Un suflet ratacit
#1
Sal. M-am gandit sa scriu si eu un fic si sper sa va placa. E primul asa ca va rog sa ma iertati daca fac greseli:-<
Cap 1
Era noapte, afara ploua torential si totul devenise pustiu, aflandu-te parca intr-un labirint al tristetii si al durerii.Numai un baiat pe nume Iki, alerga pe strazile intunecate, plangand si nestiind incotro sa se indrepte.Acest baiat era distrus.Viata lui era distrusa, sufletul ii era sfasiat, iar durerea pe care o simtea putea fi comparata cu infernul.Ce se intamplase?Unde? Cand? Totul era perfect, isi iubea viata, familia si avea tot ce isi dorea , dar�acum este singur in aceasta lume rea si nemiloasa, o lume noua pentru el, o lume care credea ca exista doar in povestile spuse ca sa sperie copiii obraznici.Un gand, o speranta de scapare i-a trecut prin minte:moartea. Aceasta era cea mai buna solutie.In acest fel scapa de povara pe care o ducea, de amintirile care il chinuiau si il tulburau.Oricum, nimeni nu va simti lipsa lui, nimanui nu-i va fi dor de el , nemaiavand nici un rost in viata, in care singurele sentimente pe care le avea erau durerea, disperarea si ura.Ura pentru el.Ura pentru ceea ce a facut si pentru ce devenise.Unde sunt toate visele pe care le avea?Toate ,toate s-au spulberat si nu i-au mai lasat nici o cale de scapare.Iki, ridica privirea spre cerul intunecat, pe care nu se zarea nici macar o stea, acesta semanand cu lumea in care traia Iki, lumea pe care o simtea si o vedea in fiecare moment.O dorinta mai puternica decat voia lui, i-a patruns din nou in minte: trebuia sa moara!A inceput sa se indrepte spre cel mai inalt bloc si s-a urcat pe acoperis.Acum, statea nemiscat, iar vantul se juca prin parul lui saten si lung , iar picaturile de ploaie curgeau usor pe obrajii baiatului, care acum si in acest loc vroia sa puna punct suferintei lui.O lacrima de durere s-a scurs din ochii de un rosu aprins si a cazut pe acoperis auzindu-se ca un ecou prin celelalte mii de picaturi de ploaie.Atunci, Iki, a ridicat mainile si s-a aruncat in gol, acum, fiind fericit cu adevarat pentru prima data.
Dar, ceea ce si-a dorit cel mai mult nu s-a intamplat.Cineva, aparut de nicaieri, cineva pe care nu l-a vazut niciodata, cineva care l-a fermecat inca de la prima privire, cineva l-a salvat si i-a mai dat o sansa sa traiasca, o sansa pe care o merita si de care trebuia sa profite din plin si sa uite de tot, si de toate.Iki isi ridica privirea catre persoana care il salvase, si cand o privi, inima lui a inceput sa bata cu putere, totul, deodata devenind mai frumos, mai pur, si in sfarsit parca isi gasise o alinare, un remediu pentru tot ce a facut.
-D..de ce-ai facut asta?a intrebat mirat Iki, neputand sa-si ascunda admiratia pentru persoana din fata lui.
-Ce intrebare e asta? Tu iti dai seama ce tocmai vroiai sa faci?spuse baiatul uitandu-se cu ochii sai verzi in ochii rosii ai lui Iki, iar cateva suvite din parul negru acoperindu-i fata.
-Dar nu e treaba ta ce vreau sa fac eu ! incerca Iki sa spuna incercand sa pare enervat, dar nu era deloc suparat si nici nu ar fi putut fi pe acel baiat care il vrajise.Nu mai vazuse un om atat de frumos niciodata si nu-si putea lua privirea de la el.
-Glumesti! Ai fi vrut sa stau si sa ma uit la tine cum iti pui capat vietii fara nici o retinere?
-D�a! Asta ar fi trebuit sa faci. Atunci, Iki se intoarse cu spatele la baiat, vrand sa se arunce din nou de pe acoperis.In acel moment, baiatul care il salvase si mai devreme l-a luat in brate si a inceput sa-l stranga atat de tare, incat Iki nu mai putea sa respire.
-Te rog, te rog, nu face asta, nu, te rog, asculta-ma, nu poti face asta, nu si tu.
