13-08-2008, 02:41 PM
Well...let's begin:
Sho- [attachment=386]
Axel- [attachment=387]
Un fan adevarat.
Este ora 20.00 seara, de obicei oamenii se aduna la caslele lor si lenevesc alaturi de cei dragi. Totusi, astazi, ai putea spune ca intregul glob s-a adunat in fata unui stadion destul de cunoscut. Tineri, batrani, baieti, fete, toti s-au adunat sa asisete la concertul celui mai mare cantaret japonez al secolului, �Axel�.
Momentul mult asteptat soseste cu rapiditate, iar pe scena, alaturi de trei frumoase dansatoare isi face aparitia un tanar inalt, imbracat intr-un costm negru mulat, din piele. Parul argintiu si ochii gri innebuneau orice om normal, in vreme ce gratia si frumusetea te indemnau sa stai intreaga zi sau noapte sa-l privesti. Ceea ce era si de asteptat, miscarile corpului sau erau perfecte, determinandu-i pe ceilalti sa danseze in ritmul pe care il dicta.
Ca de obicei, publicul extaziat il facea sa simta vibratiile din fiecare fan de acolo, insa in aceasta noapte se simtea straniu. Din primul rand, doi ochi albastrii il priveau insistent, era prima oara cand se simtea stanjenit, iar ritmul muzicii trecea pe langa el.
Timp de doua ore a cantat incercand sa uite de acei ochi patrunzatori. Albastrul limpede te ametea, iar expresia sobra te speria.
Intr-un final, concertul s-a incheiat, iar argintiul s-a indreptat , alaturi de colegii sai de trupa, catre spatele scenei. Ca de obicei, ziaristii bantuiau, asteptand ca marele cantaret sa le dea un interviu, insa el nu aparea.
Pe usa din spate, tanarul se furisa, atent, sa nu fie descoperit. Orice greseala i-ar fi pus cateva sute de oameni pe capul care il durea. Vazandu-se liber, a luat-o la fuga, pana la intrarea din parcul vecin.
Vantul adia usor, iar el se bucura de racoare si de aerul proaspat de afara. Nimeni nu mai hoinarea la acea ora, asa ca se putea plimba in voie pe strazile parcului.
Florile de cires purtate de vant, il invaluiau, dandu-i senzatia ca se afla intr-o alta lume. Stomacul il durea insa, deoarece el nu mancase nimic in acea zi, iar boala nu-i ingaduia sa faca asta.
Privirea i se intuneca si simtea ca ii tremurau picioarele. Neputand sa-si mai mentina echilibrul, a cazut fara vlaga la pamant. Ultimul lucru pe care l-a vazut inainte de a lesina a fost o suvita roscata de par.
Timpul trecuse, rezele soarelui se filtrau printre draperiile albastre ale unei camere micute, decorate insa frumos. Un birou maroniu, o biblioteca si un dulap de aceeasi culoare alcatuiau piesele de mobilier. Parchetul din lemn de bambus lucea sub un covor bej.
Pe un pat destul de lat, dormea precum un inger vedeta acelei seri. Chiar langa el, pe un scaun, statea un adolescent roscat, tinand in mana o tava cu mancare, ce consta intr-un castron cu orez si un pahar de suc.
Ochii albastri erau atintiti asupra chipului, parca vrajit, al cantaretului.
�Si cand doarme, pare atat de frumos��. Nefiind constient de ce face, a intins mana, mangaiindu-i obrazul stang. Argintiul a sarit ca ars, ridicandu-se in sezut si deschizand ochii larg. O durere usturatoare l-a sagetat, determinandu-l sa-si acopere abdomenul cu mana stanga si sa cada inapoi pe perna moale.
A oftat ostenit, privindu-l pe roscatul speriat de bombe.
-Tu ai fost?a intrebat acesta, straduindu-se sa zambeasca.
:-" Eto...another yaoi fic by me... :yes:
Soo...care comenteaza? Cui ii mai place?
Sho- [attachment=386]
Axel- [attachment=387]
Un fan adevarat.
