30-08-2008, 04:07 PM
Durere.
“Nu!El nu! De ce o fi venit? A crezut ca o sa-I moara distractia si va avea alta de gasit?!”
-Din vina mea te-ai apucat de muzica, datorita mie ti-ai dorit cu atat de multa indarjire si acum, vrei sa te sinucizi din cauza mea?!l-a intrebat blondul, apropiindu-se de el si inclestandu-si degetele in jurul barbiei artistului.
-Da, inainte imi doream sa traiesc, pentru tine! Acum imi doresc sa mor, ca tu sa dispari! De cand am devenit jucaria ta, de cand ai inceput sa ma tratezi ca un obiect, visul meu s-a naruit! De ce? Pentru ca noi doi era visul meu!
Ochii negri, mistici ai blondului erau acum atintiti asupra cantaretului, care la randul lui il privea pe baiat, dar era inexpresiv.
-E o minciuna, si tu stii bine! I-a raspus acesta, muscandu-I cu tandrete buza de jos, apoi acaparandu-I intreaga gura. L-a cuprins cu grija in brate, fara a rupe sarutul.
In afara cabinetului, roscatul, doctorul si inca doua asistente se straduiau sa deschida usa.
-Cine a incuiat-o?!a izbucnit medicul catre asistente.
-Nu stim! Dar eu nu-mi gasesc cheia, era pe birou, acum a disparut!i-a raspuns una dintre ele.
-Sigur ca a disparut, este de cealalta parte a usii!i-a raspuns medicul furios.
Roscatul privea dezmatul, ingrijorat de ceea ce ar putea pati Axel daca nu intrau ai repede acolo.
“Cine si de ce ar incuia usa?! Nu are sens!”
-AXEL, ESTI ACOLO?! A strigat acesta, batad cu palma in usa.
Brusc, argintiul l-a impins pe blond, fiind parca trezit din visare.
-Da! Umm, stai putin! Ran, descuie si ascunde-te, si ai grija sa nu auda nimeni!i-a soptit acesta blondului, care a facut precum i-a fost ordonat, apoi s-a ascuns sub patul de spital al lui Axel, care strigase:
-Intra!
-Axel, ce te-a apucat?!a izbucnit roscatul, intrand precum o furtuna in camera, urmat de doctori.
-Domnule, ne spuneti va rog ce s-a intamplat?!i s-a adrest si doctorul.
-Ma simt bine, nu s-a intampat nimic.
-Perfect, haideti, inapoi la treaba.
Ramasi aparent singuri, cei doi se priveau. Sho a realizat de la bun inceput ca ceva nu era in regula, asa ca la intrebat pe cantaret:
-Ce s-a intamplat? Cu mine sper ca poti fi sincer!
-Pot, insa nu acum! Te rog sa ma lasi singur o vreme!
“Ce m-a apucat?! De ce? Vreau sa ramana, dar Ran…”
-Fie, voi pleca!a raspuns acesta, ridicandu-se furios si plecand. Era suparat pentru felul in care i-a spus ca vrea sa stea singur, dupa ce el se straduise din rasputeri sa nu se desparta de el nici cateva secunde.
-Acum…continuam ce am inceput?i s-a adresat blondul, incercand sa-l sarute pe argintiu din nou, insa acesta l-a tinut la distanta, insistand ca este gresit. Totusi, blondul era prea insistent si avea mai multa forta. L-a luat din nou in brate, sarutandu-l cu daruire.
Afara, roscatul se opreste din drum, suparat.
“Ahh, iar am plecat fara portofel, ma intreb ce se mai intampla, ca mai inainte desteptu ala s-a incuiat inauntru, acu poate incearca sa-si taie gatul!” gandea acesta deschizand usa, pe care cei doi au uitat sa o mai incuie.Imediat ce privelistea I s-a dezvaluit, a inlemnit in dreptul usii, neputand sa mai faca nicio miscare, simtea ca lumea I se naruie in fata ochilor.
Hmm...multumesc pentru commuri, ma bucur ca macar 2 persoane citesc...
Continuarile vin mai greu pentru ca netul de pe laptop e foarte incet... si de asta nu intru des.
“Nu!El nu! De ce o fi venit? A crezut ca o sa-I moara distractia si va avea alta de gasit?!”
