Pure Blood

[Ellys]

Well..this is my first fic:p..Astept comentarii atat bune cat si rele pentru ca vreau sa invat sa scriu cat mai bine si asta nu s epoate decat daca veti fii duri cu mine:*....Soo let`s start.

Capitolul 1

*Ma aflu int-un loc necunoscut mie.Nu imi dau seama cum am ajuns aici.Peste tot vad siluete intunecate,care incearca din rasputeri sa ma prinda.Nu pot sa disting chipul acestor fiinte,vederea imi este afectata de intunecimea care ma inconjoara.Un amalgam de sentimente ma cuprinde :durere,furie,dar mai ales teama.Incep sa fug fara sa imi dau seama pe unde pasesc .Ma uit in jur in speranta ca voi zari pe cineva,dar nu vad decat intunericul care pare ca se strange in jurul meu.Nevazand nimic ma impiedec de ceva si reusesc sa cad.Una dintre siluete se apropie de mine si ma atinge pe gat,parca zgariindu-ma cu ceva.Imi simt sangele alunecandu-mi pe gat si acea fiinta incepe sa linga substanta rosiatica.Lacrimile incep sa imi curga pe obraji si inchid strans ochii pentru a nu mai vedea ce se petrece in jurul meu.Tipetele imi ies din gura fara voia mea semn ca sunt cu adevarat inspaimantata,iar deodata aud o voce blanda..*

-Lilith!Lilith trezeste-te,striga mama mea,vocea ei oferindu-mi mangaierea de care aveam atata nevoie in aceste momente.
Ma uit in jur buimaca si toate imaginile sinistre de care tocmai am scapat mi se deruleaza incontinuu in minte.Era a treia oara in ultimele zile cand pateam asta.
-Calmeaza-te, scump-o,a fost doar un cosmar,imi sopteste mama.
-Da,asa e,spun eu,desi eram convinsa ca nu a fost un simplu vis urat.
–Imediat e gata micul-dejun,asa ca incepe sa te pregatesti!Azi incepi un nou an scolar ,inceraca sa fi punctuala,ma anunta ea apoi iese din camera.

Da,intr-adevar ,astazi e prima mea zi din clasa a unsprezecea.Sunt eleva la liceul “Dark Phoenix” la profilul matematica-informatica.E unul din cele mai prestigioase licee din oras.
Ma indrept alene spre baie pentru a face un dus.Inainte de a intra ma opresc inaintea oglinzii si ma privesc pentru scurt timp.Parul meu saten,nu foarte lung este incalcit si sta in toate directiile,iar ochii mei de culoare cerului intr-o zi senina sunt incercanati si imi tradeaza oboseala.Fara a mai zabovi,intru in cabina de dus si las picaturile calde de apa sa imi dezmierde trupul.Brusc,imaginile siluetelor intunecate imi navalesc in minte.Nu stiu ce anume semnificau aceste vise,dar cert e ca ma inspaimatau.Am incercat sa pun totul pe seama stresului,dar sunt sigura ca e ceva mai mult.Sirul gandurilor mele este intrerupt atunci cand imi amintesc ca trebuie sa plec la scoala.Ies din cabina de dus si ma intorc in camera pentru a ma imbraca.Imi aleg un top negru pe care scria cu litere elegante rosii”Blood is all I need” si o pereche de pantaloni mulati pe mine.Imi aranjez parul,apoi ies din camera aruncand o ultima privire in oglinda.Tinuta pe care am ales-o imi evidentia formele frumoase ,asa ca plec multumita spre bucatarie.
Dupa micul-dejun,imi iau ghizdanul si ma incalt cu niste balerini negri,apoi plec spre scoala.
Distanta dintre casa mea si liceu mi s-a parut scurta,dar am reusit sa intarzii.Cand am ajuns ,doamna diriginta era deja in clasa asa ca m-am scuzat si m-am asezat impreuna cu fosta mea colega de banca,Alice.Ca de obicei ,aceasta avea un aspect neglijent.
Diriginta ne-a tinut o predica despre comportamentul in scoala,apoi ne-a dat orarul.Am aruncat o privire peste el si ce am observat prima data a fost ca voi avea patru ore de fizica pe saptamana.Uram materia
aceasta si pe profesrul care o preda cu atat mai mult.Se parea ca maine voi avea doua ore cu el.
Clopotelul a sunat ,semn ca ora s-a terminat,iar doamna diriginta a iesit din clasa. M-am indreptat spre un grup de colegi ,care pareau ca discuta ceva interesant.De cum m-a zarit,unul dintre baieti,Alex,m-a luat in brate si m-a sarutat pe obraz.
–La multi ani!striga acesta.
–Multumesc,dar..
-Imi pare rau ca nu te-am sunat saptamana trecuta cand ar fii trebuit si ca sunt cam intarziat,doar asa e firea mea.Stiu ca saptesprezece ani nu implinesti decat o data si e foarte important,spune el zambind.
–Nu e nici o problema,ma bucur ca ti-ai amintit,ii spun si il sarut la randul meu pe obraz.
Dupa multe alte urale din partea celorlalti colegi,le-am spus ca voi pleca acasa pentru a ma pregati spiritual pentru revederea cu profesorul meu preferat si cu ora lui minunata.Cu totii au inceput sa rada deoarece stiau despre cine vorbeam,iar apoi au spus ca imi vor urma exemplul.
Mi-am luat ghiozdanul si am plecat incet spre casa. Cand am ajuns totul era pustiu.Probabil mama si tata erau la munca si fratele meu,Mike,la scoala.