28-12-2010, 11:44 PM
Scz scz de intarziere,dar am avut multe pe cap si din pacate inspiratia mea si-a luat o vacanta neanuntata.Dar promit ca ma voi revansa.V-am pupat
Cap 13 (Vizita neasteptata)
Se trezi cu o durere de cap si un sentiment straniu de neliniste. Privi confuza in incapere intrebandu-se cum ajunsese in pat. Imagini din ziua precedenta ii invadara mintea, facand-o sa-si stranga ochii si sa se lase din nou in pat. Isi trase perna pe cap sperand ca asa va uita felul in care s-a purtat seara trecuta. Nu-i venea sa creada ca-l sarutase. Ce naiba fusese in mintea ei? Si cum va reusi sa dea ochii cu el in acea dimineata? Ofta nemultumita de propriul comportament pe care il considera de-a dreptul rusinos. Nici nu vroia sa-si imagineze ce ar zice tatal ei daca ar afla. Inghiti in sec...nu avea cum sa afle , nu-i asa?
Se enerva si mai mult, de aceasta data pe ea, pentru ca ii pasa. Nu conta daca aflase sau nu. El o exilase, o trimisese aici si acum nu avea decat sa-si tina gura. Asta era viata ei si nu avea de gand sa dea explicatii nimanui .Nici macar lui. Arunca patura de pe ea, printr-o miscare brusca si sarii din pat ,indreptandu-se spre baie. Dadu drumul la apa rece si se clatii pe fata, privindu-si uimita reflexia din oglinda. Arata de-a dreptul obosita, de parca nu ar fi dormit de ceva vreme. Probabil cosmarul avut fusese de vina,caci era sigura ca fusese doar un cosmar si nimic mai mult. Nu avea cum sa fie real .Numai gandul la acea voce ce semana atat de mult cu a ei, dar in acelasi timp ce era atat de diferita, o facea sa tremure. Acelasi sentiment ca in seara precedenta o invada pentru cateva momente scurte :teama isi infingea coltii in fiinta ei facand-o sa se simta vulnerabila si singura...mai singura ca oricand. Isi scutura capul cu incapatanare incercand sa scape de senzatia frustranta. Ea nu era vulnerabila...ea era Fiica Infernului, repeta cu voce tare de cateva ori in fata oglinzii in speranta ca va crede pana la urma. Mda...ce putea sa zica: Fiica Infernului care momentan era o muritoare obisnuita, slaba, ce se sarutase cu un tip, care sigur ca ajunge in Iad, daca tatal ei va afla ceva.Mda...cam asta ar fi rezumatul ultimelor ei luni din viata .Ofta .Nu avea niciun rost sa-si planga de mila acum. Isi infasca uniforma si se imbraca in graba, nedorind sa mai intarzie si la scoala. Avea oricum destule pe cap.
In 10 minute iesi in graba din apartament ,inchizand usa in urma ei. Se oprii in fata usii lui, gandindu-se daca sa bata sau nu. Ezita...poate era mai bine sa nu o faca. Ridica din umeri resemnata si pleca ,coborand scarile aproape alergand.
Jumatate de ora mai tarziu se afla in sala de clasa suportand interogatoriul detaliat al Sayei. Ii raspunse tuturor intrebarilor care ii fusesera adresate, dar nu suflase niciun cuvant despre sarutul din noaptea precedenta. Chiar daca Saya era singura ei prietena de aici nu avea de ce s-o impovoreze cu tampeniile pe care le facuse ea si, in plus, avea vaga impresie ca Saya ar fi mai mult decat multumita sa afle ce s-a intamplat intre ea si Hajime. Uneorii oamenii erau prea ciudati pentru a-i putea intelege. Totusi,l asand asta la o parte, se simtea mai mult decat magulita ca fata isi facuse griji pentru siguranta ei. Nu prea avusese parte de asa ceva acasa, unde regulile erau simple ,mai ales pentru o exteriorizata ca si ea :ori invatai sa ai grija de tine, ori dispareai.
