Pain and Pleasure [yaoi, +18] DeDal N. & Midnight Mistery

[DeDal N.]

Ei, am venit cu urmatorul capitol. Nu stiu ce avem de gand daca punem next-urile atat de repede dar ma declar din nou dezamagita. Aaron seamana cu cineva, as vrea cateva persoane sa incerce sa afle cu cine. Ei bine, daca nu vreti...e OK, ce sa zic. Enjoy.

Capitolul sapte: Infrangere

Eram acasă. Nemulţumit, m-am asezat canapea gemând încet. Durerea de fund nu îmi trecuse nici acum. Dar de ce mă miram? Ce făcusem, acea partidă cu Aaron era exemplu perfect pentru care îmi încălcam şi principiile pentru Saphira. Şi drept mulţumire primeam câte o palmă. Ce drăguţ.
Scâncind, speram la o noapte liniştită. Şi nici nu fusese altfel. Dimineta, odihnit, tot ce visam era o ceaşca de cafea tare pentru a-mi reveni. Dar un bileţel de pe măsuţă din faţa mea îmi atrase atenţia.
'Ai, dacă vrei să îţi găseşti soţia în viaţă, vino la marginea păduricii unde ne-am întâlnit aseară.'
Speriat, nu aşteptasem cafeaua ci pur şi simplu sărisem în maşină. Ce legătură avea Saphira cu asta? Parcă vorbisem tocmai aseară? Sau el nu asculta? Privirea trufaşă de pe faţa lui îmi spunea multe.

Ajuns, încercam să desluşesc ceva prin ceaţa deasă ce se lăsase peste noapte. Copacii păreau umbre desprise din poveştile cu fantome. Irealul era prezent peste tot în acea frântură de realitate.
O strigam pe Saphira pe nume, sperând din toată inima să primesc un răspuns. Când dintr-o dată...

- Ai, în sfârşit.
O voce leneşă şi rece îmi rostise numele. O puteam recunoaste dintr-o mie. Era cel pe care îl urăm şi îl adoram în acelaşi timp. Aaron.
- RoÅŸcatule, ce ai de...
Vocea îmi pierise imediat ce o privelişte de groază se afişase în faţa mea. Saphira, plină de sânge era prinsă de o bucată de copac, sângerând şi părând speriată de moarte. Aaron părea plictisit, prinvind-o cu interes şi zâmbind şiret. Imaginea îmi dădea dureri de cap şi simţeam cum eram aproape de un stop cardiac. Vocea băiatului mă trezi la realitate.
- Soţia ta...încerca să intervină între noi doi. Dar ne-am înţeles cumva, nu-i aşa, întreba acesta retoric, îndreptându-şi privirea către ea.
Aceasta, terifiata, încerca să îmi mişte capul însă fără succes.
- Vezi tu, continuă acesta, chiar îmi plăcea. Până când am aflat că ceea ce îţi oferea era plăcere de moment. Ei bine, plăcerea e de multe feluri.
Spunând cestea, roşcatul se apropie de Saphira şi îi smulse bandajul de pe gură. Speriată de moarte, aceasta se îndreptă încet către mine, nescapandu-l din ochi pe Aaron. Odată ajunsă în braţele mele, începu să plângă tremurând şi oftând.
- Ce vrei de la noi?
Acesta mă privi uimit, parcă încercând să înţeleagă întrebarea.
- Cum adică ce vreau? Nu m-am făcut înţeles până acum?

Îl priveam confuz, strângând-o pe Saphira în braţe. Aceasta plângea încetişor, parcă pentru a nu o auzi. Sentimentele şi temerile ei erau ale mele. Nici eu nu îi ştiam puterea, nu îi stiam capacitatea de răzbunare. Dar era doar victime ale destinului.
Aaron ne privea satisfăcut parcă de imaginea pe care îi era dat să o vadă.
- Saphira, ce ţi-a făcut?
Întrebarea era retorică însă vream să aflu de la ea ce se întâmplase. Cu voce nesigură această răspunse.
- M...m-a violat.
În acea clipă totul se transformase în nimic în mintea mea. Vântul bătea lin printre copaci încercând parcă să alunge tensiunea din aer, dar tot ce vedeam în acea clipă era trupul soţiei mele învins de un băiat ce îşi dorea doar răzbunare fără sens.

- Aaron, ce vrei?
Altă întrebare retorică. Nu ştiam de ce îmi pierdeam conştiinţa şi puterea de convingere în faţa lui, dar el era altfel. El nu părea real. El era doar imaginaţia mea. Doar o iluzie, o frântură dintr-un vis. Asta încercam să îmi spun pe când el se obosea să îmi răspundă.
- Am vrut-o pe ea, spuse acesta arătând spre Saphira, dar ea, ea nu înseamnă nimic. I-ai spus de noaptea trecută?
Întrebarea m-a lovit ca un ciomag. Nu, nu îi spusesem. Nici nu avusesem când dar asta nu era o scuză în faţa ei. Mă privea întrebătoare, cu lacrimile siroindu-i pe faţă. Nu îndrăzneam să o privesc dar nu vream să îi dau drumul. În acel moment ştiam că doar eu eram cel ce putea să o apere.

- Ce vrea să spună cu asta?
O săgeată îmi străbătu inima.
- Da Ai, ce am vrut să spun cu asta?
Mă simţeam groaznic. Dar adevărul trebuia să iasă la iveală. Mai bine să afle de la mine decât de la el.
- Saphira eu...eu te-am înşelat. Cu el.
Aceasta mă privi şocată. Privirea ei îmi cerea să îi spun că era o glumă dar nu aveam puterea şi nici dreptul. Mă durea inima, ştiam că pentru asta nu puteam fi iertat niciodată.
- Tu glumeÅŸti. GlumeÅŸti, nu-i aÅŸa? Spune-mi!!!
Strigătul ei disperat mă făcu să realizez întrebarea care îmi bântuia mintea. Pe cine eram gelos? Pe Aaron sau pe soţia mea? Lucrurile deveneau clare in mintea mea. Corpul meu simţea repulsie pentru ea.

O priveam într-un mod ciudat, chiar şi eu simţeam asta. Aceasta îşi dăduse seama de acest lucru. Şocată, se desprinse de mine şi se depărta încet.
- Tu...
Ochii ei păreau să arunce fulgere acum. Expresia pe care o afişa nu îmi era cunoscută dar eram imun. Nu îmi doream numai să îl îmbrăţişez. Pentru că într-o clipă, iubirea pe care o simţeam pentru ea se topise, transformându-se într-o indiferentă totală. Nici lacrimile ei nu mă mai impresionau. Eram ameţit. Vrăjit de o iubire interzisă.
Aaron se apropie de ea legănându-se pe picioare şi amuzându-se. Părea că se distra copios. Scoase un cuţit şi spuse încet.
- Fetiţo, îţi dai seama şi tu că ne stai în cale? Hmm, eşti atât de naivă. Poate dacă nu mă băgam în viaţă voastră, dar asta nu pot concepe. E prea târziu pentru regrete, adaugă acesta chicotind şi dintr-o singură mişcare înfipse cuţitul în abdomenul femeii. Se auzi doar un gemăt scurt, privirea ei dispărând cu totul şi lansând locul unei imagini nebune. Căzând la pământ şi sângerând abundent, aceasta îşi ridică capul, îşi deschise buzele şi şopti.
- Va voi blestema până în mijlocul iadului, ticăloşi ce sunteţi...
Gemând, aceasta îşi dadu ultima suflare căzând fără viaţă la pământ.