18-11-2010, 11:15 PM
uite si Capitolul III
Nu am inchis bine usa ca l-am zarit pe Zero.Era intins pe o parte in patul meu ,privindu-ma cu niste ochi adanci.
- Credeam ca nu mai vii ! spuse acesta pe un ton bland.
- A trebuit sa le explic parintilor mei de ce am intarziat 2 ore.
- Si ce le-ai spus?
- Ca ...Lasa vorbaria si dezbraca-te!
- Asta le-ai spus? spuse el pe un ton ironic,insa ma asculta si isi deschise nasturii de la geaca ,rand pe rand,indepartand-o, dupa care si-a dat jos si maieul alb,acum rosu din cauza sangelui. Am scos din dulap doua prosoape , oferindu-i unul sa se stearga de apa de ploaie inbinata cu sange ,iar pe celalalt mi l-am pus pe parul ud. M-am asezat langa el ,pe pat, si am inceput sa-i dezinfectez ranile , timp in care nu a facut decat sa ma masoare din priviri.
- Am terminat ! am spus eu lipindu-i ultimul plasture in apropierea tamplei , unde avea acea lovitura groaznica. m-am ridicat si am iesit din camera , intorcandu-ma cu o camasa neagra de-a tatei si cu o pereche de blugi - destul de okay, dupa parerea mea- pe care ii purta "in vremurile bune" cum ii place lui sa spuna .I le-am dat lui Zerodupa care am vrut sa ies din incapere ,insa acesta m-a prins cu o mana de incheietura ,iar pe cealalta si-a pus-o in jurul taliei mele si m-a tras atat de aproape inacat trupurile noastre pareau unul sngur,iar fara nici o avertizare mi-a cuprins buzele intr-un sarut apasat si pasional , frantuzesc. Cand am realizat ce se intampla am facut un pas in spate , rupand sarutul, si i-am lipit o palma , dupa care am iesit fulger din camera , dar nu inainte s observ cum ranjeste s isi linge buzele.Pe cine adusesem in casa mea?! Privirea i se schimbase complet: nici urma de tristetea coplesitoare de mai devreme ,acum in ochii lui se citea numai pasiune si dorinta, pe langa sclipirea copilaroasa.
Am ramas cateva secunde in fata usii ,nemiscata, din cauza efectului acelui sarut . A fost...WOW! Dar cine se credea tipulasta ca e de ma pate saruta cand vrea el. Am coborat nervoasa trptele si am mers la bucatarie sa fac niste sandvisuri . Chiar daca era un nenorocit si jumatate tot trebuia sa manance si nu de alta , dar si eu muream de foame.dupa ce am facut sandvisurile leam pus pe o tava ,alaturi de doua pahare cu Cola si am urcat in camera. Cand am deschis usa am observat ca nu mai era nmeni acolo, doar un bilet lasat pe noptiera patului pe care scria ingrijit:
[b][i]"Ne vom revedea"
Fara sa-mi dau seama piciarele mele si-au pierdut echilibrul si am cazut in genunchi. A PLECAT!!! Propozitia aceasta mi-a rasunat in minte pentru cateva secunde , dupa care mi-am spus cu voce tare de parca as fi incercat sa ma conving pe mine insumi:
- E mai bine asa pana la urma ! pdar pe cine incercam sa pacalesc ? Nu era bine deloc, pentru ca ma indr.....
- Ahhhh! Ce tot gandesc ? E imposibil ! Il cunosc abea de o jumatate de zi.