Chiar daca atentia ei era indreptata spre Saya, nu putuse sa nu observe cand Hajime intrase in clasa. Primul lucru pe care il remarcase fusese uniforma un pic sifonata si parul zburlit, care ii cadea neglijent pe ochii somnorosi. Mersul sau era lent, dar la fel de apasat si sigur ca de obicei, insa nu stia de ce ,dar nu mai parea la fel de intimidant. Nu era singura care observase asta. Restul din clasa nu-si mai fereau privirile de el si nu se indepartau la fel de mult ca de obicei cand baiatul trecea prin fata lor. Parca intreaga atmosfera din jurul lui se schimbase. Cand trecu prin dreptul ei ii zambi si ii facu cu ochiul, dar fata isi lasa numaidecat ochii in pamant si mormai un raspuns neinteligibil, injurand de mama focului stangacia de care dadea dovada in asemenea momente cruciale .Daca el se comporta de parca nimic nu s-ar fi intamplat, ea de ce nu putea? Se imbarbata singura, dar deja era prea tarziu. Baiatul ajunsese in dreptul bancii lui si se angajase intr-o conversatie destul de aprinsa cu alti doi baieti. Leah ciuli urechile, dar nu putea intelege mare lucru din ceea ce vorbeau.
-Daca te mai intinzi mult o sa pici de pe scaun, ii zise Saya zambind discret.
-Habar n-am despre ce vorbesti.
-Haide Leah, te cunosc destul de bine. Nu incerca sa ma minti. De cand a intrat Hajime in clasa ai devenit rosie ca racul. Ce s-a intamplat aseara?
-Nimic. Si ti se pare. E destul de cald aici...poate prea cald.
-Nu ti se parea cald acum 5 minute. Fata incepu sa rada de mutra stanjenita a prietenei sale. Deci...? Intreba dupa o pauza.
-Deci, ce? Ti-am zis deja ca nu s-a intamplat nimic. Totul este bine, totul este normal.
-In fine...cum zici tu, dar sa nu crezi ca vei scapa asa de usor. Pana la sfarsitul zile ai sa-mi spui totul...
Fata fusese intrerupta de profesorul care intra in clasa ca un val-vartej si care ii expedie pe toti in bancile lor printr-un semn discret al capului.
-Bun, dragii mei ,in primul rand vreau sa stiu ce s-a intamplat ieri in curtea scolii. Privirea lui nervoasa matura clasa si se oprii asupra celor doi vinovati. Astepta pret de cateva secunde batand cu degetele in catedra , dar cand vazu ca nimeni nu zice nimic , continua:Leah, Hajime aveti ceva sa-mi spuneti?
Cei doi se uitara unul la altul, parca intelegandu-se din priviri, dar cand sa raspunda profesorul ii aduse la tacere.
V-am chemat parintii la scoala si ma bucur nespus de mult ca amandoi se afla aici acum.
-Poftim?! Leah se ridica atat de brusc incat scaunul ei se rasturna facand un zgomot infernal in clasa unde domnea o liniste solemna. Cum adica ne-at chemat parintii la scoala? N-am facut nimic! Se intoarse nervoasa spre baiatul care privea un pic amuzat "scena" si il pironi cu privirea. Tu nu ai degand sa zici nimic?
-Ce pot sa mai zic in situatia de fata? Hajime se ridica plictisit in picioare. Cat de rau putea fi? El nu avea parinti, iar tatal fetei era Lucifer. Indiferent pe cine a chemat aiuritul asta de profesor sigur nu sunt persoanele potrivite. In mod cert Mia facuse una din scamatoriile ei si rezolvase problema.
-Gata, liniste amandoi. Profesorul isi indrepta privirea spre usa ce era intredeschisa, tonul schimbandu-se automat. Poftiti inauntru, va rog. Imi cer scuze ca v-am facut sa asteptati.
In interiorul clasei se facu si mai liniste(daca asta era posibil) cand cei doi intrara. Privirile tuturor erau atintite spre cele doua siluete ce pareau scoase din revistele de moda. Femeia inalta si bruneta se indrepta cu masi minusculi, ce pareau studiati si executati cu scopul de a-si pune in evidenta atuurile. Mersul lin aducea in prim plan picioarele lungi acoperite de o fusta neagra si stramta cu talie inalta care ii permitea sa-si arate mijlocul ingust si bustul bine definit. Parul ii curgea in cascade bogate pe umeri in jos, pana la talie, obtinand un contrast frunos cu camasa alba simpla pe care o purta. Zambea, dar zambetul nu ii atingea si ochii care pareau a arunca sageti de gheata spre oricine ar incerca sa o provoace. Barbatul nu era nici el mai prejos .Cu toate ca era mai inalt cu cel putin un cap decat femeia, si un corp destul de solid, mersul sau era lin ca de felina.I ntreaga sa statura de la fata cu trasaturi accentuate pana la umerii lati si picoarle lungi impunea respect. Nimeni nu putea spune despre el ca ar fi frumos. Nu in sensul clasic, cel putin, dar avea acel ceva ce te facea sa nu-ti poti intoarce privirea de la el. Isi plimba ochii de culoarea chihlimbarului topit prin clasa, apoi ii indrepta spre profesorul care inghitea in sec. Chiar si pe el in intimida.
