Amintiri uitate [shounen-ai / yaoi]

[Mitsukai Yoru]

Capitolul 1:O intalnire neasteptata


Totul a inceput intr-o zi calduroasa de vara. Tony se plimba pe strada plina de oameni ce nu se sfiau sa-ti traga cate un cot in stomac sau sa te calce pe picioare. Ajuns in statie, baiatul se urca in metrou, in aglomeratia ce te sufoca. Miresmele ametitoare de deodorant si tranpiratie se imbinara parca simteai ca stomacul tau devine o masina de spalat ce se invarte. Langa el o femeie cu o punga de varza murata...in spatele lui...un drogat ce parea ca nu facuse niciodata cunostinta cu apa...Tinea doar o punga in mana in care sufla ocazional, sprijinindu-se de Thony. Si cum n-ar fi destul la urmatoarea statie se mai urcara alte zeci de persoane tinandu-se de acesta de parca pe fata lui ar scrie "scaun".
Tony incerca sa-si faca loc printre oamenii ce se ingramadeau sa coboare, unii peste altii tipand si certandu-se. Intr-un final,lesinat de mirosurile ucigatoare, mai mult mort decat viu, reusi sa iasa din stramtoarea in care ramasese blocat cateva minute. Nici lui nu-i venea sa creada. Centrul New York-ului era mai periculos decat acele cartiere rau famate.
Uitandu-se cand l-a ceas, cand la foaia ce o avea in mana, s-a impiedicat si a cazut peste un barbat. Ridica privirea cu un zambet care spunea , <<Aoleu!Am dat-o in bara.Ce ma fac acum?>> ,cand deodata deschise ochii mari si-si dadu seama ca, cel pe care il lipi de pamant, nu era altul decat Ray Defferson, celebrul cantaret pe care , fara sa vrea , reusi sa-l demasce, zburandu-i ochelarii de soare.
Toti cei de fata navalira asupra vedetei, aproape sufocandu-l.Ray,vazand ca daca "n-o sterge" de acolo o va pati rau de tot, il trase pe Tony de mana si o lua la fuga pe aleea plina de oameni care mai de care mai curiosi si mai disperati sa-l atinga pe saracul baiat.
Thony se uita la mana starului cum o strangea pe-a sa.Ray observa un bar si-l trase pe baiat inauntru,apoi inchise usa in graba,astfel incat fanii nu reusira sa-i dea de urma.
-Pe aproape!spuse vedeta.Si se uita la Thony,care se aseza pe podea pentru a avea un moment de respiro.Tu esti....
-Eu...eu sunt...Thony Mitsuki Layson.Imi pare bine de cunostinta!spuse acesta privindu-l pe cantaret.
-Aha...
Vedeta il masura de jos pana sus si zambi.Avea o privire ciudata.Parea a pune la cale ceva
-Mda...Si-asa ala a plecat.De ce sa petrec nopatea singur cand pot sa ma distrez iar?
Thony il privea uimit pentru ca nu intelegea vorbele lui Ray.Si felul in care se uita la el. Ochii acestuia nu pareau a-l vedea ca pe un orice alt baiat...ci ca pe o fata. De altfel,Thony era foarte frumos.Ochii lui erau de un verde atat de patrunzator incat simteai ca te scufunzi intr-un ocean de smaralde. Erau putin alungiti,punand in evidenta culoarea superba a lor. Parul ii cadea usor pe ochi,facandu-l pe thony sa para atat de nevinovat.Nu era foarte inalt,dar era destul de dezvoltat pentru varsta lui. In curand avea sa implineasca saptesprezece ani. Avea un corp perfect. Purta o bluza bleumarin, peste care era asezat un tricou alb cu diferite inscriptii.Avea niste pantaloni pana la genunchi,largi, cu buzunare, de culoare alba si in picioare o pereche de bascheti albastrii. Cantaretul il privea fermecat.Pentru prima oara in viata lui a simtit ceva de nedescris. Simtea ca ceva nu mai e la fel. Nu-si dadea seama ce ,pentru ca el nu mai iubise niciodata pe nimeni.Pana la urma,nici el nu era deloc urat. Avea ochii albastri spre mov, precum un cer de o splendoare aproape ireala .Parul mov deschis, ii acoperea fruntea,creand o imagine perfecta.Cercelul din ureche ii dadea un flair aparte.Avea o camasa rosie, deschisa la primii trei nasturi,putandui-se observa abdomenul bine lucrat. Privirea lui insa era rece.Poate nu atat de goala si naiva ca a lui Thony,insa simteai cum sufletul ingheata in tine.
-Domnule...eu....eu....mie imi pare rau.Chiar nu am vrut sa va bruschez.Imi cer scuze.
Cantaretul il privi si-i intinse mana.
-Ridica-te!
Thony nu stia ce sa faca.Sa ii dea mana vedetei sau sa se ridice singur.Cu ezitare il apuca de mana si se ridica.
-Imi cer scuze!spuse Thony facand o plecaciune prin care isi exprima parearea de rau si se pregati sa iasa pe usa.
-Stai!spuse Ray.Vrei sa bem ceva ?
-Eu?Cu dumneavostra?
-Dumneavoastra?!Am douazeci si trei de ani.Totusi...Inca n-am ajuns bosorog..Da!Tu cu mine.Si ma poti tutui.Daca tot suntem aici de ce nu iei loc?
-Sigur.Multumesc!
-Doamne,esti mai formal ca insasi Regina Maria.Zici ca esti fiul ei.I mean.....hello....am aproape aceeasi varsta cu tine...
Baiatul lasa privirea in jos.Si un zambet se schita pe fata lui.
-In sfarsit cineva cu care pot vorbi.Doamne si credeam ca lumea e plina numai de idioti.Unde mergi te ciocnesti de unul.Deodata se opri dandu-si seama ce-a zis.
Ray incepu sa rada.
-Ca mine...
-A!Nu, nu asta am spus!Adica...vreau sa zic...nu....Doar...Trebuie sa plec.Imi pare rau ca v-am cauzat atatea probleme.E numai vina mea,intotdeauna patesc asta.Ma bucur ca n-ati fost ranit!
Baiatul se ridica dupa scaun si iesi fugind afara.Nici el nu stia de ce.Ar fi vrut sa se opreasca insa ceva nu-l lasa.Nu intelegea ce se intampla cu el .De ce picioarele lui, il conduc pe un drum necunocut?De ce oricat incerca sa se opreasca i se parea imposibil? Ce-i facuse baiatul acela astfel incat el sa fuga fara sa spuna nimic? Toate aceste intrebari si le punea fara sa stie de ce .Simtea cum inima ii murmura ceva.O soapta,un cuvant suspendate in durerea sfasietoare a trecutului.

And now the photos...:)
- Thony

- and Ray :X

PS:Imi cer scuze pt greseli, pt lipsa descrierii si promit ca urmatorul capitol se va imbunatati.

Si...I hope you enjoi it!