03-02-2011, 06:47 PM
Deci, ma pronunt profund dezamagita. Dar asta trece, probabil. Am venit cu urmatorul capitol, sper sa va placa. Incerc sa adaug o aura de mister lui Aaron dupa cum vedeti si voi. Enjoy, dears...
Capitolul cinci: Ficţiune într-un mic zgomot
Aaron aici? Visez?
Uşa trântită de Saphira mă trezi la realitate. Nu, nu era un vis. Nu era nici imaginaţia mea. El era aici. O singură privire mai atentă şi imaginea lui de roboţel dispăru. Mă înşelasem dar nu conta. Acum adevărul ieşise la suprafaţa. O păpuşă veche de lemn mişcată de mâinile unui maestru.
Acesta se apropie de mine şi pocni din degete în faţă ochilor mei. Părea amuzat de modul în care îl priveam.
- Ca cauţi aici?
Acesta îşi înclină capul plictisit apoi reuşi să scoată câteva vorbe.
- Iar pui întrebări prosteşti. Ştii, nu cer să îţi aud vocea. M-ai stresat destul după spectacol şi acum iar. Potoleşte-te, adaugă acesta pe un ton mai serios, schimbându-şi privirea.
Îl priveam uimit şi incapabil să mai vorbesc. Cine naiba se credea? Venea cu soţia mea acasă, el cu soţia mea, un necunoscut.
- Ce vrei?
Un hohot de râs umplu încăperea şi mă făcu să tresar speriat. Râsul lui semăna cu un chicotit. Acesta păru că se îneacă dar îşi reveni rapid. Cu aceeaşi privire şireată aproape că îmi şopti apropiindu-se.
- Saphira vrea sa ne certăm. ea crede că eşti gelos şi aşa ar trebui să fii, am dreptate?
Da, avea dreptate. Eram gelos, nu era urmă de îndoială pentru acest fapt. Dar întrebarea era...
- Pe cine eÅŸti gelos, Ai?
Bat încet la uşa dormitorului. Soţia mea era acolo. Trebuia să vorbesc cu ea, să aflu ce s-a întâmplat. Am auzit un mormăit şi luându-mi inimă în dinţi, am deschis uşa încet.
- Saphira...
Acesta stătea în fund pe marginea patului. Părea dezamăgită de ceva necunoscut mie. Îşi întoarse privirea către mine şi atunci am observat că avea lacrimi în ochi.
- Ce vrei?
Întrebarea nu m-a luat nepregătit.
- Ce s-a întâmplat? Cum de ai venit acasă cu el?
Această se ridică şi începu să se plimbe incoaci şi încolo.
- Atâtea întrebări Ai...prea multe. Ştii, nu mi-am dat seamă până acum, suntem închişi într-o colivie, dragul meu.
Ultimele cuvinte erau spuse pe un ton retoric, aproape în scârbă. Vreau să ştiu ce avea în gând, cu disperare vroiam să îi aflu gândurile în felul în care ea le afla pe ale mele. Dar înainte să pot spune ceva, această explodă.
- Am venit acasă cu un alt bărbat, cu un alt bărbat Ai! Nu poţi să fii măcar puţin gelos? Nu te poţi preface nici cât să mă poţi păcăli?
Eram stupefiat. De ce îmi spunea aşa vorbe? Cu ce greşisem faţă de ea?
- El, Aaron, te-a sărutat? Te-a atins cum nu trebuia? Din câte văd eu, a avut grijă ca mica ta răzvrătire să nu ne aducă pagube. Am dreptate?
Stăteam întins pe canapea, total plictisit şi profund zguduit de modul în care acel spectacol îmi schimbase ziua. Nu mai simţeam deloc palma primită de la Saphira. Tot ce încercam era să desluşesc acea persoană. De unde ştia cum mă cheamă? De unde stai numele soţiei mele? Ei, asta era o întrebare retorică, probabil că ea i-l spusese. Dar tot ce îmi doream era să îl am în faţa mea în acest moment. Vroiam să îi mai văd odată privirea. Să îi mai aud râsul. Să încerc să îl desluşesc.
Vroiam doar să...
Şirul gandurloir îmi fu întrerupt de soneria telefonului. Speram doar să nu fie cineva de la firmă. Dar numărul îmi era necunoscut, aşa că am răspuns curios.
Priveam în jurul meu. Eram într-o mică pădurice, aşteptând. Pe cine? Nici mie nu îmi vine să cred. Telefonul primit era de la acel roşcat. Şocat de realitate şi profund tulburat de vocea lui, am acceptat să ne întâlnim aici, la marginea oraşului. Dar de ce?
Aud un zomot de crengi strivite şi mă întorc. Aici, în faţa mea, îmbrăcat complet în alb stătea Aaron, enigma pe care încercam să o dezleg. Îi simţeam privirea ce mă cerceta din cap până în picioare. Aveam impresia că vedea prin mine cu ochii lui leneşi.
