28-11-2010, 10:37 PM
Pai,inspiratia vine cand te astepti mai putin.Acesta este noul meu fic,sper sa va placa.Este inspirat din anime-ul Vampire Knight.Mai multe informatii nu dau.Ii multumesc lui Moon Princess pentru ca m-a ajutat sa aleg titlul.
Nu detin nici un personaj din manga/anime-ul Vampire Knight si nu fac profit de pe urma lor.
Suflet nemuritor ce ești!
Stelele stau aliniate una dupa alta,necutezand a spune ceva.Linistea ce domina incaperea intunecata este intrerupta de scartaitul patului.Pe el,acoperita cu o patura visinie stau eu.Somnul nu ma cuprinde,am prea multe intrebari la care El nu imi poate raspunde.De ce m-a parasit?De ce m-a lasat singura intr-o lume atat de cruda in care pericolul pandeste la fiecare colt ?Oare nu am insemnat nimic pentru el?Era singura persoana in care aveam incredere,era prietenul meu cel mai bun,era numai al meu!Dar a plecat,m-a lasat cu inima sfarmata in mii de bucatele.Cateva raze ale lunii intra in incaperea pe care intunericul o stapaneste,alungandu-l.De sub patura se zaresc ochii meu mari,caprui si parul bogat,lung de culoarea castanului care sta ravasit pe materialul visiniu.Lacrimile isi fac aparitia dar mi le sterg repede.Nu mai mai vreau sa plang,nu mai vreau sa fiu slaba.M-am schimbat total,nu mai sunt acea fata zambareata si draguta care face pe plac oricui,acea fata prostuta pe care o poti pacali cu usurinta si de care iti poti bate joc.Nu,m-am schimbat radical!Nu mai sunt jucaria nimanui.Am devenit inchisa in mine,retrasa si iti pot inspira chiar teama.Sunt ca o papusa de portelan;chip de inger si suflet pustiu.Imi doresc sa fiu mai puternica,sa nu trebuiasca nimeni sa ma apere.Dar eu nu sunt vampire nici alta creatura puternica,sunt un simplu om.Nu imi amintesc nimic despre trecutul meu,doar ca intr-o zi de iarna ma plimbam fara o directie anume si dintr-o data un vampir s-a napustit asupra mea incercand sa imi suga sangele.Norocul meu a fost ca a aparut un alt vampir care m-a salvat.Tin foarte bine minte cuvintele lui:’’Esti o rusine pentru vampiri’’.Dupa acea m-a adus la aceasta academie,Academia Cross.Il respect foarte mult,datorita lui sunt acum in viata si continu sa traiesc in aceasta mizerie.Dar ma intreb ce rost mai am eu pe lume.Singurul meu prieten m-a abandonat,nu stiu nici cum ii cheama pe parintii mei adevarati si nici macar daca mai traiesc.Directorul academiei,Kaien Cross m-a adoptat.Hm…directorul,asa de copilaros pentru varsta lui si atat de intelegator.Marele lui vis este ca vampirii si oameni sa convietuiasca impreuna.Prietenul meu…de fapt fostul meu prieten credea ca este o prostie si ca niciodata nu se va intampla asa ceva.Totusi,in aceasta institutie oamenii convietuiesc impreuna cu vampirii,dar fara ca oamenii sa stie de existenta lor.Dar sunt despartiti,vampirii mergand noaptea la scoala iar oamenii ziua.Academia Cross este un fel de campus,scoala aflandu-se in mijloc iar pe de o parte si de alta cele doua dormitoare:a vampirilor care se numeste Dormitorul Moon iar a oamenilor care se numeste Dormitorul Sun.Cele doua clase se intalnesc doar cand se face schimbul,adica dimineata studentii nocturni ies de la ore si intra studentii diurni;si seara cand noi iesim iar ei intra.Poate ca suna ciudat,dar numai asa putem evita intalnirea dintre cele doua rase si dezvaluirea identitatii vampirilor.Pentru a evita aceste intalniri s-au numit in functie prefecti.Rolul lor este de a supraveghea atat vampirii cat si oamenii,prefectii stiind de existent vampirilor.In scoala noasta sunt doi,sau au fost…Eu si Zero,dar cum el a plecat am ramas doar eu.Oftez zgomotos spargand linistea din incapere.Inca o noapte nedormita,si pentru ce?Macar daca mi-ar fi spus motivul pentru care pleaca,poate as fi inteles,poate….Nu o sa mai revad niciodata acei ochi lila,acel par gri,acea privire care te facea sa te dai doi pasi mai in spate.Dar stai,de ce sufar ca o proasta cand stiu ca nu ajung nicaieri.Nu pot da timpul inapoi oricat de mult imi doresc.Nimeni si nimic nu imi poate alina aceasta suferinta.Nu imi pot sterge amintirile cu buretele,nu il pot uita pe el.Dar viata merge mai departe,chiar daca imi vine sa iau un cutit si sa renunt la tot.Dar asta ar fi un gest de lasitate din partea mea,ar fi prea usor.Zorii zilei isi fac aparitia incetul cu incetul,luna lasand cale libera magnificului soare,luminand peisajul monoton de iarna.Curand toti elevii vor fi treziti din lacasul lor secret,in care nimeni nu poate patrunde.Singurul loc la care nimeni nu are acces,singurul loc in care ei sunt stapani.
