult de mine si surprinzator, se aseza pe scaunul gol din stanga mea. Ce vroia? Nu erau destule scaune libere in spate.
-Buna, frumosule! il aud pe altul cum ma saluta.
-Vezi-ti de treaba! E al meu! Eu l-am vazut primul! se rasti cel de langa mine.
-Nu fi asa teritorial. Imparte si tu.
-Dispari! Eu am pus primul steagul aici.
Nu intelegeam nimic din ce vorbesc. Ii ignor si imi intorc privirea spre fereastra. Ii aud cum se aseaza pe locurile din spate.
Dupa cateva minute, simt o mana pe picior. Imi intorc privirea spre el. Zambea. Incepu sa-si miste mana de-a lungul coapsei mele. Simteam ca o sa explodez daca nu inceteaza. Imi veni sa-l lovesc, dar m-am obtinut pentru ca nu vroiam sa fac o impresie proasta. I-am ridicat mana si i-am inapoiato. Astept sa-i vad urmatoarea reactie. Drept raspuns, isi aseza mana la loc.
Eram mai mervos decat niciodata.
-Daca nu iti iei mana ...
-Da? Ce-mi faci? raspunse el cu o intrebare.
-O sa te vezi pe geam, afara imbracisand un copac.
-Oh, un dur! Imi place!
Isi apropie capul de al meu si isi aseza mana pe obrazul meu.
-Ce faci? Esti gay? intreb eu suparat.
-Da, sunt! E vro problema? raspunse el calm.
-Ai nevoie sa mergi la un psiholog.
-Am fost si mi-a spus ca totul e in regula.
Nu vroiam sa o tina tot drumul asa. Nu era de ajuns ca tata m-a obligat sa merg in tabara? Acum si el? " O sa te distrezi ". Da sigur. Daca sa stai langa un obsedat sexual care se da la oricine vedel e distractiv, atunci nu am ce sa mai spun. Imi urasc viata!
-Nakamura, lasa baiatul in pace, se auzi o voce in spatele lui.
Se intoarse si tacu. Un barbat inalt cu parul negru starea inaintea lui cu mainile incrucisate la piept.
De cate ori ti-am spus sa lasi baieti in pace? il certa barbatul.
-De niciodata.
-Ei bine, iti spun acum.
Ce vroia sa spuna prin " sa nu se mai ia de baieti? " Aveam o presupunere ca nu eram prima persoana de care se luase. Atunci de ce i-a facut cu ochiul acelei fete pentru ca apoi sa se dea la mine? Sau poate mie mi-a facut cu ochiul. Imposibil! Arat eu bun de agatat?
-Ti-a facut ceva Shirou? ma readuse la realitate vocea profesorului.
Imi intorc privirea pre el. Acum ochii lui ma cercetau din cap pana-n picioare. Se opri in zona pieptului, apoi cobora la ...
Nemernicul! Cum indrazneste! Era la fel ca Shirou? Si atunci de ce il cearta pe el pentru ca m-a atins pe picior, dar el unde se uita?
-Nu mi-a facut nimic, mint eu.
-Bine, spuse si se aseza pe un scaun din spatele meu, vorbi putin, dupa care pleca in fata.
-Nu te credeam in stare sa-l minti, incepu Shirou.
-Nu sti nimic despre mine.
-Corect. De nu m-ai spus?
-Si daca te spuneam, ce castigam? Tu tot nu incetai.
-Shirou, il striga un baiat din spate.
Acesta se intoarse, iar aceasi baiat continua.
-Ne jucam adevar sau provocare cu banul.
'' Adevar sau provocare cu banul? Ce foc mai e si asta? Nu era doar "adevar sau provocare? "
-Mai intrebi? replica Shirou.
Si jocul incepu. Nu vedeam cum era jocul, dar nu era deloc ca adevar sau provocare. Semana putin cu " cap sau pajura " pe pedepse, sau asa ceva. Partea cea mai ciudata era ... De fapt tot era ciudat. Trebuia sa alegi cap sau pajura si dadeau cu banul. Cine ghicea, el sau ei, ii provoca sau provocau pe pierzatori sa faca ce spuneau. De cele mai multe ori, era vorba de un sarut. Ce prostie! Eu nu as participa la asa cea. Si in plus, toti erau baiati.
-Te provoc sa-l saruti pe baiatul de langa tine, aud o voce in spatele meu.
-Nu, raspund eu serios.
-Dar daca nu te saruta, nu putem continua jocul, vorbi acelasi baiat.
-Va previn ca nu m-am spalat pe dinti azi-dimineaza, am adaugat eu ironic.
-Ha, ce gluma! aud pe altul.
-Odata ce ai intrat, nu mai poti iesi, interveni si Shirou.
Ii ignor si-m vad de treaba. Daca stau sa ma gandesc putin, nu fusese o idee prea inteligenta. Shirou se apropie de mine, prea mult dupa parerea mea. Stiam ce intentiona, dar nu-i permiteam sa ma sarute.
Autobuzul se opri brusc. Toti se uitara mirati unul la altul. Credeam ca am facut pana sau nu mai aveam combustibil, dar soferul ne spusese ca am ajuns la destinatie. Ce bucurie pe mine ca scapasem de acel sarut care oricum nu-l acceptam. Daca te gandeai mai bine, autobuzul ma salvase.
Ma ridic de pe scaun si trec la langa Shirou.
-S-a dus cu jocul vostru idiot, spun privindu-i victorios.
-Cine a spus? intreba alt baiat blond ca si mine.
-Eu, si ies din autocar.