Leah facu ochii mari si se albii la fata cand privirea barbatului se opri asupra ei. Tampitul ala chiar il chemase pe Lucifer la scoala. Cum naiba de reusise?
-La dracu! vocea lui Hajime se auzi incet din partea opusa a clasei, facand-o sa-si intoarca privirea. Si el arata le fel de oropsit ca si ea.
"Poti s-o mai zici o data", gandi un pic amuzata. Baiatul nici macar nu stia cata dreptate avea.
-Acum putem sa incepem, zise profesorul cu o voce tremuranda . Ceea se s-a intamplat ieri este cu totul inacceptabil. Niciodata in istoria acestei institutii nu am mai avut un asemenea incident .Doi elevi sa participe la o bataie si sa nu mai vorbim de faptul ca unul dintre ei este fata.Hajime,zise intorcandu-se spre baiat,la tine nu ma mira asemenea comportament,dar la tine,domnisoara Leah...nici nu mai am cuvinte...
-Puteam sa terminam mai repede,zise barbatul din fata clasei cu un ton destul de impacientat.Mai am si alte lucruri de facut azi.
Femeia ii dadu un cot discret in coaste,facandu-l sa se incrunte,dar sa taca.
-Ceea ce vrea domnul sa zica este ca poate ar fi mai bine sa auzim si versiunea lor .Ii oferii profesorului un zambet ce ar topii si ghetarii din Antartica, facandu-l pe acesta sa clipesca de cateva ori, ca si cum si-ar revenii dintr-un soc, dupa care sa se balbaie.
-Aaaa ,da desigur...asta aveam de gand sa fac .Apoi cu un ton mai ferm:deci ce aveti sa ne spuneti?
Hajime vazand ca Leah nu zice nimic se hotara sa preia el fraiele. Si el era un pic socat. Nu se astepta ca in clasa sa apara Mia si insasi marele Lucifer . Cine naiba s-ar fi asteptat la asa ceva? Mia apelase la o mica deghizare ca sa nu fie recunoscuta de fata, dar Lucifer arata la fel ca si acum 60 de ani cand il vazuse ultima oara.
-Pe scurt, zise baiatul, ei au venit aici cu chef de scandal si Leah a fost prinsa la mijloc. Ea nu are nicio vina. Pe mine ma cautau.
-Un gest foarte cavaleresc din partea ta sa o aperi pe domnisoara, dar sa nu uitam ca si ea a participat la bataie. De voie sau de nevoie a batut doi elevi de la alt liceu, care au fost spitalizati. Vi se pare normal ce ati facut voi?
-Leah, ai ceva de adaugat? intreba barbatul cu un ton mult prea degajat.
-Da, tata, am. Fata isi ridica privirea din pamant si se apropie de omul ce o privea incruntat. Eu sunt vinovata. Am zis ceva ce nu trebuia sa zic si astfel am ajuns in situatia in care am ajuns. Hajime a intervenit si ne-a salvat si pe mine si pe Saya. Daca nu era el probabil am fi fost noi spitalizate si nu gorilele alea fara minte. Nu avea de gand sa lase ca toata vina sa pice pe Hajime. Nu vroia sa-si imagineze ce idei i-ar fi venit lui Lucifer ca sa-l pedepseasca. Era un simplu om si nu trebuia sub nicio forma sa fie implicat in neintelegerile ei familiale.
-Inteleg...
-Nu intelegi nimic, i-o taie Leah scurt. Daca eu eram ceea ce am fost nimic din toate astea nu s-ar fi intamplat. Incepuse sa tremure de nervi. Cum de indraznea sa vina aici si sa-i ceara socoteala dupa tot ce ii facuse. Era vina lui ca o trimisese aici si era deasemenea vina lui ca o transformase intr-un om atat de vulnerabil.
Pe chipul barbatului aparuse un zambet plin de ironie, dar ochii sai nu mai pareau la fel de duri ca inainte.
-Vad ca nu te-ai schimbat deloc. Mana lui mare se oprii in parul fetei pe care il ciufuii un pic. Era mai usurat decat se asteptase sa fie. Leah era aceeasi zvapaiata ca si inainte .Da, era un pic schimbata, dar nu atat de mult incat sa nu o recunoasca. Ii simtise ingrozitor de mult lipsa in ultimele lui. Totul in Infern fusese mult prea ordonat de cand plecase ea. Nimeni sa-l infrunte, nimeni sa-l enerveze...totul era banal si plictisitor. Vreau sa-ti ceri scuze, zise cu o voce ferma...colegilor tai, profesorului si apoi bietilor tampi...adica elevi pe care i-ai ranit. Si nu glumesc, Leah.
