09-09-2010, 10:11 PM
Capitol nou, ms frumos pentru comm, vot si cititorilor ;)) pwp:*
Coming Soon...
" Season 1, chapter 3, first"
Tu si Eu. Din nou o echipa!
Last night !
Transilvania.
Pasam pe acelas covor fasaietor de frunze moarte. Le auzeam strigatul de disperare insa nu`mi pasa, continuand sa le joc in picioare ca pe niste nimicuri. La urma urmei erau doar niste frunze care la momentul indicat de soarta urmau sa piara uitate de toti cei care le`au admirat o vara.
M`am aplecat domol asupra uneia, o frunza argintie, uscata, descompusa. Stiam deja, stiam ca avea sa moara, dar eu..poate voi ajunge si eu ca ea. Candva, singura, murind pe un pamant umed intre zeci de frunze.
Trist, atat de trist incat si cerul a inceput sa verse lacrimi de disperare. Picaturile incolore imi atingeau furioase pielea, zdrobindu`se in alte cateva picaturi mai mici, si mai speciale ca purele margaritare. Imi place, adoram senzatia de frisoane ce`mi invaluia trupul amortit. Asa simteam ca uit, ca ma indrept spre o lume unde totul este roz, unde nu exista nici viata si nici moarte. Doar amagire.
Intr`un final ma ridic de pe pamantul rece, continuand sa merg pe poteca ce ducea spre iesirea din parc. Soarele isi scosese razele cristaline printre norii de un albastru mirific, facand ploaia sa inceteze. Vazand ca nu mai are nici`un rost sa ma grabesc spre casa, m`am oprit langa bordura de ciment ce delimita o piscina imensa, care avea in centru o frumoasa fantana artezinana. Aceasta intruchipa doi ingeri: unul cu aripi albe, mari si chipul brazdat de doua lacrimi amare, iar altul cu aripi negre zambind invingator catre celalat. Ciudat, dar adevarat asta se intampla de prea multe ori in viata reala. Imaginea ce se oglindea in apa mi`a atras atentia intr`un mod subit. Un chip de adolescenta, alb ca prima zapada cazuta iarna, cu ochii de un violet deschis, mari, conturati de genele lungi si dese. Buzele carnoase, rosii ca o capsuna bine coapta si parul roscat, lung, prins in doua codite de catre pamblicile albastre. Oare eram eu? Da, eu eram acel inger coborat din rai, in acest iad plin de pacate. In acesta lume plina de rautate, ma intreb de ce? De ce Dumnezeu nu ma ia din nou alaturi de el, dar niciodata nu mi se raspunde. Sunt evitata, ca intotdeauna, evitata de propriile ganduri. Plang, ma eliberez de furia de dinauntru, nu o mai pot tine. Ma mistuie mult prea rau. Imi lovesc neputincioasa pumnul de pamant, reusind sa ma ranesc putin. Insa nici durerea nu ma mai alina, eram singura, mult prea singura pentru ca cineva sa ma poata consola vreodata. Simt un parfum mult prea putrnic, il inhalez nesatula, era al lui. Ma intorc disperata dupa el, insa vad doar o iluzie creata de ganduri. Hmm, ce proasta pot fi, este vampir iar razele soarelui il pot ucide.
*
Dupa ce am parasit parcul, am decis ca trebuie sa`l vad pe Danny ceea ce trebuia sa`i spun era mult prea important. Cu cat ma apropiam mai mult de locul nostru, cu atat inima imi sangera mai rau. Trebuia sa o fac, nu mai suportam chinul de a`l sti departe, de a ma stii pe mine suferind zi de zi. La un momentdat m`am oprit dupa un arbore pentru a`l privii cateva secunde. Era atat de adorabil, si azi...azi venise imbracat exact ca un om normal, intr`o pereche de pantaloni negri din satin si o camasa alba, de gat avand legata o esarfa roz cu picatele negre. Venise asa pentru mine, insa nu, nu aveam de gand sa mai dau inapoi. Trag aer in piept afisandu`ma in fata lui, m`am lasat pe vine lunandu`i palmele intre ale mele. Mi`a zambit cu caldure, sarutandu`mi scurt buzele tremurande. Incepusem sa plang, vazand asta m`a indepartat putin, cuprinzandu`mi obraji intre palme. Ii puteam citi sclipirea nedumerita din ochi...
