Fatal.Love [Romance,Yaoi,+18]

[Beatrix LaVey]

Salut.
Pentru inceput vreau sa-mi cer scuze, am dramatizat data trecuta si am facut urat rau, deci scuze. Pentru starea mea am fost chiar diplomata:))

Bun, acum... :-? Ma bucur ca ai citit tot ce ti-am corectat pana acum si sper ca ai si inteles ^^ Am venit din nou, nu te las! >:) ( Nu te intreba pentru ce a fost postul ulterior, doar starea mea :-l )

Corectura:

Capitolul 9
-Accidentul-




- Haha, Joshua, asta e a doua oara cand cazi in fantana.
- Asa si care e treaba? (dupa formularea initiala e intrebare() Ce, de parca tu nu ai cazut atunci!spun eu bosumflat.
- Nu ma mai satur de tine, esti asa haios! spune Kei in timp ce-si duce mana la burta si incepe sa rada.
- Nu te preface, ca stii joci bine teatru! spun eu ridicandu-ma in picioare si privindu-l pe acesta foarte serios.
- Insa dintre toti, tu esti cel mai talentat, spune el in timp ce ma priveste cum ies din fantana si ma indrept spre un copac pentru a ma descalta de adidasi.
- Esti un nemernic, stiai asta! il jignesc eu in timp ce ma sprijin cu cotul de scoarta dura a copacului pentru am scoate si celalalt adidas.
- Poate ca sunt, dar chiar si asa, ma distrez de minune, spuse el in timp ce se apropia si mai mult de mine. Simteam acest lucru. Mi-am lasat repede incaltamintea din maini si mi-am intors privirea spre el, pentru a ma asigura daca nu cumva incerca sa ma pacaleasca din nou.
Zambetul lui nu disparea sub nici o forma de pe chip, cu ochii ma analizandu-ma (daca vrei sa pastrezio formularea initiala si sa fie corect) din cap pana in picioare. Pentru cateva momente m-am rusinat, obrajii mei ardeau numai cand imi duceam ochii spre el, asa ca mi-am lasat privirea spre pamant, ca acesta sa nu-si dea seama de slabiciunea mea. Ma intimidam numai cand ma priviea (privea) (fara virgula) sau ma atingea. Eram ca si un soarece la mila pisicii.
- Nu te apropia, am spus eu dandu-ma umpic in spate. Dar degeaba, el tot venea spre mine, iar cand a ajuns in dreptul meu m-a lipit de trunchiul copacului, in timp ce mi-a imobilizat manile cu manile sale, ridicandumi-le (ridicandu-mi-le) in sus.
- Nu si de data aceasta, mi-a soptit el la ureche. Mi-a muscat pavilionul, apoi a coborat in jos sarutandu-mi pielea uda a gatului si sorbind fiecare picatura care se prelingea pe gat in jos din firele mele rebele. Simteam cum intreg corpul imi lua foc, inima batea in mine cu o viteza uluitoare, o puteam auzi si cu siguranta si el putea. S-a oprit pentru o clipa. Cu siguranta dorea sa mi se adreseze, iar de data aceasta avea din nou de gand sa ma faca sa ma rusinez.
- Inima ta e ca o bomba care asteapta sa fie activate(activata) si sa explodeze. Pot face eu onorurile ? ma intreaba el in timp ce-mi saruta buzele, sorbind din ele toata dulceata lor.
Nu a durat mult pana cand i-am simtit din nou limba strecurandu-se printre buzele mele. A inceput sa-mi cerceteze fiecare coltisor al cavitatii, jucandu-se cu limba mea si reusind sa o manevreze dupa propiria(propria) dorinta. Sorbea din mine toata energia, imi provoca (cacofonie. Mai bine foloseai '' trupul '') corpul sa reactioneze dupa placul lui, in anumite feluri in care eu nu doream (se repeta '' sa reactioneze ''; in anumite feluri in care nu doream ca acesta s-o faca) sa reactioneze. Eram manevrat, eram posedat aproape de catre fiinta lui, care nu-mi dadea drumul si ma facea sa tremur. Imi simteam fiecare particica a trupului violata de catre acesta.
Clopotelul a sunat mai tarziu decat am crezu, insa a reusit sa opreasca urmatoarea miscare pa care acesta dorea sa mi-o aplice. Dar chiar si asa, acesta nu se opera, chiar nu se temea ca cineva avea sa ne vada intr-o ipostaza asa de “intima”.