-Nici gand. Ei ar trebui sa-si ceara scuze ca nu ne-au lasat in pace. Fata ii intoarse spatele, cu intentia de a merge inapoi la ea in banca, dar barbatul o prinse de mana nelasand-o sa se indeparteze.
-Acum Leah .Cere-ti scuze.
-Cand o ingheta Iadul!
-Daca nu vrei sa-ti cumperi o pufoaica pe care s-o folosesti cand te intorci acasa, iti recomand sa-ti ceri scuze, zise pe un ton jos ca sa-l auda numai fata.
-N-ai face una ca asta!
-Esti atat de sigura? ridica un pic sprancenele asteptand raspunsul fetei care il privea exasperata.
-Nu joci deloc corect.
Zambi din nou. Acelasi zambet care le taia respiratia celorlalti, dar care Leahei ii facea pielea de gaina, caci ea ii cunostea adevarat semnificatie.
-Eu sunt Stapanul Infernului. Daca as juca corect mi-as strica reputatie, nu crezi?
Fata ofta zgomotos si-si recunoscu infrangerea. Nu avea niciun rost sa se puna cu el. Pana la urma tot ea va trebui sa cedeze.
-Bine, fie. Se intoarse cu fata la clasa si-si lasa capul in jos zicand cu o voce destul de stanjenita un "Imi pare rau" chinuit.
-Hajime, nu crezi ca ar trebui sa faci acelsi lucru? zise femeia spre baiatul care privea neincrezator scena. Acesta stramba un pic din nas si se incrunta la cea ce i se adresa, dar nu comenta.
-Imi cer scuze. Nu se va mai repeta. Se intoarse spre cei doi noi veniti si ii masura cu privirea din cap pana in picioare abtinandu-se cu greu de la o remarca usturatoare. Sunteti multumiti acum? tonul sau era un exemplu perfect al retinerii de sine.
-Da, normal ca suntem. Nu-i asa Lucien?
-Da, da, desigur, zise barbatul la randul sau de indata ce femeia ii facu semn. Si sunt la fel de sigur ca si domnul profesor este multumit si este dispus sa uite acest mic incident. Nu-i asa?
-Aaa banuiesc ca da. Profesorul ezita un pic, gandindu-se daca ar trebui sa le mai tina morala celor doi elevi ai sai, dar se razgandi repede cand isi dadu seama ca probabil parintii lor ar mai ramane. Nu ii placea sa recunoasca, dar ambii straini il intimidau asa cum nimeni nu reusise pana atunci.Cred ca am terminat aici. Va multumesc ca ati fost de acord sa veniti la scoala si imi pare rau ca v-am deranjat cu aceasta problema. Probabil sunteti foarte ocupati si...
-Nici n-ai idee cat de ocupati suntem, i-o taie scurt barbatul devenind din ce in ce mai impacientat. Noi vom pleca, dar vream sa purtam o mica discutie priva cu copii nostrii. Sper ca nu va deranjeaza daca ii vom lua putin de la ora.
-Nu ,nicidecum. Chiar daca l-ar fi derajat nu ar fi zis nimic. Nu vroia decat sa scape de acea privire ce parea sa-i citeasca insasi sufletul.
Barbatul le facu semn celor doi adolescenti sa-l urmeze afara. Acestia se conformara, dar de indata ce iesira afara din clasa Leah izbucnii.
-Eu nu mai am nimic sa-ti spun. Gata. Mi-a ajuns umilinta la care m-ai supus acolo. N-ai decat sa te duci dracu si sa ma lasi pe mine in pace.
Zicand acestea se suci pe calcaie si alerga in directia opusa celor trei, care o priveau poate un pic surprinsi.
-Asta a mers bine, zise intr-un final Hajime oftand.
-Mda, mie imi zici. Pur si simplu perfect. Lucifer se rezema cu spatele de perete si privi lung in directia in care disparuse fata in urma cu cateva clipe.
-De ce naiba va plangeti amandoi acolo ca doi copii mici? Mia incepu sa rada, lasandu-si rasul cristalin sa se reverse in holul pustiu. Putea sa fie mai rau decat atat. Capul sus, baieti.
Amandoi o privira cu niste ochi resemnati.
-Mia tot Mia va ramane, spusera la unison...