- Danny trebuie sa vorbim.
I`am spus expirand treptat.
- M`am decis sa plec, in New York, aici totul este prea greu pentru mine. Si tu..
Insa nu am apucat sa continui deoarece lacrimile lui m`au oprit, plangea, plangeam amandoi. Oare voi putea, voi putea sa renunt la iubirea din inima mea, sa`l las asa.
- Imi pare rau iubitule, dar tu esti deja practic mort..
Ce, ce spusesem? Cum il putusem ranii in acest hal? Doamne cum de am ajuns asa, cum de ura m`a impins sa fac lucrul asta. S`a ridicat in picioare, intorcandu`se cu spatele catre mine pentru as sterge lacrimile ce inca ii acopereau chipul. Desi am vrut sa`i ating umarul, s`a retras rapid.
- Ai dreptate, totul trebuie sa se termine aici. Te iubesc, te rog sa`ti amintesti asta acolo...
Mi`a spus sarutandu`ma asa cum nu a mai facut`o niciodata. Stiam. Era sarutul de adio!
Now.
Bucuresti. Spitalul de Psihiatrie nr 9.
- Eu...L`am vazut, va jur ca l`am vazut...
Chipul femeii era alb ca varul la amintirea acelui barbat hidos, stia prea bine ca era vorba despre un varcolac, dar nimeni nu parea sa dea crezare spuselor unei sclerozate. Ochii ei mari ca doua cepe, varsau lacrimi dupa lacrimi evidentind din ce in ce mai mult spaima de moarte. Doctorul o privii prin ochelarii cu rame argintii, oftand adanc cat mai avea sa suporte toanele unor nebuni. Insa asta e, el singur isi alesese o asemenea meserie, cat de cat banoasa. Sorbii zgomotos dintr`o ceasca de ceai, nota ceva intr`un carnetel apoi spuse:
- Stai linistita, incearca sa te relaxezi. Aici nu exista nici`un varcolac, totul este in mintea ta. Acum i`ati medicamentele si intoarcete in salon.
Nu facuse nici`o pauza intre propozitii, vrand sa para cat mai convingator. Femeia facuse intocmai, strangand cat putea de tare pumnii pentru a nu face un atac de nervi. Pasii marunt in salonul intunecat, simtind un miros puternic de carne putreda, se aseza pe pat tinandu`si genunchii stransi la piept. In doar cateva secunde o mana se infripse in abdomenul ei, lasand matele impreuna cu celelalte organe sa iese la suprafata. Sangele curgea precum un radu furios, in timp ce monstrul se infructa cu bucati de carne inca calde. Un zgomot puternic ii atrase atentia, se opri din mancat intorcandu`se cu tot trupul catre fereastra. La vederea celui venit, varcolacul isi lua forma umana cazand in genuchi, inima il ardea mult prea tare.
- Mihail, nu..nu pot sa cred...
Spuse ingerul cu aripi negre apropiandu`se de el, se apleca asupra acestuia cautandu`i privirea rece si indiferenta. Cuprinde barbia fratelui sau intre degete adaugand:
- Daca accepti sa`mi bei sangele vom devenii din nou o echipa. Iar tu nu vei mai fi o asemenea fiinta...absolut hidoasa. Vom salva lumea Mihail !
Blondu`l il privii uimit pe barbatul din fata lui, insa se supuse deschizandu`si buzele pentru a primii acel sange magic. Imediat ce acesta ii patrunse in vene o pereche de aripi albe, mari isi facura aparitia.
- Dean...
Rosti tanarul buimac, neantelegand unde se afla si de ce hainele ii erau patate de sange.
- Bine ai revenit, fratioare !
Tu si Eu. Din nou o echipa!
Last night !
Transilvania.