“Nu, nu este asa.. Trebuie sa se termine aici!” Imi spun eu in gand si (pentru evitarea '' si ''-ului se poate folosi si virgulita) imi adun energia ramasa si mi-o concentrez in maini. Reusesc sa-l imping de langa mine. Fara sa ma mai uit in spate sa vad daca cumva se ridica, alerg in graba in clasa. Uit complet de adidasi, care se pare ca ii uitasem (din nou repetitie. se parea ca ii lasasem) pe iarba si ma indrept spre clasa de unde aveam de gand sa imi iau ghiozdanul si sa-mi caut cartea.
- Nu este aici ? tip eu socat. Dar am .. lasat-o.. aici... Unde e !? Cine mi-a luat-o? strig eu din nou uitandu-ma la colegii mei. Angela se apropie de banca mea, se aseaza cu fundul pe suprafata din lemn si spune ca nimeni nu mi-a luat-o, cel putin ea nu a vazut pe nimeni, fiindca in timpul orei a dormit.
Imi venea sa ma strang de gat, bine, poate exageram cand era vorba de cartii (un singur ''i''; aici nu e nevoie de articol), mai ales de cele preferate. Cartea aceea avea o valoare foarte mare pentru mine, una chiar sentimentala. Mama mea mea mi-a dat-o, caci stia ca de aici am sa inteleg ce este cu adevarat arta poeziei,(fara virgula) si mult mai mult de atat. Pe langa ca ea stia, ca eu adoram sa citesc, trebuia sa o gasesc. Imi duc mana la gura si imi acopar buzele cu palma. Nu stau mult si imediat imi dau seama ca faptasul era Kei. Cine altcineva putea sa-mi ia cartea, inafara (in + afara, prepozitie compusa prin alaturare fara cratima a altor doua propozitii , nu prin contopire![/i]) de el[b]? (formularea initiala e o intrebare, '' cine '' fiind pronume interogativ aici) Cu siguranta dorea sa ne mai intalnim si pentru ca eu aveam sa-i dau ca raspuns un “nu”, sa (s-a) gandit ca mai bine imi ia ceava ce-mi apartine. Deoarece la cat de mult ma atasez eu de anumite lucruri, cu siguranta avam sa merg sa le recuperez de la persoane necunoscute.
- Smecherul de el! spun eu in timp ce dau negative (negativ) din cap.
- Poftim ? ma intreaba Angela.
- Nimic, tocmai mi-am adus aminte ca am uitat ceva.. Mai degraba mi-a luat cineva ceva, adaug eu nervos.
Toata ziua a decurs bine, as putea spune. A trebuit sa ma imprumut de noi pantofii (articolul hotarat la '' pantofi '' chiar n-are ce cauta! Nu prea-mi dau seama ce vrei sa zici aici, dar mai corect e noii pantofi) de la un coleg, caci asa, daca ma vedea diriginta sigur imi taia gatul. Oricum deja facu-se (facuse timp trecut al verbului '' a se face '']/i]) acest lucru, toate orele ei ma ascultase numai pe mine, norocul meu era insa ca imi invatasem ca de fiecare data. Lectiile le pricepeam din clasa atunci cand ni le preda ([i]fara virgula)sau ma uitam in carte si le conspectam mai repede.
Insa in clasa se afaa (afla) un parazit si acela era Kei. Privirea lui ma facea sa iau orazna, nu ma puteam concentra aproape de loc, fiindca de nenumarate ori imi aduceam aminte cu spaima de saruturile pe care mi le dadu-se (daduse; timp trecut al verbului '' a dadea '') adineauri. Mi se parea total gresit, aiurea, ca doi barbate (barbati) sa se sarute asa[b. C[/b]hiar nu i se parea ciudat, sau doar facea misto de mine? (e de preferat a se evita aceste elemente de argou, deci ii trebuie gasit un sinonim lui '' misto ''). Trebuia sa stau pe poziti si sa fiu cu ochii in patru, fiindca nu stiam de ce era in stare, desi imi aratase o parte din puterea lui, dar doar cea fizica.
Dupa terminarea orelor, a trebuit sa ii inapoez colegului meu pantofii, asa ca am ramas descult in sosete. Eram la iesirea din cladire si am uitam la toti cum plecau linistiti spre casa. A trebuit sa-i mint pe prietenii mei ca ma duc la bunica si sa am grije (grija) de ea, insa adevarul era altul.
Aveam de gand sa-l astept pe Kei sa iasa din biroul directorului, (pt evitarea '' si ''-ului ) sa-l iau la rost pentru carte si sa-l rog sa-mi dea inapoi adidasii. Usor de zis, greu de facut! Parea simplu atunci cand ziceam si se pare ca momentul adevarului venise.
Acesta iesise partial pe usa, dand mana cu directorul. L-am urmarit pana in momentul in care s-a desparti de acesta si s-a indreptat spre iesire, de unde m-a observat si mi-a zambit strengareste.