Cap 13 (Vizita neasteptata)
Se trezi cu o durere de cap si un sentiment straniu de neliniste. Privi confuza in incapere intrebandu-se cum ajunsese in pat. Imagini din ziua precedenta ii invadara mintea, facand-o sa-si stranga ochii si sa se lase din nou in pat. Isi trase perna pe cap sperand ca asa va uita felul in care s-a purtat seara trecuta. Nu-i venea sa creada ca-l sarutase. Ce naiba fusese in mintea ei? Si cum va reusi sa dea ochii cu el in acea dimineata? Ofta nemultumita de propriul comportament pe care il considera de-a dreptul rusinos. Nici nu vroia sa-si imagineze ce ar zice tatal ei daca ar afla. Inghiti in sec...nu avea cum sa afle , nu-i asa?
Se enerva si mai mult, de aceasta data pe ea, pentru ca ii pasa. Nu conta daca aflase sau nu. El o exilase, o trimisese aici si acum nu avea decat sa-si tina gura. Asta era viata ei si nu avea de gand sa dea explicatii nimanui .Nici macar lui. Arunca patura de pe ea, printr-o miscare brusca si sarii din pat ,indreptandu-se spre baie. Dadu drumul la apa rece si se clatii pe fata, privindu-si uimita reflexia din oglinda. Arata de-a dreptul obosita, de parca nu ar fi dormit de ceva vreme. Probabil cosmarul avut fusese de vina,caci era sigura ca fusese doar un cosmar si nimic mai mult. Nu avea cum sa fie real .Numai gandul la acea voce ce semana atat de mult cu a ei, dar in acelasi timp ce era atat de diferita, o facea sa tremure. Acelasi sentiment ca in seara precedenta o invada pentru cateva momente scurte :teama isi infingea coltii in fiinta ei facand-o sa se simta vulnerabila si singura...mai singura ca oricand. Isi scutura capul cu incapatanare incercand sa scape de senzatia frustranta. Ea nu era vulnerabila...ea era Fiica Infernului, repeta cu voce tare de cateva ori in fata oglinzii in speranta ca va crede pana la urma. Mda...ce putea sa zica: Fiica Infernului care momentan era o muritoare obisnuita, slaba, ce se sarutase cu un tip, care sigur ca ajunge in Iad, daca tatal ei va afla ceva.Mda...cam asta ar fi rezumatul ultimelor ei luni din viata .Ofta .Nu avea niciun rost sa-si planga de mila acum. Isi infasca uniforma si se imbraca in graba, nedorind sa mai intarzie si la scoala. Avea oricum destule pe cap.
In 10 minute iesi in graba din apartament ,inchizand usa in urma ei. Se oprii in fata usii lui, gandindu-se daca sa bata sau nu. Ezita...poate era mai bine sa nu o faca. Ridica din umeri resemnata si pleca ,coborand scarile aproape alergand.
Jumatate de ora mai tarziu se afla in sala de clasa suportand interogatoriul detaliat al Sayei. Ii raspunse tuturor intrebarilor care ii fusesera adresate, dar nu suflase niciun cuvant despre sarutul din noaptea precedenta. Chiar daca Saya era singura ei prietena de aici nu avea de ce s-o impovoreze cu tampeniile pe care le facuse ea si, in plus, avea vaga impresie ca Saya ar fi mai mult decat multumita sa afle ce s-a intamplat intre ea si Hajime. Uneorii oamenii erau prea ciudati pentru a-i putea intelege. Totusi,l asand asta la o parte, se simtea mai mult decat magulita ca fata isi facuse griji pentru siguranta ei. Nu prea avusese parte de asa ceva acasa, unde regulile erau simple ,mai ales pentru o exteriorizata ca si ea :ori invatai sa ai grija de tine, ori dispareai.
Chiar daca atentia ei era indreptata spre Saya, nu putuse sa nu observe cand Hajime intrase in clasa. Primul lucru pe care il remarcase fusese uniforma un pic sifonata si parul zburlit, care ii cadea neglijent pe ochii somnorosi. Mersul sau era lent, dar la fel de apasat si sigur ca de obicei, insa nu stia de ce ,dar nu mai parea la fel de intimidant. Nu era singura care observase asta. Restul din clasa nu-si mai fereau privirile de el si nu se indepartau la fel de mult ca de obicei cand baiatul trecea prin fata lor. Parca intreaga atmosfera din jurul lui se schimbase. Cand trecu prin dreptul ei ii zambi si ii facu cu ochiul, dar fata isi lasa numaidecat ochii in pamant si mormai un raspuns neinteligibil, injurand de mama focului stangacia de care dadea dovada in asemenea momente cruciale .Daca el se comporta de parca nimic nu s-ar fi intamplat, ea de ce nu putea? Se imbarbata singura, dar deja era prea tarziu. Baiatul ajunsese in dreptul bancii lui si se angajase intr-o conversatie destul de aprinsa cu alti doi baieti. Leah ciuli urechile, dar nu putea intelege mare lucru din ceea ce vorbeau.