Iki statea nemiscat in bratele baiatului, vrand ca acesta sa nu-i mai dea drumul.Se simtea atat de bine.Ceva luase nastere in adancul sufletului lui, aparuse un sentiment necunoscut pe care nu il mai simtise pana atunci.Baiatul il intoarse cu fata spre el si ii lua fata in mainile sale fine, care gadilau obrajii imbujorati ai lui Iki si ii dadeau acestuia o senzatie de frica, dar in acelasi timp de fericire si il faceau sa vrea sa-l sarute pe baiat, sa-l ia in brate si sa nu-i mai dea drumul niciodata.Baiatul isi apropiase atat de mult fata de saten, incat respiratia placuta a acestuia, il ducea pe Iki in alt taram, un taram al visarii si al fanteziei, un taram in care sunt permise toate lucrurile care sunt interzise in lumea reala.Satenul nu mai putea spune nimic, nu-l mai putea contrazice pe baiat cand acesta se ruga de el atat de mult.Nu stia de ce nu vroia ca el sa moara, dar, totusi se bucura foarte mult ca exista cineva pe care il intereseaza soarta lui.
-Bine.N-am sa ma arunc.Dar te rog, ma ti cam strans.Nu pot sa respir.
-Scuze.M-am lasat purtat de val.Nu vroiam sa patesti ceva.
-De ce m-ai salvat.
-Nu conteaza.In plus nu stiu ce ma faceam daca nu te salvam.Nu cred ca as mai trait si cu aceasta povara.
-De ce?Adica�asta ar fi fost alta povara�ti s-a mai intamplat ceva atat de rau?
Fata baiatului se increti cand auzi cuvintele lui Iki, dar reusi sa schiteze un zambet si spuse:
-Nu�adica este o poveste veche si nu cred ca ai vrea sa o auzi.Apropo eu ma numesc Yuki, tu esti�
-Iki, ma numesc Iki.
-Ce nume ciudat! Nu te supara!
-Da, tata a baut cam mult cand m-am nascut si a inventat numele asta, si mamei i-a placut.Atunci, Iki isi lasa capul spre pamant, venindu-i sa planga ca si-a adus aminte de familia lui.
-Nu te supara, spuse Yuki.E un nume frumos, numai ca nu am mai auzit pana acum un astfel de nume.Dar�de ce vroiai sa te arunci de pe acoperis?Ce s-a intamplat?
-Nu cred ca ar trebui sa sti, si nu cred ca ar trebui sa ai de a face cu mine.Multumesc ca m-ai salvat, dar asta nu m-a ajutat cu nimic si acum sunt complet confuz si nu stiu ce ar trebui sa fac si nici macar nu am unde sa ma duc.
-De ce sa nu incepem cu inceputul.Am eu o casa pentru tine. Parintii mei au murit acum cativa ani, iar casa lor a ramas goala si daca vrei sa stai in ea�
-Pa..rintii tai au �mu�r..it?
-Da intr-un accident de masina.
-Si tu vrei sa stau in casa lor?
-Da.
-Dar nici macar nu ma cunosti.Nu stii cine sunt si nu stii nimic despre viata mea.
-Avand in vedere ca ai vrut sa te sinucizi, nu cred ca viata ta este tocmai una fericita, dar asta nu este un motiv pentru care sa faci asa ceva.
-Taci! Nu sti nimic despre mine. Nu stii de ce am vrut sa fac asta si ce motive am avut.
-Pentru mine nu exista o scuza pentru astfel de fapte si in plus nu mi-ai spus nimic despre tine si n-am de unde sa stiu ce te-a facut sa recurgi la asa ceva.
-Da asa e! Iarta-ma! Tu m-ai salvat si eu�
-Nu conteaza.Tot ce a fost a trecut.Te rog vino cu mine sa stai in casa parintilor mei.
-De ce faci asta? De ce ma ajuti?
-Trebuie sa am un motiv pentru a te ajuta? Nu mai pune intrebari si vino cu mine!
Yuki se uita adanc in ochii rosii ai lui Iki, hipnotizandu-l parca pe acesta si facandu-l sa nu mai poata spune nimic.Isi apropie buzele rosii de urechea satenului si i-a soptit usor avand in ton o doza de mister:Te rog vino cu mine!
-Bine! Spuse Iki nemaiputand spune altceva.
-Ma bucur foarte mult! Spuse Yuki zambind cu gura pana la urechi. Acesta l-a luat de mana pe Iki si i-a pus o mana pe spate, care il facu pe saten sa tresara la aceasta atingere delicata venita din partea acelui baiat fermecator.
-Sa ne grabim! spuse Yuki . Daca mai stai mult in ploaie o sa racesti foarte tare.
-Da! Zise Iki parca trezindu-se iar la realitate si incepand sa fie emotionat ca Yuki are asa multa grija de el.
http://media.photobucket.com/image/anime...ampire.jpg -Iki
http://s.bebo.com/app-image/7948499994/5...advamp.jpg -Iki
http://s256.photobucket.com/albums/hh191...me_boy.jpg -yuki
#2
Well... se vede ca esti la prima incercare de acest gen dar este un fik foarte dragutz si ma bucur sa vad ca se mai intereseaza si alte persoane sa scrie despre genul yaoi.