Este ora 20.00 seara, de obicei oamenii se aduna la caslele lor si lenevesc alaturi de cei dragi. Totusi, astazi, ai putea spune ca intregul glob s-a adunat in fata unui stadion destul de cunoscut. Tineri, batrani, baieti, fete, toti s-au adunat sa asisete la concertul celui mai mare cantaret japonez al secolului, �Axel�.
Momentul mult asteptat soseste cu rapiditate, iar pe scena, alaturi de trei frumoase dansatoare isi face aparitia un tanar inalt, imbracat intr-un costm negru mulat, din piele. Parul argintiu si ochii gri innebuneau orice om normal, in vreme ce gratia si frumusetea te indemnau sa stai intreaga zi sau noapte sa-l privesti. Ceea ce era si de asteptat, miscarile corpului sau erau perfecte, determinandu-i pe ceilalti sa danseze in ritmul pe care il dicta.
Ca de obicei, publicul extaziat il facea sa simta vibratiile din fiecare fan de acolo, insa in aceasta noapte se simtea straniu. Din primul rand, doi ochi albastrii il priveau insistent, era prima oara cand se simtea stanjenit, iar ritmul muzicii trecea pe langa el.
Timp de doua ore a cantat incercand sa uite de acei ochi patrunzatori. Albastrul limpede te ametea, iar expresia sobra te speria.
Intr-un final, concertul s-a incheiat, iar argintiul s-a indreptat , alaturi de colegii sai de trupa, catre spatele scenei. Ca de obicei, ziaristii bantuiau, asteptand ca marele cantaret sa le dea un interviu, insa el nu aparea.
Pe usa din spate, tanarul se furisa, atent, sa nu fie descoperit. Orice greseala i-ar fi pus cateva sute de oameni pe capul care il durea. Vazandu-se liber, a luat-o la fuga, pana la intrarea din parcul vecin.
Vantul adia usor, iar el se bucura de racoare si de aerul proaspat de afara. Nimeni nu mai hoinarea la acea ora, asa ca se putea plimba in voie pe strazile parcului.
Florile de cires purtate de vant, il invaluiau, dandu-i senzatia ca se afla intr-o alta lume. Stomacul il durea insa, deoarece el nu mancase nimic in acea zi, iar boala nu-i ingaduia sa faca asta.
Privirea i se intuneca si simtea ca ii tremurau picioarele. Neputand sa-si mai mentina echilibrul, a cazut fara vlaga la pamant. Ultimul lucru pe care l-a vazut inainte de a lesina a fost o suvita roscata de par.
Timpul trecuse, rezele soarelui se filtrau printre draperiile albastre ale unei camere micute, decorate insa frumos. Un birou maroniu, o biblioteca si un dulap de aceeasi culoare alcatuiau piesele de mobilier. Parchetul din lemn de bambus lucea sub un covor bej.
Pe un pat destul de lat, dormea precum un inger vedeta acelei seri. Chiar langa el, pe un scaun, statea un adolescent roscat, tinand in mana o tava cu mancare, ce consta intr-un castron cu orez si un pahar de suc.
Ochii albastri erau atintiti asupra chipului, parca vrajit, al cantaretului.
�Si cand doarme, pare atat de frumos��. Nefiind constient de ce face, a intins mana, mangaiindu-i obrazul stang. Argintiul a sarit ca ars, ridicandu-se in sezut si deschizand ochii larg. O durere usturatoare l-a sagetat, determinandu-l sa-si acopere abdomenul cu mana stanga si sa cada inapoi pe perna moale.
A oftat ostenit, privindu-l pe roscatul speriat de bombe.
-Tu ai fost?a intrebat acesta, straduindu-se sa zambeasca.
:-" Eto...another yaoi fic by me... :yes:
Soo...care comenteaza? Cui ii mai place?
![[Imagine: sigdn.jpg]](http://i252.photobucket.com/albums/hh24/ana_serbanescu/sigdn.jpg)
The old bastard left his ties and his suit
A brown box, mothballs and bowling shoes