-Daca te mai intinzi mult o sa pici de pe scaun, ii zise Saya zambind discret.
-Habar n-am despre ce vorbesti.
-Haide Leah, te cunosc destul de bine. Nu incerca sa ma minti. De cand a intrat Hajime in clasa ai devenit rosie ca racul. Ce s-a intamplat aseara?
-Nimic. Si ti se pare. E destul de cald aici...poate prea cald.
-Nu ti se parea cald acum 5 minute. Fata incepu sa rada de mutra stanjenita a prietenei sale. Deci...? Intreba dupa o pauza.
-Deci, ce? Ti-am zis deja ca nu s-a intamplat nimic. Totul este bine, totul este normal.
-In fine...cum zici tu, dar sa nu crezi ca vei scapa asa de usor. Pana la sfarsitul zile ai sa-mi spui totul...
Fata fusese intrerupta de profesorul care intra in clasa ca un val-vartej si care ii expedie pe toti in bancile lor printr-un semn discret al capului.
-Bun, dragii mei ,in primul rand vreau sa stiu ce s-a intamplat ieri in curtea scolii. Privirea lui nervoasa matura clasa si se oprii asupra celor doi vinovati. Astepta pret de cateva secunde batand cu degetele in catedra , dar cand vazu ca nimeni nu zice nimic , continua:Leah, Hajime aveti ceva sa-mi spuneti?
Cei doi se uitara unul la altul, parca intelegandu-se din priviri, dar cand sa raspunda profesorul ii aduse la tacere.
V-am chemat parintii la scoala si ma bucur nespus de mult ca amandoi se afla aici acum.
-Poftim?! Leah se ridica atat de brusc incat scaunul ei se rasturna facand un zgomot infernal in clasa unde domnea o liniste solemna. Cum adica ne-at chemat parintii la scoala? N-am facut nimic! Se intoarse nervoasa spre baiatul care privea un pic amuzat "scena" si il pironi cu privirea. Tu nu ai degand sa zici nimic?
-Ce pot sa mai zic in situatia de fata? Hajime se ridica plictisit in picioare. Cat de rau putea fi? El nu avea parinti, iar tatal fetei era Lucifer. Indiferent pe cine a chemat aiuritul asta de profesor sigur nu sunt persoanele potrivite. In mod cert Mia facuse una din scamatoriile ei si rezolvase problema.
-Gata, liniste amandoi. Profesorul isi indrepta privirea spre usa ce era intredeschisa, tonul schimbandu-se automat. Poftiti inauntru, va rog. Imi cer scuze ca v-am facut sa asteptati.
In interiorul clasei se facu si mai liniste(daca asta era posibil) cand cei doi intrara. Privirile tuturor erau atintite spre cele doua siluete ce pareau scoase din revistele de moda. Femeia inalta si bruneta se indrepta cu masi minusculi, ce pareau studiati si executati cu scopul de a-si pune in evidenta atuurile. Mersul lin aducea in prim plan picioarele lungi acoperite de o fusta neagra si stramta cu talie inalta care ii permitea sa-si arate mijlocul ingust si bustul bine definit. Parul ii curgea in cascade bogate pe umeri in jos, pana la talie, obtinand un contrast frunos cu camasa alba simpla pe care o purta. Zambea, dar zambetul nu ii atingea si ochii care pareau a arunca sageti de gheata spre oricine ar incerca sa o provoace. Barbatul nu era nici el mai prejos .Cu toate ca era mai inalt cu cel putin un cap decat femeia, si un corp destul de solid, mersul sau era lin ca de felina.I ntreaga sa statura de la fata cu trasaturi accentuate pana la umerii lati si picoarle lungi impunea respect. Nimeni nu putea spune despre el ca ar fi frumos. Nu in sensul clasic, cel putin, dar avea acel ceva ce te facea sa nu-ti poti intoarce privirea de la el. Isi plimba ochii de culoarea chihlimbarului topit prin clasa, apoi ii indrepta spre profesorul care inghitea in sec. Chiar si pe el in intimida.