Cumva ,am reusit sa mananc toate sandvisurile si m-am bagat in pat.Am adormit imediat pentru ca de dimineta sa ma trezesc tipand si gafaind ,plina de transpiratie. Visasem acelasi lucru,acelasi vis care ma bantuia din ziua in care el...a murit, dar de data aceasta era cu totul diferit.In locul lui aprarea Zero si se indeparta din ce in ce mai mult , insa oricat de repede as fi alergat si oricat de tare i-as fi strigat numele nu s-a oprit decat la o distanta destul de mare . Atunci l-am vazut pe el stand langa Zero. Erau identici,numai ca el nu avea aripi si era inbracat cu acceasi pijama de spital ca si in acea zi mortuara. Ma privira timp de cateva secunde in care era asa de liniste incat parca inghetase timpul , insa acestia intoarsera din nou spatele si-si continuara drumul ,iar eu tot tipam si alergam in nestire. Ce cosmar...
- Asa mi se intampla daca mananc prea mult inainte de culcare ,am marait eu printre dinti ridicandu-ma din pat. Se pare ca totul fusese un vis.Pana la urma era imposibil ca ingerii si demonii sa existe in lumea noastra,nu? Dar apoi am simtit cum mi se urca sangele in obraji, imbujorandu-ma, si parca toata camera incepea sa se invarte cu mine. Pe noptira inca se mai afla acel bilet de la Zero, hartia alba stralucind in lumina celor cateva raze de soare ce se furisau printre jaruzelele intredeschise.Nu fusese un vis! Am privit biletul dupa care ceasul ce se afla langa el.Era ora 7:30 .
- O,nu! Trebuie sa ma grabesc sau o sa pierd din nou autobuzil!Mi-am tras repede pe mine o camasa neagra si o fusta alba cu dungi negre, in carouri
si un sacou asemanator-uniforma liceului. Inainte sa intru la bucatarie si sa beau toata cana de ceai si sa iau felia de paine prajita cu margarina la mine, m-am spalat pe dinti . Am iesit din bucatarie aproape alergand si m-am incaltat cu o pereche de cisme negre ,lungi,cu toc ,mi-am luat la revedere de la mama si tata si am iesit in viteza pe usa. Am mancat painea prajita si m-am urcat in autobuz exact in ultima clipa. Era cat pe-aci sa-l pierd.
- 'Neata! Credeam ca nu mai vii!Ti-am spus sa-ti pui si tu un ceas sa sune,nu poti sa intarzii in fiecare zi! spuse Ayumi , cea mai buna prietena a mea din copilarie.Are parul roscat si ochii verzi si de obicei este cam timida ,insa cu mine se poarta de parca ar fi maica-mea.
- Da,da...cum spui tu. M-am asezat pe scaunul de la geam si am inceput sa privesc locul pe langa care treceam. Era parcul in care l-am intlnit pe Zero. Dintr-o data am intrat intr-o stare de visare , toate momentele din ziua trecuta trecandu-mi din nou prin fata ochior. Observand starea in care ma aflam ,Ayumi ma intreba:
- Ce se intampla? Nu arati prea bine.
- A..nimic,de fapt. daca ti-as spune nu m-ai crede.
- Suntem cele mai bune prietene . Stii ca mie poti sa-mi spui orice.
- Promiti ca n-ai sa razi?
- Promit! spuse aceasta strangand pumnul in dreptul inimii si zambind.
I-am povestit tot ce se intamplase ,iar dupa doua minute statea gura casca privindu-ma mirata , dupa care incepu sa chicoteasca .
- Stiam eu ca ai o imaginatie bogata,dar nici chiar asa! Spui ca ai gasit un inger cu aripi negre in parc ,l-ai dus acasa ,i-ai pansat ranile si te-a sarutat? Glumesti ,nu-i asa?
- Atunci cum explici asta ? am intrebat-o eu intinzandu-i biletul pe care Zero il lasase pe noptiera inainte sa plece. Ramasese fara cuvinte.
- Sa presupunem ca-i adevat. Unde s-a dus si de ce este atat de sigur ca va veti intalni din nou? adauga ea inca privind biletul.
- N-am nici o idee !i-am raspuns eu ridicand din umeri.
La scoala, mai exact in cand a intrat diriginta in clasa, in spatele ei era un baiat cu parul negru si ochii albastrii, de culoare marii. Era el !!!