Nu detin nici un personaj din manga/anime-ul Vampire Knight si nu fac profit de pe urma lor.
Suflet nemuritor ce ești!
Stelele stau aliniate una dupa alta,necutezand a spune ceva.Linistea ce domina incaperea intunecata este intrerupta de scartaitul patului.Pe el,acoperita cu o patura visinie stau eu.Somnul nu ma cuprinde,am prea multe intrebari la care El nu imi poate raspunde.De ce m-a parasit?De ce m-a lasat singura intr-o lume atat de cruda in care pericolul pandeste la fiecare colt ?Oare nu am insemnat nimic pentru el?Era singura persoana in care aveam incredere,era prietenul meu cel mai bun,era numai al meu!Dar a plecat,m-a lasat cu inima sfarmata in mii de bucatele.Cateva raze ale lunii intra in incaperea pe care intunericul o stapaneste,alungandu-l.De sub patura se zaresc ochii meu mari,caprui si parul bogat,lung de culoarea castanului care sta ravasit pe materialul visiniu.Lacrimile isi fac aparitia dar mi le sterg repede.Nu mai mai vreau sa plang,nu mai vreau sa fiu slaba.M-am schimbat total,nu mai sunt acea fata zambareata si draguta care face pe plac oricui,acea fata prostuta pe care o poti pacali cu usurinta si de care iti poti bate joc.Nu,m-am schimbat radical!Nu mai sunt jucaria nimanui.Am devenit inchisa in mine,retrasa si iti pot inspira chiar teama.Sunt ca o papusa de portelan;chip de inger si suflet pustiu.Imi doresc sa fiu mai puternica,sa nu trebuiasca nimeni sa ma apere.Dar eu nu sunt vampire nici alta creatura puternica,sunt un simplu om.Nu imi amintesc nimic despre trecutul meu,doar ca intr-o zi de iarna ma plimbam fara o directie anume si dintr-o data un vampir s-a napustit asupra mea incercand sa imi suga sangele.Norocul meu a fost ca a aparut un alt vampir care m-a salvat.Tin foarte bine minte cuvintele lui:’’Esti o rusine pentru vampiri’’.Dupa acea m-a adus la aceasta academie,Academia Cross.Il respect foarte mult,datorita lui sunt acum in viata si continu sa traiesc in aceasta mizerie.Dar ma intreb ce rost mai am eu pe lume.Singurul meu prieten m-a abandonat,nu stiu nici cum ii cheama pe parintii mei adevarati si nici macar daca mai traiesc.Directorul academiei,Kaien Cross m-a adoptat.Hm…directorul,asa de copilaros pentru varsta lui si atat de intelegator.Marele lui vis este ca vampirii si oameni sa convietuiasca impreuna.Prietenul meu…de fapt fostul meu prieten credea ca este o prostie si ca niciodata nu se va intampla asa ceva.Totusi,in aceasta institutie oamenii convietuiesc impreuna cu vampirii,dar fara ca oamenii sa stie de existenta lor.Dar sunt despartiti,vampirii mergand noaptea la scoala iar oamenii ziua.Academia Cross este un fel de campus,scoala aflandu-se in mijloc iar pe de o parte si de alta cele doua dormitoare:a vampirilor care se numeste Dormitorul Moon iar a oamenilor care se numeste Dormitorul Sun.Cele doua clase se intalnesc doar cand se face schimbul,adica dimineata studentii nocturni ies de la ore si intra studentii diurni;si seara cand noi iesim iar ei intra.Poate ca suna ciudat,dar numai asa putem evita intalnirea dintre cele doua rase si dezvaluirea identitatii vampirilor.Pentru a evita aceste intalniri s-au numit in functie prefecti.Rolul lor este de a supraveghea atat vampirii cat si oamenii,prefectii stiind de existent vampirilor.In scoala noasta sunt doi,sau au fost…Eu si Zero,dar cum el a plecat am ramas doar eu.Oftez zgomotos spargand linistea din incapere.Inca o noapte nedormita,si pentru ce?Macar daca mi-ar fi spus motivul pentru care pleaca,poate as fi inteles,poate….Nu o sa mai revad niciodata acei ochi lila,acel par gri,acea privire care te facea sa te dai doi pasi mai in spate.Dar stai,de ce sufar ca o proasta cand stiu ca nu ajung nicaieri.Nu pot da timpul inapoi oricat de mult imi doresc.Nimeni si nimic nu imi poate alina aceasta suferinta.Nu imi pot sterge amintirile cu buretele,nu il pot uita pe el.Dar viata merge mai departe,chiar daca imi vine sa iau un cutit si sa renunt la tot.Dar asta ar fi un gest de lasitate din partea mea,ar fi prea usor.Zorii zilei isi fac aparitia incetul cu incetul,luna lasand cale libera magnificului soare,luminand peisajul monoton de iarna.Curand toti elevii vor fi treziti din lacasul lor secret,in care nimeni nu poate patrunde.Singurul loc la care nimeni nu are acces,singurul loc in care ei sunt stapani.
![[Imagine: bloody62.jpg]](http://i1230.photobucket.com/albums/ee495/BlackRoseThorn117/My%20anime%20poems%20and%20quots/bloody62.jpg)