More than passion! More than agony! It's love! [shouen-ai / yaoi]

[bastard_in_love]

Multumesc pentru commenturi:

1.Ice_angel: meci ca mi-ai aratat greselile, si multumesc pentru incurajare. Voi incerca sa le mai corectez daca am timp.

2.Zoey: greseala este ca am pus un "p" la "rasuna", in rest, merci pentru ca mi-ai aratat greselile...


So, next chapter:


Agonie.



Roscatul simtea cum limba cantaretului isi facea luc printre buzele sale incinse, explorand in voie si simtind cum incepe sa se incalzeasca si sa tremure.
Axel a rupt lent sarutul, atintindu-si privirea asupra acelei mari albastre si inlacrimate. Deoarece roscatul a ramas fara cuvinte, argintiul a rostit incet, desi nimeni nu era prin jur:
-Pustiule, iti spun sincer, esti prima persoana pe care am sarutat-o fara motiv!
-De ce?! A strigat roscatul, ridicandu-se in picioare, vrand sa plece.
-Pentru ca asa am simtit!i-a replicat scurt cantaretul, tragandu-l de mana si indemnandu-l sa se aseze peste genunchii lui. Fiind prea absorbit de frumusetea lui, roscatul nici nu a realizat cat de palid era. Dintr-o data, cantaretul a inceput sa tuseasca zgomotos. Speriat, baiatul s-a alarmat, ridicandu-se si asezandu-si mainile pe umerii lui Axel.
O dara de sange se prelingea pe obrazul acestuia, in vreme ce el incerca sa mai vorbeasca inteligibil:
-Numele,.. numele tau!
-Eu, incerca Sho sa-l dezmeticeasca, SHO! Stai, nu!
Baiatul striga din rasputeri, insa argintiul era inconstient, nu mai reactiona.L-a ridicat cu greu, plasandu-l pe canapea si sunand in disperare la o salvare.
Ii verifica pulsul incontinuu, constatand ca scadea. I-a cuprins chipul cu palmele, sarutand scurt buzele reci. Astepta sa-I raspunda, sa-l sarute asa cum facuse mai devreme, insa raspunsul nu venea. Plangea, lacrimi amare pentru cel la care tinea.
Salvarea a sosit, iar Axel a fost transportat de urgenta la spital.

Trecusera doua ore de cand cantaretul intrase in operatie, insa roscatul nu stia nimic de el, nici macar ce boala avea.
Intr-un final, din sala a iesit un doctor in etate, ce I s-a adresat:
-Ii sunteti ruda?
-Umm, sa zicem ca un prieten apropiat, cum se simte? Ce are?
-Asta ar trebui sa-mi spuneti dumneavoastra, cred ca e bolnav de cel putin un an! Pneumonie in ultima faza! Trebuia sa ia pastille, sa urmeze un tratament, eventual sa treaca saptamanal apoi lunar pe la medic! Boala nu a fost tratata, din contra, a fost agravata!
-Si asta ce inseamna! EL CUM SE SIMTE!
-Tare mi-ar placea sa mai simta ceva�este in coma, il ducem la terapie intensive, desi eu cred ca nu ar trebui sa intrati, va faceti degeaba sperante! Ma scuzati!
-STAI! Cum il pot ajuta, trebuie sa existe o cale!
-Si mie mi-ar placea sac red asta, am indepartat cheagul, dar inima este obosita, iar plamanii nu mai rezista in acest fel! Practic are nevoie de timp, timp pe care trebuia sa-l fi acordat inainte sa fie in pragul mortii!
-DOCTORE!
Strigatul ingrozit al unei asistente i-a facut pe amandoi sa tresara.
-Veniti repede!
Disperat, roscatul a navalit inauntru, desi asistentele si medical ii interzisera s-o faca. Plangand nebun, l-a luat pe Axel in brate, reprosandu-i:
-Esti un nenorocit! Daca ma lasi singur nu te voi ierta cat oi mai trai!
Asistentele voiau sa-l indeparteze, insa doctorul le-a facut semna sa il urmeze catre hol. Nu mai aveau oricum ce sa faca. Insa roscatul a continuat sa planga sis a-l jeleasca. Lacrimi cristaline se scurgeau e pieptul cantaretului, cazand precum picaturile de ploaie. Era singur, sentiment pe care nu l-a mai avut.
Aparatul s-a oprit, indicand ca nu mai simtea pulsul cantaretului. Si totusi roscatul s-a oprit din plans, incercand cu ultimele forte sa-I cuprinda buzele intr-un sarut suav.


Etoo, stiu ca e cam scurt, si scuze pentru dialog, trebuia sa evidentieze disperarea si de asemeni sa mai dea niste date legate de starea si boala lui Axel.

Gomen pentru ca l-am imbolnavit... dar ma revansez eu:))

Commenturi? :-s