Nu am inchis bine usa ca l-am zarit pe Zero.Era intins pe o parte in patul meu ,privindu-ma cu niste ochi adanci.
- Credeam ca nu mai vii ! spuse acesta pe un ton bland.
- A trebuit sa le explic parintilor mei de ce am intarziat 2 ore.
- Si ce le-ai spus?
- Ca ...Lasa vorbaria si dezbraca-te!
- Asta le-ai spus? spuse el pe un ton ironic,insa ma asculta si isi deschise nasturii de la geaca ,rand pe rand,indepartand-o, dupa care si-a dat jos si maieul alb,acum rosu din cauza sangelui. Am scos din dulap doua prosoape , oferindu-i unul sa se stearga de apa de ploaie inbinata cu sange ,iar pe celalalt mi l-am pus pe parul ud. M-am asezat langa el ,pe pat, si am inceput sa-i dezinfectez ranile , timp in care nu a facut decat sa ma masoare din priviri.
- Am terminat ! am spus eu lipindu-i ultimul plasture in apropierea tamplei , unde avea acea lovitura groaznica. m-am ridicat si am iesit din camera , intorcandu-ma cu o camasa neagra de-a tatei si cu o pereche de blugi - destul de okay, dupa parerea mea- pe care ii purta "in vremurile bune" cum ii place lui sa spuna .I le-am dat lui Zerodupa care am vrut sa ies din incapere ,insa acesta m-a prins cu o mana de incheietura ,iar pe cealalta si-a pus-o in jurul taliei mele si m-a tras atat de aproape inacat trupurile noastre pareau unul sngur,iar fara nici o avertizare mi-a cuprins buzele intr-un sarut apasat si pasional , frantuzesc. Cand am realizat ce se intampla am facut un pas in spate , rupand sarutul, si i-am lipit o palma , dupa care am iesit fulger din camera , dar nu inainte s observ cum ranjeste s isi linge buzele.Pe cine adusesem in casa mea?! Privirea i se schimbase complet: nici urma de tristetea coplesitoare de mai devreme ,acum in ochii lui se citea numai pasiune si dorinta, pe langa sclipirea copilaroasa.
Am ramas cateva secunde in fata usii ,nemiscata, din cauza efectului acelui sarut . A fost...WOW! Dar cine se credea tipulasta ca e de ma pate saruta cand vrea el. Am coborat nervoasa trptele si am mers la bucatarie sa fac niste sandvisuri . Chiar daca era un nenorocit si jumatate tot trebuia sa manance si nu de alta , dar si eu muream de foame.dupa ce am facut sandvisurile leam pus pe o tava ,alaturi de doua pahare cu Cola si am urcat in camera. Cand am deschis usa am observat ca nu mai era nmeni acolo, doar un bilet lasat pe noptiera patului pe care scria ingrijit:
[b][i]"Ne vom revedea"
Fara sa-mi dau seama piciarele mele si-au pierdut echilibrul si am cazut in genunchi. A PLECAT!!! Propozitia aceasta mi-a rasunat in minte pentru cateva secunde , dupa care mi-am spus cu voce tare de parca as fi incercat sa ma conving pe mine insumi:
- E mai bine asa pana la urma ! pdar pe cine incercam sa pacalesc ? Nu era bine deloc, pentru ca ma indr.....
- Ahhhh! Ce tot gandesc ? E imposibil ! Il cunosc abea de o jumatate de zi.