-Din vina mea te-ai apucat de muzica, datorita mie ti-ai dorit cu atat de multa indarjire si acum, vrei sa te sinucizi din cauza mea?!l-a intrebat blondul, apropiindu-se de el si inclestandu-si degetele in jurul barbiei artistului.
-Da, inainte imi doream sa traiesc, pentru tine! Acum imi doresc sa mor, ca tu sa dispari! De cand am devenit jucaria ta, de cand ai inceput sa ma tratezi ca un obiect, visul meu s-a naruit! De ce? Pentru ca noi doi era visul meu!
Ochii negri, mistici ai blondului erau acum atintiti asupra cantaretului, care la randul lui il privea pe baiat, dar era inexpresiv.
-E o minciuna, si tu stii bine! I-a raspus acesta, muscandu-I cu tandrete buza de jos, apoi acaparandu-I intreaga gura. L-a cuprins cu grija in brate, fara a rupe sarutul.
In afara cabinetului, roscatul, doctorul si inca doua asistente se straduiau sa deschida usa.
-Cine a incuiat-o?!a izbucnit medicul catre asistente.
-Nu stim! Dar eu nu-mi gasesc cheia, era pe birou, acum a disparut!i-a raspuns una dintre ele.
-Sigur ca a disparut, este de cealalta parte a usii!i-a raspuns medicul furios.
Roscatul privea dezmatul, ingrijorat de ceea ce ar putea pati Axel daca nu intrau ai repede acolo.
“Cine si de ce ar incuia usa?! Nu are sens!”
-AXEL, ESTI ACOLO?! A strigat acesta, batad cu palma in usa.
Brusc, argintiul l-a impins pe blond, fiind parca trezit din visare.
-Da! Umm, stai putin! Ran, descuie si ascunde-te, si ai grija sa nu auda nimeni!i-a soptit acesta blondului, care a facut precum i-a fost ordonat, apoi s-a ascuns sub patul de spital al lui Axel, care strigase:
-Intra!
-Axel, ce te-a apucat?!a izbucnit roscatul, intrand precum o furtuna in camera, urmat de doctori.
-Domnule, ne spuneti va rog ce s-a intamplat?!i s-a adrest si doctorul.
-Ma simt bine, nu s-a intampat nimic.
-Perfect, haideti, inapoi la treaba.
Ramasi aparent singuri, cei doi se priveau. Sho a realizat de la bun inceput ca ceva nu era in regula, asa ca la intrebat pe cantaret:
-Ce s-a intamplat? Cu mine sper ca poti fi sincer!
-Pot, insa nu acum! Te rog sa ma lasi singur o vreme!
“Ce m-a apucat?! De ce? Vreau sa ramana, dar Ran…”
-Fie, voi pleca!a raspuns acesta, ridicandu-se furios si plecand. Era suparat pentru felul in care i-a spus ca vrea sa stea singur, dupa ce el se straduise din rasputeri sa nu se desparta de el nici cateva secunde.
-Acum…continuam ce am inceput?i s-a adresat blondul, incercand sa-l sarute pe argintiu din nou, insa acesta l-a tinut la distanta, insistand ca este gresit. Totusi, blondul era prea insistent si avea mai multa forta. L-a luat din nou in brate, sarutandu-l cu daruire.
Afara, roscatul se opreste din drum, suparat.
“Ahh, iar am plecat fara portofel, ma intreb ce se mai intampla, ca mai inainte desteptu ala s-a incuiat inauntru, acu poate incearca sa-si taie gatul!” gandea acesta deschizand usa, pe care cei doi au uitat sa o mai incuie.Imediat ce privelistea I s-a dezvaluit, a inlemnit in dreptul usii, neputand sa mai faca nicio miscare, simtea ca lumea I se naruie in fata ochilor.
Hmm...multumesc pentru commuri, ma bucur ca macar 2 persoane citesc...
Continuarile vin mai greu pentru ca netul de pe laptop e foarte incet... si de asta nu intru des.
![[Imagine: sigdn.jpg]](http://i252.photobucket.com/albums/hh24/ana_serbanescu/sigdn.jpg)
The old bastard left his ties and his suit
A brown box, mothballs and bowling shoes