Leah facu ochii mari si se albii la fata cand privirea barbatului se opri asupra ei. Tampitul ala chiar il chemase pe Lucifer la scoala. Cum naiba de reusise?
-La dracu! vocea lui Hajime se auzi incet din partea opusa a clasei, facand-o sa-si intoarca privirea. Si el arata le fel de oropsit ca si ea.
"Poti s-o mai zici o data", gandi un pic amuzata. Baiatul nici macar nu stia cata dreptate avea.
-Acum putem sa incepem, zise profesorul cu o voce tremuranda . Ceea se s-a intamplat ieri este cu totul inacceptabil. Niciodata in istoria acestei institutii nu am mai avut un asemenea incident .Doi elevi sa participe la o bataie si sa nu mai vorbim de faptul ca unul dintre ei este fata.Hajime,zise intorcandu-se spre baiat,la tine nu ma mira asemenea comportament,dar la tine,domnisoara Leah...nici nu mai am cuvinte...
-Puteam sa terminam mai repede,zise barbatul din fata clasei cu un ton destul de impacientat.Mai am si alte lucruri de facut azi.
Femeia ii dadu un cot discret in coaste,facandu-l sa se incrunte,dar sa taca.
-Ceea ce vrea domnul sa zica este ca poate ar fi mai bine sa auzim si versiunea lor .Ii oferii profesorului un zambet ce ar topii si ghetarii din Antartica, facandu-l pe acesta sa clipesca de cateva ori, ca si cum si-ar revenii dintr-un soc, dupa care sa se balbaie.
-Aaaa ,da desigur...asta aveam de gand sa fac .Apoi cu un ton mai ferm:deci ce aveti sa ne spuneti?
Hajime vazand ca Leah nu zice nimic se hotara sa preia el fraiele. Si el era un pic socat. Nu se astepta ca in clasa sa apara Mia si insasi marele Lucifer . Cine naiba s-ar fi asteptat la asa ceva? Mia apelase la o mica deghizare ca sa nu fie recunoscuta de fata, dar Lucifer arata la fel ca si acum 60 de ani cand il vazuse ultima oara.
-Pe scurt, zise baiatul, ei au venit aici cu chef de scandal si Leah a fost prinsa la mijloc. Ea nu are nicio vina. Pe mine ma cautau.
-Un gest foarte cavaleresc din partea ta sa o aperi pe domnisoara, dar sa nu uitam ca si ea a participat la bataie. De voie sau de nevoie a batut doi elevi de la alt liceu, care au fost spitalizati. Vi se pare normal ce ati facut voi?
-Leah, ai ceva de adaugat? intreba barbatul cu un ton mult prea degajat.
-Da, tata, am. Fata isi ridica privirea din pamant si se apropie de omul ce o privea incruntat. Eu sunt vinovata. Am zis ceva ce nu trebuia sa zic si astfel am ajuns in situatia in care am ajuns. Hajime a intervenit si ne-a salvat si pe mine si pe Saya. Daca nu era el probabil am fi fost noi spitalizate si nu gorilele alea fara minte. Nu avea de gand sa lase ca toata vina sa pice pe Hajime. Nu vroia sa-si imagineze ce idei i-ar fi venit lui Lucifer ca sa-l pedepseasca. Era un simplu om si nu trebuia sub nicio forma sa fie implicat in neintelegerile ei familiale.
-Inteleg...
-Nu intelegi nimic, i-o taie Leah scurt. Daca eu eram ceea ce am fost nimic din toate astea nu s-ar fi intamplat. Incepuse sa tremure de nervi. Cum de indraznea sa vina aici si sa-i ceara socoteala dupa tot ce ii facuse. Era vina lui ca o trimisese aici si era deasemenea vina lui ca o transformase intr-un om atat de vulnerabil.
Pe chipul barbatului aparuse un zambet plin de ironie, dar ochii sai nu mai pareau la fel de duri ca inainte.
-Vad ca nu te-ai schimbat deloc. Mana lui mare se oprii in parul fetei pe care il ciufuii un pic. Era mai usurat decat se asteptase sa fie. Leah era aceeasi zvapaiata ca si inainte .Da, era un pic schimbata, dar nu atat de mult incat sa nu o recunoasca. Ii simtise ingrozitor de mult lipsa in ultimele lui. Totul in Infern fusese mult prea ordonat de cand plecase ea. Nimeni sa-l infrunte, nimeni sa-l enerveze...totul era banal si plictisitor. Vreau sa-ti ceri scuze, zise cu o voce ferma...colegilor tai, profesorului si apoi bietilor tampi...adica elevi pe care i-ai ranit. Si nu glumesc, Leah.