- Ai, mă bucur că ai venit. Avem de discutat, adaugă acesta distant.
Capitolul cinci: Ficţiune într-un mic zgomot
Aaron aici? Visez?
Uşa trântită de Saphira mă trezi la realitate. Nu, nu era un vis. Nu era nici imaginaţia mea. El era aici. O singură privire mai atentă şi imaginea lui de roboţel dispăru. Mă înşelasem dar nu conta. Acum adevărul ieşise la suprafaţa. O păpuşă veche de lemn mişcată de mâinile unui maestru.
Acesta se apropie de mine şi pocni din degete în faţă ochilor mei. Părea amuzat de modul în care îl priveam.
- Ca cauţi aici?
Acesta îşi înclină capul plictisit apoi reuşi să scoată câteva vorbe.
- Iar pui întrebări prosteşti. Ştii, nu cer să îţi aud vocea. M-ai stresat destul după spectacol şi acum iar. Potoleşte-te, adaugă acesta pe un ton mai serios, schimbându-şi privirea.
Îl priveam uimit şi incapabil să mai vorbesc. Cine naiba se credea? Venea cu soţia mea acasă, el cu soţia mea, un necunoscut.
- Ce vrei?
Un hohot de râs umplu încăperea şi mă făcu să tresar speriat. Râsul lui semăna cu un chicotit. Acesta păru că se îneacă dar îşi reveni rapid. Cu aceeaşi privire şireată aproape că îmi şopti apropiindu-se.
- Saphira vrea sa ne certăm. ea crede că eşti gelos şi aşa ar trebui să fii, am dreptate?
Da, avea dreptate. Eram gelos, nu era urmă de îndoială pentru acest fapt. Dar întrebarea era...
- Pe cine eÅŸti gelos, Ai?
Bat încet la uşa dormitorului. Soţia mea era acolo. Trebuia să vorbesc cu ea, să aflu ce s-a întâmplat. Am auzit un mormăit şi luându-mi inimă în dinţi, am deschis uşa încet.
- Saphira...
Acesta stătea în fund pe marginea patului. Părea dezamăgită de ceva necunoscut mie. Îşi întoarse privirea către mine şi atunci am observat că avea lacrimi în ochi.
- Ce vrei?
Întrebarea nu m-a luat nepregătit.
- Ce s-a întâmplat? Cum de ai venit acasă cu el?
Această se ridică şi începu să se plimbe incoaci şi încolo.
- Atâtea întrebări Ai...prea multe. Ştii, nu mi-am dat seamă până acum, suntem închişi într-o colivie, dragul meu.
Ultimele cuvinte erau spuse pe un ton retoric, aproape în scârbă. Vreau să ştiu ce avea în gând, cu disperare vroiam să îi aflu gândurile în felul în care ea le afla pe ale mele. Dar înainte să pot spune ceva, această explodă.
- Am venit acasă cu un alt bărbat, cu un alt bărbat Ai! Nu poţi să fii măcar puţin gelos? Nu te poţi preface nici cât să mă poţi păcăli?
Eram stupefiat. De ce îmi spunea aşa vorbe? Cu ce greşisem faţă de ea?
- El, Aaron, te-a sărutat? Te-a atins cum nu trebuia? Din câte văd eu, a avut grijă ca mica ta răzvrătire să nu ne aducă pagube. Am dreptate?
Stăteam întins pe canapea, total plictisit şi profund zguduit de modul în care acel spectacol îmi schimbase ziua. Nu mai simţeam deloc palma primită de la Saphira. Tot ce încercam era să desluşesc acea persoană. De unde ştia cum mă cheamă? De unde stai numele soţiei mele? Ei, asta era o întrebare retorică, probabil că ea i-l spusese. Dar tot ce îmi doream era să îl am în faţa mea în acest moment. Vroiam să îi mai văd odată privirea. Să îi mai aud râsul. Să încerc să îl desluşesc.
Vroiam doar să...
Şirul gandurloir îmi fu întrerupt de soneria telefonului. Speram doar să nu fie cineva de la firmă. Dar numărul îmi era necunoscut, aşa că am răspuns curios.
Priveam în jurul meu. Eram într-o mică pădurice, aşteptând. Pe cine? Nici mie nu îmi vine să cred. Telefonul primit era de la acel roşcat. Şocat de realitate şi profund tulburat de vocea lui, am acceptat să ne întâlnim aici, la marginea oraşului. Dar de ce?
Aud un zomot de crengi strivite şi mă întorc. Aici, în faţa mea, îmbrăcat complet în alb stătea Aaron, enigma pe care încercam să o dezleg. Îi simţeam privirea ce mă cerceta din cap până în picioare. Aveam impresia că vedea prin mine cu ochii lui leneşi.
- Ai, mă bucur că ai venit. Avem de discutat, adaugă acesta distant.
![[Imagine: ak8THBQ.png]](http://i.imgur.com/ak8THBQ.png)