S-a oprit la o distanta nu prea mare de mine, de unde mi-a intins in faţa o plasa unde se aflau adidasii. Un gest dragut, insa nu se stia ce punea la cale.
- Multumesc ! Frumos din partea ta, spun eu cu jumatate de gura.
- Nu ai pentru ce, imi raspunde el zambind.
- Bine, atunci eu plec..
- Nu crezi ca ai uitat ceva ? ma intreaba el aducandu-mi aminte de cartea mea care nu o mai gasisem in banca.
- Cartea ! strig eu si am reped la el ca sa o iau din mana, fiindca o tinea sus la vedere. Dar am esuat tragic, nici nu reusisem sa am aproprii prea mult si deja am simtit cum mana lui dreapta imi cuprinde talia si ma trage aproape de el. Eram sigur ca dorea din nou sa ma sarute, asa ca am ripostat, incercand sa-l conving prin vorba.
- Stai ! E gresit ! Nu.. spun eu in timp ce incercam sa-l imping.
- Daca este asa cum spui tu, atunci de ce mi-ai permis sa fac un asemenea gest, chiar daca la sfarsit mi te-ai opus ? ma intreaba el in timp ce afiseaza o privire serioasa.
- Eu.. eu.. (fara virgula! Incepi pur si simplu dupa trei punctulete cu litera mica daca e o constructie incidenta) nu stiam ce sa spun, totul era incetosat, iar eu nici ca mai stiam cum sa reactionez, sunt o persoana foarte sensibila. Si eu am punctele mele sensibile, era normal sa ma agit in felul acela. Trebuia sa-i dau un raspuns, caci daca o tineam tot asa, privirea aceea albastra avea in curand sa ma topeasca.
Mi-am ridicat privirea trista spre el si derutata si i-am raspuns la intrebare, chiar daca stia ca aruncam vorbe in vant.
- Cum doreai reaction (sa reactionez)? Normal ca erama gitat(eram agitat) de mama focului.. Nu ti se pare de loc (deloc (nu e '' de loc '' cu sensul de origine, ci e cu sensul de ''nicicum'' ) ciudat sa faci un asemenea lucru cu un barbat, bagand de seama ca si tu esti unul ? Nu sunt jucaria ta si nu o sa mai accept un asemenea gest din partea ta.. mereu ma faci sa tre... (fara virgula) nu am reusit sa-mi termin intreaga propozitie, caci deja acesta a aruncat carte ape (cartea pe) jos si si-a trecut degetele prin parul meu argintiu, ravasindu-l. M-am panicat, caci altceva nu stiam ce sa fac in momentul acela, asa ca m-am eliberat, impingandu-l pe jos.
Am alergat afara din cladire, iar Kei a strigat dupa mine de cateva ori, insa eu nu aveam de gand sa-i dau un raspuns si am tot alergat pana in momentul impactului.
Atunci cand am ajuns pe mijlocul drumul o masina gonind in viteza m-a lovit si m-a daramat compet pe undeva pe strada.
Eram intins pe jos si aproape de mai vedeam ceva, tot ce am reusit sa observ era faptul ca l-am vazut pe Kei cum alerga ingrijorat si speriat la mine impreuna cu directorul, directoatea si inca (cacofonie; inca niste) cativa angajati care imi strigau speriati si inspaimantati numele, iar dupa aceea totul s-a inegrit in faţa ochilor mei, reusind sa lesin.

Bun, acum, ca am terminat, la punctuatie stai la fel ca inainte... Te-ai mai corectat pe la dialog, acolo e ceva mai bine, dar inca nu stii unde se termina o propozitie si unde incepe alta. Ma rog... Am vazut cateva greseli de gramatica uriase, precum '' facu-se ''. Asta e un foarte bine cunoscut timp trecut al lui '' a se face '', nu e diateza reflexiva [-x. Mai ai si greseli de exprimare, mai ai si niste cacofonii. Am mai facut eu cateva adaugari, pentru ca exprimarea ta sa fie corecta;).

Sper ca vei citi in continuare comentariile, altfel n-ai cum sa te-ndrepti ;). Si ma bucur ca ai tinut cont de sugestiile anterioare.

Capitolul a fost interesant, mi-a placut sarutul dintre ei, dar ma enerveaza Kei, ca e fals. Mai bine jigodie sau javra, ca moi, decat fals, ca o lista intreaga de '' prieteni '':)) Si accidentul... Hm, bine gandit, chiar s-au complicat lucrurile si sunt foarte curioasa sa vad ce se intampla.

Bafta la scris in continuare si nu ne face sa asteptam;)