Greseli nu am vazut [cel putzin de ortografie, iar de exprimare... sunt doar cateva si neinsemnate].

E bine oricum si astept cu nerebdare nextul. Bun venit inca odata in "club", btw si gambate!!!!!!
#3
Well am observat ficu-ul tau si mi-am zis sa-l citesc si sa incerc sa te corectez acolo unde gresesti.
In primul rand ai multe greseli de punctuatie (scuze, stiu ca initial am scris ortografie...sorry nu am vrut sa te derutez) pe care as vrea sa le remediezi cu timpul fiindca nu da bine intr-un fic
"Numai un baiat pe nume Iki, alerga pe strazile intunecate, plangand si nestiind incotro sa se indrepte."-nu se pune virgula intre subiect si predicat ca aici "Iki alerga " si nici in fata complementului de mod precum "alerga pe strazile intunecate plangand"
"obrajii baiatului, care acum si in acest loc vroia sa puna punct suferintei lui"- nu are ce cauta virgula acolo...de ce?..pentru ca e o propozietie atributiva si nu se pune virgula inainte de ea
"Atunci, Iki, a ridicat mainile si s-a aruncat in gol, acum, fiind fericit cu adevarat pentru prima data." prima si a treia virgula- nu e indicat sa pui dupa complementul de timp virgula decat daca vrei sa accentuezi momentul, iar virgula 2- iar problema cu subiectul si predicatul
"tot, si de toate"- nu se pune virgula inainte de "si" si nici dupa
"Iki isi ridica privirea catre persoana care il salvase, si cand o privi, inima lui a inceput sa bata cu putere, totul, deodata, devenind mai frumos"- prima virgula: nu se pune virgula inainte de "si", a doua virgula: nu se pune virgula acolo fiindca exprima timpul actiunii si se pune virgula dupa "deodata" fiindca e o constructie incidenta (pff...am tot repetat cuvantul "virgula" dar vreau sa fie clar ce spun)
"respiratia placuta a acestuia, il ducea pe Iki in alt taram"- virgula intre subiect si predicat :|
"Nu cred ca ar trebui sa sti, si nu cred ca ar trebui sa ai de a face cu mine."- hai ca deja am spus de ce nu trebuie virgula...de acum cred ca sti si tu
"Da, intr-un accident de masina."- aici nu ai mai pus virgula desi trebuia
"De ce m-ai salvat?"- nu ai pus semnul intrebarii si nu are sens fara
Apoi am mai gasit o repetitie
"incerca Iki sa spuna incercand sa pare enervat" -nu ti se pare ca se repeta verbul "a incerca" ?
Si o gresala de gramatica
"nici un rost in viata"- niciun se scrie intr-un cuvant
In rest actiunea mi se pare destul de buna, ai folosit dialog, descriere si naratiune si le-ai imbinat destul de bine. Ideea e buna si originala (mai ales modul in care ai inceput fic-ul cu acea tentativa de sinucidere). Ai incheiat cam brusc, insa capitolul e bun pe ansamblu avand in vedere ca e primul
Iti urez succes mai departe
:bye:
[Imagine: 2rqzqjc.jpg]

* Just...Stay Bizarre *


[Imagine: 28qqdxz.jpg] ♥ [Imagine: 2wf645h.jpg] ♥ [Imagine: 51f0xu.jpg]

"Putina mea experienta de viata m-a invatat ca nimeni nu e stapan pe nimic, totul este o iluzie. [...] Cine a pierdut o data un lucru pe care il socotea garantat invata pana la urma ca nimic nu-i apartine." - "Unsprezece minute" - Paulo Coelho

[center][Imagine: jigapt.jpg][/center]




Utilizatori care citesc acest subiect: 1 Vizitator(i)
This forum uses Lukasz Tkacz MyBB addons.