Pasam pe acelas covor fasaietor de frunze moarte. Le auzeam strigatul de disperare insa nu`mi pasa, continuand sa le joc in picioare ca pe niste nimicuri. La urma urmei erau doar niste frunze care la momentul indicat de soarta urmau sa piara uitate de toti cei care le`au admirat o vara.
M`am aplecat domol asupra uneia, o frunza argintie, uscata, descompusa. Stiam deja, stiam ca avea sa moara, dar eu..poate voi ajunge si eu ca ea. Candva, singura, murind pe un pamant umed intre zeci de frunze.
Trist, atat de trist incat si cerul a inceput sa verse lacrimi de disperare. Picaturile incolore imi atingeau furioase pielea, zdrobindu`se in alte cateva picaturi mai mici, si mai speciale ca purele margaritare. Imi place, adoram senzatia de frisoane ce`mi invaluia trupul amortit. Asa simteam ca uit, ca ma indrept spre o lume unde totul este roz, unde nu exista nici viata si nici moarte. Doar amagire.
Intr`un final ma ridic de pe pamantul rece, continuand sa merg pe poteca ce ducea spre iesirea din parc. Soarele isi scosese razele cristaline printre norii de un albastru mirific, facand ploaia sa inceteze. Vazand ca nu mai are nici`un rost sa ma grabesc spre casa, m`am oprit langa bordura de ciment ce delimita o piscina imensa, care avea in centru o frumoasa fantana artezinana. Aceasta intruchipa doi ingeri: unul cu aripi albe, mari si chipul brazdat de doua lacrimi amare, iar altul cu aripi negre zambind invingator catre celalat. Ciudat, dar adevarat asta se intampla de prea multe ori in viata reala. Imaginea ce se oglindea in apa mi`a atras atentia intr`un mod subit. Un chip de adolescenta, alb ca prima zapada cazuta iarna, cu ochii de un violet deschis, mari, conturati de genele lungi si dese. Buzele carnoase, rosii ca o capsuna bine coapta si parul roscat, lung, prins in doua codite de catre pamblicile albastre. Oare eram eu? Da, eu eram acel inger coborat din rai, in acest iad plin de pacate. In acesta lume plina de rautate, ma intreb de ce? De ce Dumnezeu nu ma ia din nou alaturi de el, dar niciodata nu mi se raspunde. Sunt evitata, ca intotdeauna, evitata de propriile ganduri. Plang, ma eliberez de furia de dinauntru, nu o mai pot tine. Ma mistuie mult prea rau. Imi lovesc neputincioasa pumnul de pamant, reusind sa ma ranesc putin. Insa nici durerea nu ma mai alina, eram singura, mult prea singura pentru ca cineva sa ma poata consola vreodata. Simt un parfum mult prea putrnic, il inhalez nesatula, era al lui. Ma intorc disperata dupa el, insa vad doar o iluzie creata de ganduri. Hmm, ce proasta pot fi, este vampir iar razele soarelui il pot ucide.
*
Dupa ce am parasit parcul, am decis ca trebuie sa`l vad pe Danny ceea ce trebuia sa`i spun era mult prea important. Cu cat ma apropiam mai mult de locul nostru, cu atat inima imi sangera mai rau. Trebuia sa o fac, nu mai suportam chinul de a`l sti departe, de a ma stii pe mine suferind zi de zi. La un momentdat m`am oprit dupa un arbore pentru a`l privii cateva secunde. Era atat de adorabil, si azi...azi venise imbracat exact ca un om normal, intr`o pereche de pantaloni negri din satin si o camasa alba, de gat avand legata o esarfa roz cu picatele negre. Venise asa pentru mine, insa nu, nu aveam de gand sa mai dau inapoi. Trag aer in piept afisandu`ma in fata lui, m`am lasat pe vine lunandu`i palmele intre ale mele. Mi`a zambit cu caldure, sarutandu`mi scurt buzele tremurande. Incepusem sa plang, vazand asta m`a indepartat putin, cuprinzandu`mi obraji intre palme. Ii puteam citi sclipirea nedumerita din ochi...