Cumva ,am reusit sa mananc toate sandvisurile si m-am bagat in pat.Am adormit imediat pentru ca de dimineta sa ma trezesc tipand si gafaind ,plina de transpiratie. Visasem acelasi lucru,acelasi vis care ma bantuia din ziua in care el...a murit, dar de data aceasta era cu totul diferit.In locul lui aprarea Zero si se indeparta din ce in ce mai mult , insa oricat de repede as fi alergat si oricat de tare i-as fi strigat numele nu s-a oprit decat la o distanta destul de mare . Atunci l-am vazut pe el stand langa Zero. Erau identici,numai ca el nu avea aripi si era inbracat cu acceasi pijama de spital ca si in acea zi mortuara. Ma privira timp de cateva secunde in care era asa de liniste incat parca inghetase timpul , insa acestia intoarsera din nou spatele si-si continuara drumul ,iar eu tot tipam si alergam in nestire. Ce cosmar...
- Asa mi se intampla daca mananc prea mult inainte de culcare ,am marait eu printre dinti ridicandu-ma din pat. Se pare ca totul fusese un vis.Pana la urma era imposibil ca ingerii si demonii sa existe in lumea noastra,nu? Dar apoi am simtit cum mi se urca sangele in obraji, imbujorandu-ma, si parca toata camera incepea sa se invarte cu mine. Pe noptira inca se mai afla acel bilet de la Zero, hartia alba stralucind in lumina celor cateva raze de soare ce se furisau printre jaruzelele intredeschise.Nu fusese un vis! Am privit biletul dupa care ceasul ce se afla langa el.Era ora 7:30 .
- O,nu! Trebuie sa ma grabesc sau o sa pierd din nou autobuzil!Mi-am tras repede pe mine o camasa neagra si o fusta alba cu dungi negre, in carouri
si un sacou asemanator-uniforma liceului. Inainte sa intru la bucatarie si sa beau toata cana de ceai si sa iau felia de paine prajita cu margarina la mine, m-am spalat pe dinti . Am iesit din bucatarie aproape alergand si m-am incaltat cu o pereche de cisme negre ,lungi,cu toc ,mi-am luat la revedere de la mama si tata si am iesit in viteza pe usa. Am mancat painea prajita si m-am urcat in autobuz exact in ultima clipa. Era cat pe-aci sa-l pierd.
- 'Neata! Credeam ca nu mai vii!Ti-am spus sa-ti pui si tu un ceas sa sune,nu poti sa intarzii in fiecare zi! spuse Ayumi , cea mai buna prietena a mea din copilarie.Are parul roscat si ochii verzi si de obicei este cam timida ,insa cu mine se poarta de parca ar fi maica-mea.
- Da,da...cum spui tu. M-am asezat pe scaunul de la geam si am inceput sa privesc locul pe langa care treceam. Era parcul in care l-am intlnit pe Zero. Dintr-o data am intrat intr-o stare de visare , toate momentele din ziua trecuta trecandu-mi din nou prin fata ochior. Observand starea in care ma aflam ,Ayumi ma intreba:
- Ce se intampla? Nu arati prea bine.
- A..nimic,de fapt. daca ti-as spune nu m-ai crede.
- Suntem cele mai bune prietene . Stii ca mie poti sa-mi spui orice.
- Promiti ca n-ai sa razi?
- Promit! spuse aceasta strangand pumnul in dreptul inimii si zambind.
I-am povestit tot ce se intamplase ,iar dupa doua minute statea gura casca privindu-ma mirata , dupa care incepu sa chicoteasca .
- Stiam eu ca ai o imaginatie bogata,dar nici chiar asa! Spui ca ai gasit un inger cu aripi negre in parc ,l-ai dus acasa ,i-ai pansat ranile si te-a sarutat? Glumesti ,nu-i asa?
- Atunci cum explici asta ? am intrebat-o eu intinzandu-i biletul pe care Zero il lasase pe noptiera inainte sa plece. Ramasese fara cuvinte.
- Sa presupunem ca-i adevat. Unde s-a dus si de ce este atat de sigur ca va veti intalni din nou? adauga ea inca privind biletul.
- N-am nici o idee !i-am raspuns eu ridicand din umeri.
La scoala, mai exact in cand a intrat diriginta in clasa, in spatele ei era un baiat cu parul negru si ochii albastrii, de culoare marii. Era el !!!