More than passion! More than agony! It's love! [shouen-ai / yaoi]

[bastard_in_love]

nolazy-merci de comment, se pare ca esti singura care mai citeste.

RegasireII


Sho inmarmurise. Fusese doar o singura data acolo. Era un magazin cu diverse obiecte vestimentare, dar nu s-a mai incumetat sa calce pe acolo. Cea mai ieftina pereche de pantaloni costa 70.000 de yeni.
-Da...dar, este...
-A fost rapid!exclama Axel intinzandu-i soferului o bacnota care depasea cu mult pretul calatoriei. Asteapta-ne aici!
-Da... da domnule!se balbai sofeul privind stupefiat suma de bani.
Cei doi au inceput sa alerge de colo-colo, pana cand Axel a fost multumit de un mic magazin, asa ca s-au hotarat sa intre.
Hainele parca straluceau, fiecare in vitrine separate, aranjate migalos, puse cu multa atentie la locul lor si doua femei gata sa le ofere celor doi ceea ce doreau sa cumpere.
-Un costum negru pentru mine va rog, iar pentru el… aratati-mi cam ce aveti in materie de pantaloni si sacouri. In timp ce cantaretul s-a dus sa se schimbe, Sho privea inca stupefiat magazinul si pe femeia care ii tot arata tipuri de pantaloni si bluze. Acesta ramanea intotdeauna parca vrajit, astfel s-a strans un teanc imens de haine in cateva secunde. La scurt timp a aparut si Axel, care nu intelegea ce se intampla.
-De ce nu-ti alegi… Sho ?!
Roscatul avea gura deschisa si cu greu se putea deosebi de un caine caruia tocmai i-ai pus un bol cu carne proaspata in fata.
-Poti sa inchizi gura si sa te opresti din salivat!ii sopti Axel la ureche in timp ce se straduia sa-i aleaga niste piese vestimentare potrivite. Intr-un final s-a decis pentru un costum gri si un tricou alb mulat pe corp. Pantofii de lac erau o piesa de rezistenta chiar si separat, insa toate la un loc puse pe corpul roscatului erau departe de a putea fi descrise in cuvinte. Acum Axel era cel care saliva, caci nu-l mai vazuse pe roscat imbracat asa, si nu-i statea deloc rau.
-Multumim, luati cardul ! Sho, vino sa-ti scot etichetele !a spus Axel, rupand atele de la haine si dandu-i hartiile roscatului pentru a le arunca. Acesta a ramas blocat cand a observat suma pe care o presupunea achizitonarea acelor piese vestimentare. In mod normal si a mia parte din ea ar fi putut goli buzunarele unui om normal.
-Este…
-Hai sa mergem !exclama argintiul in vreme ce o luase la picior catre taxiul care ii astepta inca in fata cladirii.
S-au urcat, trantind usile, iar masina a pornit cu o viteza uimitoare. Roscatul privea imaginile desfasutandu-se in fata ochilor sai cu o viteza care le facea imposibil de distins. Masinile se contopeau in departare, formand o lunga linie neclara. Intreaga sa viata ii parea un vis, unul ciudat, incredibil de frumos, in ciuda suferintei pe care a trebuit s-o indure pe tot parcursul anilor nesfarsit de lungi. Brusc, i se parea ca timpul a inceput sa se scurga prea repede, secundele alergau pe langa el, iar dorul de a-l imbratisa pe Axel si de a se simti protejat devenea insuportabil.
O frana brusca l-a zdruncinat, trezindu-l din visare, iar Axel a deschis usa coborand. Sho l-a urmat.
-Unde suntem? A intrebat acesta privind buimac in jurul sau. Lumini peste lumini, fiecare coltisor din localul acela stralucea, in vreme ce afisul ii starni curiozitatea: “The Ghost”. Citise despre acest club.... in revistele de paparazzi din tarabe. Niciodata nu visase sa ajunga aici.
-Clubul meu preferat! Stai sa-l vezi pe dinauntru! Este plin de picturi superbe ! Iar bauturile si camerele lor sunt minunate !!
Cand au pasit inauntru, muzica data la maxim si mirosul puternic de fum de tigara i-a provocat o stare de ameteala lui Sho. Dar nu s-a “bucurat” prea mult de ea, caci telefonul a inceput sa-i sune.
-E imposibil sa vorbesti aici, vino!
Astfel, argintiul a descuiat usa, captusita cu piele, a unei camere cu numarul 6, intrand alaturi de roscat si incuind la loc.
-Alo ?a rasunat vocea lui Sho, urmata de una clar deslusita pana si de Axel, desi difuzorul nu era activat.
-Sa inteleg ca nu pot avea incredere intr-un prost ca tine ! In zece minute sosesc, si ai face bine sa-ti ascunzi fata, pentru ca daca iti vad mutra o sparg ! Asemenea rusine... m-a sunat directoarea in I T A L I A! Atat de grava este situatia ta! Nu mai treci pe la scoala, nu mai faci nimic util. Nu inteleg nici de ce mai faci umbra pamantului degeaba !
Roscatul avea ochii cascati, iar mainile ii tremurau. Axel s-a gandit ca ar fi vreo fosta prietena dee-a lui, asa ca a luat receptorul din mana si a hotarat sa se adreseze cat mai dur posibil femeii :
-Ba’ femeie! Cine mama naibii crezi tu ca esti sa-i vorbesti asa!
-Sunt mama lui, iar tu ce esti ? Vreun tacanit care l-a sechestrat ? Atunci lichideaza-l mai repede !
-Hehe ! Nu zau… cea lichidata vrei fi tu cucoana daca ma mai iei cu minciunele ! Ciau si sa nu te mai prind pe linia asta, mai bine m-ai suna direct pe mine!
-Chiar asa… iar tu cine esti ?
-Nu cred ca exista om in viata care sa nu recunoasca numele de “Axel”!
Putea sa-si imagineze expresia de pe chipul femeii. Probabil una neagra. Tocmai se rastise la unul dintre cei mai influenti oameni din Japonia. Putea fi lichidata in cateva ore.
-D… domnule Axel ?! Dar ce cauta fiul meu cu cineva ca dumneata ? Am gresit numarul? Sau... poate ca si-a pierdut mobilul? Imi pare rau... eu...
-Calmeaza-te femeie! Ma doare-n cot de ce faci tu. Doar nu te atinge de pretiosul meu Sho ca-ti fac creierii piftie!
Astfel a trantit clapa, zambind satisfacut... inca o persoana ramasa cu gura cascata! Gandi acesta, indreptandu-si privirile din nou asupra baiatului care parea mai mult decat abatut.
-Relaxeaza-te, m-am ocupat eu de ea... auzi.. maica-ta!spuse acesta ironizand clar ultimile doua cuvinte.
-Chiar era mama mea! Si chiar o sa ma faca bucati bucatele daca nu ajung acasa.