- Danny trebuie sa vorbim.
I`am spus expirand treptat.
- M`am decis sa plec, in New York, aici totul este prea greu pentru mine. Si tu..
Insa nu am apucat sa continui deoarece lacrimile lui m`au oprit, plangea, plangeam amandoi. Oare voi putea, voi putea sa renunt la iubirea din inima mea, sa`l las asa.
- Imi pare rau iubitule, dar tu esti deja practic mort..
Ce, ce spusesem? Cum il putusem ranii in acest hal? Doamne cum de am ajuns asa, cum de ura m`a impins sa fac lucrul asta. S`a ridicat in picioare, intorcandu`se cu spatele catre mine pentru as sterge lacrimile ce inca ii acopereau chipul. Desi am vrut sa`i ating umarul, s`a retras rapid.
- Ai dreptate, totul trebuie sa se termine aici. Te iubesc, te rog sa`ti amintesti asta acolo...
Mi`a spus sarutandu`ma asa cum nu a mai facut`o niciodata. Stiam. Era sarutul de adio!
Now.
Bucuresti. Spitalul de Psihiatrie nr 9.
- Eu...L`am vazut, va jur ca l`am vazut...
Chipul femeii era alb ca varul la amintirea acelui barbat hidos, stia prea bine ca era vorba despre un varcolac, dar nimeni nu parea sa dea crezare spuselor unei sclerozate. Ochii ei mari ca doua cepe, varsau lacrimi dupa lacrimi evidentind din ce in ce mai mult spaima de moarte. Doctorul o privii prin ochelarii cu rame argintii, oftand adanc cat mai avea sa suporte toanele unor nebuni. Insa asta e, el singur isi alesese o asemenea meserie, cat de cat banoasa. Sorbii zgomotos dintr`o ceasca de ceai, nota ceva intr`un carnetel apoi spuse:
- Stai linistita, incearca sa te relaxezi. Aici nu exista nici`un varcolac, totul este in mintea ta. Acum i`ati medicamentele si intoarcete in salon.
Nu facuse nici`o pauza intre propozitii, vrand sa para cat mai convingator. Femeia facuse intocmai, strangand cat putea de tare pumnii pentru a nu face un atac de nervi. Pasii marunt in salonul intunecat, simtind un miros puternic de carne putreda, se aseza pe pat tinandu`si genunchii stransi la piept. In doar cateva secunde o mana se infripse in abdomenul ei, lasand matele impreuna cu celelalte organe sa iese la suprafata. Sangele curgea precum un radu furios, in timp ce monstrul se infructa cu bucati de carne inca calde. Un zgomot puternic ii atrase atentia, se opri din mancat intorcandu`se cu tot trupul catre fereastra. La vederea celui venit, varcolacul isi lua forma umana cazand in genuchi, inima il ardea mult prea tare.
- Mihail, nu..nu pot sa cred...
Spuse ingerul cu aripi negre apropiandu`se de el, se apleca asupra acestuia cautandu`i privirea rece si indiferenta. Cuprinde barbia fratelui sau intre degete adaugand:
- Daca accepti sa`mi bei sangele vom devenii din nou o echipa. Iar tu nu vei mai fi o asemenea fiinta...absolut hidoasa. Vom salva lumea Mihail !
Blondu`l il privii uimit pe barbatul din fata lui, insa se supuse deschizandu`si buzele pentru a primii acel sange magic. Imediat ce acesta ii patrunse in vene o pereche de aripi albe, mari isi facura aparitia.
- Dean...
Rosti tanarul buimac, neantelegand unde se afla si de ce hainele ii erau patate de sange.
- Bine ai revenit, fratioare !
Coming Soon...
INGERII SUNT SPIRITE INARIPATE,PRIETENI CU SPIRITUL TAU INARIPAT! :X:X:X My love GRAVITATION...
DeeJay David feat Dony-Temptation [Mix by DeeJay Aliss] http://www.youtube.com/watch?v=gCif6BTxEfg BIG thx for subscribe and comment this song