-Nici gand. Ei ar trebui sa-si ceara scuze ca nu ne-au lasat in pace. Fata ii intoarse spatele, cu intentia de a merge inapoi la ea in banca, dar barbatul o prinse de mana nelasand-o sa se indeparteze.
-Acum Leah .Cere-ti scuze.
-Cand o ingheta Iadul!
-Daca nu vrei sa-ti cumperi o pufoaica pe care s-o folosesti cand te intorci acasa, iti recomand sa-ti ceri scuze, zise pe un ton jos ca sa-l auda numai fata.
-N-ai face una ca asta!
-Esti atat de sigura? ridica un pic sprancenele asteptand raspunsul fetei care il privea exasperata.
-Nu joci deloc corect.
Zambi din nou. Acelasi zambet care le taia respiratia celorlalti, dar care Leahei ii facea pielea de gaina, caci ea ii cunostea adevarat semnificatie.
-Eu sunt Stapanul Infernului. Daca as juca corect mi-as strica reputatie, nu crezi?
Fata ofta zgomotos si-si recunoscu infrangerea. Nu avea niciun rost sa se puna cu el. Pana la urma tot ea va trebui sa cedeze.
-Bine, fie. Se intoarse cu fata la clasa si-si lasa capul in jos zicand cu o voce destul de stanjenita un "Imi pare rau" chinuit.
-Hajime, nu crezi ca ar trebui sa faci acelsi lucru? zise femeia spre baiatul care privea neincrezator scena. Acesta stramba un pic din nas si se incrunta la cea ce i se adresa, dar nu comenta.
-Imi cer scuze. Nu se va mai repeta. Se intoarse spre cei doi noi veniti si ii masura cu privirea din cap pana in picioare abtinandu-se cu greu de la o remarca usturatoare. Sunteti multumiti acum? tonul sau era un exemplu perfect al retinerii de sine.
-Da, normal ca suntem. Nu-i asa Lucien?
-Da, da, desigur, zise barbatul la randul sau de indata ce femeia ii facu semn. Si sunt la fel de sigur ca si domnul profesor este multumit si este dispus sa uite acest mic incident. Nu-i asa?
-Aaa banuiesc ca da. Profesorul ezita un pic, gandindu-se daca ar trebui sa le mai tina morala celor doi elevi ai sai, dar se razgandi repede cand isi dadu seama ca probabil parintii lor ar mai ramane. Nu ii placea sa recunoasca, dar ambii straini il intimidau asa cum nimeni nu reusise pana atunci.Cred ca am terminat aici. Va multumesc ca ati fost de acord sa veniti la scoala si imi pare rau ca v-am deranjat cu aceasta problema. Probabil sunteti foarte ocupati si...
-Nici n-ai idee cat de ocupati suntem, i-o taie scurt barbatul devenind din ce in ce mai impacientat. Noi vom pleca, dar vream sa purtam o mica discutie priva cu copii nostrii. Sper ca nu va deranjeaza daca ii vom lua putin de la ora.
-Nu ,nicidecum. Chiar daca l-ar fi derajat nu ar fi zis nimic. Nu vroia decat sa scape de acea privire ce parea sa-i citeasca insasi sufletul.
Barbatul le facu semn celor doi adolescenti sa-l urmeze afara. Acestia se conformara, dar de indata ce iesira afara din clasa Leah izbucnii.
-Eu nu mai am nimic sa-ti spun. Gata. Mi-a ajuns umilinta la care m-ai supus acolo. N-ai decat sa te duci dracu si sa ma lasi pe mine in pace.
Zicand acestea se suci pe calcaie si alerga in directia opusa celor trei, care o priveau poate un pic surprinsi.
-Asta a mers bine, zise intr-un final Hajime oftand.
-Mda, mie imi zici. Pur si simplu perfect. Lucifer se rezema cu spatele de perete si privi lung in directia in care disparuse fata in urma cu cateva clipe.
-De ce naiba va plangeti amandoi acolo ca doi copii mici? Mia incepu sa rada, lasandu-si rasul cristalin sa se reverse in holul pustiu. Putea sa fie mai rau decat atat. Capul sus, baieti.
Amandoi o privira cu niste ochi resemnati.
-Mia tot Mia va ramane, spusera la unison...
"Omul este cel mai putin el insusi,atunci cand vorbeste in propria persoana.Da-i o masca si el va spune adevarul."Oscar Wilde
![[Imagine: chibi_5001.gif]](http://animezup.com/chibi/img/user/chibi_5001.gif)
, chibi-ul lui